Doua ore de râs si voie buna... urmate de altele doua de replici dure cu señor...Everything is gonna be alright

Ar trebui sa continui de unde am lasat...dar cuvintele nu se leaga. Am reusit cu chiu cu vai sa ma ridic din pat. Desi bietul desteptator suna de la 6:30...abia ce m-am ridicat la 7:15. Nu, nu am luat pastile de somn... Ti-am spus ca nu vreau sa-mi dea dependenta. Nici nu mi-am pus un pahar de Martini, tot pentru ca nu am vrut sa-mi dea dependenta. În schimb am facut efortul de a ma uita la cele doua episoade din Doi barbati si jumatate, cu greu numite episoade, deoarece mai mult publicitate am vazut decât film. Deci...m-am zvârcolit în pat, în speranta ca voi putea pune geana pe geana. As fi putut citi, nu-i asa?! Am citit ieri ceva... din Arta Conversatiei, dar obsesia ca trebuie sa merg de voie de nevoie la Enma la curatenie, m-a facut sa abandonez cartea în fotoliu. Si m-am târât deci...la frecat de geamuri, toalete, soluri. Mi-am pus castile si am muncit fara sa-mi aud gândurile. M-am întors acasa sa-mi vad de señor si de prânzul lui..si iar curatenie la sefa. În pripa...pentru ca ma chemasera fetele, rusoaicele la o ciorba gatita de Serioja...pe gratarul de la medico. Si am mâncat si baut cu ei. Fara sa ma intereseze prea mult de ai mei. Mi-am permis acele doua ore de râs si voie buna, fara sa fiu complexata. Apoi scos pe señor împotriva vointei sale în curte. Ore de supliciu...dar atât de necesare spatelui batrânului. Îmi fac eu treaba printre picaturi în curte, îi dau cina tot acolo...dar efortul de a-i urmari sirul gândurilor sau mai bine spus de a-i întelege boloboreselile ma oboseste si ma plictiseste. Asa ca dupa doua ore îl depozitez din nou pe sofa. Dau sa scormonesc doua idei în cap...dar imediat vrea sa mearga la toaleta sau la culcare. Atunci ar avea chef de aceleasi povesti pe care eu i le anticipez si fara rabdare si cu nesimtire chiar îi spun..: asta mi-ai povestit-o deja. Se mai supara câteodata si spune ca va cere sa-i gaseasca un loc la un azil...dar imediat îi replicam si eu si Enma:

- Cu toanele si cu mofturile pe care le faci...nu te-ar accepta.

Si asa este. Dupa o zi în care ma enerveaza la maximum...urmeaza alta în care se poarta ca un mielusel. Mànânca de câte ori îi dau, fara mofturi.
... Dar hai sa-l las în plata domnului. Si asa m-am certat destul ieri cu el. Pe teme etice si morale...cica. Începuse sa-mi vorbeasca de mama unuia...care trebuie sa fi fost de vârsta lui...cum ca pe vremurile de demult s-ar fi certat cu o alta...pentru un barbat. haha...s-a gasit sa ma prinda într-una din zilele mele bune, în care vorba unei simpatice... as spânzura toti barbatii de testicule si i-as lasa sa-si dea duhul în chinuri. Si apoi mi-am spus naduful:

- Iaca cine vorbeste. Poate ai uitat de cele 78 de femei pe care le-ai facut fericite? Sau te-ai gasit sa fii lupul moralizator? Sau consideri ca numai voi, barbatii aveti dreptul la satisfacerea nevoilor fiziologice? Cred ca esti anacronic. Lumea si mentalitatile sunt în schimbare. Sau crezi cumva ca fetitele de astazi se marita la 35 de ani...virgine?!

Si atunci când încep sa-mi spun off-ul, respectul deosebit pe care îl port...sexului opus... Cum mi se rupe inima la toate lamentarile lor... când cica mor de foame si sunt în criza financiara. Da ... poate pentru ca sunt prea multi ani de când numai de tipul asta de barbati am parte în jurul meu. Poate pentru ca nu dau doi bani pe un barbat care nu este în stare sa asigure un trai decent familiei sale. Poate pentru ca vad prea multi care se cred barbati... dar sunt numai niste copii necopti, care întâmplator au fost dotati de natura cu ...pipitoare... care le da impresia ca ne sunt superiori, uitând ca totul este trecator, mai ales virilitatea lor. As avea atâtea de spus pe aceasta tema...patetica si pentru noi...si pentru ei. Dar... ma abtin... sunt calma astazi si poate un pic mai împaciuitoare.

Întelepciunea dobândita în atâtia ani de viata, înconjurat de prea multe femei în casa, îi spune ca e mai bine sa nu se puna cu mine. Pentru ca nu pot sa ma opresc pâna când nu scot pe gura tot ce-mi apasa pipota. Si apoi respir...trag aer în piept...si-mi spun:

- Toti o apa si un pamânt. Egoisti...patetici... dar uneori necesari...pentru cele câteva minute de placere pe care ti le pot oferi. Asta cu conditia sa nu te implici emotional. Si atunci, ma gândesc la tine, si-mi spun...dar parca totusi nu sunt toti la fel. Exceptiile confirma regula. Si asta fara sa uit parte din conversatia avuta zilele trecute. Doua persoane, fara tabuuri, fara legaturi de natura emotionala...doar persoane... Care se accepta asa cum sunt... fara complexe. Si am sa traiesc astazi NUMAI pentru mine. Am sa ma misc cu viteza melcului... am sa mai arunc înca o privire marii... pentru ca joggingul de azi dimineata a fost lamentabil. Dar îmi promit sa ies mai târziu o ora pe malul marii.