Râdeam cu lacrimi noaptea trecuta

Doua nebune se plimbau în noapte. Râsul strident al Amaliei depasea cu mult efuziunile de voiosie ale tinerilor îngramaditi la intrarea unui local. Îmi povestea de faza cu terapia recomandata pentru gleznele scrântite. Ne refeream la bunul nostru prieten comun, medico, care înca se plimba cu ghipsul pe picior , ajutat de cârje. Astazi începe serviciul si ne închipuiam noi cum va aplica ultimele recomandari de pe acel pliant. Sarituri. Înainte, lateral, înapoi. Facând salturi înainte se apropia de usa cabinetului, cu laterale si salturi înapoi, invita pacientii la consultatii. Si uite asa, bietii de ei aveau parte de un pic de veselie pe cenusiile culoare ale ambulatoriului. Bineînteles ca se va forma o coada la el, care este de altfel foarte expeditiv. Se îneca în lacrimi Amalia, închipuindu-si suferinta lui metge. Nu-i spusesem ca fusese doar o vacanta pentru el. Povesteam despre foi de boala . Nedumerirea mea când am iesit în Vest. Aveam eu convingerea ca numai într-o societatea comunista exista luxul zilelor de boala, platite de stat, sau patroni. Îmi povestea de Italia, patria fraudelor în domeniu, unde se ajunsese la masuri extreme. Înca sotul ei, tatâl copiilor ei, era în concediu medical din cauza unei hernii de disc. Nu-si permitea luxul sa-si viziteze nici macar tatal bâtrân la azil, deoarece exista inspectori medicali care au dreptul sa caute bolnavul la orice ora din zi, tocmai pentru a evita fraudele în domeniu. Chiar s-a ajuns la exagerare. Traim într-o societate în care fiecare controleaza pe celalalt. Ne temem si de umbra noastra. Toti stiu tot de tine. Internetul pune la dispozitia fiecaruia nenumarate date despre celalalt. Suntem imaginea creata despre noi. Undeva existam NOI, persoana de dincolo de aparente si acte? Avem un spatiu intim al nostru?

Zgribuleam amândoua. Trecusem deja prin zona rezervata casutelor. Muzica invada fiecare metru patrat al perimetrului. Numai ploua. Lumea iesita în pijamale care mai de care pestrite. Barbati îmbracati cu camasi de noapte, pe tocuri de 15 cm, cu peruci pestrite. Perechi-neperechi. O femeie îmbracata de barbat nu este asa haioasa ca un barbat în rochie, cu ciorapi de matase si tocuri. Barurile ticsite, miros de carnati prajiti ici pe colo. Vesele fetisoare, trupuri vadit marcate de noptile de fiesta.

Iesisem doar de dragul ei. Niciodata nu m-au atras betiile zgomotoase. Ea avea nevoie de experiente noi. Stiam ca ne vom întâlni si cu EL, care abia plecase de câteva minute de la mine. Nu am fost socata. Nici nu am avut timp sa reactionez. Subtil si-a împins la dreapta familia si am trecut unul pe lânga altul fara sa ne salutam. Ca doi straini. Stiam doar ca eram unul cu celalalt în gând. Petrecusem ore împreuna. Pasnice ore. El culcat pe o parte a patului, îmbracat. Eu facând ultimele retusuri ale unui costum. Nu ne vazusem dimineata. Ma cautase si la mine si la sefi acasa. Aveam soneriile deconectate. Venise sa ma ajute la curatenia în casa sefilor dar eu fusesem retinuta de Amalia tocmai pe când ieseam:
- Nu ai vrut sa-mi deschizi. Stiu eu. Te-ai ascuns de mine.
- Cânta-mi. Vreau sa te înregistrez.
Nu avea vocea încalzita si nu-i reusea.
- Uite. Prajitura ta cu mere m-a vindecat. Sterge-le pe celelalte. Asta a iesit mai bine.
Venise sefa. Dupa lungi minute am urcat cu ea în încaperea în care el exersa. Povesteau de anii în care si ea a studiat chitara, în copilarie. Arpegii, puntes y prespuntes. Fragmente de chitara clasica, glume muzicale. Amalia care venise sa cineze la adapostul caldurii din caminul meu. Seful care venise si el. Amabilitati schimbate:
- L-ai speriat sefule. Puteai sa ma suni macar tu.

Au plecat. Un fruct pentru mine, o cina sanatoasa pentru A. Copii ei care au dat raportul zilei, din distincte puncte de pe harta Spaniei. Pustiul, student la medicina, în Cordoba, fetita, din Barcelona. Tratat în graba problemele si aruncat noi ceva haine pe noi. Fara chef eu care abia ce dormisem trei ore cu o noapte în urma. Evadarea noastra din cotidian s-a terminat repede. Ne era frig.

... Astazi ploua pe rupte. Toarna. Ramasesem cu sefa sa facem cumparaturi la prima ora. De la poarta pâna la usa casei am reusit sa ma ud toata. Doua ture pâna la portbagajul masinii din care Enma nici nu a coborât. Abia acum, dupa o ora am reusit sa ma încalzesc. M-a patruns umezeala. Spiritul carnavalului este greu de închipuit pe ploaie torentiala. Nu cred ca am sa-mi pun nici un costum în noaptea aceasta. Daca nu va ploua vom iesi, cu Lara, care vine de la Barcelona. Daca ar fi fost vreme frumoasa si cald as fi facut chiar un efort sa fac ceva si pentru ele. Cu apàraia de afara nu am nici un imbold creativ.

Din bucatarie, miros agresiv de conopida fiarta. Îmi întoarce pe dos stomacul sensibil de câteva zile. Señor sforaie, motanul doarme încolacit în fotoliu. Mai fumez o tigara si am sa fac efortul sa urc la etaj. Trebuie sa încep curatenia la mine în casa. Sunt terminata ca si dupa o sesiune de examene. As dormi daca nu as avea o datorie de împlinit. As dormi câteva zile. Cum nu se poate, am sa-mi spun ca totul este OK, zilele nu au intrat în sac, soarele va rasari, chiar daca nu chiar în zilele ce vor veni. Lumea si-a cheltuit bani si energie. Câstigata sunt eu. Atâta am trait în aceste luni încât acum chiar am nevoie de o curatenie generala în labirinturile sufletului. Nu e timp de lamentari. Ridica-te mujer si anda... Si mai ales, nu uita: nu gândi!!! Umbla, simte, danseaza, fa orice, dar NU GÂNDI!!!