Corabia.... de Matei Visniec

Corabia se scufunda încet noi ziceam
şi ce dacă se scufundă corabia şi mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi şi ne strîngeam mîinile
ne luam rămas bun

dar corabia se scufunda atît de încet
încît după zece zile noi cei care
ne-am dat mîinile încă ne priveam
ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar pînă la urmă se scufundă iat-o

dar corabia se scufunda atît de încet
încît după un an încă ne era ruşine
nouă celor care ne-am dat mîinile şi
în fiecare dimineaţă ieşeam unul cîte unul
măsuram apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur

dar corabia se scufunda atît de încet
încît după o viaţă de om încă
mai ieşeam unul cîte unul şi priveam
cerul şi măsuram apa şi scrîşneam din dinţi
şi spuneam asta nu e o corabie
aste e o...
asta e o...

Draga mea Gio... ce dulce esti si ce reconfortante sunt minutele petrecute în compania ta. MI-E DOR, DAR MI´-E UN DOR NEBUN DE O GASCA DE GAGICI. Trebuie sa va pomenesc pe toatele, pentru ca sunteti zi de zi cu mine: LEO, AJNANINA, MIKKA, CARMEN, IOANA (anonima), GREENEYES, STEFANIA, ANTO, EMA, MYEYESONYOU. Poate ca este doar asa, un vis de-al meu, dar ar fi traznet. Si te-am accepta si pe TINE, dragul meu, ca esti de-al nostru.