YA HI SOM 2008 , una dintre comparsele participante

Ca sa va dau o gustare a ceea ce înseamna Carnaval de Vinaros, v-am postat o parte din videoul oficial al unei comparse. Sunt 36 de comparse. Imi pare rau ca nu am slabit destul ca sa ma îmbrac si eu. Dar la anul nu ratez ocazia.

acesta este o parte din cele 32 de minute de muzica forte , pe care dansam cu Marta, în living.
Doamne, multe mai trebuie sa ne suporte bietul señór Tomas. dar se distreaza vazând cum exersam miscarile pe ritm de samba.
Doar prima melodie, a lui Sia, nu este samba. Restul sunt pt miscat solduri.

astazi ma simt o croitoreasa sau femeie de serviciu, me da igual, FRUMOASA.
Parul nu mi-e aranjat, am dat un pic conturul de buze pe de laturi, dar ma simt bine în pielea
mea, dupa FOARTE multi ani de obezitate. Mai am 20 de kg de dat jos.
Medicul si prietenul meu bun, în acelasi timp, m-a îmbratisat cu drag aseara când a fost sa-mi aduca retele uitate la cabinetul medical al doctoritei lui señor, si mi-a dat voie sa iau o pastila de Seguril de 40 mg pe zi. Ceea ce-mi da satisfactia pierderii kilogramelor.
Mi-a zis, ca de foame nu se moare, asa ca pot continua dieta.
Am facut o baie fierbinte aseara, am zabovit îndelung în apa, si apoi am dormit ca un bebe. Pâna pe la 4.30. Acum, pot sa ma apuc de cusut. Sunt FRESH!!!
cu señor Tomas , glumesc de fiecare data când îl ridic din pat. Dânsul fiind o persoana scunda si cu spatele adus de ani, uneori, ajunge la nivelul sânilor mei.
În gluma îi spun: Mira mis ojos, no mis tetas. Ceea ce vrea sa însemne : Priveste ochii mei, nu sânii mei. Poanta vine de la o publicitate facuta la sutienele WonderBra, de catre Eva Hertegovina. daca slabesc în ritmul acesta chiar voi apela la chirugia estetica ca sa am si eu decolteu atractiv. Pentru mine a fost toata viata o sursa de nemultumire faptul ca nu aveam sâni voluminosi. Abia grasa ce se mai punea si acolo ceva mai mult.


Râde cu pofta señor Tomas de mine !!! Ieri mi-a aratat si cutitul în gluma, amenintându-ma ca am sa sfârsesc de mâna lui!! Sunt cam nebuna, dar cu o calugarita nu ar fi asa de fericit. Si eu vreau sa fie FERICIT în anii care i-au ramas de trait.

Sa nu trageti concluzii eronate. ESTE ceea mai decenta persoana pe care am cunoscut-o la viata mea. Atâta doar, ca traind 24 de ore pe zi împreuna, putem discuta abiertamente despre orice tema. Si sfaturile si experienta sa de viata îmi prind foarte bine. Iar exuberanta mea îi face bine lui. Iar acum , ca dansez de fiecare data când aud ritmuri de samba, se animeaza si mai mult. Vrea sa traiasca, deci e bine pentru amândoi.

Deja pe anul ce vine am mai multe costume comandate. Sunt TARE !!!

Am coborât sub pragul psihologic

Dragelor, iubitelor. Acum o saptamâna, doamna doctor m-a speriat, asa ca incepusem sa manânc câte ceva. Si sa ma hidratez mai mult, chiar prea mult. Si nu am mai coborât în greutate câteva zile.

Dar asztazi am 88, 3 kg. Ceea ce pentru multe dintre voi este mult, dar eu am cu 9.8 mai putine fata de câte aveam acum 20 de zile, sa zicem. Cafea, mandarine si supa de salata verde, este regimul meu. Ah, am uitat ardeiul iute!!! Nu pot sa le las toate.

