gânduri de sâmbata dimineata

Îi povesteseam ieri lui señor Tomas continutul ultimei postari, (Tradatoarea), si implicit comentariile prietenilor mei din lumea virtuala. Señor , care era asezat pe dunga patului, cu putinele forte si-a ridicat fericit , entuziasmat, bratele catre mine, sa ma îmbratiseze, facând un efort pentru a se ridica fara sprijin. Era fericit stiind ca eu consider casa lui casa mea.

La fel de emotionante au fost si vorbele lui, când mi-am cerut scuze, ca lui nu-i adusesem nici o atentie din concediu( Martei , un pulovar rosu, cum îi place, celor doua fiice, câte o fata de masa brodata, de care spre surprindera mea au fost super încântate).

Señor mi-a spus si atunci, ca faptul ca m-am întors este pentru el cel mai mare cadou.

Vreau sa spun ca relatia dintre noi doi este una mai mult decât filiala. Cu mine, ca nu am complexe de nici un tip poate si glumi ca un barbat, poate si vorbi despre orice subiect din istorie, literatura, stiinta. Si eu am foarte mult de învatat de la el, pentru ca în multe domenii are cunostiinte mai vaste. Deci nu consider ¨serviciul¨ meu o corvoada, ci mai degraba o tovarasie fructuoasa pentru amândoi.

Poate faptul ca stând în casa, fara sa trebuiasca sa ma deplasez, facând ceea ce-mi place si fiind si bine platita, îmi da aceea stare de liniste. Fara sa exegerez, consider ca señor traieste pentru ca eu îl îngrijesc. Încerc sa nu-l las sa se deprime, glumesc cu el ca si când ar fi în deplinatatea fortelor sale si-l fac partas la toate problemele mele. Se bucura de încântarea mea fata de mare si fata de clima blânda de aici.

Zilele trecute, Enma, fiica lui señor, mi-a spus ca la colegiul unde lucreaza, a abordat-o o colega, stiind ca ea are o persoana care se ocupa de tatal ei. Colega i-a oferit serviciile unei persoane , spunând ca ar avea de platit mult mai putin decât îmi plateste mie. Sefa a raspuns ca nu o intereseaza si ca ma plateste atâta cât merit. Fiind timpuri de criza stiu ca ar fi multe care ar aspira la locul meu, în teorie, mai degraba la salariul meu.

Poate doar aflându-se zi de zi aici, ar vedea ca nu este deloc usor sa ridici un om neputincios, sa-l faci sa manânce, când el nu vrea, sa o ai si pe Marta cu toate problemele ei, si sa mai faci si curatenie în vila sefei, de doua ori pe saptamâna. Si sa fii zi si noapte de garda. Noroc ca sefa stie si apreciaza tot ce fac.

Cert e ca eu sunt o persoana foarte de casa, si asta nu este deloc în firea spaniolilor carora le place sa fie mai tot timpul înafara casei. Dar cum acum sunt putine locuri de munca, toate ar renunta la comoditate. Sau poate nu.