Tentatia a disparut...

M-am trezit mahmura. Nu am baut cine stie ce , dar nu am putut adormi aseara dupa ce m-a vizitat pentru zece minute. Erau aproape miezul noptii si EL trebuia sa-mi aduca piesele terminate desi iar mergea la urgente cu cea mica. Ma întrebam eu ce l-a mânat la mine? Doar putea sa le aduca pe dimineata. Nu conteaza. I-am spus de cei trei noi clienti de la No volem cap si mi-a tinut din nou lectie de marketing. Mult nu am avansat ieri. Trei pantaloni, o vesta de strâmtat pe un corp foarte dificil (sâni debordanti, fusta pe sub burta, mai lunga în spate, vesta ar trebui sa fie mai scurta în spate si cum nu mi se potriveste la privire, prefer sa o mai chem la o proba pe domnisoara).
Satisfactia mea cea mai mare este ca toti clientii ies super încântati. Este rasplata cea mai mare. Cei de aseara, care dupa parerea mea au cel mai haios costum, au ramas uimiti ca mai pot accepta si alte comenzi în afara lor. au spus ca-mi mai vor trimite amici disperati. Ma lansez gagicilor. Nu are rost sa va spun ca aceste costume au dungulite fucsia puse pe material argintiu. Pe cele patru piese laterale, rotunjite. Deci tai fâsii de 4 cm, le îndoiesc pe laterale si la transform în bentite. Apoi aplicate din doi în doi cm. As putea sa fac chapuza cum se spune pe aici. Adica sa le tai la 2 cm si sa le lipesc. Dar eu nu stiu sa fac porcarii. Asa ca construiesc materialul dungat. Clientii super încàntati. Pustiul mic, nepotul celor doi, este microbist. Fan de al Madridului. Dar am zis ca nu ne vom certa din atàta pentru ca oricum sunt jucatori si ai nationalei spaniole si nu se poate fara unul si altul.
Mi-a trecut oboseala. Sunt la a doua cafea, am dansat cu Marta de dimineata pe muzica de la 40principales si mi-am unduit soldurile si mi-am dezmortit umerii. Astazi am sa-l pun sa-mi faca un masaj cu voltaren, daca nu, fac greva. Sunt în transa. Ma încânta piesele care ies de sub màinile mele. Provocarea este la maximum. Banii la minimum. Iar mi-am cumparat bijuterii pe care trebuie sa le platesc la salariu. Medalionul acela superb cu capul de cal cu pietre, pe care fiul meu l-a si însusit imediat. Norei mele un superb lantisor cu un medalion fantezii cu pietre la vârful evantaiului. Mie, un alt inel, doua bratari si alte doua perechi de cercei. Cu asta am terminat achizitiile. Ultimele. Tentatia a disparut. Enma le-a dus pe celelalte la bijutier si asa nu voi mai fi tentata. Mai vroiam eu niste lantisoare de pus la glezna si acum îmi pare rau. RAU... Bratarile mi se lovesc de tastatura. Este o senzatie placuta. o femeie este îmbracata cànd poarta bijuterii. Diamante nu pot sa-mi permit, dar tot am niste briliante minuscule ici pe colo. Si mi-a dat Enma niste superbe bijuerii din argint. Cu pietre verzi. Piese uriase. Da ...am sa le port cu placere la vara. Deja simt briza marii, o rochita vaporoasa si inelul acela urias cu cercei la fel de voluminosi. La munca Giulia. Ai terminat cu señor si trebuie sa te apuci de cusut.

Straluceste în noapte

Ce bine ma simt dupa doua ore de povesti cu TINE. TU si metge sunteti barbatii cu care pot sa vorbesc deschis. Fara inhibitii. Ma doare spatele. Ma vad întinsa pe o masa de masaj si ma abandonez mâinilor TALE. Si eu as deveni dependenta de aceste minute de relaxare. As pluti si as adormi în doua minute. Dar esti departe si timpul meu este dramuit. Orice mi s-ar întâmpla în viata eu stiu ca TU ai sa fi alaturi de mine. Ca un frate, ca un prieten, ca un suflet aparte. Uneori ma întreb de ce trec orele asa de repede când povestim. As vrea sa te am pentru mine iara TU nu te poti împarti la toti care avem nevoie de tine. Am sa încerc acum sa dorm. Doamne ce relaxata sunt. Adorm pe nesimtite si nu am nici o nedumerire. Nu am dorinte, nu am remuscari, nu am temeri cu privire la viitor. Nu astept pe nimeni. Ascult muzica de opera. Ma poarta un pescarus pe aripile sale peste mari, undeva catre tarmurile Italiei. Ce frumoasa era Toscana, ce amestec de culori, ce case frumoase, ce eleganta. Nu se compara locurile de aici cu frumusetea platinata a ceselor de acolo. Mi-e dor de prietenele de acolo. Mi-e dor de plimbarile de fiecare seara în compania dragelor de ele. Astazi am nevoie doar de amintirea fetelor de acolo. Fetiscane care ma scoteau din casa, doamne si domni mai batrâni care veneau cu drag sub fereastra mea, sa ma invite la plimbare. Au trecut anii. Cu fetele mai povestesc, pe facebook. Pe doamne le-am neglijat, desi ele ar fi atât de fericite sa ma auda din nou. Mi-e dor de serile linistite de pe terasa ta, Antoaneta. Te aud chemându-ma:
- Giulia, vieni a bere un limoncello con noi. Ti aspettiamo.

Vezi, cum ai trezit în mine amintiri? TI ASPETTO TUTTORA. Si tocmai tu spui ca trebuie sa ma uit numai înainte.
Ascult acum Pink Floyd... Hai sa savuram împreuna muzica asta sublima.

Noapte buna, îsi susurata la urechi cei doi pisoi, Pixi si C.
Am uitat sa-ti povestesc de nemernicul de motan care-mi rontaie ciorapii în timp ce cos si daca fac greseala sa ma misc prin camera se agata de picioarele mele. Pe când ma întorc sau mi-a ocupat scaunul sun sta întins pe masuta unde am masina de cusut. Îmi face în ciuda. Se simte si el neglijat, saracul de el.

