Quiero vivir la vida amándote
Sólo tu amor me ha hecho renacer
Nada a la vida pediré...
si la puedo vivir amándote
Abrázame, olvidemos el ayer
No hay dolor junto a ti
Vuelvo de nuevo a vivir
Quiero estar en tu piel
Aquí estoy, llévame
No quiero estar ni un minuto sin ti
Quiero vivir la vida amándote
Sólo tu amor me ha hecho renacer
Nada a la vida pediré... si la puedo vivir amándote
Quiero vivir la vida amándote
Sólo tu amor me ha hecho renacer.
miércoles, 2 de abril de 2014
Exista Dzeu. Cànd vede cà esti la limita puterilor ìti face cadou o zi de pace si liniste. Nu sunt astàzi bolboroseli anxioase. Nu place linistea. Tregua se numeste acolo ìn tara prea albastrului mediteranean. si mi-am mai promis niste zile de muncà. sunt ìn pragul colapsului. nici màcar nu este ìn stare tensiometrul sà-mi masoare pulsatiile. error
Enséñame a rozarte lento,
quiero aprender a quererte, de nuevo,
susurrarte al oído, que puedo.
Si quieres te dejo un minuto,
pensarte mis besos, mi cuerpo, y mi fuego,
que yo espero si tardas, porque creo que te debo, mucho.
Ahora, que me he quedado solo,
veo que te debo tanto y lo siento tanto,
ahora, no aguantaré sin ti, no hay forma de seguir,
así.
Vamos a jugar a escondernos,
besarnos si de pronto nos vemos,
desnudame, y ya luego veremos,
vamos a robarle el tiempo al tiempo.
Por mucho que aprieto tus manos,
me cuesta creer que aun no te hayas marchado,
me fundiré en tus labios,
como se funden mis dedos en el piano.
Ahora, que me he quedado solo,
veo que te debo tanto y lo siento tanto,
ahora, no aguantaré sin ti, no hay forma de seguir,
así.
Tú, que me enseñaste a ser sincero,
sin temor a lo que pienso, evitando la mentira,
tú, que siempre has estado presente
y cuando no estaba la gente que tanto me prometía.
Tú, que me enseñaste a ser sincero,
sin temor a lo que pienso, evitando la mentira,
tú, que siempre has estado presente
y cuando no estaba la gente que tanto me prometía.
Ahora, que me he quedado solo,
veo que te debo tanto y lo siento tanto,
ahora, no aguantaré sin ti, no hay forma de seguir,
así, así, así, así, así, así, así, así.
Îl aduc pe tata la noi. La început la copii mai apoi vedem.
Vreau sa-i închiriez un apartament în apropierea mea si sa-i mai alin
durerea. Prea multe se spun pe negândite si unii altora îsi reproseaza
ceea ce nu se mai poate schimba. Totul are solutie,mai putin moartea. Am
plâns si am tot plâns-o pe mama. Zilnic. Uneori, pe strada îmi curg
potop de lacrimi si daca mai bat asurzitor si clopotele, mi se înmoaie
picioarele si mi se sfâsie sufletul de atâtea remuscari târzii. Prea târziu intru într-o biserica si spun un Doamne odihneste-o în pace. Multe
lacrimi ne mai asteapta. Tata plànge în hohote, acasa si doar ce ma rog
sa reziste pàna sâmbata, când îl voi avea aici, cu noi. Numai cu
adevarat marile tragedii ne aduc cu picioarele pe pamânt. Ceea ce parea o
insuportabila durere si renuntare acum nici cinci luni, acum numai are valoare. Adevarata
durere sunt moartea mamei mele, abandonata în suferinta ei, neînteleasa,
nici de mine nici de cei din jur si lacrimile lui tata. Spunea cineva ca ma torturez acum
inutil. Ca nu se putea face nimic pentru ei de cu multa vreme deja în
urma. Nu este asa. Se putea face TOTUL si nu am facut decât putin. Este
prea greu sa faci bine pâna la nesfârsit, asteptând sa se vada
rezultate si sa dea roade ratiunea- Ce spun?! Ipocrizie totul. Nici eu
nu sunt cu nimic mai buna decât altii. Gresim si ne complacem în EGOISM
uitând ca tot ce suntem am mostenit de la ei. Bunatatea, sacrificiul de
sine, dragalasenia unei mângâieri. Nimeni nu te mângâie pe cap ca si
MAMA ta.
