Folositi crema protectoare... este singurul sfat util pe care vi-l pot da

Îl aduc pe tata la noi. La început la copii mai apoi vedem. Vreau sa-i închiriez un apartament în apropierea mea si sa-i mai alin durerea. Prea multe se spun pe negândite si unii altora îsi reproseaza ceea ce nu se mai poate schimba. Totul are solutie,mai putin moartea. Am plâns si am tot plâns-o pe mama. Zilnic. Uneori, pe strada îmi curg potop de lacrimi si daca mai bat asurzitor si clopotele,  mi se înmoaie picioarele si mi se sfâsie sufletul de atâtea remuscari târzii. Prea târziu intru într-o biserica si spun un Doamne odihneste-o în pace. Multe lacrimi ne mai asteapta. Tata plànge în hohote, acasa si doar ce ma rog sa reziste pàna sâmbata, când îl voi avea aici, cu noi. Numai cu adevarat marile tragedii ne aduc cu picioarele pe pamânt. Ceea ce parea o insuportabila durere si renuntare acum nici cinci luni, acum numai are valoare. Adevarata durere sunt moartea mamei mele, abandonata în suferinta ei, neînteleasa, nici de mine nici de cei din jur si lacrimile lui tata. Spunea cineva ca ma torturez acum inutil. Ca nu se putea face nimic pentru ei de cu multa vreme deja în urma. Nu este asa. Se putea face TOTUL si nu am facut decât putin. Este prea greu sa faci bine pâna la nesfârsit, asteptând sa se vada rezultate si sa dea roade ratiunea-  Ce spun?! Ipocrizie totul. Nici eu nu sunt cu nimic mai buna decât altii. Gresim si ne complacem în EGOISM uitând ca tot ce suntem am mostenit de la ei. Bunatatea, sacrificiul de sine, dragalasenia unei mângâieri. Nimeni nu te mângâie pe cap ca si MAMA ta.

"I Cried For You"

You're beautiful so silently
It lies beneath a shade of blue
It struck me so violently
When I looked at you

But others pass, the never pause,
To feel that magic in your hand
To me you're like a wild rose
They never understand why

I cried for you
When the sky cried for you
And when you went
I became a hopeless drifter
But this life was not for you
Though I learned from you,
That beauty need only be a whisper

I'll cross the sea for a different world,
With your treasure, a secret for me to hold

In many years they may forget
This love of ours or that we met,
They may not know
how much you meant to me.

I cried for you
And the sky cried for you,
And when you went
I became a hopeless drifter.
But this life was not for you,
Though I learned from you,
That beauty need only be a whisper

Without you now I see,
How fragile the world can be
And I know you've gone away
But in my heart you'll always stay.

I cried for you
And the sky cried for you,
And when you went
I became a hopeless drifter.
But this life was not for you,
Though I learned from you,
That beauty need only be a whisper
That beauty need only be a whisper

Parinti si copii

Ar putea sa para morbid ca am însotit-o pe mama pe ultimul drum prin internet, de la mai mult de 2500 km. Am ales atunci sa nu merg pentru ca era foarte complicat. Aflasem prima stirea, de la o vecina care nu stia cum sa-mi dea trista veste. Auzind urlete ìn casa, am întrebat care dintre ei a murit. MAMA murise. Cu multe ore înainte. Nu am sa-mi aduc aminte circumstantele. Insuficienta cardio respiratori acuta si... si...
Am fost prea socata atunci si biata vecina ma întreba pe cine sa sune?! Numele sotului meu îl avea pe acolo unde notat. Asa au început cele doua ore de reunire de aici a familiei. Fiul meu pe Skype...cumparându-si dupa multe apeluri telefonice la linia aeriana, biletul. El imediat putea lua un tren sa ajunga la Barcelona. Eu anuntându-mi sefii , care s-au oferit sa vina, dar hotarâsem ca era prea complicat sa o las pe doamna aici si... cred ca am avut momentul de panica în care inima mea îmi spunea ca nu voi putea sa pot sa ma întorc la munca, lasându-l pe TATA acasa. Suntem egoisti si lasi.Sunt.Am fost alaturi de ea pe ultimul drum cum am putut. Nu a fost ideea mea, ci a fratelui meu si a copiilor. Si am plâns-o si o plâng zi de zi. Dimineata, seara, cànd vin lacrimile si târziile regrete de a nu fi facut pentru ea mai mult în viata. Nu exista scuze. Ca trebuie sa-mi càstig existenta, ca trebuie sa-mi vad de ai mei copii. Ar fi trebuit sa stiu sa ma împart pentru toti.Sa fiu mai PERSOANA. Mi-a mai ramas sa-l sun pe tata. Zilnic, daca voi putea. Dar orele sunt lungi. Barbatii suporta mult mai greu singuratea si cine stie cât timp o va mai duce. De un deceniu ma astept sa moara el primul. Curios. Îi seaman mult ca si caracter. Dur si ... supravietuitor în ciuda atâtor momente în care a fost cu un picior în groapa.