De sport nu m-am apucat, din lipsa de timp si energie. Dansul, câteva minute pe zi, nu e tocmai un sport. Deci burta mai am, din pacate. Dar se rezolva si aia.

clachez

Bietul señor ma întreba asta seara daca am de gând sa ma mai si odihnesc un pic. De fiecare data zice ca femeia asta ¨no para¨. Cred ca e satul de dute-vino care este în casa. Si cum toate duduile vin acum, pe ultima suta de metri la probe, eu nu mai stiu care costum sa-l pun jos, si pe care sa-l iau în mâna. Cert e ca mai am mult de lucru. Si nici unul nu este gata de tot. Ca sa am si eu cu ce ma lauda. Dar vine seara Carnavalului si am sa le fac poze la toti.
Anul viitor, daca toate merg bine, am sa fac mai multe.

Colac peste pupaza, chiar si cu señor am mai mult de lucru în zilele acestea, pentru ca are chef de povestit si amintiri. Si el este pe primul plan pentru mine.

Dar ieri seara am dansat destul de mult, cu Marta în bucatarie. Am sa fac o înregistrare video cu ea, ca sa vedeti ce incredibil se misca. Señor mânca si noi doua dansam . Râde de noi.

echilibristica ideilor

Am apucat sa cos si sa croiesc ceva înainte ca señor sa ma cheme la apel. Prima mea întrebare a fost : ati auzit de Fernando Savater? Bineînteles ca a auzit de el. Mi-a si dat detalii, care au confirmat cele citite de mine cu putin timp înainte pe wikipedia. M-am regasit în filozofia acestui scriitor, om politic am putea spune.
Am coboràt laptopul în bucatarie si i-am citit si lui despre el, despre crezul lui într-o Spanie unitara, laica, cu o limba comuna. Anti nationalism imbecilizator, cum se sustine a fi. Adept al umanitatii universale, în folosul tuturor. Nu crede în frontiere linguistice si nici etnice. Membru al noului partid al Rosei diaz, care se vrea o alternativa a istoricelor partide se stànga si de dreapta.
Dar sa nu uitam ca el este spaniol nascut în Tara Bascilor. Ceea ce deja îi da un statut antinationalist din nastere, asemeni unui român nascut în Covasna sau Harghita.

Cum am mai spus-o : cred în toleranta, în dreptul fiecaruia de a-si alege locul în care sa traiasca si sa-si câstige pàinea. Cred în dreptul femeii asupra corpului ei si cred în eutanasie.
Deci, pot sa spun cu màna pe inima ca ma identific cu crezul acestui señor Savater.



Am trecut apoi la motivul acestei curiozitati, persoana lui Paul Gabor, din articolele caruia i-am facut o traducere lui señor. I-am explicat ca acest fel de a scrie este cel pe care mi-ar placea sa-l pot deprinde. Daca ar fi numai chestie de tehnica! Dar nuantele nu cred ca se pot deprinde.
Si da. Ai dreptate Paul, nationalismul si prostia se vindeca prin calatorii.

Apoi i-am tradus un foarte lung articol publicat pe blogul lui Cristian Lisandru , pe care-l citisem în urma cu câteva zile.

I-au placut oamenii din spatele cuvintelor. În acest moment deja doarme señor, pe sofaua lui de doua locuri din comedor. Pot sa-mi vad mai departe de cusut.

M-am bulgarit cu Marta

Am facut o lunga plimbare cu Marta. Soarele ma îmbia sa zburd pe malul marii. Si chiar am alergat un pic. Càtiva pasi, pentru ca nicotina nu permite plamànilor mei sa se primeasca tot aerul de care au nevoie. Chiar îmi propusesem sa nu-mi mai cumpar tigari astazi, dar viciile sunt mai puternice decàt vointa mea. Si apoi chiar de toate sa ma las?!