domingo, 3 de febrero de 2013
"I Cried For You"
You're beautiful so silently
It lies beneath a shade of blue
It struck me so violently
When I looked at you
But others pass, the never pause,
To feel that magic in your hand
To me you're like a wild rose
They never understand why
I cried for you
When the sky cried for you
And when you went
I became a hopeless drifter
But this life was not for you
Though I learned from you,
That beauty need only be a whisper
I'll cross the sea for a different world,
With your treasure, a secret for me to hold
In many years they may forget
This love of ours or that we met,
They may not know
how much you meant to me.
I cried for you
And the sky cried for you,
And when you went
I became a hopeless drifter.
But this life was not for you,
Though I learned from you,
That beauty need only be a whisper
Without you now I see,
How fragile the world can be
And I know you've gone away
But in my heart you'll always stay.
I cried for you
And the sky cried for you,
And when you went
I became a hopeless drifter.
But this life was not for you,
Though I learned from you,
That beauty need only be a whisper
That beauty need only be a whisper
Ar putea sa para morbid ca am însotit-o pe mama pe ultimul drum prin internet, de la mai mult de 2500 km. Am ales atunci sa nu merg pentru ca era foarte complicat. Aflasem prima stirea, de la o vecina care nu stia cum sa-mi dea trista veste. Auzind urlete ìn casa, am întrebat care dintre ei a murit. MAMA murise. Cu multe ore înainte. Nu am sa-mi aduc aminte circumstantele. Insuficienta cardio respiratori acuta si... si...
Am fost prea socata atunci si biata vecina ma întreba pe cine sa sune?! Numele sotului meu îl avea pe acolo unde notat. Asa au început cele doua ore de reunire de aici a familiei. Fiul meu pe Skype...cumparându-si dupa multe apeluri telefonice la linia aeriana, biletul. El imediat putea lua un tren sa ajunga la Barcelona. Eu anuntându-mi sefii , care s-au oferit sa vina, dar hotarâsem ca era prea complicat sa o las pe doamna aici si... cred ca am avut momentul de panica în care inima mea îmi spunea ca nu voi putea sa pot sa ma întorc la munca, lasându-l pe TATA acasa. Suntem egoisti si lasi.Sunt.Am fost alaturi de ea pe ultimul drum cum am putut. Nu a fost ideea mea, ci a fratelui meu si a copiilor. Si am plâns-o si o plâng zi de zi. Dimineata, seara, cànd vin lacrimile si târziile regrete de a nu fi facut pentru ea mai mult în viata. Nu exista scuze. Ca trebuie sa-mi càstig existenta, ca trebuie sa-mi vad de ai mei copii. Ar fi trebuit sa stiu sa ma împart pentru toti.Sa fiu mai PERSOANA. Mi-a mai ramas sa-l sun pe tata. Zilnic, daca voi putea. Dar orele sunt lungi. Barbatii suporta mult mai greu singuratea si cine stie cât timp o va mai duce. De un deceniu ma astept sa moara el primul. Curios. Îi seaman mult ca si caracter. Dur si ... supravietuitor în ciuda atâtor momente în care a fost cu un picior în groapa.
domingo, 13 de enero de 2013
Ultimul concediu petrecut de ai mei aici. Am încercat sa le întind o mâna sa-si schimbe viata. Nu au ales viata lipsita de griji alaturi de mine. O viata întreaga a suferit de boli psihice. Nu stiu daca din cauza maltratarii sau daca tata numai putea suporta crizele ei de nervi. A încercat sa-si ia viata de nenumarate ori. Îmi mai aduc aminte scene în care eram catarati pe pat si eu stateam în fata, ca mie sa-mi dea tata pumnii destinati ei. Nu a vrut niciodata sa-l abandoneze nici sa-l lase singur acasa. probabil sindromul Stockholm. Îl iubea, asa cum era. Dar ultimii ani i-au trait doar în aburii alcoolului amestecati cu medicamente. La nunta fiului meu nu au vrut sa vina. Am apucat doar sa-i vizitez câteva minute. Nu am rezistat imaginii dezolante. Tata... întins pe sofa, parea în coma alcoolica. Mama, saraca, încerca sa-mi pregateasca o friptura. Am ramas cu ochii ei, imensi de albastri si stralucitori si cu fata rosie, tumefiata... Si am fugit din casa dupa abia 5 minute. Plângând... sa nu-i vad în starea asta. Nu ma mândresc cu asta. De asta nu sunt în stare sa merg nici la înmormântare.
