domingo, 16 de septiembre de 2012

balet


Poate pentru ca am nevoie sa ma umplu de frumos dis de dimineata am cautat fara succes o versiune care mi-a ramas mie în memorie. Nu am gasit-o. Dar ambele sunt cutremuratoare. În timp ce ascultam sublima muzica îmi aduceam aminte de vastele teritorii ale Rusiei si implicit mi-au venit în minte cei doi ingineri rusi cu care am schimbat câteva vorbe în micuta gara L`Aldea undea aveam eu de schimbat trenul pentru a ajunge la Vinaros. Aparate de fotografiat, haine dupa antica moda comunista, sandale cu sosete. Mergeau la o conferinta la Valencia e o despre produse biosintetice utilizate pentru fertilizarea solurilor. Pareau picati în prea putin moderna gara rurala din Moscova anilor 50. Sau poate ca ceea ce vedem noi la TV despre Rusia moderna se refera doar la lumea magatilor petrolului iar restul populatiei a ramas la fel de neschimbata. Chiar puteam sa-i confund cu doua personaje chiar si din filmele patriotice românesti din anii 50. Fotografiau vagoanele deloc elegante si structura metalica a peroanelor. Ba chiar si calatori. Pareau spioni ai relativei civilizatii occidentale. Am schimbat câteva cuvinte în engleza si le-am urat sedere placuta. Cred ca aceiasi privire avida de cunoastere am avut si eu la prima iesire peste frontiere, ma refer la mult mai apropiata Ungarie. Ce sa mai spun ca ramasesem gura cascata când am ajuns oleaca mai spre vest. Austria, Italia si mai apoi Spania. Si eu acum nu contesc sa suspir la Barcelona. Chiar ma sunase o tipa din Mataro, de lânga Barcelona sa-mi ofere un loc de munca. Erau mai putini bani dar mi-a trecut prin cap un gând naspa. Stai pe fundul tau Giulia ca stai bine unde esti. Nu visa la strazile marilor capitale. Totusi nu am de gând sa-mi sterg anunturile de pe net. Asa, de bolnavicioasa curiozitate.

2 comentarios:

  1. Bine te-am regasit!Ma bucur ca esti sanatoasa si cat de cat multumita. Un sfat prietenesc (la dat sfaturi sunt buna, mai greu cu pusul lor in practica!), daca se poate, ai grija de tine si pune ceva deoparte pentru zile mai putin fericite. Stiu din experienta ca atunci cand ai, toti iti sunt prieteni, dar cand ajungi la ananghie prietenii si chiar rudele cam...dispar. Fii un pic mai egoista. Lasa-i pe cei tineri sa mai dea cu capul de pragul de sus...poate asa le faci chiar un bine. Incearca:"nu am", "nu pot"!
    Toate cele bune!

    ResponderEliminar
  2. Draga mea marada. Iarta-ma ca raspund cu întârziere. Multumesc pentru constanta cu care ma vizitezi. Am gtot cautat zilele trecute e-mailul tau dar nu l-am gasit pe blog. M-am obisnuit rau cu prietenele dragi. Ne scriem lungi mailuri care par sa fie mai pline de continut decât simplele mesaje si comentarii. Tot ce spui tu este adevarat si anul acesta am avut ocazia pe pielea mea sa simt toate astea. Putini prieteni am cu adevarat si multe dintre chiar cele mai apropiate neamuri m-au deceptionat. Am tras aer în piept si am mers înainte. Cum spui tu...am hotarât sa-mi pun bani deoparte si chiar mi-am depozitat în casa prietenei mele 400 de euro... ca un început al economiilor. Hahaha... m-a tinut doua zile pentru ca din nou fiul meu are nevoie de ei si nu am ce sa-i reprosez. Sunt copii buni si din banii lor au trimis 750 acasa la cei doi tati. Urmeaza lunile de iarna si din nou ei trimit câte 500 pentru lemne. asta înseamna ca si salariul viitor îl am deja programat la ei. De fapt este ca si cum eu as trimite acasa si ei s-ar descurca pe propriul buzunar. Hm... Multumesc lui Dzeu ca am servici. Restul nu conteaza. Te pup... Chestia cu nu `pot o spun cu juma de gura si apoi ma înmoi. Bine ca suntem sanatosi si putem si avem unde munci. La criza de locuri de munca si foamea ce o rabda unii eu nu am dreptul nici sa spun pâs. te îmbratisez cu drag. Mai ai rabdare cu copiii?!

    ResponderEliminar