Si pentru ca vreau sa dansez salsa... va invit si pe voi...dragele mele

Si pentru ca mi-am ramas datoare mie... hai sa scriem. Vrute si nevrute, poate se încheaga povestea ultimelor saptamâni. Chat...conversatii cu Gimini...constiinta mea, nervi provocati de caldura insuportabila. Nervozitate generala...izbucniri, taceri. Unele zile prea aglomerate...altele înecate în singuratatea unui pahar de Malaga. Conversatii mai mult sau mai putin utile dezvoltarii mele personale. Ore de pictura cu pustii si cu cei mari, pentru ca pâna la urma cei mari au pictat mai mult decât piticii, prea devreme plictisiti. Lume care vrea sa para altceva decât este. Lume care se ascunde în spatele unor ochelari DIOR si într-o masina Audi S4 automatico... Oare de ce vrem sa parem ceea ce nu suntem. Lume de doi bani. Plaja la Cala Sol del Riu...în capatul coastei Nord. Salbaticie... lume putina, roci...pescarusi...si un masaj...de neuitat. MASAj am spus, a nu se interpreta altceva. Loc de tinut minte, în cazul în care va veni Stefania... salbatica. Si poate chiar si tu GIMINI. Deci... mi-am pierdut timpul...experimentând. Si din experienta mea am putut da sfaturi utile celor care au avut nevoie de ele. Deci... viata trebuie traita... dar cum?

Si am ajuns sa ma regasesc pe mine... Leo... Am pus în functiune acel Garbage Disposal si tuburile de evacuare...si astazi am facut curatenie generala. Bine... am avut si ajutor din partea lui medico si a Irinei. Dar ... într-un târziu am ajuns sa fac curatenia generala începuta în urma cu zece zile. Macar pentru un timp totul va fi mai curat în jurul meu. Pentru ca gunoaiele vor continua inevitabil sa se adune. Depinde de noi doar, cât de des facem curatenie...cu ce solutii protectoare venim. Ridicam garduri, punem kilograme, ne tundem parul, ne aruncam vitriol pe fata si în suflet, ne taiem linia de internet...sau pur si simplu nu ne punem atâtea întrebari si luam în piept zilele asa cum vin, fara sa aprofundam prea mult. Ma rog Bicho Raro este indispensabil... nu este un gunoi, este doar o firimitura necesara si prea suficienta.

Deci... acum sa ne ocupam de partea de suflet. Citit, amestecat eu culori, cusut..si probat rochite superbe... care-mi puneau în evidenta corpul frumos. Deci ...Ajnanina... lasând la o parte cele câteva riduri de pe burta si de pe coapse...faptul ca-ti poti pune o rochie fara bretele tip corset si clos în partea de jos, cum a trebuit sa-i scurtez ieri lui Olga, sau o rochita alba vaporoasa...ca si a lui nepoata mea...sub 50 de kg...sau rochita neagra, sexi...scurta...transparenta, pe care mi-a facut-o cadou sefa...acum doua saptamâni... merita efortul de a nu mânca.

Fata mea este zâmbitoare... corpul meu pluteste, adidasii mei alearga bine de cinci ori pe saptamâna...pe ritmuri de salsa. Mai urmeaza sa pot face si gimnastica din nou. Asa cum am facut cu doua luni în urma. Serios...meticulos. Sincer.. simt delasarea provocata de caldura insuportabila. Dar apoi... lamentarile mele se opresc aici. Caldura insuportabila...eu, în casa bine aerisita... ce sa spuna cei din fabrici, de pe santiere, sau fiul meu lucrând într-un atelier si vopsind masini în cuptor. Ma rog. Ar trebui uneori sa-mi vad de lungul nasului si sa recunosc ca : viata m-a cadorisit cu mai multe decât am meritat.