Ultimul concediu petrecut de ai mei aici. Am încercat sa le întind o mâna  sa-si schimbe viata. Nu au ales viata lipsita de griji alaturi de mine. O viata întreaga a suferit de boli psihice. Nu stiu daca din cauza maltratarii sau daca tata numai putea suporta crizele ei de nervi. A încercat sa-si ia viata de nenumarate ori. Îmi mai aduc aminte scene în care eram catarati pe pat si eu stateam în fata, ca mie sa-mi dea tata pumnii destinati ei. Nu a vrut niciodata sa-l abandoneze nici sa-l lase singur acasa. probabil sindromul Stockholm. Îl iubea, asa cum era. Dar ultimii ani i-au trait doar în aburii alcoolului amestecati cu medicamente. La nunta fiului meu nu au vrut sa vina. Am apucat doar sa-i vizitez câteva minute. Nu am rezistat imaginii dezolante. Tata... întins pe sofa, parea în coma alcoolica. Mama, saraca, încerca sa-mi pregateasca o friptura. Am ramas cu ochii ei, imensi de albastri si stralucitori si cu fata rosie, tumefiata... Si am fugit din casa dupa abia 5 minute. Plângând... sa nu-i vad în starea asta. Nu ma mândresc cu asta. De asta nu sunt în stare sa merg nici la înmormântare.
Ieri m-a sunat o biata vecina la 13.52. Nu stia cum sa-mi dea vestea. Auzea urletele lui tata. Am întrebat care dintre ei a murit. M-a întrebat saraca fata pe cine sa sune? Pe sotul meu... Si asa am dat de toti.
Fratele meu fusese cu o seara înaite la ei si tot suparat plecase de la ei. Pe masa, sticle de alcool si o duzina de cutii de medicamente. Nu au acceptat ca au nevoie de îngrijire medicala. Marti dimineata ma rugasem si eu în zadar de ea sa se lase dusa la spital. Nu vroia pentru ca acolo o vor omorî.
A murit ea singura. Cazuta lânga pat, tata a crezut ca, cica doarme si a acoperit-o cu o plapumioara. Abia dupa multe ore si-a dat seama ca ceva nu este în ordine si a început sa sune pe la vecini.
Asteptam vestea. Numai era viata asta a lor.
Odihneasca-se în pace, MAMA mea!!!


A murit acum câteva ore mama mea dupa o viata nenorocita. Departe de fiica ei care nu are posibilitatea si puterea sa o conduca nici macar pe ultimul drum. Odihneste-te MAMA. Tot ce sunt astazi îtia datorez TIE. M-ai obligat sa învat si sa nu ma dau nicicând batuta de vicisitudinile vietii. Esti în ceruri MAMI si de acolo ma ochii tai ma vor urmâri.Alabado sias. Alabado...

LA MULTI ANI ADRIAN.... copilul meu!

http://fastupload.rol.ro/video/c8fb2fa9ebc14e094b562685b3bdffcb.html

12 Things My Grandmother Told Me Before She Died

post written by: Marchttp://www.marcandangel.com/

When my grandmother, Zelda, passed away a few years ago at the age of 90, she left me with a box of miscellaneous items from her house that she knew I had grown to appreciate over the years.  Among these items is an old leather-bound journal that she aptly named her ‘Inspiration Journal.’
Throughout the second half of her life, she used this journal to jot down ideas, thoughts, quotes, song lyrics, and anything else that moved her.  She would read excerpts from her journal to me when I was growing up, and I would listen and ask questions.  I honestly credit a part of who I am now to the wisdom she bestowed on me when I was young.
Today I want to share some of these inspiring excerpts with you.  I’ve done my best to sort, copyedit, and reorganize the content into twelve inspiring bullet points.  Enjoy.

1. Breathe in the future, breathe out the past.  No matter where you are or what you’re going through, always believe that there is a light at the end of the tunnel.  Never expect, assume, or demand.  Just do your best, control the elements you can control, and then let it be.  Because once you have done what you can, if it is meant to be, it will happen, or it will show you the next step that needs to be taken.
2. Life CAN be simple again.  Just choose to focus on one thing at a time.  You don’t have to do it all, and you don’t have to do it all right now.  Breathe, be present, and do your best with what’s in front of you.  What you put into life, life will eventually give you back many times over.  Read The Power of Now.
3. Let others take you as you are, or not at all.  Speak your truth even if your voice shakes.  By being yourself, you put something beautiful into the world that was not there before.  So walk your path confidently and don’t expect anyone else to understand your journey, especially if they have not been exactly where you are going.
4. You are not who you used to be, and that’s OK.  You’ve been hurt; you’ve gone through numerous ups and downs that have made you who you are today.  Over the years, so many things have happened – things that have changed your perspective, taught you lessons, and forced your spirit to grow.  As time passes, nobody stays the same, but some people will still tell you that you have changed.  Respond to them by saying, “Of course I’ve changed.  That’s what life is all about.  But I’m still the same person, just a little stronger now than I ever was before.”
5. Everything that happens helps you grow, even if it’s hard to see right now.  Circumstances will direct you, correct you, and perfect you over time.  So whatever you do, hold on to hope.  The tiniest thread will twist into an unbreakable cord.  Let hope anchor you in the possibility that this is not the end of your story – that the change in the tides will eventually bring you to peaceful shores.
6. Do not educate yourself to be rich, educate yourself to be happy.  That way when you get older you’ll know the value of things, not the price.  In the end, you will come to realize that the best days are the days when you don’t need anything extreme or special to happen to make you smile.  You simply appreciate the moments and feel gratitude, seeking nothing else, nothing more.  That is what true happiness is all about.  Read Happiness Is a Serious Problem.
7. Be determined to be positive.  Understand that the greater part of your misery or unhappiness is determined not by your circumstances, but by your attitude.  So smile at those who often try to begrudge or hurt you, show them what’s missing in their life and what they can’t take away from you.
8. Pay close attention to those you care about.  Sometimes when a loved one says, “I’m okay,” they need you to look them in the eyes, hug them tight, and reply, “I know you’re not.”  And don’t be too upset if some people only seem to remember you when they need you.  Feel privileged that you are like a beacon of light that comes to their minds when there is darkness in their lives.
9. Sometimes you have to let a person go so they can grow.  Because, over the course of their lives, it is not what you do for them, but what you have taught them to do for themselves that will make them a successful human being.
10. Sometimes getting the results you crave means stripping yourself of people that don’t serve your best interests.  This allows you to make space for those who support you in being the absolute best version of yourself.  It happens gradually as you grow.  You find out who you are and what you want, and then you realize that people you’ve known forever don’t see things the way you do.  So you keep the wonderful memories, but find yourself moving on.
11. It’s better to look back on life and say, “I can’t believe I did that,” than to look back and say, “I wish I did that.”  In the end, people will judge you in some way anyway.  So don’t live your life trying to impress others.  Instead live your life impressing yourself.  Love yourself enough to never lower your standards for anyone.  Read The Last Lecture.
12. If you’re looking for a happy ending and can’t seem to find one, maybe it’s time to start looking for a new beginning.  Brush yourself off and accept that you have to fail from time to time.  That’s how you learn.  The strongest people out there – the ones who laugh the hardest with a genuine smile – are the same people who have fought the toughest battles.  They’re smiling because they’ve decided that they’re not going to let anything hold them down, they’re moving on to a new beginning.