Din prea multa iubire

Uneori ma apuca pandaliile si închid blogul. Mi s-a întâmplat si acum doua ore. As vrea sa fie intim, împartasit doar de mine si de câteva prietene. Si de TINE. Înca nu m-am hotarât cum sa fac sa nu ma citeasca de acasa, nu-s cine, dar ma citeste zilnic de câteva ori. Mi-ai spus ca nu ar trebui sa ma intereseze pentru ca nu datorez nimanui nimic. Asa este.

Acum vreo doua ore mi-a aparut un nou contact pe yahoo. Credeam ca este un cunoscut asa ca i-am dat acceptul:
- Buna. Cine esti?
- Un baietel tare rau.
Nu mi-a trebuit mai mult. Blocat. Spam. Eliminar. Ma gândeam :
- Doar eu mi-am pus la un moment dat pe blog directia de email. Ce sa povestesc cu un baietel?! Am crescut unul deja iar în alt sens, haturile mele le tine bine în mâini un adevarat armasar pur sânge.
Povesteam cu EL astazi de dimineata:
- Daca m-as desparti de tine ar fi numai pentru ca sa ma protejez. Din prea multa iubire, dragul meu.
- Stiu. Nu trebuie sa-mi spui.

Stie. Stie ca ne facem rau dar ma roaga sa nu gândesc. Sa las sa se întâmple totul de la sine. Sa nu-mi fac griji pentru momentul când voi suferi. Poate nici nu va veni. Hm. Sunt prea trecuta prin viata ca sa nu stiu ca din orice vis te trezesti la un moment dat. Daca as fi altfel cladita as savura numai si numai momentul. Am chiar facut-o ìn vara aceasta. Îmi datoram ore de fericire. Si mi le-am permis. Acum... acum.

Acum am înzecit mai multe si nu-mi ajung. Sunt însetata, ca pe vremea când eram studenta. Învatam acasa, la sotul meu. O partida buna de amor si creierul meu functiona la maximum. Mai si stateam cu soacra ore întregi în bucatarie, ascultând-o cànd se întorcea de la serviciu. Eu, ma întorceam cu note peste opt, ceea ce nu putea soacra sa înteleaga. Sunt eu altfel cladita. Dau randament maxim numai în anumite conditii. EL stie asta. Uite, mi s-a terminat pauza. Terminat cu señor în bucatarie, schimbat scutece. Acum astept sa-mi vina o domnisoara la proba. M-a molesit farfuria de supa. Ar trebui sa dau o raita pe afara. Este asa de frig ca sigur ar trezi si ultimul por al fiintei mele. Hai Giulia. Numai visa la dansul si privirile lui ademenitoare de astazi. Nu te mai gândi la senzualul tau iubit. Si nu te mai uita în ochii lui când va reveni. Stii ca te subjuga din doua priviri si o atingere. Da-l în pisici de becisnic pofticios si profitor.

Nu stiu daca tu, dar eu te caut în fiecare rasarit...

No sé tú
Pero yo no dejo de pensar
Ni un minuto me logro despojar
De tus besos, tus abrazos,
De lo bien que la pasamos la otra vez.

No sé tú
Pero yo quisiera repetir
El cansancio que mi hiciste sentir
Con la noche que me diste
Y el momento que con besos construiste.

No sé tú
Pero yo te he comenzado a extrañar
En mi almohada no te dejo de pensar
Con las gentes, mis amigos,
En las calles, sin testigos.

No sé tú
Pero yo te busco en cada amanecer
Mis deseos no los puedo contener
En las noches cuando duermo
Si de insomnio, yo me enfermo
Me haces falta, mucha falta
No sé tú

Nu stiu daca si tu, dar eu te caut în fiecare rasarit. Am dansat si iar mi-a càntat. Si iar am înebunit si iar am visat. Nu stiu daca tu, dar EU te caut în fiecare rasarit de soare pe care-l admir de la fereastra mea. Nu stiu daca TU?!

Yo seguiré siendo el cautivo de los caprichos de tu corazón

Dicen que la distancia es el olvido
pero yo no concibo esa razón
porque yo seguiré siendo el cautivo
de los caprichos de tu corazón
Supiste esclarecer mis pensamientos
me diste la verdad que yo soñé
ahuyentaste de mi los sufrimientos
en la primera noche que te amé
Hoy mi playa se viste de amargura
porque tu barca tiene que partir
a cruzar otros mares de locura
cuida que no naufrague en tu vivir
Cuando la luz del sol se esté apagando
y te sientas cansada de vagar
piensa que yo por ti estaré esperando
hasta que tú decidas regresar

Lanturi, lanturi...

Pauza de masa, dragele mele. Pentru mine nu as face-o, dar señor trebuie alimentat si mai ales trebuie tinut departe de orice stare de apatie. Cum ma simt astazi? Rau. Ca dupa o noapte prea intensa. Ca dupa o cearta. Am ìncercat inutil sa rup lanturile care ma tin ìn aceasta relatie stupida. Am aruncat vorbe pe care nu trebuia sa le scot pe gura. Uitasem de blàndete. Vroiam sa tai raul din radacina. Când sunt obosita sunt prea putin îngaduitoare cu cei din jurul meu. Nici cu mine nu sunt mai buna. Stiam ca ar fi bine sa tac dar mai stiam si ca ar fi bine sa ma linistesc si sa scot pasiunea din viata mea. Deci am fost lipsita de delicatete si de întelegere. Cele câteva minute s-au terminat cu:
- Este prea complicata viata ta si nu ai timp suficient pentru mine. Bea-ti paharul de Martini si du-te, ca te asteapta ai tai. Termina piesele ce le-ai început. Dupa aceea fiecare pe drumul lui.

Asta a fost sâmbata. A fost secunda aceea în care nu vrei sa fi rationala. Apoi ieri, când mi-a adus ce trebuia sa aduca, tot eu am fost cea care si-a cerut scuze. Poate daca as fi putut trece peste acele câteva minute de despartire dureroasa astazi as fi cu o alta pagina întoarsa în viata mea. Dar nu a fost asa. Pasiunea a învins. Nu ne-a interesat ca abia cu trei zile în urma avusese scandal monstru acasa. Nu ne-a interesat nimic. Am baut, am fumat si ne-am daruit. Ne-am dus în alte lumi. Departe de rational si gingasie. Ne-am lovit si ne-am plesnit. A explodat din noi furia acumulata. Neputinta si neîntelegerea a rupt barierele normalului. Erau doua noaptea si EL ìnca nu se putea ridica sa plece. Nu cred ca-l mai interesa ca urma un nou scandal în casa.

