8 martie?!...

M-am trezit la cenusiul acestei zile. Multe mi-am propus pe ziua de ieri si doar parte am reusit sa duc la bun sfârsit. Mi-am distrus frumoasa manichiura când mi-am înfipt cu foame mâinile în straturile de pamânt. Plantutele mele au ajuns în sfârsit la locul destinat lor. Nici nu ma schimbasem de blugi. Venisem din oras si urma sa coborâm din nou cu sefa la cabinetul medical. Între prânzul lui señor, niste ferestre sterse la living în timp ce-si mesteca pestele si fructele, mai apoi o noua comanda de un costum traditional de asta data (nu ma lasa nici sa ma reculeg noii clienti), maturat curtea, reparat pulovarul Cristinei, culcat apoi señor, Marta îmbuibat si trei pastile de dormit, mai apoi altele doua. O noapte cu televizorul pornit, prea cald la un moment dat, fereastra larg deschisa, motanul întins pe pervaz, un pahar de vermouth cu multa gheata si sifon, alte câteva minute din filme, aceiasi avocati, aceiasi investigatori la locul crimelor, pleoape grele, lafaiala între cearceafuri, stirile pe antena3, dormit eu fara sa le dau atentie. Ar trebui sa merg la fitness. Astazi la 10:30. Nu am fost de cel putin doua luni. Sigur mi-ar schimba starea de spirit. Doamne cât de dificil este sa te exprimi în limba pe care cândva ai folosit-o cu destula usurinta!

8 Martie. Ziua femeii spune Stefania. Felicitari deci dragele mele. Nu ma asteapta nici macar un buchet de flori din partea lui tata. De fiul meu numai vorbim, nu m-a alintat cu aceste atentii. Junele este plecat si bine-mi pare. A, foarte prevenitoare m-a sunat sa ma informeze ca a ajuns cu bine, târziu, dar a ajuns, eu îi plâng de mila pentru ce-l va astepta zilele acestea. Mila amestecata cu sadica satisfactie, pentru ca prea era rasfatat aici acasa.

Am sa ma târasc mai departe prin casa. Am sa continui curatenia. Doamne câte geamuri are casa asta!? Si toate jaluzele sunt pline de praful care se depune dupa fiecare ploaie. Da, aici ploua si cu particule de pamânt.
... Rezolvat pe señor, o poveste la o cafea cu nora mea, cineva sa ma împinga de la spate ca sa merg la sala de sport ar fi foarte binevenit. Norii negri de la orizont nu tare ma îmbie, dar stiu ca ajunsa acolo ma simt foarte bine. Si apoi nu ne-am vazut cu Monica, nemtoaica de foarte mult timp. Hai Giuliiiia... misca-ti fundul gras.

UPDATE: 10:30 între timp s-a facut târziu pentru orice evadare la sala de sport. Ne-am lungit cu nora mea la o lunga poveste. Cafelele s-au facut 3, tigarile si mai multe. Pe señor l-am întins pe sofa. Nu am de gând sa ma las molesita de cenusiul acestei zile. Mi-am pus 40 principales desi îmi provoaca greata. Am sa-mi urc laptopul cu mine si am sa frec cu frenezie mobile, scari profitând de ritmuri. Am sa-mi fac gimnastica în casa. Doar ma pricep la asta. Ma gândesc la voi dragele mele. Eu am posibilitatea sa aleg daca fac sau nu ceva, daca ma lafai în fotoliu sau muncesc. Sunt în oarecare masura stapânul timpului meu. Si nu este putin. Nu am decât câteva repere orare fixe. Marta de trimis la scoala sau de hranit. Dar nu exista ore fixe. Cu señor si mai bine. Ma suporta si ma adora. Si eu pe el. Stiu doar ca sunt suficient de simtita sa multumesc lui Dzeu pentru soarta mea. Chiar ieri îi spuneam sefei ca nu i-as parasi de bunavoie niciodata. Sunt ca si familia mea. Cu bine , cu rau. Important e sa avem suficienta rabdare unul cu altul. Da, am învatat sa am rabdare. Este al naibii de greu pentru o persoana activa sa-si stapâneasca impulsurile de fiara. Dar ma învârt prin casa. Daca nu mai am rabdare sa privesc lentoarea celor doi pe care-i îngrijesc ma agit cu trebusoare care sincer nu ma atrag. Este doar chestie sa te mentalizezi, sa-ti spui ca-ti face deosebita placere sa freci geamurile. Ma rog, chiar este placut sa faci ample miscari cu bratele. Corpul se relaxeaza si apoi efectul-cauza da rezultate benefice asupra psihicului.