Putine prietene mi-au ramas dar multumesc ca exista

scumpa mea scumpa!

mai intai de toate vreau sa stii ca-mi incep povestea cu tine cu o imbratisare a ta, din toata inima mea. inchide doar ochii si imagineaza-ti ca-ti imbratisez umerii.

asa, acum, ca ne-am facut amandoua o cafeluta cu cea mai imbatatoare aroma posibila, hai sa pove!

n-o sa-ti zic ca esti prostuta sa spui ca te simti inutila. n-o sa-ti spun nici ca diazepamul de ieri seara a fost o inconstienta.

pt ca STIU ca in starea in care esti acum, vorbele mele o sa-ti treaca pe langa urechiuse fara ca macar sa-ti penetreze vreun neuron. ( uuups, de ce-oi fi folosit chiar verbul asta?)

iti spun doar ca daca azi, maine, sau cat de curand, vrei sa sfarsesti cu minunea ta de viata, o poti face. dar vreau sa iti amintesti un singur lucru inainte de a da pe gat tot flaconul: DACA faci asta, nu conteaza ca copiii, parintii, ori altcineva te vor regreta! nu o sa reusesti asta decat in mica masura, si temporar si, oricum, la momentul ala, regretele lor nu vor mai avea niciun sens pentru tine. lumea isi va continua mersul si fara tine.

pentru universul asta, in care tu CONTEZI, atunci VA CONTA DOAR CA TU TE-AI RATAT!  ca om, ca suflet, ca destin, ca posibilitate de a schimba ceva AICI!

mai mult nu iti spun pt ca, repet, stiu ca EXACT prin aceleasi stari am trecut si eu. la fel ca tine, NU REUSEAM sa-mi pricep ori sa-mi vad rostul si ma enervau pana la exasperare cei care incercau disperat sa ma faca sa-mi vad valoarea.

eu vroiam doar sa mor si sa opresc pentru totdeauna sirul de nefericiri personale.

din momentul in care am schimbat insa centrul universului de pe propria nefericire pe alti centrii, lucrurile au inceput sa capete alt sens pentru mine.

nu vreau sa-ti dau niciun sfat, giu. cu siguranta ca ceea ce a functionat pentru mine ar putea sa n-aiba niciun efect la tine.

pot doar sa-ti spun ce a mers la mine.

a ajutat sa ma desprind la inceput PUTIN, si paote pentru fractiuni de secunda din zi, de propria nefericire si sa citesc, sa plec urechea ori sa-mi dau voie sa vad nefericirile altora. cu alte cuvinte sa incep sa ma compar cu altii in FAVOAREA MEA!  mi-au fost de un extraordinar folos, articolele din formula as in care se vorbea despre cazuri de extrema urgenta, cazuri REALMENTE disperate. abia atunci aveam reale secunde de revelatie. sa realizez ca nefericirea mea e incomparabila cu a altora si ca puterea mea de indurare e incomparabil mai mica cu a altora.

tot formul as m-a ajutat sa citesc despre oameni frumosi care stiu sa traiasca frumos, m-a ajutat sa redescopar frumosul din propria mea viata.

a mai ajutat apoi muzica ce o asculta. am renuntat la ZU si altele de genul lor si am REtrecut pe radio romania cultural, actualitati, ori muzical.

a ajutat mult si blogul pe care ti l-am recomandat. nici pe mine aveam impresia ca nu m-ajuta deloc. dar M-AM SILIT sa il citesc de cate ori primeam notificari pe email. asa, incet-incet, pe negandite, cele citite acolo si-au facut loc printre sinapsele mele si au inceput sa fecundeze idei si atitudini mai sanatoase.

ajuta mult si comediile la care ma uit. eu pana anul asta aproape ca refuzam sa ma uit la comedii care imi pareau pierdere de vreme. intotdeauna, prima optiune au fost dramele, din care credeam ca am mai multe de invatat. am in continuare, dar, ii ofer si comediei mari sanse. si uite asa, i-am redescoperit pe stan si bran pe care, copil fiind i-am vazut foarte putin.

ma mai uit la superbele desene animate ale lui disney care ma umplu de buna dispozitie.

si nu in ultimul rand, m-a ajutat o micuta carte de rugaciuni. 

eu uitasem sa ma rog, giu, aveam mari discutii cu tata care duminica de duminica, la ora la care pleca la biserica, venea sa ma scoale din pat sa il urmez. si i-am spus  ca nu voi REcalca in biserica decat atunci cand voi simti cu-adevarat sa ma rog.

ei, uite, ca disperarea m-a intors la rugaciune. si de-acolo cred mi-am tras adevarata forta. 

dar, ma opresc aici. stiu ca pana nu vei simti TU asta, vorbesc la luna.

da-ti deci, timp sa arzi pana la carne in  suferinta asta. suferinta singura si doar ea te va curata de tot uratul. abia atunci o vei redescoperi pe frumoasa, puternica si scumpa giu!!