Pàna când va exista o femeie frumoasa, va exista poezia

- Doamne ce sexi esti în camasuta asta alba de satin cu cravata neagra
- Sexi dar nervoasa de crap. Am fugarit vestele de barbati. Uite ce urât arata. Este prea decoltat la spate din cauza ca mi-ati croit prea scurte vestele. Nu merge treaba asa, în doua case. Eu am nevoie sa ma concentrez si de fiecare data când va dau de lucru pentru acasa pot sa gresesc în aprecierea marimilor. Uite pantalonii. Nu pot sa-i fac. Mi-ai croit patru bucati partea din fata si nu am partile din spate. Asa ma enervez si-mi consum energie inutila înjurând.

Cocosul mi-a tinut jumatate de ora de marketing în bucatarie. Eu cu privirea pierduta ma gândeam la solutiile problemei.
- Vorbesc cu peretii. Nu esti niciodata atenta la mine.
- Îmi place sa te ascult lansat în vorbarie inutila. Eu ma gândesc la solutia practica.

Dus a fost cu laptopul meu. Eu am gasit solutia si a iesit bine. Nu am fost în stare sa mai cos dupa zece seara. O baie fierbinte, o cina prea abundenta cu Cristina (slaninuta prajita cu cartofi pai si cu varza murata- perfecta pentru o cura de slabire). Motanul se agata cu ghiarele de ciorapii mei, în timp ce cos. Catelusa, de sub scaun, îsi culca botisorul între picioarele mele. Muzica care-mi urla în urechi si telenovelele la care se uita nora mea, care ma enerveaza la culme.

Chiar si asa cu nora mea în casa pierd ore pretioase în bucatarie, povestind cu señor. Ea nu stie spaniola si de fapt nici cei din familie nu-l înteleg cu vocea voalata. Asa ca, stând ca pe ace si cu mintea la croitorie ne-am pus sa ascultam poezii. Mi-am coborât laptopul si i-am dedicat o jumatate de ora din timpul pentru care dealtfel mi-l plateste cu darnicie. Ma iubeste, ce a face cu mine?

Sunt înca în camasuta de noapte si capot. Catelusa Lassie, cu care s-au procopsit copii, doarme ca capul pe bratul meu stâng. Marta este în fotoliul alaturat. Nora mea a coborât sa faca mici cumparaturi, asta daca va fi deschis magazinul, fiind sarbatoarea de San Sebastian aici, patronul orasului. Vrem sa facem un tort de ziua noastra, pe mâine. Eu ar trebui sa urc la cusut, dar astazi de dimineata prea m-au asaltat toti.

Am strâmtat prea tare rochita Amaliei. Nu o poate îmbraca. Sunt cu capul nori. Din cauza LUI. Melodia aceea cu Release Me... exprima perfect starea mea psihica. Ma agit cu croitoria pentru ca îmi provoaca acea stare de euforie creativa. Stiu ca este greu pentru începatori. Si norei mele îi arat de doua ori si face pe dos. Te poti însela cu atâtea parti de dos. stânga, partea care se va vedea la final. Este palpitant. Tiparele trebuie ajustate dupa fiecare corp în parte. Sàni voluminosi, burta care trebuie mascata, fusta mai lunga pe partea din spate, pentru ca fundul mare o face sa urce prea mult. Are dreptate cocosul fara glas ca este prea putin platita munca asta ingrata. Trebuia sa cer eu mai mult, dar nu am avut cojones.

Frumosul a revenit pe la 23:30. Suparat ca i se distruge un cauciuc si trebuie sa-l schimbe acum, ìn noapte. Eram sus, la mansarda, unde dorm pâna când este aici nora mea. Caldurica. Eu culcata în camasuta neagra, cu capul în bratele LUI. Ma uitam la fata lui în timp ce vorbea atât de suparat pe urmatoarea cheltuiala neprevazuta. Ma întrebam de ce am eu parte numai de persoane cu resurse financiare limitate în jurul meu?! Toata viata acelasi text. Nu avem!!! Nu putem!!! Nu ne permitem. Masina care avea parte de minimum necesar. Cauciucuri folosite pâna la epuizare. Reparatii facute numai pentru ca sa mearga biata masinuta. Mi-era mila de EL , dar nu prea. Daca tot ma mângâia am uitat de probleme. Ne-am descarcat energiile negative. Trag pe EL în speranta ca ma voi plictisi sau invers. Poate ma voi satura de problemele noastre si voi trage linie. Puteam sa ma duc cu Amalia sa ne distram la Multicine si la restaurantele de pe acolo. Eu? Ca proasta la munca, asteptându-l pe EL. Nu ca mi-ar parea rau, pentru ca este din plin rasplatita asteptarea, dar parca las viata sa treaca pe lânga mine daruindu-mi toata energia numai unei singure persoane. Asa se întâmpla când te îndragostesti. Vrei TOT, MAI MULT, pâna când obosesti persoana de lânga tine, nelasându-i spatiu. Unde este libertatea mea din vara trecuta? Acum EL stie ca vine si pleaca când vrea. Sunt umarul pe care se sprijina.
Sunt umarul si stâlpul pe care se sprijina toti din jurul meu. Si culmea este ca înca nu ma doare si nici nu am spatele încovoiat de poveri. Hai... GIULIA. Doua picioare în fund. Te-ai destrabalat în dimineata asta cetoasa. La munca.

elibereaza-mi corpul

Am lucrat trei ore pe hainele lui A. Rochie de Burberry, prea mare, dar cumparata pentru ca era la reduceri. Dar cum stiu ca imediat ce termina consultatiile vine sa le ia, pai m-am tinut de promisiune. Da, de unele ma tin. Lasat pe copii sa se povesteasca doua minute pe laptopul care este aici, lânga mine, ca sa-mi urle în cap muzica de pe 40principales. De acolo am si luat melodia lui Agnes, pentru ca peste doua zile este onomastica mea si pentru ca LUI atât de frumos îi pare numele meu. Sunat EL sa ma întrebe daca am nevoie si de altceva decât de vitamina zilnica. Gaina acum pune-te sa cosi de ale tale costume colorate. Nu putea sa stea cumintel si sa nu ma ... la creier. Cum era poanta aia, de dimineata? Ce? Noi femeile nu putem spune: îmi bag P... în toata treaba? Cum zicea acolo:
- Daca nu aveti, oricum gasiti unul cu P, ca sa o faca în locul vostru. Hai sa ma mai distrez un pic cu cei de la cafe deko... asa poate voi avea mai mult spor.
Pup la voi, dragele mele.