Am fotografiat muntii din departare, pentru ca sunt acoperiti de zapada. M-am luat cu joaca pe paseo, si nu v-am facut o fotografie. Pe parbrizul unei masini parcate era foarte multa zapada. Am luat o bucata mare si am început sa-i fac Martei, bulgari. Am învatat-o sa arunce cu ei dupa mine si dupa palmieri. Ràdea cu lacrimi.
Trecatorii si clientii din cafeneau din fata, se uitau surâzând la joaca a doi copii mari.

Zile cu vânt puternic si rece

Deci, este deja Duminica. Am terminat de cusut ce mi-am propus si pentru ca mi-a trecut asa prin minte o idee de a posta si eu poeziile care mi-au iluminat chipul de alungul anilor, am ales poezia Elenei Farago. Duminica va fi ziua mea de poezie, asa cum a Geaninei este Vinerea.

Nu am talentul vostru, prieteni dragi, asa ca am sa postez din creatia marilor poeti ai lumii. Cum bine stiti, nu am citit prea mult în ultimii ani. Nici nu am veleitati de persoana citita. Dar încerc sa tin pasul cu timpurile noi, sa ma dedic tuturor acelor lucruri marunte care mi-au lipsit.

Din 90´am fost într-o lupta contra cronometru cu viata. Fa bani, ca sa poti sa-ti cumperi o masina. Traficul de frontiera a fost singura solutie. Am dormit zeci de nopti în autocare înghetate, vesnic întoarse de la granita, în bataie de joc, pentru ca vamesul nu era multumit de ¨atentia¨ care i se facea.

Serviciu, comert la 250 de km de casa, si iar serviciu. În orele petrecute acasa, coseam lenjerii de pat, de dus la vânzare în Ungaria, sau faceam cumparaturi de alte produse vandabile.

Fata mea, pe care niciodata nu am menajat-o, mai poarta si azi urmele congelaturilor datorate vânturilor aspre din pietele în care degeram. Azi chiar mi-am adus aminte, pe când treceam podul peste râul sec, ca iar am uitat sa-mi pun o crema protectoare. Nu am fost niciodata cocheta.

Poate prea mi-a placut sa fac bani. Îmi dadea o satisfactie aproape carnala. Atâta doar ca nu i-am cheltuit pe mine, ci pe cei din jurul meu.

Cum am mai spus-o de nenumarate ori, cred ca sunt un barbat închis într-un corp de femeie, pentru ca mentalitatea mea este foarte masculina. Sau toate astea vin de la tata, pe care-l ador si astazi.

Chiar ieri vorbeam cu un prieten, ca sunt cinica si a dracului ca tata. Poate pentru ca i-am mostenit caracterul.

Deci, Dulcedeea, sunt orice. Buna pentru unii, puternica pentru toti care au nevoie de mine, toleranta cu cei care nu pot lupta contra demonilor din sufletul lor, îngaduitoare cu cei care ma ranesc, iubitoare si darnica cu cei care ma lasa sa-i iubesc. Si foarte egoista cu lumea mea interioara, care-mi apartine numai mie. Acolo nu accept negocieri.

Nu sunt posesiva. Poate doar impulsiva uneori. Imprevizila de cele mai multe ori. Dar asta sunt eu si eu ma accept. Ceilalti hotaràsc pe cont propriu daca o fac sau nu.

Daca e duminica, sa fie o poezie

Elena Farago - Iubeste-mi Mainile...

Iubeste-mi mâinile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
În care n-au stiut sa-ti spuna,
În care n-au putut sa-ti dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta – cât poate doru-ti le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznadejdea unei clipe...

Iubeste-mi mâinile
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea târziu venira-n cale-ti
Si prea curând se duc de tot...

Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca în curând n-am sa-ti mai pot
Aduce-n mâini
Si-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumina...

Mercedes Sosa - Gracias a la vida

Ajnanina, aceasta melodie ti-o dedic tie.
Adina, pentru tine , care iubesti literatura, muzica si graiul dulce latinoamerican.

Textul acestui cântec spune în mai alese cuvinte ce simt eu pentru continentul latino.

