Astazi va fi ultima zi de defilare. Alaltaieri seara coborâsem pe la miezul noptii. Singura. Pe strazi mii de persoane îmbracate care mai de care mai bizar. Multe costume, multi bani cheltuiti. Multi tineri dispusi sa beie si sa se drogheze pâna la orele diminetii. Am ramas pret de câteva minute pe malul râului, unde era spectacolul pirotehnic pe muzica de samba. Am dansat minute în sir. Asfaltul vibra din cauza decibelilor reprodusi de uriase difuzoare amplasate din loc în loc. Mi-am cautat ¨copilasii¨, dar a fost imposibil sa dau de ei , în marea de oameni. Asa ca am preferat sa ma întorc, acasa în cuibusorul meu, cu atât mai mult ca la iesirea din casa îi spusesem lui señor Tomas ca voi lipsi o ora. Si bineînteles ca stiam ca acesta va sta ca pe ghimpi, speriat ca mi se va întâmpla ceva pe strazi la aceea ora din noapte. Dar era atâta lume si atâta guardia civil, încât era exclus.
Ieri a fost prima defilare. Mai putin pompoasa decât în anii precedenti. Am ajuns târziu, deoarece am coborât pe jos cu un prieten. Fotografiile nu mi-au reusit, fiind toate miscate. Apoi am urcat la señora Rosita si am urmarit din balcon defilarea. Se vedea mai bine. Frigul m-a patruns bine si ajunsa acasa m-am bagat în pat îmbracata cu trening si jerseu gros. Abia pe la ora unu din noapte, m-am trezit si ca sa spal de pe mine urmele unei noi minciuni inutile, m-am cufundat într-o vana de apa fiebinte, sperând sa pot dau timpul în urma, cu luni de zile, macar. Sau mai bine zis sa pot sa ma regasesc, insensibila, mai putin vulnerabila.
Astazi am sa fac curatenie generala. Am sa fac sa dispara urmele atelierului de croitorie. Am sa frec casa, ca sa ne simtim bine în ea. Si sper sa am timp sa-mi vizitez prietenii virtuali, atâta vreme neglijati.
M-am trezit devreme, pentru ca trebuia sa vina Medico pe la mine. Avea niste corpuri de mobila pe terasa mea si vroia sa le duca la casa din sat. Terminase o tura de garda, si era foarte revoltat pe tot ceea ce însemna Carnaval si promiscuitatea educatiei tinerelor generatii. De lipsa de seriozitate a societatii democratice în care traim. Deatfel suparat pe toata societatea spaniola, care cheltuie sume exorbitante pe distractie, când ar trebui sa faca ceva pentru nenorocitii din Sahara, sau ar trebui sa faca târguri de carte sau alte tipuri de activitati, care sa culturalizeze masele nu sa le îndobitoaceasca. Îi dau dreptate, dar oamenii au nevoie si sa se distreze, iar Medico tocmai acest lux nu si-l permite niciodata. Cum zice el de fiecare data, e nevoie de o dictatura pentru ca societatea sa se vindece. Se refera la un fel de comunism cu fata umana, bineînteles , dar cum nu gaseste nici un model demn de aplicat, se resemneaza.
Coneversatiile noastre, scurte, pentru ca este vesnic grabit, ma fac sa ma accept mai usor cu toate defectele. Ma linistesc. Grazzie Medico, pentru ca ma asculti si încerci sa ma doftoricesti întotdeauna.
Fotografiile de ieri, facute cu troscoleta mea sunt tare neclare. Si nu am avut rabdare sa treaca toate comparsele, pentru ca era foarte frig. Dar azi am facut fotografii de la sol, cu un aparat profesionist si astept sa vad când le voi descarca ce am surprins. Oricum ceva am dansat.
Fetitele care danseaza pe platforma masinii si alte càteva de jos au costume cusute de mine. Cele alb cu albastru deschis. Astazi sper ca am reusit sa fac mai bune si mai multe fotografii.