Ieri m-a sunat o biata vecina la 13.52. Nu stia cum sa-mi dea vestea. Auzea urletele lui tata. Am întrebat care dintre ei a murit. M-a întrebat saraca fata pe cine sa sune? Pe sotul meu... Si asa am dat de toti.
Fratele meu fusese cu o seara înaite la ei si tot suparat plecase de la ei. Pe masa, sticle de alcool si o duzina de cutii de medicamente. Nu au acceptat ca au nevoie de îngrijire medicala. Marti dimineata ma rugasem si eu în zadar de ea sa se lase dusa la spital. Nu vroia pentru ca acolo o vor omorî.
A murit ea singura. Cazuta lânga pat, tata a crezut ca, cica doarme si a acoperit-o cu o plapumioara. Abia dupa multe ore si-a dat seama ca ceva nu este în ordine si a început sa sune pe la vecini.
Asteptam vestea. Numai era viata asta a lor.
Odihneasca-se în pace, MAMA mea!!!
A murit acum câteva ore mama mea dupa o viata nenorocita. Departe de fiica ei care nu are posibilitatea si puterea sa o conduca nici macar pe ultimul drum. Odihneste-te MAMA. Tot ce sunt astazi îtia datorez TIE. M-ai obligat sa învat si sa nu ma dau nicicând batuta de vicisitudinile vietii. Esti în ceruri MAMI si de acolo ma ochii tai ma vor urmâri.Alabado sias. Alabado...
When my grandmother, Zelda, passed away a few years ago at the age of
90, she left me with a box of miscellaneous items from her house that
she knew I had grown to appreciate over the years. Among these items is
an old leather-bound journal that she aptly named her ‘Inspiration
Journal.’
Throughout the second half of her life, she used this journal to jot
down ideas, thoughts, quotes, song lyrics, and anything else that moved
her. She would read excerpts from her journal to me when I was growing
up, and I would listen and ask questions. I honestly credit a part of
who I am now to the wisdom she bestowed on me when I was young.
Today I want to share some of these inspiring excerpts with you.
I’ve done my best to sort, copyedit, and reorganize the content into
twelve inspiring bullet points. Enjoy.
Breathe in the future, breathe out the past. No
matter where you are or what you’re going through, always believe that
there is a light at the end of the tunnel. Never expect, assume, or
demand. Just do your best, control the elements you can control, and
then let it be. Because once you have done what you can, if it is meant
to be, it will happen, or it will show you the next step that needs to
be taken.
Life CAN be simple again. Just choose to focus on
one thing at a time. You don’t have to do it all, and you don’t have to
do it all right now. Breathe, be present, and do your best with what’s
in front of you. What you put into life, life will eventually give you
back many times over. Read The Power of Now.
Let others take you as you are, or not at all. Speak your truth even if your voice shakes. By being yourself, you put something beautiful into
the world that was not there before. So walk your path confidently and
don’t expect anyone else to understand your journey, especially if they
have not been exactly where you are going.
You are not who you used to be, and that’s OK.
You’ve been hurt; you’ve gone through numerous ups and downs that have
made you who you are today. Over the years, so many things have
happened – things that have changed your perspective, taught you
lessons, and forced your spirit to grow. As time passes, nobody stays
the same, but some people will still tell you that you have changed.
Respond to them by saying, “Of course I’ve changed. That’s what life is
all about. But I’m still the same person, just a little stronger now than I ever was before.”
Everything that happens helps you grow, even if it’s hard to see right now.
Circumstances will direct you, correct you, and perfect you over time.
So whatever you do, hold on to hope. The tiniest thread will twist
into an unbreakable cord. Let hope anchor you in the possibility that
this is not the end of your story – that the change in the tides will
eventually bring you to peaceful shores.
Do not educate yourself to be rich, educate yourself to be happy.