Doua femei viseaza în noapte la vacante exotice

Exista vorba aceea: Spune-mi cu cine te împrietenesti ca sa-ti spun cine esti.

Acum eu nu am cautat niciodata prietenii simandicoase, nici interesata nu am fost sa am o agenda de personaje cu titluri sonore. Norocul v-a adus în viata mea, dragii mei, multi prieteni buni. Si acum ascult poanta trimisa de TINE, dragul meu maestru în ale gasirii echilibrului sufletesc. Grea încercare. Prea multe interferente, prea putina seriozitate din partea mea.

Dar nici cu voi nu mi-e rusine, dragii mei prieteni. Eu... vreau sa fiu CUMINTE, dar nu-mi reuseste. Uita. Abia ce a plecat de la mine, A. Draga de ea, mi-a gatit, m-a giugiulit, m-a mustruluit si aproape ca mi-a facut lipeala mascata cu ochii albastri, care suràzând la pomenirea numelui meu, s-a aratat încântat sa-mi faca un consult medical. Cica sub motiv ca lor, celorlalti trei (eu as zice chiar patru daca-l luam în calcul pe dulcele D. care ma ameninta cu vizita pe luna ce vine) nu le dau ascultare, trebuie sa fiu luata în suturi de unul neutru. Acum noi vom vedea cât de neutru va fi, pentru ca prea ne-am aruncat noi priviri.

Eu cu datul înapoi:
- Numai vreau sa-l cunosc. Mi-e drag tare de EL.
- Tu sa te gândesti întâi la tine si mai apoi la EL. Poate iesi o poveste frumoasa cu àsta. Un flirt, iesit la restaurant. Si apoi instruieste-o pe nora ta cu cele ale casei, pentru ca trebuie sa vii cu mine într-o croaziera macar pe mediterana. Acolo se pot cunoaste barbati bogati. Nu vroiai tu unul mai acatarii?! Desi cu globalizarea asta, bocotanii cauta numai nurii tinerelor exotice. Au si ce oferi.
- Tu vrei sa ma despart de EL.
- Eu vreau doar sa-si trimita nevasta si copii acasa pentru ca acum sunt timpuri de criza aici. Si apoi sa le trimita bani, acolo, acasa la ei si el poate sa ramâna cu tine.
- Zau daca te înteleg. Doar si eu sunt straina. Ca si ei. De ce eu sa ramân si ei nu?
- Pentru ca sunt egoista si tu îmi esti draga, si ma gândesc numai la mine. Si visez sa mergem o luna întreaga în State, pe cont propriu si sa ne facem de cap.

Râdem si ne amuzam în noapte. Acum a prins un pic de ranchiuna pe EL pentru ca îi rapeste ei din timpul pretios pe care si-l petrecea cu mine. Ma suna draga de ea, înainte de a bate la usa, ca sa ma întrebe daca sunt singura sau cu EL.

Deci... dupa trei ore de povesti si chicoteli în bucatarie nu mai am somn. Ea ma vede, croitoreasa de lux, ìntr-un cartier de pijos... adica tâfnosi din Barcelona, unde voi càstiga bani cu duiumul. Pentru ca zice ea, viata de îngrijitoare nu este de mine. Eu îi tot spun sa se lanseze iar cu un cabinet medical, pe oriunde si sa ma ia de asistenta, secretara personala, dama de companie... fie ce o fi, dar sa fie cu contract. Deocamdata spune ca nu este într-o situatie financiara multumitoare pentru acest pas, dar oricum nu se va da batuta.

NEBUNULE... sunt tot pe ... clipurile cu Cafe Deko. Uita...nici nu mai pot sa ma analizez, d-apoi sa fiu serioasa. Ma gândesc la ... desi nu mi-a lipsit nici astazi, dimpotriva... a fost la tope. Nu am sa dau detalii, fetelor pentru ca voi sunteti la serviciu când ma cititi. Stiu doar ca zilnic nu face rau la sanatate, dimpotriva.




asta ca sa va distrati si voi, gagicilor. Eu am sa mai pun acum câteva clipuri de la astia si am sa ma delectez cu un Martini. Nu stiu al câtelea astazi, dar nu ma afecteaza pentru ca pun 7-8 cuburi de gheata. Sunt orele 1:30 si ma trezesc la 8, in punto sa continui batalia cu zilele si cu comenzile. As fi putut sa cos mai mult, dar si Amaliei îi datorez timp pentru sincera ei prietenie. Mâine am sa-i fac si ei retusurile la rochite, pentru ca sa fie eleganta în excursia în Caraibe. Vreau si eu. Puteam si eu. Taci proasta... tu trebuie sa muncesti. Ai si asa destula adrenalina în viata ta. Zi mersi si comporta-te decentemente. Ma rog, în limita posibilului.

cine vrea sa ajunga baba ridata?

Va pup iubitelor. Zilnic îi arat lui Fàt Frumos prezenta voastra la mine, la o cafea. Si EL si-o bea împreuna cu mine. Cu noi astazi, pentru ca este si nora mea, albinuta harnica, aici la mine. Mi-a lasat-o fiul meu pentru câteva zile, asa ca ea astazi nu tare s-a oprit din munca. A smotruit casa sefei, s-a dat la a mea si nu s-a lasat pâna nu a facut curatenie chiar si în gradina. Tot ea a gatit, asa ca eu m-am ghiftuit cu snitele si vinete pane. Eu, am profitat. Am cusut mai mult, m-am enervat mai mult cu señor care astazi a hotarât ca este deprimat, fara pofta de mâncare si dornic sa moara. M-a costat ceva dulcegarii si prostioare sa-l ridic din pat si sa-l duc în bucatarie. Acolo, ca de obicei am petrecut o ora si jumatate, pentru un prânz pe care eu l-as îngurgita în 5 minute. Pâna si paharul de apa a fost un calvar de jumatate de ora. Eu stiu ca-i lipsesc, dar nu pot sa-mi cobor masina de cusut jos, sa-i tacane în urechi.