Fara exagerari

Mi-am petrecut dimineata la ambulatoriu. Aveam programare la doctorita lui señor Tomas pentru revizarea medicamentatiei. Întâmplarea a facut ca o seara înainte, sa ma sune prietenul nostru, care se plângea de dureri cumplite la ochi. Cum din cauza frigului nu putea merge la munca, a venit sa-i faca si lui tarjeta SIP, ceva în genul cardului de sanatate de la noi. Cum la doamna doctor ora 10 de programare înseamna de fapt cam 11- 11,30 ora de vizitare, am avut timp sa alergam pe la birouri si sa-i rezolvam problema. Întâmplarea a facut ca dintre medicii de familie pe care putea sa-i aleaga, doamna doctor sa fie chiar cu lista deschisa.

Deci l-am luat în cabinet , si chiar daca nu avea programare, a fost examinat si gasindu-i o fisura a trebuit sa fie si tratat. Cu mine, se poarta foarte bine toate asistentele medicale, pentru ca vin des la noi în casa.

Dar pe mine m-a certat foarte rau doamna doctor, pentru ca am slabit prea repede si nu manânc si nu ma hidratez suficient. Deci, am luat aminte, pentru ca chiar daca señor mi-a oferit un loc de veci gratuit, am zis ca nu vreau sa fac un blocaj renal. Si apoi am contract cu señor pe urmatorii zece ani. Ojala!!

Asa ca am mâncat de doua ori salata si beau multe lichide.

Doamna doctor este foarte simpatica. Zice ca noi, românii avem niste fixatii. Din care nu ne scoate nimeni. Când ne intra ceva în cap, greu ni-l scoate cineva. Stie ea ce stie, deoarece copiii ei sunt îngrijiti de o românca. I-am spus doar ca eu sunt unguroaica, deci si mai greu de frânat. Vizitele mele în cabinetul ei sunt foarte lungi. De fiecare data ma întreaba de toti cei de acasa.

Afara lumea asteapta resemnata. Pentru ca face la fel cu toti.

Zi geroasa în Vinaros

Am iesit pe malul marii ca sa adimram valurile care se spargeau furioase de stânci.

Pe J. l-am dus la medic, pentru ca barbatii sunt tare neajutorati. Dar l-au luat în primire dna doctor si dragutele infirmiere, si i-au oblojit ochiul care-l chinuia de doua zile.
poate nu am prins cele mai frumoase valuri, dar îmi înghetau mâinile pe aparatul de fotografiat.
Dimineata cântaream 88,4 kg, dar asta pentru ca nu màncasem nimic de zile. Astazi corpul meu se resimtea un pic, din cauza efortului facut. Cum doctorita lui señor m-a certat rau, am mâncat azi, dar doar salata verde cu rosii, ou si ton. Stropit cu putin ulei. Asta ca sa nu-mi lipseasca nimic din alimentatie.

Gheata, bat-o vina

Am trecut de momentele de depresie ocazionate de petrecerea sarbatorilor departe de cei de acasa. Pe lânga asta, de fiecare data când vorbesc acasa, nu sunt deloc fericita. Tata se simte foarte rau, mama nici ea nu sta bine, soacra, biata de ea, si-a rupt alaltaieri glezna, dubla fractura, si azi este necesara o interventie chirurgicala. A alunecat pe gheata de lânga casa vecinului de mai sus, pe când se întorcea cu laptele proaspat.

Nu sunt acasa alaturi de ei când au nevoie de mine. Si asta te doare. Dar am o datorie de împlinit. Sa câstig banii casei. Sotul si rudele vor trebui sa faca cum vor putea. pe soacra mea o asteapta o lunga convalescenta, de cel putin doua luni. Chiar îsi punea problema cum va coborî la bucatarie cele vreo douazeci de trepte si destui metri care despart camera ei de aceasta. Probabil va trebui sotul sa improvizeze bucataria, acolo, la etaj, unde am si intentionat sa o punem, parte integranta din Livingul urias.