DA-TI DOAR TIMP!!! si, imprieteneste-te cu tine.

lasa-i pe toti. nu mai cere sfatul nimanui. intreaba-te si asculta-te pe tine. si nu te mai certa, nu te mai flagela pentru ce a fost. PT CA TOTUL A FOST CU UN SENS. toti in viata ta au venit si au plecat cu un sens. fie pentru tine, fie pentru ei. chiar daca, poate, acum, nici macar nu intrezaresti rosturile astea. va veni si vremea asta!!! 

pe mine nu o sa ma impovarezi niciodata. ma bucur din toata inima ca ai avut si ai inca incredere in mine sa-mi spui tot ce-mi spui. ti-am spus doar sa imi scrii email pt ca pe de o parte te ajuti pe tine, sa-ti pui in ordine ideile ( de cele mai multe ori messul nu ajuta la asta . STII, NU? )  si apoi pt ca primindu-le condensate, imi e si mie mai usor sa iti raspund...din cauza timpului, bata-l vina) 

ma opresc aici.

dar n-o sa ma opresc sa-ti trimit binete!

cafeluta s-a sfarsit iar eu te iti mai imbratisez inca o data umerii.

ps http://www.youtube.com/watch?v=8cTR6fk8frs&feature=relmfu

 pt ca la tua vita E BELLA!!!

e un video, o lectie de viata, care pe mine sa ridica din orice depresie. 

la vita e bella si zorba grecul!

O pelicula memorabila

Am norocul sa vad pentru a nu stiu câte-a oara aceasta pelicula. Înca ma fascineaza si nu am de gând sa caut altceva pe cele multe canale. O cupa de vin negru si càteva tigari îmi tin companie. Abia ce am terminat treaba prin casa. M-am ciondanit cu doamna mea si nu fara motiv. O rog sa stea cuminte si de fiecare data vad ca a cotrobait si umblat prin casa. Daca nu ar fi ca-si pune în pericol precara sanatate si pierderea de echilibru nu m-as sinchisi. O rog sa stea locului cele câteva minute cât lipsesc si pe când ma întorc o gasesc cu alte haine. alte încaltari. Daca nu ar fi ca poate sa cada în cap sau mai rau, nu m-ar deranja. Dar si acum am gasit-o cu alte încaltari si asta înseamna ca s-a aplecat. Ce cauta ea în debara nu-mi explic. Ma rog, ar trebui sa nu pun suflet si sa nu ma enervez. Dar tin la ea. Si pe lânga protezele de la genunchi i-ar lipsi numai un sold rupt sau o lovitura la cap. Ies din casa si ma întorc alergând si tot degeaba. Uita ce m-a întrebat cu doua minute în urma. Greu, greu cu ea. Trebuie sa devin insensibila.

Menopauza, bat-o vina sa o bata

Ma delectez cu a doua cafea de dimineata. tigari, ferestre larg deschise, señora. mamita mea spaniola din nou în pat. Sa-si faca siesta de dupa micul dejun. Eu, tot în pijama.Tigari si iar tigari. Ochii, abia ce mi-i tin deschisi. Ma droghez cu somnifere pentru ca altfel nu pot pune geana pe geana. Ba am mai si baut o bere aseara, ca doar doar voi fi destul de mahmura sa pot adormi. Hm, asa a fost pentru câteva ore. Dar tot treaza am fost când sa o acompaniez la toaleta. Zici ca numai noaptea urineaza, biata de ea. Scutece de noapte nu se mai folosesc asa ca trebuie sa ma adaptez. Doar ca ea, imediat adoarme bustean în timp ce eu ma foiesc de zeci de ori pâna sa adorm la loc. Gimnastica ma omoara. Pentru ca ceilalti la sala au timp destul sa-si revina dupa câte o tura de exercitii. Eu... din lipsa de timp le fac ca o masina. Dar e bineeee. Ajung acasa atât de obosita ca nici chef de vorba nu am. Îmi tremura picioarele pe drum de parca as veni bauta. Ma dor salele si de fapt nu stiu daca am vreo particica a trupului care sa nu ma doara. Munca în casa, berechet desi suntem numai doua. Ce pisici de viata este si asta?!
Kile nu dau jos pentru ca chiar daca ziua nu manânc nimic, noaptea ma dispera foamea si bag în mine ca o sparta. Menopauza, bat-o vina.

Puii mei

Cea mai frumoasa fotografie cu copilasii mei. Nestudiata. Cristina se dezechilibrase si mai sa cada. Puii lui mama. Tuca-i mama de frumosi.

Daca florile ar putea sa-ti spuna ceea ce eu nu pot

Nu stiu daca ar trebui sa simt ceva mai mult decât o amara satisfactie la vederea fetei îndurerate a lui June. Statea dupa cum îi este obiceiul, spionându-ma sub balcon. Ziua în amiaza mare tragând cu urechea la ce se vorbeste în apartamentul nostru. Iesisem sa fumez o tigara pe balcon, cu sortul de bucatarie înca pus.Nu aveam de gând sa-mi iau orele libere. Era înorat si nici chef de plimbare singura nu aveam.Asa ca decisesem sa ramân sa iau prànzul cu familia reunita. Din întâmplare am aruncat o privire în jos. Fata lui alba ca varul spunea mai multe decât cuvintele rautacioase:
- Ce?! Astazi nu iesi?! Nu ai liber?! ... mi-a aruncat în zeflemea. Stiam deja de mult ca relatia noastra nu functioneaza dar puteai macar sa mi-o spui în fata.
- Vrei sa ies?!
- Pentru mine, NU.

