Dormim... umblati cu grija prin sufletele noastre..

Te trezesti uneori dimineata cu nevoia acuta de a lua lumea în piept. De a spune tot ceea ce în conditii normale treci sub tacere. Cauti sa arunci vina pe altii si apoi sufli. Nu... nu merita sa-ti încarci tu sufletul cu micimea oamenilor. Nu... e mai bine sa-ti iei blugii si geaca noua si sa dai o raita prin oras. Sa te asezi pe o banca si sa privesti marea. Ceea ce altora le este greu sa vada... sa simta. Asta am sa fac si eu. L-am giugiulit pe señor. L-am barbierit si schimbat. Mi-am pus Ricardo Arjona... Jesus es un verbo no un sustantivo. Sa ma umplu de gânduri bune si de bune intentii. Si am sa iau în piept banalele stradute ale acestui pierdut orasel de pe harta Spaniei. Si am sa ma plimb pe tocuri, cu spatele drept... fara sa privesc pe nimeni. Singura în multimea de oameni.

Update: 13:35... de plimbat m-am plimbat. De cheltuit am cheltuit. De enervat m-am enervat la biblioteca... ca sa-ti faca un card de acces trebuie sa mergi peste doua zile. Astazi am facut cererea.Si iar m-am încarcat de plase desi abia ieri seara am fost cu Enma la cumparaturi. Da mi-am cumparat niste sandale negre...super elegante...la reducere.Marea am vazut-o. Admirata am fost de nepoata lui señor, Patricia care nu m-a vazut de mai mult de un an si am schimbat politeturi cu o pritena pe care nu am vazut-o de ani de zile. Acum ... pai ma bate gândul sa-mi cumpar totusi un pachet de tigari. Mai am voie pâna pe data de 9 Oct. Astazi nu gândim... dormim. Si dormim... toti trei. Motanul, señor si eu...dupa ce fumez o tigara.