Important e ca operatia sa decurga bine , ca apoi vom vedea.

Deci, nu lasa garda jos, pentru ca de fiecare data apare ceva neplacut.

La munca Giulia, ca numai în ea gasesti satisfactii

Mâine am ora la doctorita de familie a lui señor si abia astept sa vad fata pe care o va pune când va vedea ca am slabit. De luni de zile ma ruga sa fac ceva sa slabeasca si Marta si eu. Marta o interesa cel mai mult. Nu am reusit cu ea nici macar un kilogram, pentru ca ea este sedentara. Carnea de pe ea este flasca, umplata, moale. Nu face nimic altceva decât sa mànânce, sa doarma si sa mearga la WC. Din pacate. O mai pun eu sa pedaleze dar inutil. Dupa doua minute se plictiseste.

Si trebuie sa-i pun mâncare în farfurie, pentru ca altfel señor are impresia ca o înfometez. Deci nu am ce-i face. Plimbarile cu ea sunt anevoioase din acelasi motiv. Comoditatea.

Dar de azi merge din nou la Centrul Ocupational. Deci voi avea si mai putina mâncare în jur.

Eu în schimb, de câte ori merg la curatenie la sefa, dau jos mai mult de 1,5 kg. I-am aratat lui sefa si marti. Nu-i venea sa creada. I-am demonstrat ca curatenia se face cu efort, ca nu degeaba ma întorc cu dureri de sale dupa cele 3 ore de curatenie în forta.

Scosese sefa covorul pe balustrada terasei si vroia sa dea vreo 2-3 lovituri cu coada maturii, sa iasa un pic de praf. I-am zis nu, draga mea. Experimenteaza si tu metoda noastra traditionala. BATATORUL de covoare. Nu m-a lasat pe mine, ci s-a distrat ea vreo o ora. La sfârsit, mi-a spus ca am dreptate, toata zbenguiala ei de la sala de gimnastica nu o oboseste cât un batut zdravan de covoare.

Sa nu mai vorbesc de periatul covorului, care este cireasa de pe tort. Dar mie îmi place sa te loveasca mirosul proaspat de covor umed si curat. De asta niciodata nu comenteaza sefa daca nu apuc sa merg la ea de câte ori ar fi nevoie. Stie ca atunci când am timp si chef, casa ramâne curata.

Acestea fiind spuse, ma apuc de cusut. Gata cu palavrageala. Mai am foarte mult de lucru si fetele astea nu vin la probe. Asa ca eu nu am cum sa va arat ce am lucrat.

Parada oficiala este în zilele de 13 ai 14 Februarie. Timpul zboara si eu mai am vreo 4 costume de care nici nu m-am apucat. Desi cred ca va mai veni si o doamna din vecini care vrea doua fuste, tot pentru Carnaval. Si cum o stiu si pe Alba, va mai aparea si ea , în ultimele zile cu înca unul, în plus fata de cel oficial, pentru seara de dinaintea Carnavalului.

Ma trecea un gând chiar sa-mi fac si eu cu Marta câte unul, sau poate cu Bimbi, acum ca nu mai am picioare asa de groase si ca burta mi se resoarbe. Oricum si grasa eu am dansat pe ritmurile sambei si anul trecut. Si anul acesta nu va fi o exceptie.

Cura mea de slabire

Dragii mei dragi, pentru ca-mi sunteti dragi, trebuie sa va tin la curent cu evolutia sanatatii mele.

M-am suparat. Prietenii ma tot iau peste picior din cauza kilogramelor mele, care ce-i drept si mie îmi pareau deja prea obositoare. De multi ani am peste 90, dar sa zicem ca nu ma deranjau decât când ma priveam în oglinda, sau când mi-ar fi placut sa-mi pun o haina mai eleganta si statea pe mine ca pe un sac. De Craciun, din cauza ca sunt mai deprimata cu ocazia sarbatorilor am ajuns la venerabilele 97,4 kg. M-au luat peste picior si eu, în loc sa ma înfrânez , am mâncat si în noaptea aceea si ziua urmatoare aveam 98,1 kg, de ciuda ca toti se leaga de ¨tonele¨mele. Da sunt ca o purcica tocmai buna de taiat.