That way when you get older you’ll know the value of things, not the
price. In the end, you will come to realize that the best days are the
days when you don’t need anything extreme or special to happen to make
you smile. You simply appreciate the moments and feel gratitude,
seeking nothing else, nothing more. That is what true happiness is all
about. Read Happiness Is a Serious Problem.
Be determined to be positive. Understand that the
greater part of your misery or unhappiness is determined not by your
circumstances, but by your attitude. So smile at those who often try to
begrudge or hurt you, show them what’s missing in their life and what
they can’t take away from you.
Pay close attention to those you care about.
Sometimes when a loved one says, “I’m okay,” they need you to look them
in the eyes, hug them tight, and reply, “I know you’re not.” And don’t
be too upset if some people only seem to remember you when they need
you. Feel privileged that you are like a beacon of light that comes to
their minds when there is darkness in their lives.
Sometimes you have to let a person go so they can grow.
Because, over the course of their lives, it is not what you do for
them, but what you have taught them to do for themselves that will make
them a successful human being.
Sometimes getting the results you crave means stripping yourself of people that don’t serve your best interests.
This allows you to make space for those who support you in being the
absolute best version of yourself. It happens gradually as you grow.
You find out who you are and what you want, and then you realize that
people you’ve known forever don’t see things the way you do. So you
keep the wonderful memories, but find yourself moving on.
It’s better to look back on life and say, “I can’t believe I did that,” than to look back and say, “I wish I did that.”
In the end, people will judge you in some way anyway. So don’t live
your life trying to impress others. Instead live your life impressing
yourself. Love yourself enough to never lower your standards for
anyone. Read The Last Lecture.
If you’re looking for a happy ending and can’t seem to find one, maybe it’s time to start looking for a new beginning.
Brush yourself off and accept that you have to fail from time to time.
That’s how you learn. The strongest people out there – the ones who
laugh the hardest with a genuine smile – are the same people who have
fought the toughest battles. They’re smiling because they’ve decided
that they’re not going to let anything hold them down, they’re moving on to a new beginning.
mai
intai de toate vreau sa stii ca-mi incep povestea cu tine cu o
imbratisare a ta, din toata inima mea. inchide doar ochii si
imagineaza-ti ca-ti imbratisez umerii.
asa, acum, ca ne-am facut amandoua o cafeluta cu cea mai imbatatoare aroma posibila, hai sa pove!
n-o
sa-ti zic ca esti prostuta sa spui ca te simti inutila. n-o sa-ti spun
nici ca diazepamul de ieri seara a fost o inconstienta.
pt
ca STIU ca in starea in care esti acum, vorbele mele o sa-ti treaca pe
langa urechiuse fara ca macar sa-ti penetreze vreun neuron. ( uuups, de
ce-oi fi folosit chiar verbul asta?)
iti spun doar ca daca azi, maine, sau cat de curand, vrei sa sfarsesti
cu minunea ta de viata, o poti face. dar vreau sa iti amintesti un
singur lucru inainte de a da pe gat tot flaconul: DACA faci asta, nu
conteaza ca copiii, parintii, ori altcineva te vor regreta! nu o sa
reusesti asta decat in mica masura, si temporar si, oricum, la momentul
ala, regretele lor nu vor mai avea niciun sens pentru tine. lumea isi va
continua mersul si fara tine.
pentru universul asta, in care tu CONTEZI, atunci VA CONTA DOAR CA TU TE-AI RATAT! ca om, ca suflet, ca destin, ca posibilitate de a schimba ceva AICI!
mai
mult nu iti spun pt ca, repet, stiu ca EXACT prin aceleasi stari am
trecut si eu. la fel ca tine, NU REUSEAM sa-mi pricep ori sa-mi vad
rostul si ma enervau pana la exasperare cei care incercau disperat sa ma
faca sa-mi vad valoarea.
eu vroiam doar sa mor si sa opresc pentru totdeauna sirul de nefericiri personale.
din momentul in care am schimbat insa centrul universului de pe propria nefericire pe alti centrii, lucrurile au inceput sa
capete alt sens pentru mine.
nu vreau sa-ti dau niciun sfat, giu. cu siguranta ca ceea ce a functionat pentru mine ar putea sa n-aiba niciun efect la tine.
