viernes, 8 de octubre de 2010

Cercul vicios al neîntâmplarii...cubul Angelei

Recunosc, nu m-am ridicat la inaltimea asteptarilor tale.
N-as sti sa spun exact motivul pentru care
nu ti-am mai dat niciun semn.
As putea lua ca scuza lipsa timpului, viata sau orice altceva.
Prietenia e in noi, e-adevarat,
insa daca nu o exteriorizam, celalalt nu are de unde sa stie.

Am crezut ca te-am pierdut.
Mi-a fost teama ca-mi vei reprosa tacerea mea prelungita.
Mi-am facut procese de constiinta.
In cercul vicios al neintamplarii
cu cat ma gandeam mai mult,
cu atat curajul de a te cauta se indeparta.

M-ai ajutat.
Ai rupt tu tacerea intrebandu-ma, simplu, ce mai fac.
Iti multumesc.
M-ai invatat ca unele lucruri nu se schimba
si ca acolo unde exista incredere nu incap reprosuri.
Sufletul pastreaza intacte unele sentimente.

am citit si recitit poezia lui Angela Ribus. Atât de simpla si calda. Poate và va aduce si voua pace în suflet. Si apoi muzica... este atâta liniste pe blogul ei.

Astazi am zi de lectura. Va citesc pe voi, dragii mei. Señor înca mai doarme. Motanul ma mai musca din când de picioarele care-mi atârna peste marginile fotoliului. Afara s-a înseninat...si asa am ajuns sa-l citesc pe A... cuvinte alese, ale unui suflet ales sa salveze vieti. Nu am curajul sa-i las comentarii. Dar scrie atât de bine... Salutari doctore.

Lui A. îi apartin urmatoarele cuvinte care mi-au atins o coarda sensibila. Da era ceva cu corzile dintre noi si Univers ieri în CSI. Nimic si nimeni nu este întâmplator într-un moment dat. Dar sa revin la A...si cea mai putin sofisticata postare a lui.

Nu am chef. Azi


¨ Astăzi nu vreau să mă gândesc la ce a fost, nici la ce va fi. Nu vreau să pun în acord timpul în care nu fac nimic, cu viața care mi se scurge printre degete.
Nu vreau să mă gândesc nici la golul din mine, nici la al celor aflați departe. La prieteni, deveniți cunoștințe, devenite străini, după reguli necunoscute pe care nimeni nu mai încearcă să le priceapă.
Astăzi vreau să nu-mi pese, nici de mine, nici de alții, de ce ni se întâmplă tuturor și fiecăruia în parte. Astăzi am chef să zac nepăsător în propria mea tăcere, într-o lume numai a mea în care să nu mai existe altceva decât canapeaua, laptopul și pachetul de țigări.
Departe de orice patologie a spiritului, sunt sătul într-un fel; ușor obosit. Nu am nevoie, în astfel de momente, de absolut nimic. Am nevoie să mă golesc de toate, ca să mă pot umple, din nou, mai târziu. Dintr-un motiv despre care știu doar că e vecin cu nepăsarea, simțeam nevoia să spun cum astăzi nu mai am chef de absolut nimic¨

Si pentru ca doctorul înca mai lupta sa salveze lumea si nu am avut curajul sa-i spun cât de mult apreciez persoane ca si el... care lupta pentru a salva VIATA ... am sa felicit si eu cu întârziere SMURD si am sa multumesc lui Raed Arafat ca a luptat din rasputeri sa reformeze sistemul sanitar din România. Da...pe vremuri am trecut prin spitalul din Tg. Mures unde si-a început activitatea cu prima unitate Smurd si chiar si Adi mare... a mai avut parte de doua luni de viata
tot datorita unui medic din Smurd Tg.Mures. Din pacate ceilaltii... medicii de la reanimarea spitalui mare nu au dat atentie indicatiilor lui Raed Arafat ...da a-l opera cât mai repede si asa s-au complicat lucrurile. S-a pierdut o viata.

Da... trei doctori. Unul foarte tânar...Urgente, altul...medicul meu preferat, plictisit de moarte de aceiasi rutina a consultatiilor oferite pe banda rulanta la batrâni... în lupta pentru prelungirea unei vieti plictisitoare si tânarul meu prieten, care viseaza sa salveze cât mai multe vieti în lupta cu cancerul. Asa spune el... ¨suntem mai eficienti într-un domeniu care ne place¨... Cum i-am spus si ultimului ... sper sa am cât mai putina nevoie de serviciile voastre profesionale.

Da... La multi ani Mikka. Vom ajunge oare sa ne bem ceaiul si cafeaua împreuna vreodata?! Ce as putea sa-ti mai fac cadou?! Un portret... dar nu am fotografii cu tine. Dar am sa-ti trimit o soapta a màrii. Si am sa culeg niste pietricele slefuite si mângâiate de milioane de valuri. La multi ani ... Mikka!

Uite cum mi-a trecut ziua de astazi fara sa fac mai nimic. Acum... ca sunt orele 13:00 am terminat cu señor care s-a trezit la 11:30... si am sa ma pregatesc sa ajung la ora mea la spital ...

Da...am facut nimic. Vorba lui A... m-am golit de toate pentru ca sa ma pot umple din nou....

2 comentarios:

  1. Si totusi... ai facut mult. Nu stii unde se duc firele incepute de tine. Unde se rostogolesc si ce fac pietricelele slefuite de mare.
    Am primit cu drag soapta marii, purtata de caldura ta, femeie frumoasa!
    Vom ajunge sa bem impreuna ceai si cafea. Asta pentru ca vrem.
    Multumesc de dar. Nu doar asta,acum... Darul tau de impartasire. E foarte mult, picatura asta...
    Sunt multi care au comori si nu stiu ca le au, darmite sa mai si daruiasca...
    Tu, cand pui aici curat si deschis povestile vii ale tale, incurajezi oamenii sa se vada deschis pe ei insisi. Sa se iubeasca...

    ResponderEliminar
  2. Mikka - te pup draga mea draga. As vrea sa spun ca ma iubesc în zilele acestea... dar nu este asa. Parca ma afund...

    ResponderEliminar