Problema banilor exista doar în mintea unora...

Erau orele 22 trecute. Eu...pijama, mere, biscuiti, un film bun... Telefonul suna de te scoate din minti. M-au invitat doi barbati frumosi sa cinez cu ei la restaurantul de peste drum. Cei drept eu nu am vrut sa mànânc nimic. M-am multumit doar cu sifon si mai apoi o cafea. Ei... au spus ca este plictisitor sa cineze fara o companie feminina:

- Voi femeile stiti sa întretineti o conversatie. gasiti mereu despre ce sa vorbiti.
Eram afara, pe terasa. Nu era frig, dimpotriva. În sala, un columbian, cânta. Si cum eu eram atenta si la el... mi l-au adus afara, sa-mi cânte la ureche. Daca era muzica... chiar ma puneam sa dansez cu el. Înalt, brunet... romantic.
- Vedeti... voua, spaniolilor va lipseste tocmai acest romantism. Iara noi, femeile avem nevoie de soaptele acestea de amor.
Apoi... am fost la un bar, mai în nord si am baut. Eu un Martini...el un whisky si ne-am dat la povesti cu barmana si cu o alta tânara:

- Vorbesc pe engleza. Ce dragute sunt!
- Nici nu am stiut ca barmanita vorbeste engleza.
- Nici nu ti-ai dat seama ca este din Est. De unde esti, domnisoara?
- Din Bulgaria... Am 18 ani. Iar ea...este din Moldova...

Asa... între mine si fete s-a înfiripat o conversatie placuta. Moldoveanca, de 25 de ani, era de o luna în Spania. Traise si muncise timp de 7 ani în Bologna. Lucrase într-o fabrica. Nu am vorbit cu ea pe italiana. Doar stia româneste... în schimb mi-a spus câteva cuvinte în rusa. Nu am observat cum treceau orele. Era unu noaptea când m-a adus acasa la mine. Am ramas sa cinam împreuna si sa ma duca sa dansez în oraselul vecin, unde fac un Festival de bachata... Poate am sa dansez deci în noaptea asta...

... Le spuneam... dragutilor...eu sunt fericita astazi. Totul mi-a mers bine. Mi-am primit pupicii virtuali dimineata. Am povestit pe chat cu fetele, am dat o raita prin târg si am reusit sa-mi cumpar doua geci de blugi... am fost la prima sedinta de lasat de fumat... hm... 116 euro trebuie sa platesc pe Champix. M-a amenintat Enma ca nu-mi va suporta lacrimile si isteriile când am sa intru în sindromul de abstinenta. Am vorbit acasa cu familia mea... cei drept mai mult cu fratele meu, asa ca mama saraca nu a apucat sa-mi dea decât una din vestile proaste, pe care o banuiam sincer... Murise dl Puiu... profesorul meu de fizica. Mi-am dat seama... doamna schimbase numele lui cu al ei pe Skype. Trist. M-am bucurat sa-l aud pe fratiorul meu. Apoi... am vorbit cu copii si am repartizat si ultimii bani din salariul meu, care numai astazi ar trebui sa-l iau. Si uite... dragutilor, chiar daca am ramas numai cu 65 de euro pe luna aceasta... si e lunga... eu sunt fericita. Sefa, cu lacrimi în ochi mi-a spus:
- No hay derecho ! nu e drept Giulia... sa traiesti asa. Eu... as face depresie sa stiu ca muncesc numai pentru altii.
- E bine asa sefa. Acesta este rostul meu.
... Barbatii ... se uitau la mine si spuneau:
- Apoi e logic ca asa nu ai putea sa ai un logodnic.
- Ati prefera o prietena care sa-si cheltuie banii în câteva zile pe haine¿
- Da... macar ar fi super fain îmbracata.
- Dragilor eu sunt cea... de dincolo de haine. Daca nu va multumiti cu ceea ce am în suflet... este problema voastra, nu a mea. Da... din cei 65 merg acum sa vad daca ma accepta la scoala de dans. Si daca o fac... mai trebuie sa-mi caut si pantofi speciali. Problema este solutionata. În data de 2 nu voi mai avea nimic...

A fost o seara pe cinste. Mi-a spus ca s-a simtit foarte placut în compania mea si nu si-a închipuit ca ma integrez asa de placut în orice atmosfera. E un prieten drag. Pe zi ce trece mai drag. Atâta doar ca nici el si nici celalalt nu vrea sa vina cu mine la cursurile de dans. Spun ei ca se împiedica în picioare. Hm... vom vedea noi pâna la urma ce si cum.