O sâmbata prea plina

Sunt mahmura. Luptând sa ma trezesc cu ajutorul cafelelor cu gheata. Aseara mi-am luat deja pastilele de somn. Asteptând sa-si faca efectul, m-am uitat pe sarite la Dr.House, minti criminale, un film cu Morgan Freeman, fragmente din filmul cu Matt Damon, jucator de pocker împatimit, un episod din NCIS, când m-a sunat Cristina. O întrebasem de cu seara daca dorea sa dam o raita pe paseo...si nu se pronuntase, desi cu o seara înainte ne propusesem cu Enma sa coborâm pe la 11 noaptea, dar ploaia ne zadarnicise planurile. Asa ca m-am trezit cu telefonul ei pe nepregatite:
- Mama si tata ne asteapta la Limbo. Vrei sa coborâm?
M-am îmbracat în graba si duse am fost. Am eu asa un noroc sa ies din casa tocmai când sunt ametita de somnifere. Nu conteaza. Am cerut un Martini fara gheata iar Cristina un Batido...un fel de colacao...mai select. Sefii deja serveau Piñacolada. Cum comanda noastra întârzia...ba dupa aceea a ajuns Martini al meu si al Cristinei ...nu ...seful...si-a manifestat nemultumirea asa ca atunci când a ajuns si comanda Cristinei...fara alte comentarii ne-au spus ca este din partea casei. Haha... pentru ca între timp îi dadusem comanda si lui Alexandro, un pusti de 25 de ani, prieten al lui David, care locuieste în curte cu noi....si care purta niste pantaloni tocmai scurtati de mine.

Apoi am dat o raita pe la Hippyes...tarabele de suveniruri si rochite fantezie (de unde mi-a cumparat Enma rochita neagra, cadou) ... Cristina si-a cumparat o poseta, un colier si o bratara,... adica i-a cumparat seful. Enma deja primise o poseta, usoara, care deja era în masina. Eram un pic ametita...când m-au invitat sa mai beau cu ei un gin tonic, pe terasa casei. Pai eu am ales tot martini...rosu cu cocacola...Chispas... parca asa se numeste. Cristina le-a pregatit. Ne-am pus pe glume si tachinari...adica am continuat cu acelasi subiect...dezbatut pe larg la Limbo.

Alaltaieri dimineata ...sefa...Enma, o jumatate de ora si-a spus naduful... Bunaoara... vineri dimineata nu am fost la jogging, pentru ca joi noaptea Cristina si-a sarbatorit ziua de nastere. Cu cele pregatite de mine...snitele, chiftele, coq de tomate si ton... desi a fost o noapte de ploi torentiale... ei, tinerii în piscina..si apoi ciugulind toata noaptea aperitivele mele. Doar nu era sa accept ideea de hamburgheri comandati, nu?

Seful...la recomandarea unui amic smecher o dusese pe Enma... într-un local despre care nu stiau nimic... în Salou, o statiune superba , la vreo 50 km, daca nu ma însel. Deci...Enma, dimineata, revoltata...ne dadea detaliile ...mie si Cristinei:

- Lumea este pe zi ce trece mai degenerata. Închipuiti-va... un club...suni la poarta. Accepta numai perechi...Ne întreaba daca am mai fost acolo. Ne prezinta facilitatile localului... Jos sauna,jacuzzi, separeuri....si ne lasa în plata domnului. Eu...cu poseta strânsa la piept. Cucoane ...informal îmbracate, proaspat iesite de la coafor, posete Chanel, toate toalele de cea mai buna marca.

Sefa...în rochita galbena...facuta de mine...ce-i drept super eleganta. Adica... era un club de schimb de perechi. Închipuiti-va fata pe care a pus-o Enma, calugarita...Închipuiti-va fata cu care ne povestea socul si dezgustul ei, noua. Râdeam de ma prapadeam. Cica... o mângâiere dintr-o parte, una din alta...si cucoanele se retrageau într-un separeu...cu persoane necunoscute, fara prea multe povesti. Sefa... cu fata paralizata... seful... gândindu-se la teapa pe care i-o trasese prietenul. Oricum...dupa câteva minute au plecat si au ales o terasa confortabila pe malul marii.

Deci...ieri...noi toata ziua tachinari. Seful a spus ca miercuri mergem noi doi... si pe ea o lasam acasa... în fata televizorului. Hahah...este o gluma. O tot tachinam pe Enma... sa mai accepte si ea ca lumea s-a schimbat. Imposibil... abia ce am reusit sa scurtez rochitele ei doua degete peste genunchi.

Deci... am ajuns în casa pe la 2 noaptea si logic ca am reusit sa adorm pe la 3:15, asta dupa ce mi-am pus desteptatorul la 7:15, în speranta ca voi putea sa ies sa alerg. Suna telefonul pe la 4:40... Carlos... latin lover, care desi trecuse pe la doua amiaza ...în pauza de masa... ca sa-si împrospateze fortele... pentru o dupa amiaza de munca în constructii...s-a gândit la cele spuse de mine...adica, ca mi-ar placea sa vina la 5 dimineata, într-o buna zi...asa ca ce stiu eu ce i-o fi trecut prin capsorul acela frumos. Poate vroia numai sa vada daca sunt singura... stiu doar ca-mi tot spunea:

- Trezeste-te Giulia....trezeste-te Giulia...

Mai bine ca m-a lasat în pace... desi.... cu un dus rece... poate i-as fi facut fata... hm... nesatulul. Ieri citind postarile de pe un blog foarte bun... m-am regasit în chitara ale carei curbe le mângâie abia atingându-le degetele unui latino... Carlos este asa... unul veritabil, care mai si cânta foarte bine la chitara si din voce. Preocupat doar de placerea mea...si apoi de a lui. HeHehe... amintiri...pentru anii care vor veni... Regrete... nici unul. Nici unul. Nici unul... Poate unul... ca eram mahmura ieri noapte, pentru ca sigur ar fi venit. Sefii sunt de vina. Eu am vrut numai o seara linistita... Dar am sa ma odihnesc astazi. De gatit... eu nu... seful face paella.