Fat Frumos fu pe aici. Eu coseam, el ma enerva. Desfacea pistolul de lipit care se încapatâna sa numai topeasca barele de silicon. Clienti veneau, plecau. El se prostea. Ma provoca inutil. Ma enerva. Mai apoi am suit la mansarda , sa ne bem cafeluta si iar ma enerva cu grimase insinuante. Si atât. Ca cica nu suntem singuri.

Si eu am....muuuult de lucru, dar am remuscari cu señor si atunci am coborât sa-i fac companie. Stam în living în semiobscuritate. Asa nu as putea nici macar sa cos nasturi pe vestute. Televizorul s-a dilit de cap. Cred ca s-a miscat ceva cablu de la antene si nu vrea si pace sa alunge dungile oblice. Sa nu credeti ca nu le-am miscat si fixat. Las sa vina sa-l vada musiu. Doar are si el obligatii în casa asta, nu numai drepturi.

Marta deja s-a culcat. Mai bine zis spune ca-i este somn, ca sa urce în camera ei, unde-si pune muzica la maximum si danseaza. Biata faptura, se plictiseste în linistea din living, ascultând aceleasi stupide programe de la radio.

Musiu ma certa si astazi pentru ca nu ma las de fumat:
- Vei muri înainte de 75 de ani. Si eu voi avea abia 65.
- Ce conteaza daca mor? La vârsta aia nici tu nu vei mai fi bun de nimic.
- Fumatul poate provoca si cancer de piele si urâteste tenul.
- Fugi de aici, drac împielitat. Unde vei fi tu, când eu voi avea 75? Cu ce sa-mi umplu timpul la vârsta aia? Citind retete medicale sau cartile pe care nu am apucat sa le citesc în tinerete? Sau mai degraba as ajunge sa fiu o povara pe capul copiilor? Lasa-ma sa ma bucur acum de viata. Nu ma stresa cu moartea si batrânetea. Nu mi-e frica de ele. Am TRAIT deja prea mult si m-am bucurat de TOT ce s-a putut.

Am sa-i fac parul cârliontat

I want a perfect body, I want a perfect soul.
Mult ar trebui sa muncesc pentru un corp perfect. Am început sa fac burtica. Mànânc prea mult. Fac tot posibilul sa nu o fac. Dar îmi lipseste miscarea, în adevaratul sens al cuvântului. Nu am alergat de o saptamâna. De gimnastica nici numai vorbesc. Amorul îmi deschide apetitul si într-un sens si ìn altul.

Me muero por suplicarte, que no te vayas mi vida,
me muero por escucharte, decir las cosas que nunca digas,
mas me callo y te marchas, mantengo la esperanza
de ser capaz algún día, de no esconder la heridas que me duelen al pensar
que te voy queriendo cada día un poco mas.
cuanto tiempo vamos a esperar?

Me muero por abrazarte, y que me abraces tan fuerte,
me muero por divertirte, y que me beses cuando despierte,
acomodado en tu pecho, hasta que el sol aparezca,
me voy perdiendo en tu aroma, me voy perdiendo en tus labios que se acercan
susurrando palabras que llegan a este pobre corazón.
voy sintiendo el fuego en mi interior.

Me muero por abrazarte, y que me abraces tan fuerte,
me muero por divertirte, y que me beses cuando despierte,
acomodado en tu pecho, hasta que el sol aparezca,
me voy perdiendo en tu aroma, me voy perdiendo en tus labios que se acercan
susurrando palabras que llegan a este pobre corazón.
voy sintiendo el fuego en mi interior. (A duo)

Me muero por conocerte, saber que es lo que piensas, abrir todas tus
puertas,
y vencer esas tormentas que nos quieran abatir.
Centrar en tus ojos mi mirada, cantar contigo al alba,
besarnos hasta desgastarnos nuestros labios.
Y ver en tu rostro cada día, crecer esa semilla, crear, soñar,
dejar todo surgir, aparcando el miedo a sufrir (A duo)

Me muero por explicarte, lo que pasa por mi mente,
me muero por intrigarte, y seguir siendo capaz de sorprenderte,
sentir cada día ese flechazo al verte.
¿Que mas dará lo que digan? ¿Qué mas dará lo que piensen?
Si estoy loca es cosa mía. Y ahora vuelvo a mirar,
el mundo a mi favor, vuelvo a ver brillar la luz del sol. (Amaia Montero)

Me muero por conocerte, saber que es lo que piensas, abrir todas tus
puertas,
y vencer esas tormentas que nos quieran abatir.
Centrar en tus ojos mi mirada, cantar contigo al alba,
besarnos hasta desgastarnos nuestros labios.
Y ver en tu rostro cada día, crecer esa semilla, crear, soñar,
dejar todo surgir, aparcando el miedo a sufrir.

Aparcando el miedo a sufrir

Daca vrei sa nu mai vin la tine. Este destul sa-mi spui.

Îl întrebasem daca au termen de expirare sentimentele noastre. Si daca ar trebui sa aplic vorba aceea cu cui pe cui se scoate pentru ca sa ma vindec de EL.


Da draga mea Mikka, am stat astazi mult pe blogul tau privind filmul cu printul care si-a vazut sufletul. Am sa-l vizionez la un moment dat mai pe îndelete. Eram ocupata cu desfacutul unor mâneci de geci de piele. retusuri pentru vecine. Si cum filmul era pe araba, mi-a fost greu sa prind esenta, nu puteam sa citesc tot timpul subtitrarea.

Fecha de caducidad

Ar trebui sa punem un termen de expirare pentru sentimentele noastre. 7 martie ar o fi o zi tocmai potrivita. Am sa reflectez astazi la asta. Doua luni, anonima mea preferata. Am sa traiesc aceste doua luni ca si când ar fi ultimele din viata mea.