Am iesit totusi, dar el numai era. Nici macar nu a contat. Am lasat càteva lacrimi sa-mi umezeasca ochii si am tras puternic aer în piept. Este unica solutie decenta. Prea m-a ranit de multe ori din aronganta masculului care crede ca i se cuvine mai mult decât valoreaza. Si sincer, fiecare are o valoare chiar pe piata sentimentala sa zic asa. Cel care iubeste o stabileste si are impresia ca fara celalalt nu se poate trai. Se poate. Doare?! Da. Dar toate trec. Si astazi a fost o zi în care multi din jurul meu au suferit. Prieteni care s-ar putea sa-si piarda serviciul, familia unde lucrez din cauza disperarii fiicei paralizate. Si atunci poate ca durerea mea mi s-a parut insignifianta. O lacrima voi mai vârsa din când în când dar ceea ce a murit în sufletul meu si al lui nu poate fi reanimat. Ramàn doar lungile mele momente de tacere si nodul în gât.
Poate doar multumirile din partea familei îmi dau putere sa mai ramân în acest orasel, atât de aproape de el. Mi-au laudat mâncarea, grija si atentiile la adresa reginei madre. Singura observatie:
- Mama trebuie tinuta la regim mult mai strict. Trebuie sa slabeasca pentru ca sa nu aiba probleme cu genunchii fragili. Încearca sa-i reduci caloriile zilnice.
Usor de spus. Are o pofta de mâncare extraordinara doamna si chiar daca ma fortez sa-i dau mâncare de regim se supara pentru ca tot timpul îi este foame. Am sa vad ce am sa pot face.
Nopate buna Giulita. Nu ai mâncat nimic astazi si sper ca nu ai sa ai din nou un atac de bulimie la noapte si apoi din cauza remuscarilor sa vomiti totul. Usor de spus abtine-te. Am vointa sa fac gimnastica fara oprire la sala. Doar de vechile metehne nu scap. Ziua, nu au probleme cu nemâncatul. Vine însa noaptea si din cauza ca ma trezesc tot la trei ore sa o însotesc pe regina mama la toaleta îm poate provoca aceea imperioasa nevoie sa deschid usa frigiderului si sa ma înfrupt din tot ce nu m-a atras în timpul zilei. Al naibii metabolism si bulimie.
Simpatica astazi nora lui Pepita:
- Sa-ti traiasca ani multi soacra. Asa macar nu ai de gând sa te întorci în tara si vei ramâne multi ani la noi.
Stie ca nu am încapea amândoua în aceiasi casa.

Que ojos bonitos tienes...

Que bonitos ojos tienes...
I-am pus astazi la regina mama aceasta melodie. Îngânam aceasta melodie de dimineata. Poate o unda de melancolie undeva în sertarasele inimii. Mi-o cânta June pe când înca mai aveam ochi sa-l privesc. Aseara timp de o ora si jumatate m-a sunat din 5 în 5 min. Nu m-am sinchisit sa-i raspund. Cum nu i-am raspuns nici alaltaieri. M-a urmarit ieri si chiar ne-a depasit pe mine si pe regina mama. Doar ce l-am salutat si nu i-am dat de înteles ca am de gând sa vorbesc cu el. S-au epuizat subiectele si rabdarea mea. Doare?! Poate da, poate nu. Mi-e mila de el dar de mine si mai si. Ma tot întreba Pepita ce am de nu-mi ies din mutenie. Nu i-am dat detalii. Nu stie de el si nu ar întelege ce si cum a fost povestea. Barbatii sunt egoisti si au ceea ce merita. Mi-am spus offul lui Lizzie, astazi la o cafea rapida în casa ei si ea mi l-a spus pe al ei. Ne-am luat povara de pe suflet si am purces la munca. Eu... dus, pieptanat-aranjat pe reyna madre, unghii lacuite, haine la spalat-întins, casa de curatat, prânzul, unghii la mine, 350 de abdominale la sala plus celelate, bicicleta, rame, spate. Am dat jos de ieri pâna astazi 800 de grame. Sa-mi fie de bine. Toate trec în viata. tristeti, bucurii. Se alterneaza si viata-si urmeaza cursul. Ma doareeee spatele desi si astazi m-a calcat pe coloana Claudia. Unde esti , prieten drag, sa-mi scoti durerile de prin muschi?! Da nu ma las. Trebuie sa dau jos burta cu orice pret.

Nici vara nici iarna nu am somn

Asa de bine ma relaxez dansând pe melodia asta. Îmi misc toti muschii prea munciti la sala. Claudia îmi spune sa o las mai moale. Sa fac pauze mai lungi între exercitii. NU AM TIMP. Ies în graba din casa imediat ce o culc pe Pepita si nu am mai mult de o ora si jumatate la dispozitie sa-mi fac ale mele facute. Sper ca nu am sa fac muschi la umeri si spate. Ma cam durea astazi si atunci m-a calcat draguta de ea. Nu tare ma menajeaza. Asa si vreau. Sunt o grasunaaaa...
si asta are un ritm pe placul meu. Dansez de nebuna prin casa, dupa ce se culca doamna, cu castile pe urechi. Am gasit muzica pe MP3 meu...de pe care copiii au sters muzica mea. Asa ca ma multumesc cu ce am pe acolo. Bine macar ca nu sunt maneleeeee...

Smiley 

Plec de tot, departe de tot 
De tot ce-am avut, dar am pierdut 
Plec departe, plec pe Marte 
Si de-acolo poate poate poate 

Plec de tot, departe de tot 
De tot ce-am avut, dar am pierdut 
Plec departe, plec pe Marte 
Si de-acolo poate poate poate 
Si mai departe... si mai departe 

Nu mai suport, plec de tot 
Imi iau lumea-n cap 
M-arunc peste bord
Plec de tot, n-am servici, 
N-am bani, bat pasul pe loc 
Nici prieteni nu am 
O sa mor singur, singur de tot 
Dar singur de tot 
De ce sa mai stau? 
N-am nici un motiv 
Ma simt inutil, n-am nimic din ce vreau 
M-a cautat norocul, dar nu stia unde stau 
Nu stia unde stau, nu stia unde stau, nu stia unde stau 

Plec de tot, departe de tot 
De tot ce-am avut, dar am pierdut 
Plec departe, plec pe Marte 
Si de-acolo poate poate poate 

Plec de tot, departe de tot 
De tot ce-am avut, dar am pierdut 
Plec departe, plec pe Marte 
Si de-acolo poate poate poate 
Si mai departe si mai deaprte 

