Astazi muzica nu trebuia sa acopere vocile din capul meu... pentru ca era liniste, o tacere vinovata

Mi-am facut curatenie en mi alma... în sufletul meu, adica. Am spus adevarul gol-golut, pentru ca sa nu fie cale de întoarcere. Si apoi, eliberata am putut sa-mi fac datoria cu râvna si fara sa am nevoie de muzici.
Afara, un soare prea puternic pentru mine, care iubesc razele soarelui, chiar fierbinti, dar care gaseste inutila trândaveala aceea întinsa pe sezlong, sau ma rog, sus pe terasa, ascunsa de privirile celor din jur. Am rezistat deci zece minute si m-am retras în bârlogul meu... Mi-am pus vopseaua pe par, pentru ca sa ascunda trecerea timpului, muzica italiana... m-am cuibarit în fotoliul din living, cu picioarele catarate pe marginea fotoliului... ca sa scriu. Vrute si nevrute... sa scriu si sa arunc câte o privire lui señor.

... Nu am fost în stare sa ma trezesc astazi dimineata la 7.15... pentru ca somnoroasa am închis telefonul care ma trezea. si din lipsa de precautie nu i-am dat setting si peste zece minute. Degeaba a strigat Enma sub geamul meu, degeaba a aruncat cu pietricele... Giulia... dormea dusa. Ai, Giulia, ai Giulia... te-ai stricat de cap si de corp. Nu mai functionezi cum trebuie în ultima luna, în ultimul an, sau dintotdeauna? M-am trezit, fara desteptator la ora 8:09. Am sarit ca arsa din pat si am coborât sa-mi fac cafeaua cu gheata. Trezit Marta si pregatit pentru scoala. Apoi... desi señor astepta cuminte sa-l ridic... m-am pus sa scriu, adevarul... care sa ma elibereze. Si l-am trimis... cu durere în suflet... tocmai pentru ca sa nu fie cale de întoarcere.

Apoi... tratat señor cu mai multa atentie si dedicatie decât în saptamânile trecute, plecat în graba la Enma acasa, care nu s-a mai culcat dupa tura de jogging din dimineata aceasta si s-a apucat de curatenie. Smotruit în detaliu pe unde nu apucase sa treaca ea. Curatat peretii de faianta pâna sus, dulapioare... din bai, pentru care nu am timp de obicei si stat cu ea la cafea. Povestit isprava mea de dimineata, menita sa ma împace cu mine însami. Ma cunoaste deja prea bine si stie ca aceasta situatie era una trecatoare. Nu putea dura si de aceea nici nu m-a certat, de la bun început. M-a lasat în pace sa-mi fac damblaua, fara sa ma judece, fara sa-mi dea sfaturi. Ea este opusul meu. Blânda si prea buna. Da... prea buna. Prea buna. Ieri... mi-a cumparat cercei de argint. Si-mi plac mult. Spune de fiecare data ca este egoista si rautacioasa... dar eu nu-i vad aceste defecte.

Oricum... rusinea m-a prins astazi si am frecat cu mai mult sârg casa ei. Acum urmeaza a mea, pentru ca aceste ultime saptamâni mi-au rapit prea multa energie. Si m-am concentrat unde nu avea nici un rost sa stau nici macar o secunda. As vrea sa spun ca mi-a trecut... dar nu a venit seara înca. Dar macar am cusut ieri si astazi am sa continui cu cuvertura de pat a Irinei si o basmaluta... mai mult caciulita protectoare pentru Enma. Da... ea zilnic inventeaza ceva nou. Si poate am sa reusesc sa si croiesc câte ceva. Desi... sunt hotarâta sa nu ma mai fâtai prin oras. Am prea multe haine, bani nu mai am, ca doar au trecut doua zile de când am luat cecul, timp suficient sa ramân fara un sfant. Deci... evitam tentatiile, de orice fel... si la înot în piscina seara de seara.

Cu Marta va trebui sa merg pe plaja de nisip. Asa doreste ea si eu sincer nu am nimic împotriva. Acolo îi place sa deseneze pe nisip, inimioare si sa înoate în mare. Aici, trebuie sa stau cu gura pe ea ca sa se miste de lânga marginea piscinei. Deci... Enma, ne va coborî si noi vom urca pe jos. Ma voi sacrifica... Mare, soare, valuri... pescarusi. Mai interesant decât curtea noastra, care chiar umbrita... este tot un spatiu îngradit. Acolo... voi visa si voi arunca câte o privire catre voi, dragele mele si voi înota împotriva curentului. Caracteristic mie, nu-i asa? Merg sa-mi dau jos vopseaua de pe par. Sper ca mi-a mai ramas ceva par pe cap. Daca nu... ne tundem le zero... ne ascundem în casa si asa sigur ne cumintim.