Ca si cànd ar fi ultima zi pentru noi, TOTI

Trezit târziu. Agitata zi. Sefii bolnavi, gripa. Unul întins în living, Enma, mult prea delicata pentru lumea asta, zacând în dormitor. M-au rugat sa le fac niste cumparaturi. Ma trezisem târziu. Petrecusem cu o seara înainte. Cu señor, cu Marta, cu El. Albume vechi de fotografii. Dans. Poezii demult uitate. Ma ridicase în aer si se învârtea cu mine prin bucatarie, ca sa-mi arate ca nu este atât de fragil pe cât pare. Am ramas surprinsa. Placut surprinsa de gestul sau impetuos. Prea multe cuvinte. Prea multe priviri. Uitasem cum este sa te mângâie cu privirea un barbat. Uitasem ce placut este sa ti se spuna ca esti încântatoare, draga mea în aceasta bluza cu umerii goi.
- Abia m-am întors de la cumparaturi. Mi s-au rupt bratele si îmi taiau plasele carnea de pe degete.
- De ce nu m-ai sunat la iesirea din supermercat? Esti de neînteles! Veneam în doua secunde.
- Nu stiu sa depind de nimeni. Nu sunt obisnuita sa fiu protejata. Esti încântator când ma certi. Este un gest atât de barbatesc, de impunator. Ai o mimica atât de suparata, ca si când as fi facut ceva rau.

Am trecut la detaliile muncii pe care trebuiau sa o faca, ei, în casa. Noile comenzi m-ar fi facut sa-mi pierd timp pretios cu croitul.
- Uita. O vesta de baiat si una de domnisoara. Îmi tai cu 2 cm mai mari decât tiparele. Si pentru pantaloni...cu 5 mai largi. Este mai rotunjor pustiul.

Îsi nota minutios.
- Nu-mi vorbi. Tu raspunde-mi doar la ce te întreb. Este o vorba: nu sunt pus sa gândesc, doar sa execut.
A plecat în graba. Cu alte zeci de chestioare pe care trebuia sa le faca. Alte cizme de îmbracat.

Eu, între timp trebuie sa ma achit si de obligatiile casei. Gatit, rufe la întins, señor de hranit si de schimbat, alta domnisoara cu o noua comanda. Cusut bucatile aduse cu o zi înainte, pregatit la ei alte piese pentru aplicat butoane si pietre stralucitoare. Iar cusut. Plecat la o noua comparsa pentru copiat tipare. Urmeaza cele opt costumase pentru ei. Mai aruncat o privire pe costumul Patriciei. Hm... greu de facut, dar merita efortul. Încântarea de pe chipul domnisoarelor care încercau costumele pe care le aveam deja terminate în casa. Mamicile care urmeaza sa-mi fie cliente si pentru alte ocazii. Ma lansez cum s-ar spune. Daca anul trecut am facut la cei de la Tot a orri... 5 costume, acum sunt la numarul 14. Si sunt noi veniti. Doar Cristina este dintre cei vechi. Fetele celelalte anul acesta nu ies. Nu au bani. Pentru ca nu este distractie ieftina acest carnaval. Cam 100 de euro este participarea si cel putin 100 costumul, cu material cu tot. Apoi mai au si alte cheltuieli cu distractia în sine, care este cel putin înca o 100. Criza se resimte si în acest domeniu. Si totul pentru o saptamâna de nebunie. Doua zile de defilare cu comparsele si restul alte programe.

Am terminat treburile de dimineata. Proba la un tânar student la drept, multumit el de costum. Barbierit pe señor si schimbat doua cuvinte cu anonima mea preferata. Eu înca nu consider ca scriu cum ar trebui. Da... acum nu mai pot lasa pe blog ceea ce scriu. Parca nu vreau sa fie chiar asa de publica viata mea. Traiesc la maximum betia aceasta a simturilor. Nu m-ar mai multumi mai putin. Si cum nu ma pot multumi cu putin voi prefera nimicul. EL... este prea mult, de neimaginat. Fiecare clipa, fiecare cuvânt banal pe care-l rostim. Toate gesturile pe care le face într-o zi. Îl rog si ma rog sa se termine. Fericirea este mult prea dureroasa. Zburdam prin casa.
Señor care ma întreaba de dimineata de ce nu port fustite scurte, pentru ca acelea ar fi mai incitante pentru EL. Eu care ma pierd în explicatii cu el:
- Nu este nevoie señor. Nici asa nu ramâne nimic pe noi. Te deranjeaza ca vine la mine. Se aude ceva de la noi din camera?
- Nu draga mea. Tu traieste-ti visul. Mi-e drag si mie de EL. Si apoi îmi aduc aminte de tineretea mea. Toata carnea de pe tine este perfecta. Meriti sa fi iubita si dorita.

Señor este confidentul meu de siempre. Nu avem secrete. Si eu cunosc toata povestea vietii lui. Toate iubitele pe care le-a avut. Toate femeile pe care le-a adorat. De aceea stie cele mai frumoase poezii... Pâna cànd va exista o femeie frumoasa, va exista POEZIA. Ce noroc am avut sa te cunosc, DON TOMAS. Daca te-as fi cunoscut cu 40 de ani în urma, te seduceam. Râdem de fiecare data. Eu îl privesc ca pe barbatul frumos si plin de viata care a fost în urma cu 40 de ani. Dansez si-mi unduiesc corpul în fata lui. Si eu si Marta. Nimic nu-l face mai fericit. Sper doar ca fericirea sa nu-i fie daunatoare. Atâta doar ca depresia si apatia ar avea efect mai nociv. Cu mai mult de patru ani în urma, îi cadea capul într-o parte si saliva din abundenta. Era o leguma care abia daca scotea câteva cuvinte. Nu cred ca prezenta mea vie îi face rau. Vorbim prostii, uneori, din gresala, cica, îmi atinge pulpele...si viseaza. Si totusi... este barbatul cel mai decent pe care l-am cunoscut. Deci anonima mea preferata. Traim. TRAIM draga mea anonima, ca si când ar fi ultima zi pentru noi TOTI. Nu exista decât prezentul. Trecutul a ramas undeva în ceata memoriei. Nici viitorul nu exista. Señor împlineste 89... eu trec pe 49... El pe 39 . Atâta doar ca uneori, EL... pare mai batrân decât noi. Telul LUI... salir adelante. Adica de asigurat cele trebuincioase zilei de astazi. Amândoi am trecut prin prea multe. Intuiesc doar fara sa întreb. Ma uit la fata lui de acum 7 luni si la la cea de astazi. A îmbatrânit cu ani. Ireversibila schimbarea. Si atunci îmi aduc aminte de spusele lui Lizzie:
- Tata s-a întâlnit cu sotul tau. Pare mult, mult îmbatrânit.