Cheloo 

Unde sa ne mai ascundem cand fugim de noi? 
In jur e pace, nu-mi place In suflet port un razboi 
Sunt un salbatic intr-o lume civilizata cu forta 
Si nu sunt genul sa va car torta 
Lumea fuge de cuvinte, deja nimeni nu spune ce simte 
Deci nu mai avem nevoie de cuvinte 
Constat ca sunt plecat cu capul 
Deci sunt normal. 
C-am reusit, m-am relaxat in ultimul hal 
Orice vis devine realitate, daca esti tampit 
Poti fi pus la locul tau cu medicamentul potrivit 
Uitandu-ma pe geam ma-ntorc si plec din nou 
Te invit sa vii cand nu sunt prezenta ta imi face rau 
Prietenii care ma accepta cum sunt ma plictisesc 
Iar pe cei care fug de mine nu ii mai gasesc 
Daca mi-as permite sa fiu cum sunt n-as mai scrie, 
Ci m-as duce zambind de zece ori pe la puscarie 
Gandesc la rece cand inima fierbe, sunt un intrus 
Din propria mea lume ma simt exclus..
Plec departe 

Plec de tot, departe de tot 
De tot ce-am avut, dar am pierdut 
Plec departe, plec pe Marte 
Si de-acolo poate poate poate 

Plec de tot, departe de tot 
De tot ce-am avut, dar am pierdut 
Plec departe, plec pe Marte 
Si de-acolo poate poate poate 
Si mai departe Si maï departe

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

Si nimic altceva nu conteaza

Si pentru ca dimineata începe cu o placuta stare de bine din nou multumesc lui Dzeu pentru aceste minute de gratie în care-mi beau linistita cafeaua, îmi fumez primele tigari si cu ferestrelele larg deschise ma umplu de cenusiul acestei zile ascultând muzica.
Doamna mea mai doarme. S-a trezit de prea multe ori azi noapte pentru a se usura. Si eu cu ea. Mi-am aranjat dulapul de haine si am gasit loc pentru cele aduse sâmbata din casa copiilor. Am doi ghimpi în inima dar nimic nu conteaza cu adevarat.
Copilul se ratoia ieri la mine spunând ca ma amestec în viata altora vrând sa fac bine si nu ma învat niciodata minte. Ca la urma urmelor fiecare traieste cum îsi asterne si as face bine sa stau în banca mea. Si sfaturile copiilor sunt bune câteodata.
Nora mea a fost încântata de rochiile ce i le-am cumparat de la un magazin care se închidea si vindea rochii de 360-390 de euro la 20-40. Mie mi-am luat un compleu. Pe fond gri buline neregulate galbene si invers. Rochia lunga am taiat la nivelul genunchilor si-mi mai iese de o fusta. Boleroul, galben, forat cu gri înflorat pe dinauntru. Un material superb si o toaleta pe masura. Nici macar duminica nu mi-o pot pune pentru ca este prea eleganta. Si-mi vine turnata. Si Lizzie si-a luat càteva. Proasta de mine puteam sa iau mai multe, dar aveam datorii si obligatii care trebuiau onorate.

balet

Poate pentru ca am nevoie sa ma umplu de frumos dis de dimineata am cautat fara succes o versiune care mi-a ramas mie în memorie. Nu am gasit-o. Dar ambele sunt cutremuratoare. În timp ce ascultam sublima muzica îmi aduceam aminte de vastele teritorii ale Rusiei si implicit mi-au venit în minte cei doi ingineri rusi cu care am schimbat câteva vorbe în micuta gara L`Aldea undea aveam eu de schimbat trenul pentru a ajunge la Vinaros. Aparate de fotografiat, haine dupa antica moda comunista, sandale cu sosete. Mergeau la o conferinta la Valencia e o despre produse biosintetice utilizate pentru fertilizarea solurilor. Pareau picati în prea putin moderna gara rurala din Moscova anilor 50. Sau poate ca ceea ce vedem noi la TV despre Rusia moderna se refera doar la lumea magatilor petrolului iar restul populatiei a ramas la fel de neschimbata. Chiar puteam sa-i confund cu doua personaje chiar si din filmele patriotice românesti din anii 50. Fotografiau vagoanele deloc elegante si structura metalica a peroanelor. Ba chiar si calatori. Pareau spioni ai relativei civilizatii occidentale. Am schimbat câteva cuvinte în engleza si le-am urat sedere placuta. Cred ca aceiasi privire avida de cunoastere am avut si eu la prima iesire peste frontiere, ma refer la mult mai apropiata Ungarie. Ce sa mai spun ca ramasesem gura cascata când am ajuns oleaca mai spre vest. Austria, Italia si mai apoi Spania. Si eu acum nu contesc sa suspir la Barcelona. Chiar ma sunase o tipa din Mataro, de lânga Barcelona sa-mi ofere un loc de munca. Erau mai putini bani dar mi-a trecut prin cap un gând naspa. Stai pe fundul tau Giulia ca stai bine unde esti. Nu visa la strazile marilor capitale. Totusi nu am de gând sa-mi sterg anunturile de pe net. Asa, de bolnavicioasa curiozitate.

smoke gets in your eyes

Smoke Gets In Your Eyes

They asked me how I knew my true love was true I of course replied "Something here inside cannot be denied." They said "Someday you'll find all who love are blind. When your heart's on fire, you must realize smoke gets in your eyes." So I chaffed them and I gaily laughed to think they could doubt my love Yet today my love has flown away, I am without my love Now laughing friends deride tears I cannot hide So I smile and say "When a lovely flame dies, smoke gets in your eyes." dau o publicitate la TV si ma obseda melodia. Ce frumoasa este chiar dupa aproape 80 de ani( 1933)