pot doar sa-ti spun ce a mers la mine.
a
ajutat sa ma desprind la inceput PUTIN, si paote pentru fractiuni de
secunda din zi, de propria nefericire si sa citesc, sa plec urechea ori
sa-mi dau voie sa vad nefericirile altora. cu alte cuvinte
sa incep sa ma compar cu altii in FAVOAREA MEA! mi-au fost de un
extraordinar folos, articolele din formula as in care se vorbea despre
cazuri de extrema urgenta, cazuri REALMENTE disperate. abia atunci aveam
reale secunde de revelatie. sa realizez ca nefericirea mea e
incomparabila cu a altora si ca puterea mea de indurare e incomparabil
mai mica cu a altora.
tot
formul as m-a ajutat sa citesc despre oameni frumosi care stiu sa
traiasca frumos, m-a ajutat sa redescopar frumosul din propria mea
viata.
a mai ajutat apoi muzica
ce o asculta. am renuntat la ZU si altele de genul lor si am REtrecut pe radio romania cultural, actualitati, ori muzical.
a
ajutat mult si blogul pe care ti l-am recomandat. nici pe mine aveam
impresia ca nu m-ajuta deloc. dar M-AM SILIT sa il citesc de cate ori
primeam notificari pe email. asa, incet-incet, pe negandite, cele citite
acolo si-au facut loc printre sinapsele mele si au inceput sa fecundeze
idei si atitudini mai sanatoase.
ajuta
mult si comediile la care ma uit. eu pana anul asta aproape ca refuzam
sa ma uit la comedii
care imi pareau pierdere de vreme. intotdeauna, prima optiune au fost
dramele, din care credeam ca am mai multe de invatat. am in continuare,
dar, ii ofer si comediei mari sanse. si uite asa, i-am redescoperit pe
stan si bran pe care, copil fiind i-am vazut foarte putin.
ma mai uit la superbele desene animate ale lui disney care ma umplu de buna dispozitie.
si nu in ultimul rand, m-a ajutat o micuta carte de rugaciuni.
eu
uitasem sa ma rog, giu, aveam mari discutii cu tata care duminica de
duminica, la ora la care pleca la biserica, venea sa ma scoale din pat
sa il urmez. si i-am spus ca nu voi REcalca in biserica decat atunci
cand voi simti cu-adevarat sa ma rog.
ei, uite, ca disperarea m-a intors la rugaciune. si de-acolo cred mi-am tras adevarata forta.
dar, ma opresc aici. stiu ca pana nu vei simti TU asta, vorbesc la luna.
da-ti deci, timp sa
arzi pana la carne in suferinta asta. suferinta singura si doar ea te
va curata de tot uratul. abia atunci o vei redescoperi pe frumoasa,
puternica si scumpa giu!!
DA-TI DOAR TIMP!!! si, imprieteneste-te cu tine.
lasa-i
pe toti. nu mai cere sfatul nimanui. intreaba-te si asculta-te pe tine.
si nu te mai certa, nu te mai flagela pentru ce a fost. PT CA TOTUL A
FOST CU UN SENS. toti in viata ta au venit si au plecat cu un sens. fie
pentru tine,
fie pentru ei. chiar daca, poate, acum, nici macar nu intrezaresti
rosturile astea. va veni si vremea asta!!!
pe
mine nu o sa ma impovarezi niciodata. ma bucur din toata inima ca ai
avut si ai inca incredere in mine sa-mi spui tot ce-mi spui. ti-am spus
doar sa imi scrii email pt ca pe de o parte te ajuti pe tine, sa-ti pui
in ordine ideile ( de cele mai multe ori messul nu ajuta la asta . STII,
NU? ) si apoi pt ca primindu-le condensate, imi e si mie mai usor sa iti raspund...din cauza timpului, bata-l vina)
ma opresc aici.
dar n-o sa ma opresc sa-ti trimit binete!
cafeluta s-a sfarsit iar eu te iti mai imbratisez inca o data umerii.