Astept sa-mi treaca aceasta betie a carnii. Poate am sa redevin fiinta docila, protectoare cu toata familia. Mai vreau doar un pic. O zi, un ceas, o clipa de nebunie? Si apoi... maestre... am sa ma resemnez. Am sa ascund undeva în cea mai întunecoasa camera a fiintei mele aceste an nebun. Iarta-ma ca am trait.

aradule...

seamana cu conationalul care astazi nu m-a sunat.

NADIE ME QUITA LO BAILADO...

Abia ce a plecat. Sublime orele petrecute astazi împreuna. Nu-mi face bine prezenta lui. Ore pierdute sau câstigate?
... NADIE ME QUITA LO BAILADO... este o zicatoare de pe aici. Vrea sa spuna ca nimeni nu-ti poate lua ceea ce ai trait. Asa mi-a spus si el, astazi. Nimeni nu ne poate lua ceea ce am trait împreuna.

As vrea sa fiu deosebit(a)

CREEP - RADIOHEAD

When you were here before
couldn't look you in the eye
you're just like an angel
your skin makes me cry
you float like a feather
in a beautiful world
i wish i was special
you're so fuckin' special
but i'm a creep, i'm a weirdo.
what the hell am i doing here?
i don't belong here.
I don't care if it hurts
i want to have control
i want a perfect body
i want a perfect soul
i want you to notice
when i'm not around
you're so fuckin' special
i wish i was special
But i'm a creep, i'm a weirdo.
what the hell am i doing here?
i don't belong here.
She's running out again,
she's running out
she's run run run running out...
Whatever makes you happy
whatever you want
you're so fuckin' special
i wish i was special...
But i'm a creep, i'm a weirdo,
what the hell am i doing here?
i don't belong here.
i don't belong here.

Costume interesante

Unde sa o îmbraci? Este pentru cercuri sofisticate, cina într-un restaurant elegant, unde eu nici furculita si cutitul nu as sti cum sa le manevrez elegant. Pot însa sa o fac Enmei care s-ar bucura de ea. Asta dupa ce terminam cu de-ale Carnavalului provocari.


Costumul de la Carting
Costumul de la comparsa Patriciei...nu stiu cum se numesc

Pentru tine l-am deschis din nou. Am sa reusesc sa-l si primenesc. Fac curatenie în blog, încerc sa restabilesc prioritatile. Trag toti de mine. Unii ma critica, altii ma adora, altii asteapta ajutorul meu. Altii vin sa-si gaseasca un umar pe care sa-si verse lacrimile. Eu caut pe altii care sa ma scoata din imbecila stare euforica în care ma balacesc.

Doua cuvinte schimbate cu nora mea. Au un catelus... Vor avea cu ce sa-si manânce nervii. Motanul meu care a disparut iar, de doua nopti. Señor care nu da semne ca s-ar trezi. Marta care râde de mine pentru ca dansez pe muzica lui Rihanna- Only girl in the world. Da... dansez de dimineata, pentru ca am noroc de un serviciu care îmi proportioneaza un salariu mai mult decât decent. Am noroc ca sunt asaltata de clienti, ceea ce ar însemna înca un salariu pe luna. Asta daca as putea sa cos càt ar fi nevoie. Dar sunt foarte multe ore în care nu o pot face. Orele pe care le petrec cu señor în bucatarie, orele de curatenie, care ma storc de energie, coborâtul în oras la cumparaturi si altele petrecute cu prostioare. Amalia, care ma acuza ca sunt obsedata de bani si de investit în casa aceea. Desi stie ca lunile din urma nu am mai facut-o. Dar nici cu bani nu am ramas. Mare parte din investitiile facute în bijuterii le-am facut cadou la copii. Bine... am ramas cu destule si mai am de platit unele. As mai cumpara... Vom vedea. Acasa sunt cam suparati pentru ca i-am neglijat financiar. Lizzie care-mi povestea de tristetea de pe chipurile cunoscutilor ei. M-a impactat mai ales vestea ca fratele ei, care-mi este foarte drag si-i datorez locul de munca al fiului meu este disperat si zilnic la sapte dimineata este pe strazi in cautare de munca. Mi-am adus aminte de fata LUI, cu saptamâni în urma. Aceiasi disperare mascata sub un surâs. Macar LUI am putut sa i-o schimb oferindu-i posibilitatea unui infim câstig. Cum zicea A... sa-si càstige banii muncind cu demnitate. Ma rog...asa ar trebui, dar nu si-a luat înca foarte ìn serios rolul. Nici nu are cum, pentru ca este un domeniu nou. Nu este usor sa te obisnuiesti cu foarfeca dupa ce ai taiat gresie si faianta. Si apoi parca vorbim limbi straine. Eu explic, îi notez si totusi ma suna ca sa ma întrebe ce si cum. Asta dupa ce luni mi-a facut un fulg de nea cu patru brate desi i-am dat si desenul si fotografia. S-a enervat pe el si s-a razbunat pe mine. Asta este. Numai ¨convietuirea¨ sau munca alaturi scoate la iveala defectele sau calitatile unuia. Deci sunt pe ultima suta de metri în aceasta relatie obositoare . Sti ca ma plictisesc de mine însami, darmite de cei din jurul meu.

Señor se simte foarte neglijat. Nu se plânge dar aud suspinele lui resemnate si vad privirea lui pierduta. Încerc sa împac si capra si varza, dar nu tare-mi reuseste. Îmi promit sa ies din casa. Uita, si acum ar trebui sa merg la gimnastica, la 10:30, dar am sa amân din nou. Daca ies din casa greu ma apuc de cusut. Si problema este ca nu fac croitorie de serie. Ieri am facut un costum de baiat, de la o anumita comparsa. Astazi vreau sa fac cel mai frumos costum, al Patriciei, nepoata lui señor. Ieri mi-a aparut o domnisoara de la Carting... alt model. Cei 8-9 de La Colla...înca nu au aparut. Îmi vin saptamâna asta 5 de la Tot a orri... (4 baieti si o fata) , dar macar astia deja merg ìn serie. Am terminat 8 costume de la ei, asa ca-mi sunt cunoscuti pasii. Mi-au prins bine exercitiile facute anii trecuti cu taioarele lui sefa, asa ca nu-mi vine greu sa unesc bucatile care aparent nu se potrivesc. Sefa are niste colege la scoala care numai nu-si dau seama cum se unesc tiparele. Sunt una ¨manita¨.