Aveam 86 când am venit aici, în aceasta casa, dar viata sedentara si confortabila a mai adaugat toate aceste kilograme. De câte ori mi se spunea ca m-am îngrasat, mai mult mâncam.

dar acum m-am suparat rau de tot. Toate sunt niste schelete ambulante în jurul meu, si se forteaza sa mai dea jos. Pai las ca va arat eu. Am sa fiu si eu subtirica. Si atunci am sa-mi pun cel mai misto bikini, pantaloni scurti, tricouri mulate.

Deci, azi, dupa vreo zece zile de mâncat mai nimic, am 90,4 kg. Adica 7,7 kg mai putin. Pot sa nu mânânc . Beau cafea decofeinizata , cam jumate de litru pe zi, cu lapte si cu zaharina, beau un suc de mandarine, daca am chef si am mâncat putina salata verde, cu rosii, doua oua si o îmbucatura de peste ton din conserva. Manânc pe rupte bomboane mentolate si beau apa cât pot.

La indicatia medicului meu, iau Furosemid de doua zile si vitamine Supradyn. Fata mea s-a netezit si luceste de neteda, deci nu m-am ridat. Asta e bine.

Din pacate, din cauza agendei mele de croitoreasa ocupata, nu am timp si putere si de gimnastica, dar am sa recuperez peste o luna timpul pierdut, dupa ce voi fi scapat de comenzile pe care le am. Acum merg sa dorm. Sper sa am un somn linistit, cum l-am avut si ieri. Slabesc mai bine când dorm relaxata.

Sper ca aceasta sa se transforme într-o promisiune de care ma tin. Ce pisici....

Apropo, îmi cumparasem, la recomandare vecinelor de la farmacie si o cutie de medicamente, Xenical, dar nu-mi folosesc, pentru ca cica dizolva grasimile ingerate. Pai nu ingerez grasimi, deci nu le iau. Dar m-au costat 100 de euro. Noroc ca mi le-a cerut sefa pentru ea, ca ea chiar are nevoie (cântareste 58 kg).

Deci, sa ma luati de guler daca nu voi posta fiecare saptamâna câte o fotografie cu mine, mai slaba cu câteva kilograme. Si nu ma sfatuiti sa o iau încet, pentru ca eu sunt BERBEC, adica nu am rabdare si vreau rezultate imediate, pentri ca daca nu, ma demotivez.

Slabesc

azi, am deja 7 kg minus.

Holdviola " Látod édesanyám "

Cautând muzica ungureasca pe Youtube, am dat si de aceasta prelucrare a unei balade unguresti. Ascultati-o de dragul meu, chiar daca nu veti întelege cuvintele. E miscatoare aceasta veche melodie.

Bad

Simpaticul Geocer m-a întrebat ce creatie vestimentara am purtat de Revelion. Iata. O bluzita, draga mie, pe care mi-a facut-o cadou Elizabeth, gattita din Italia, vecina mea de 20 de ani. Aici tocmai dansam cu Marta în camera mea, pe muzica lui Michael Jackoson, concertul din 1997, difuzat pe Kanal D. Aici înca mai aveam 98 kg.

La Multi Ani!!! Ema , prietena draga

Multumesc prietena draga ca m-ai facut sa râd cu lacrimi aseara. Mi-a trecut toata supararea dupa ce ti-am spus tot off-ul singuratatii mele. Pentru persoanele cu viata normala , este de neînchipuit calvarul nostru, a celor închise.

Mi-am petrecut, asemeni tie,Revelionul în fata televizorului, singura si trista. Am cusut pâna în ultimele secunde ale anului care-si lua ramas bun. Abia am apucat sa manânc la timp strugurii sortii (asa e obiceiul la spanioli, 12 struguri, la bataile de clopot de la Porta del Sol, din Madrid).