Acesta este costumul Albei. Pantalonasii scurti bineînteles ca nu vor atârna cum se vede în poza.
Astazi m-am plimbat cu Enma prin târg. Mi-am cumparat o geaca alba si ne-am pierdut vremea pe acolo. Sefa m-a tras de la standul de materiale, asa ca nu am putut sa-mi satisfac placerea de a mai cumpara ceva de pe acolo. Dar stie ea ce stie. Nu ma pot opri decât dupa ce cumpar vreo 20 de metri de pânzeturi.
Mai apoi ne-am întâlnit cu socrii fiicei celeilalte a lui señor Tomas, si dl Ramon a fost foarte simpatic spunând ca arat de 22 de ani. Azi am 80,4 kg. Poate chiar ajung la 80 pe sâmbata, ca doar asa mi-am propus. Am dat jos 17,7 kg, fara sa pot face gimnastica sau plimbari. Se poate deci, numai ambitie sa ai. De 22 chiar nu ma simt, dar astazi unitàndu-ma la fotografii facute numai cu doua luni în urma, m-am vazut foarte urâta. Ma simt foarte bine când umblu pe strazi, umbra mea este mai frumoasa si eu ma simt frumoasa. Chiar daca nu prea am de ce zâmbi.
Dar am sa merg serile urmatoare la Carnaval, si am sa dansez, si am sa uit.
Costumul de baie are toate paietele lipite de mâna, mai putin banda aceea lata argintie pe care am cusut-o cu mâna. Niste perechi tinere se îmbraca în seara de vineri cu acest costum de baie si un capot verde màr, inclusiv unii baieti mai trazniti. Ceilalti barbati tineri îsi pun treningul negru pe care am pus aceleasi paiete cu scris pe spate. Nu a fost munca mea ,pentru ca mie nu mi-a ajuns timpul si rabdarea si pentru asta. Sper sa ies vineri ca am tare multe costume de fotografiat. Azi fac niste lupoaice si o oaie alba cu burta mare, la care mai trebuie sa fac si caciula cu urechi.
astazi este seara anilor 70-80. Pentru asta Anna si Ariadna mi-au cerut fuste infoiate, cu tul pe dedesubt. Dupa expresia Annei puteti vedea ce încântata este de rezultat.
Astazi dimineata aveam 81,9 kg. Ieri am mâncat numai o para si multa cafea cu lapte. dar tot nu voi ajunge sub 80 pe sâmbata. M-am lasat pe tânjeala. La munca, pentru ca mai am 7-8 costume de terminat.
Costumul Monicai, o fetita de 15 ani, care nu stiu cum a avut numarul meu de telefon.
Prietenii mei s-au precipitat sa ma ajute pe ultima suta de metri. Pentru la anul vor sa luam mai multe comenzi. Au prins gustul. Niciunul nu a scapat de munca. Doar mi-au cerut sa le fac clatite.
Am vrut sa vedeti , dragii mei ca înca mai am burtica, de ce sa neg evidenta. Saptamâna asta ajunsesem la 82,5 kg, dar cu atâtia prieteni în casa, am mai mâncat si eu din cànd în când.
Mama medicului meu sta la 5 minute de Sagrada Familia si mi-a spus ca oricând voi avea o camera la ea. Am sa ajung si eu la Barcelona si am sa ma plimb ore întregi pe strazile ei.
Astazi mi-ar fi placut sa ma plimb în Barcelona. Dar visele nu se pot realiza uneori. Si pentru ca am dreptul sa visez, am copiat câteva imagini de pe net si am sa va invit si pe voi sa va plimbati împreuna cu mine.
Fotografiile nu-mi apartin, desi daca azi as fi putut sa merg , as fi avut ale mele proprii. Nu a fost sa fie.
Eram prea somnoroasa azi dimineata, asa ca am ratat un rasarit superb. Camera mea foto nu a putut capta nuantele adevarate.