Mi-a trecut febra musculara

Cât de putin ne trebuie pentru ca sa fim fericiti. Câteva banale cuvinte de admonestare chiar din partea unei persoane care înseamna mult pentru tine desi nu se spun niciodata fraze inutile.
Am descoperit muzica italiana. E mai interesant decât sa-mi pierd din nou timp cu descarcatul si ascultatul în nestire a acelorasi melodii care nu-mi mai spun nimic. Evoluam sau ne pierdem interesul?!
Am baut prea multa cafea si acum nu pot sa dorm. Doamna mea s-a culcat pe la orele 22 si urmeaza sa se trezeasca pentru prima vizita la toaleta dupa 2 noaptea. Mda... nu am nici o noapte linistita. Dar sunt multumita. Am de lucru. Sunt platita acceptabil, sunt tratata decent, sunt rasfatata de doamna, care spune ca muncesc chiar prea mult. Ar mai ìncapea . încerc doar sa-mi umplu timpul cu folos. Nu pot citi lânga ea pentru ca vrea sa aiba companie care graieste cu ea. Asa ca-mi gasesc de lucru pe lânga ea.
Mi-a trecut aproape de tot febra musculara care m-a nenorocit în ultimele 24 de ore. Am fost oloaga si am plâns de durere. Dar asta nu m-a împiedicat sa nu-mi fac treaba. Nu am iesit la cafea pentru ca nu a vrut sa ma forteze Pepita. Suferea pentru mine desi eu ma prosteam si asa prin casa. Daca umblam si ma miscam  parca, parca ma mai lasa ceva contractura musculara. Mâine din nou la sala. Nu am sa fac nici un exercitiu pentru picioare. Un masaj mi-ar fi prins bine, dar nu-i cine.
Nu am sunat-o pe mama, desi toata ziua mi-a fost în gând. Pe 12 septembrie îsi sarbatoreste ea onomastica. M-am gândit la tine, mami si o fac zi de zi. Chiar ma prinde nostalgia de casa si doar spaima de a trai de azi pe mâine în România ma face sa mai stau pe aici. Ca deh... banii... abia ce-i càstig si-i planifica fiul meu. Nu am sa ma învat niciodata minte. Poate doar daca am sa renunt la internet, telefon sau nu am sa-mi dau adresa am sa scap de problemele celor care asa de mult ma iubesc când am ceva pus deoparte.
Îl ascultam astazi pe Ricard si ma întrebam daca sunt egoista într-adevar daca doresc sa fiu lasata sa traiesc si eu?!De ce trebuie sa ma intereseze problemele celorlalti?! De ce problemele lor trebuie sa fie si ale mele?! De ce trebuie sa mi le spuna pentru ca mai apoi inevitabil sa-mi ceara ajutorul?! Nu ma refer numai la fiul meu, care întotdeauna are planuri si daca nu-i ies cum vrea el, hop... o sunam pe mami. Ce ma faceam daca aveam o droaie de copii? Zic mersi ca am numai unul... si este de ajuns. Mda... iar ma lamentez desi abia cu câteva minute în urma am spus un : Doamne multumesc pentru tot ce-mi dai. Casa, masa, un serviciu care sa-mi ocupe timpul. O relativa liniste si bunastare înselatoare. Nu ma streseaza facturi, nu-mi plâng copiii de foame, ma pot bucura de minute de abandon în bratele melancoliei si nu-mi lipseste nimeni cu adevarat. Cred ca am învatat sa fiu fericita cu mine însami. Pot visa la strazile Barcelonei, ma pot bucura pentru prietenele mele si chiar daca nu am aruncat o privire marii de doua zile...o simt în mine.
Eu, eu si iar eu. Compasiune, spuneai. Da. Daca nu as simti compasiune pentru persoanele în vârsta nu as putea lucra cu ei. De atâtea ori pe zi ma îmbratiseaza doamna pe care o îngrijesc si dupa numai o luna îmi spune ca ma iubeste mult si nu ar vrea sa plec niciodata de la ea. Cred ca am avut noroc sa dau de ea. Toate se întâmpla cu un rost în viata asta. Noapte buna, Giulita.Màine ai sa poti dansa. Si apoi peste vreo doua luni ai sa te înscrii din nou la dans oriental si vei simti din nou ca plutesti. Rabdare.