Update: 10:10 Între timp ne-am povestit cu Amalia si cu señor în bucatarie. Ma tot bate la cap cu croitoria de alta costura, pentru bogatani. I-am aratat modelele pe care le fac si m-a iertat pentru ca am preferat sa ma distrez cu masina de cusut si nu m-am dus la ora de dans cu ea, martea cea a trecut. Dar eu aveam de livrat pe miercuri cele trei costume amânate timp de o saptamâna din cauza sarbatorilor, a escapadei mele la Barcelona si a vizitei lui Anto. Asa ca am primit iertarea lui Amalia cu conditia sa-i fac rochii frumoase care sa o avantajeze. Asa am sa fac draga mea.

Terminam micul dejun cu señor si hai la noi provocari. Fetele îsi fac planuri de viitor pentru mine. Cum creierul nu-mi functioneaza bine trebuie sa ma axez pe manualidades, adica îndemânari. Adevarul este ca mie îmi plac lucrusoarele palpabile. Rochite, accesorii. Satisfactia si încântarea fetitelor când se îmbraca cu costumele facute de mine. Pup la voi.

Am o obsesie... rochia din vitrina de la Valentino. Neagra, eleganta, sofisticata.

Draga mea anonima preferata. Spuneai zilele trecute ca-mi traiesc viata la maximum. Ca si cum fiecare zi ar fi ultima. Nu pot trai decât asa. Am nevoie de extreme, chiar si în singuratate. Urletele din interiorul meu nu le aude nimeni. Vocile din capul meu nu se opresc. Tacanitul masinii mai acopera din ele. Si apoi regula aceea cu cui pe cui se scoate probabil ca am sa o aplic.

Oscilez între sentiment la maxim nivel, dar atât de dureros de acceptat si complacere în balaceala instinctelor animalice... ESTI atât de aproape si totusi atât de DEPARTE.

TU esti lumea culorilor... marea verde, zborul pescarusilor.

Update 11:15 Terminat cu señor în bucatarie. Pe sâmbata m-au contactat cei de la La Colla. Tipare si 8 comenzi. Deci am 40 de zile si pe moment cam 18 costume anuntate, care nu si-au aratat ochisorii pe aici. Asta pe lânga cei care vor aparea pe ultima suta de metri. Scadem duminicile si ramân 33 de zile. Mai putin de doua zile pentru un costum. Nu e de jucat pe blog, Giulia. Un sut în fund si la treaba. Nu are rost sa pomenesc de micile reparatii care mi se acumuleaza în dulapuri. Acum cos niste chestioare la pantaalonii lui A... si voi pune un fermoar la altii. Dar astea sunt doar maruntisuri care-mi consuma timp valoros. Se rezolva totul cu un zàmbet si niste pasi de dans. Fara nu se poate.

Acelasi desen, acelasi pescarus în cautarea culorilor

Obisnuiesc sa evadez duminicile pe la ora asta din casa. Cu sau fara Enma. E soare, cald si ar fi tentant. Poate îmi voi da chiar niste suturi în fund sa ies sa vad marea si pescarusii. Dar sunt în transa. Ascult Vangelis la nesfârsit. Cucerirea Paradisului. Muzica ma poarta peste màri în zbor. Din înaltul cerului cobor în picaj peste luciul apei. Sunt un pescarus în cautare de hrana. Doar ca hrana mea sunt culorile. Am sa ma umplu de ele si am sa las sa iasa culorile curcubeului din toti porii mei. Pret de o clipa am sa luminez vietile anoste ale celor din jur. Mai apoi am sa dispar si nu vor sti ce a fost. Nu vor auzi nici muzica celesta, nici trâmbitele raiului, nici urletele infernului. Îsi vor continua linistiti masa de prânz simtind doar o usor fàlfàit de aripi. Voi fi ars pâna cànd vor ridica ochii spre albastrul senin al cerului. O pana va ateriza pe o terasa. Vântul o va purta prin praful caldarâmului. Va ateriza în camera mea, asa cum a aterizat aceasta pana pe masa mea de birou. Si atunci am sa ma întrupez din nou. Voi calca abia simtit prin casa pâna când carnea mea va prinde consistenta. Voi renaste poate mai înteleapta. Poate nu voi mai cauta în zadar pacea launtrica. Poate voi renaste fara tainice dorinte. Poate nu voi mai sti zbura. Voi fi doar un gând rebel...

Tocmai bunatatea ta îmi face rau

As pune fotografiile cu tine. Ma uit la ele. La privirea ta. Sunt obosita de munca. Frecat casa sefei fara casti pe urechi. Nu am avut decât cuvintele tale în urechi si privirea ta de aseara. Si tandra ta îmbratisare. Îmi faci rau dragul meu. Cu bunatatea ta. Merg mai departe la muncile casei noastre. De inventat ceva pe gustul lui señor. De pus serios pe cusut. Deja mi s-au anuntat mai multi clienti. si fetele pe care le-am amânat o saptamâna. Sarbatorile m-au scos din ritm. Ieri am hibernat. Casti pe urechi si plimbat în virtual. Toata ziua la lumina unei amàrâte veioze în living. As fi putut sa ies si sa uit de toti. As fi putut urca la mansarda sa fac sport. Nu m-am putut desprinde însa de chipul tau. La fel si azi de dimineata. Pâna când mi-am tras câteva palmi si doua suturi în dos. Ma trag acum de guler, afara din comodul meu fotoliu în care m-am asezat pret de o tigara si o cafea rece, îmi pun alte casti si alta muzica. Nu am sa te aud probabil nici astazi sunând la poarta. Linistea este atât de apasatoare dragul meu. Nu pot deranja sforaitul lui señor cu decibeli. Iar eu nu pot doar cu vocile din capul meu.

I'm sick and tired
Of always being sick and tired...