martes, 8 de marzo de 2011

cu motanul ìn brate



Mi-am adus aminte de ce ne cautam noi una pe alta, draga mea anonima preferata. Zborul ne uneste. Înca nu este târziu pentru noi cât timp visam cu aripi care se lupta cu curentii de aer. Marea este atât de aproape de mine astazi. Agitata, înspumata. Cu greu i-as rezista. Nu ma voi apropia de ea pentru ca sa nu ma acopere. Nu am de gând sa ma dau batuta cu una cu doua.

¨Atunci cand facem o activitate invatata deja, consumul de energie in creier este relativ scazut, iar in paralel se secreta o serie de substante care au ca rol principal sa asigure functionarea “in regim de automatism” a centrilor din creier: neuroendorfine. Acestea au insa si un efect secundar foarte interesant: anume creaza o “stare de bine” pe care o regasim de fiecare data cand facem o activitate familiara.

Atunci cand avem de facut o activitate noua, lucrurile se schimba. Este nevoie de concentrare mai mare, si, in plus, deoarece nu avem creat automatismul respectiv, eficienta noastra este mai redusa. Starea asociata este de tensiune, frustrare si uneori chiar panica. Substantele care se secreta in creier in acesta situatie sunt de alt tip, si au rolul de a pregati organismul pentru situatii limita.¨

http://www.empower.ro/managementul-stresului/anatomia-schimbarii/

mai citesc si eu ici pe colo în speranta ca mi se va aprinde un beculet. Doar citesc , nu am capacitatea sa asimilez.

acum tocmai tocmai ìmi permit luxul sa-mi rasfat motanul, culcat peste bratul meu stàng. ìl las sa-mi dea din ìnteleapta lui nepasare. ìmi linge narile, toarce si se vrea màngàiat. semanam mult eu si motanul meu. temperamentali, docili uneori, parsivi de cele mai multe ori. cine a spus ca cei ce se aseamana se resping?!

0 comentarii:



:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-}
:)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Publicar un comentario