O alta duminica în care voi mai muri un pic

În dimineata asta nu aud voci. Sunt doar senzatii greu de descris. Oboseala, mahmureala, durere de sale. Îmi luasem aseara deja pastilele de dormit cumintica. Meciul... tensiune la maxim... nu puteam sa-l privesc. Si atunci priveam ecranul laptopului. Citeam, mai conversam cu necunoscuti, mai schimbam doua cuvinte cu cunoscuti. Lizzie m-a chemat sa ies cu ei pe malul marii...la un chiringuito. Nu am fost niciodata... asa ca mi-am luat inima în dinti si am iesit. Strazile pline de tineret, dornic de distractii. Atmosfera atât de straina mie. Si am stat pe malul marii... dorind sa dansez. Dar, culmea, începeau sa-si faca efectul medicamentele. Paharul de Martini si ceva din cubata de vodca cu lemon din paharul lui Andres mi-au pus capac. Nu m-am îmbatat... dar eram ametita, nu-mi controlam bine pasii, asa ca am hotarât sa nu merg cu ei la discoteca... desi pentru asta iesisem din casa. Sa dansez, sa ma eliberez. Dar ei... sunt pasari de noapte. Iar eu.. trebuie sa ma trezesc de dimineata pentru ca sa fiu la datorie.
Si acum ... eu treaza de o ora, ai casei dormind. Cafeaua care nu ma ajuta prea mult, degetele care gasesc cu greutate tastele... gândurile care abia reusesc sa razbata printre maracinii din sufletul meu. Toate ma dor astazi. Lumina de afara, carnea batrâna, urma de inima din cosul pieptului. Toate mi-s straine. Livingul, aerul pe care-l respir. Muzica mi-este necunoscuta, desi este aceiasi dintotdeauna. Mi-e dor doar de marea atât de lina, pe care ieri, am privit-o cu Enma...si nu am vazut-o niciodata atât de calma, atât de ademenitoare. Doar marea este aproape de mine. În rest toti îmi sunteti straini. Astept sa gasesc ceva cunoscut în aceasta duminica. Da... am gasit. Este aceea senzatie cunoscuta. Sunt singura si nu apartin nimanui. Doar mie. În aceasta secunda magica... s-a instaurat un calm firesc în sufletul meu si as vrea sa amestec culori. Cu mâini lenese sa umezesc pensula în apa si sa dau viata unei coli de hârtie. Culorile sa curga si sa ia cu ele parte a gândurilor mele. Dar astazi nu am gânduri. Astazi exista doar o duminica, plina de lumina si señor, care trezit între timp ma întreaba daca nu mâncam astazi. Nervi. Când eu ma enervez o dupa masa întreaga cu el, rugându-l sa manânce... el : - mai târziu... nu am chef. Si asa... un pachet de nervi...stau ore întregi în fotoliu... ocupàndu-mi timpul cu lucruri nesanatoase. Acum... cànd as fi simtit acea minima inspiratie... trebuie sa ma ridic, sa-i spal genitalele si sa astept sa mestece ca melcul pastelurile de mic dejun. Apoi sa-i schimb din nou camasa curata... patata cu micul dejun si sa astept alte si alte dorinte pe care sa i le împlinesc.
Sa ma plâng? Nu am dreptul . Sunt platita bine pentru a-mi face datoria. Deci... ridica-te Giulia. Pentru tine nu exista duminica... exista doar zile dupa zile care se scurg în aceiasi banala monotonie. Alt scutec de schimbat, alte mirosuri de suportat, Marta care va duhni la fel ca si eiri, ca si mâine si tu... tu... care vei mai muri un pic.