Nici gândurile nu-mi apartin...cum ar putea sa-mi apartina timpul prezent sau trecut

As vrea sa-mi aduc aminte toate detaliile conversatiei avute duminica abia trecuta. Uita, memoria îmi joaca feste...sau prea multele evenimente zilnice estompeaza acea stare de bine pe care am avut-o dupa aceea. Da...sa-mi fac o lista de prioritati, sa învat sa ma gândesc numai la mine, sa traiesc în liniste si pace cu mine, sa nu ma mai intereseze cei din jur, sa-mi fac datoria fara sa ma implic emotional, sa ma relationez cu persoanele fara sa daruiesc mai mult decât merita, sa ma debarasez de balastul celor care au o influenta negativa asupra starii de bine cu mine însami, sa stau mult mai mult pe malul marii...singura, eventual cu o carte în mâna, sub o umbreluta, ca si tine. Asa am sa fac...începând de joi. Mai am o zi de scoala cu Marta...si dupa aceea vom iesi mai des pe malul marii, sub pretextul, întemeiat cei drept, ca ea se plictiseste în piscina. Acolo, pe malul marii...macar se joaca cu pietricele sau deseneaza în nisip...ca si copii de vârsta ei... intelectuala.

Am încercat sa citesc... câteva pagini doar cei drept, pentru ca de fiecare data trebuie sa-i raspund lui señor sau trebuie sa ma achit de treburile cotidiene. Apoi seara ... am ....
UPDATE...cine stie când...acum iar trebuie sa ma ocup de familion...asta pentru ca a vazut señor ca prea m-am asezat confortabil pentru ca sa-mi debiteze mintea ceva... mai acatarii