Banc

Cică un tânăr inginer geolog cutreiera munţii cu treburile lui când, înnoptându-se, se gândeşte să ceară adăpost la o căsuţă stingheră pe care o zăreşte în apropiere.
Bate la uşă şi din coşmelia gata să cadă iese o bătrână slabă, urâtă şi mirosind cumplit. Era cam târziu să o ia la fugă, aşa că, având inima îndoită, tânărul solicită găzduire. Bătrâna îi spune:
-Da, maică, sigur că te primesc, deşi locul e stâmt şi condiţiile proaste. Dar, uite, poţi dormi fie aici, cu mine, fie în grajd, cu viţica.
Omul stă puţin, se gândeşte... Parcă nici în grajd nu era o soluţie mai bună. Acceptă să doarmă cu bătrâna.
Dimineaţa, iese să ia o gură de aer proaspăt, când vede venind dinspre grajd o tânără superbă. Femeia se apropie de el şi-i întinde mâna, prezentându-se:
-Viţica Ionescu.
Inginerul îşi pocneşte una în frunte, cu ciudă:
-Boul de Popescu!


L-am luat dintr-un coment lasat de happyendstory si nu am rezistat ispitei de a-l posta, asta în timp ce nesimtitul de Charlie, papagalul, nu se abtine sa nu-mi rontaie cablurile de la casti si de la mouse. Sunt gazda lui si a hamsterului lui medico, asa ca trebuie sa-i accept toate prostioarele. Nu stiu ce parere va avea medico... când va vedea ca mi-a rontait marginile cartii, pe care mi-a împrumutat-o. Vina o port eu...am lasat cartea pe masa unde pusesem suportul lui. S-a facut tare nesimtit de anul trecut. Nici scrumiera nu este în siguranta. Ca sa pot sa ma odihnesc câteva minute dupa amiaza...l-am dus în patul meu...asta ca sa nu-l deranjeze pe señor, dar mie mi-a rontait tot ce a gasit pe acolo. Acum ...curata scrumiera de cenusa.