Mi-e dor de strazile si zgomotul Barcelonei

Pare ca a trecut o eternitate de când nu am fost fata în fata cu mine însami, adica cu laptopul în fata , cu castile pe urechi, debitând vrute si nevrute. Multe s-au întâmplat si se pare ca destinul a hotarât sa-mi rezerve noi si noi surprize,mai mult sau mai putin placute. Noul meu loc de munca, acceptabil remunerat, este tot în în vechiul orasel în care am aterizat cu sase ani în urma. Locuiesc si muncesc într-un apartament în zona veche a orasului. Ferestre cu vedere la strada, camera uriasa pentru mine, timp liber luat pe apucate, în momentele în care doamna îsi face siesta.,fructificat în ultima saptamâna la o sala de fitness sau din când ìn când în bratele lui latin lover ( care numai este ce a fost- deh, timpul trece, pasiunile se sting când îti chioraie matele si copiii-ti cer bani de haine si de rechizite, iar nevasta boleste mai tot timpul). Asist la zilnicele lui deceptii si numai sa-i plâng de mila nu-mi vine. Am spus-o si o repet din nou. Nu suntem facuti din acelasi aluat, noi, europenii cu ei, latino americanii . Mi-e greu. Nu am nopti dormite, nu am zilele linistite pe care le-am avut în cealalta casa. Ma trezeste scumpa mea doamna de 3-4 ori pe noapte. Are proteze la genunchi si trebuie sa o însotesc la toaleta. Gatesc pentru noi doua sau pentru 7-8 persoane, cànd se reuneste familia la prânz (îsi ling degetele si toti spun ca trebuie sa o las mai moale pentru ca vor sa faca regim). Trebuie sa fiu atenta cu regimul doamnei pentru ca are diabet. Asta înseamna probe zilnice si bineînteles inevitabila insulina pe care eu trebuie sa i-o fac. Nu ma pot obisnui înca cu faptul ca zilnic o întep. Dupa amiaza iesim la o terasa sa ne bem cafeluta si la ora 22.30 o scot în parculetul din fata blocului la o sueta cu prietenele. Familia... superba, O fiica care lucreaza la tribunal, casatorita cu un judecator. Pentru prima data ma ìntâlnesc cu un magistrat de o simplitate uimitoare. Placuta surpriza  decenta  acestor oameni. Înstariti dar fara aere de superioritate. Conversatia decurge fara a se pomeni de conturi bancare sau de ultimele achizitii în materie de vestimentatie. Nu sunt tratata ca si slujnica în casa. Toti strâng masa si ajuta la spalatul vaselor.Fiul, camionagiu, nora, proprietara unei spalatorii ecologice. O alta fiica, se recupereaza dupa o hemoragie cerebrala. Sotul ei, fost camionagiu, o îngrijeste în spitalul de recuperare si o iubeste asa cum nu am vazut de multi ani un barbat sa iubeasca. Cànd a avut atacul cerebral, a dormit o luna întreaga în masina parcata sub fereastra sotiei. Nu multi ar face acest gest. Nu sunt bineînteles toate roz dar am învatat ca nu trebuie sa mai fac o tragedie la `pierderea unui loc de munca. Toate se întâmpla cu un rost în viata. Înveti sa accepti ca anumite lucruri se întâmpla fara ca tu sa poti face ceva. Nu exista explicatii rezonabile pentru gesturi sau reactii nepotrivite din partea unora.
Ascult anumite melodii care cu luni în urma ma emotionau. Nu simt nimic. Doar ciudata senzatie a unei iubiri pierdute în hatisul disperatei lupte pentru supravietuire. Nu-i pot cere lui June sa fie romantic când îi chioraie matele si nu stie de unde sa faca rost de bani ca sa-si plateasca facturile. Masina lui sta parcata de luni de zile din lipsa de bani pentru ca sa o repare. Umbla de nebun prin oras,pedalând pe bicicleta mea si zice merci când îl iau de ospatar pe câteva ore, la sfârsit de saptamâna. Disperarea i se citeste pe chip si chiar daca întâlnirile noastre sunt înca la fel de pasionale, stiu ca face un efort extraordinar sa-si scoata din minte, pentru câteva ore penibilul situatiei materiale în care se zbate. Zâmbeste si se umileste, ceea ce-l face sa-si piarda cu totul aura de amant posesiv. Adica ma urmareste, se ratoieste cum facea întotdeauna, accepta cu greu ca am timp liber si nu ma poate, cica supraveghea. Face urât daca nu-i raspund la telefon si ma întreaba pe unde-mi petrec minutele libere.  S-a întâmplat sa ma spioneze sub fereastra apartamentului unde locuiesc, facându-mi scandal ca cica a vazut pe cineva în casa ( asta pentru ca locuiesc la etajul 1 si poate vedea de pe trotoarul de vis a vis pe unde ma misc).M-a urmarit si la sala, ca sa se convinga ca nu merg acolo ca sa-mi agat vreun munte de muschi. Accepta ca nu am voie sa-l primesc în casa pentru ca eu nu am tinut secreta existenta lui. Nimeni nu-l cunoaste si este mai bine asa si pentru mine si pentru cei ai casei. Nu va mai dura mult aceasta patetica idila. Mi-am permis luxul sa fiu dorita si sa doresc. Sa-mi satisfac capriciile carnii. Cu atâta ramân. Anii trec si numai cred în povesti cu feti frumosi. Tot patetici îi vad pe barbati. Pe majoritatea. Exista bineînteles o exceptie. Tocmai pentru ca ea este cea care confirma regula. Si nu am decât sa regret ceea ce nu a putut sa fie.
...
Arunc càte o privire înspre parculet. Batrânicele mele... sporovaiesc în voie. Toate, vaduve. Da... se pare ca traiesc câteva decenii mai mult decât barbatii lor. Doamna mea, zilnic cu alta vestimentatie. Foarte cocheta la cei 83 de ani, neÌmpliniti. Ma iubeste si este super încântata de mine. Am avut noroc de o femeie foarte buna la suflet. Rar doamne fara toane. O closca care ar vrea ca în fiecare zi sa vina mare parte din familie la masa. O groaza de nepoti, care mai de care mai simpatici si scoliti. Ingineri, studenti, profesori, muzicieni, elevi. A fost un du-te vino în casa asta pe timpul vacantelor. Acum am intrat în monotonia zilelor obisnuite.
De astazi mi-au pus si internet si am reusit si eu sa intru în rândul lumii. Laptop-ul mi l-au reparat cu ceva timp în urma asa ca am sa am cu ce sa-mi umplu orele de insomnie.
Astazi nu ma doare nimic. M-a rupt Claudia la sala de fitness saptamâna trecuta si astazi. Abia ce am putut umbla duminica. Astazi nu am nimic. Ma terorizeaza saraca. Asa i-am cerut eu. Daca nu, ma las de sport. Am pus câteva kilograme bune si acum trebuie sa le dau jos. Si i-am spus ca daca nu sta cu gura pe mine nu merita sa-mi pierd timp si bani. Asa ca ma forteaza sa mai fac exercitii la aparate chiar cànd simt ca muschii îmi cedeaza. Pacat ca nu pot sta mai mult de o ora.
... Scris-am vrute si nevrute. Mi-ati  lipsit, prietene dragi. Nu am avut parte de intimitate în ultimele luni, asa ca nu am avut cum sa va caut. Am sa va caut, la voi acasa, zilele ce vin. Abia astept sa încep din nou sa pictez si sa desenez. M-am limitat în aceasta prima luna în noua casa doar sa citesc si sa smotruiesc. Asa mi se întâmpla mie întotdeauna. Trebuie sa fac smotru dupa altele pentru ca sa pot dupa aceea sa stau linistita. Ma vad clientele de croitorie prin oras si sunt foarte triste ca nu ma voi mai ocupa cu cusutul. Asta este. As putea...dar numai vreau sa fac nimic. Vreau sa ma dedic hobby-urilor.
Barcelona, ce draga-mi esti. Mi-ai ramas în suflet.Chiar si romanul pe care-l citesc acum este despre Barcelona anilor 1300...