Câteodata , de cele mai multe ori, avem nevoie de un umar pe care sa plângem. Cum ziceai si tu, lumea crede ca daca câstigam, euroi sau dolarei suntem fericite. Nu e asa. Ne lipseste si libertatea. Nu dispunem de timp pentru noi. Vesnic suntem contra cronometru.

Noi am ales acest stil de viata. Nu regret deloc pasul facut, dar sunt foarte vulnerabila. Multumesc de suportul celor care ma viziteaza, si pe care probabil îi plictisesc.

Pe parcursul acestor ultimi ani, am pierdut caldura caminului, a prietenilor, a atmosferei atât de cunoscute a societatii de acasa. Daca acest fragil echilibru este rupt, avem nevoie de îmbarbatare sa mergem mai departe.

Si suntem dispuse sa ascultam pasul celeilalte. Am avut mare noroc sa te cunosc EmaHategan.
Si acum mai râd amintindu-mi povetele tale. Toata recunostiinta mea, ca un nor pufos, ROZZZZ, pluteste peste Atlantic si desert catre tine, în Arizona.

Sefii de revelion

va prezentam ultima creatie vestimentara realizata de Casa Giulia si purtata cu mare eleganta de Señora Enma Alonso Selma. Deci mi-am dat examenul de autorizare. Enma, împreuna cu sotul, Juan , au petrecut Revelionul la o statiune balneoclimaterica, scumpa. Amândoi au fost eleganti. Sunt o pereche frumoasa. Seful zice ca el e cel mai...Sunt foarte draguti.

început de drum

Mi-am petrecut parte din noaptea de ieri alinând tristetea altora. În felul acesta am uitat de a mea. Cum s-ar zice, sunt buna la plàns pe umerii mei. Sau mai bine zis sunt acolo la nevoie. Mi-am facut bilantul anului. Am facut si bune si rele. Am daruit mult si am primit pe masura. De ce as putea sa ma plâng?! Nu mi-am pierdut serviciul, nu mi-am pierdut mintile. Am învatat sa pictez, sa croiesc mai bine. Mi-am propus chiar sa ma înscriu la o scoala de dans. Asta pentru ca am vazut acum un film superb cu Richard Gere si Jennifer Lopez. De fapt cochetez cu ideea aceasta de ani buni, doar ca mi-era rusine.

Am primit multe mesaje si m-a sunat chiar medicul, cel mai bun prieten al meu, atent la astfel de detalii, cu putine minute înaintea anului nou. M-au sunat sefii si mi-au spus ca sunt frumoasa, coafata si machiata. M-au sunat copii, care erau toti reuniti la o pensiune în apropierea orasului Borsa.

Mi-au multumit de ajutorul dat pe ultima suta de metri , verisori disperati.

Am cunoscut oameni cu suflet, prin intermediul internetului. Va multumesc tuturor pentru urari.

M-au sunat fosti profesori si mi-au urat un an bun. Ce as mai putea dori?

Nu am sunat pe nimeni, nu am trimis mesaje de felicitare, nu am intrat pe bloguri.

Am fost pe malul marii, si acolo, toata tristetea dispare în fata maretiei si imensitatii ei. Nu poti sa te întorci trista de la ea. Absoarbe toate energiile negative si ti le înapoiaza înzecit, pozitive.
Niciodata muntii nu au acest efect asupra mea. Poate pentru ca acolo natura nu este în continua miscare. La mare, te uiti la zborul lin al pescarusilor, la fàlfàitul de aripi a unei pasari, gata sa se arunce asupra prazii. Azi chiar am vazut asa ceva. O pasare, care batea din aripi, ca sa ramàna pe loc, si apoi aruncându-se glont spre un tufis. Nu am avut timp sa scot aparatul de fotografiat, atàt eram de emotionata de scena batailor de aripi pe loc.