Am norocul sa vad pentru a nu stiu câte-a oara aceasta pelicula. Înca ma fascineaza si nu am de gând sa caut altceva pe cele multe canale. O cupa de vin negru si càteva tigari îmi tin companie. Abia ce am terminat treaba prin casa. M-am ciondanit cu doamna mea si nu fara motiv. O rog sa stea cuminte si de fiecare data vad ca a cotrobait si umblat prin casa. Daca nu ar fi ca-si pune în pericol precara sanatate si pierderea de echilibru nu m-as sinchisi. O rog sa stea locului cele câteva minute cât lipsesc si pe când ma întorc o gasesc cu alte haine. alte încaltari. Daca nu ar fi ca poate sa cada în cap sau mai rau, nu m-ar deranja. Dar si acum am gasit-o cu alte încaltari si asta înseamna ca s-a aplecat. Ce cauta ea în debara nu-mi explic. Ma rog, ar trebui sa nu pun suflet si sa nu ma enervez. Dar tin la ea. Si pe lânga protezele de la genunchi i-ar lipsi numai un sold rupt sau o lovitura la cap. Ies din casa si ma întorc alergând si tot degeaba. Uita ce m-a întrebat cu doua minute în urma. Greu, greu cu ea. Trebuie sa devin insensibila.
Ma delectez cu a doua cafea de dimineata. tigari, ferestre larg deschise, señora. mamita mea spaniola din nou în pat. Sa-si faca siesta de dupa micul dejun. Eu, tot în pijama.Tigari si iar tigari. Ochii, abia ce mi-i tin deschisi. Ma droghez cu somnifere pentru ca altfel nu pot pune geana pe geana. Ba am mai si baut o bere aseara, ca doar doar voi fi destul de mahmura sa pot adormi. Hm, asa a fost pentru câteva ore. Dar tot treaza am fost când sa o acompaniez la toaleta. Zici ca numai noaptea urineaza, biata de ea. Scutece de noapte nu se mai folosesc asa ca trebuie sa ma adaptez. Doar ca ea, imediat adoarme bustean în timp ce eu ma foiesc de zeci de ori pâna sa adorm la loc. Gimnastica ma omoara. Pentru ca ceilalti la sala au timp destul sa-si revina dupa câte o tura de exercitii. Eu... din lipsa de timp le fac ca o masina. Dar e bineeee. Ajung acasa atât de obosita ca nici chef de vorba nu am. Îmi tremura picioarele pe drum de parca as veni bauta. Ma dor salele si de fapt nu stiu daca am vreo particica a trupului care sa nu ma doara. Munca în casa, berechet desi suntem numai doua. Ce pisici de viata este si asta?!
Kile nu dau jos pentru ca chiar daca ziua nu manânc nimic, noaptea ma dispera foamea si bag în mine ca o sparta. Menopauza, bat-o vina.
Nu stiu daca ar trebui sa simt ceva mai mult decât o amara satisfactie la vederea fetei îndurerate a lui June. Statea dupa cum îi este obiceiul, spionându-ma sub balcon. Ziua în amiaza mare tragând cu urechea la ce se vorbeste în apartamentul nostru. Iesisem sa fumez o tigara pe balcon, cu sortul de bucatarie înca pus.Nu aveam de gând sa-mi iau orele libere. Era înorat si nici chef de plimbare singura nu aveam.Asa ca decisesem sa ramân sa iau prànzul cu familia reunita. Din întâmplare am aruncat o privire în jos. Fata lui alba ca varul spunea mai multe decât cuvintele rautacioase:
- Ce?! Astazi nu iesi?! Nu ai liber?! ... mi-a aruncat în zeflemea. Stiam deja de mult ca relatia noastra nu functioneaza dar puteai macar sa mi-o spui în fata.
- Vrei sa ies?!
- Pentru mine, NU.
Am iesit totusi, dar el numai era. Nici macar nu a contat. Am lasat càteva lacrimi sa-mi umezeasca ochii si am tras puternic aer în piept. Este unica solutie decenta. Prea m-a ranit de multe ori din aronganta masculului care crede ca i se cuvine mai mult decât valoreaza. Si sincer, fiecare are o valoare chiar pe piata sentimentala sa zic asa. Cel care iubeste o stabileste si are impresia ca fara celalalt nu se poate trai. Se poate. Doare?! Da. Dar toate trec. Si astazi a fost o zi în care multi din jurul meu au suferit. Prieteni care s-ar putea sa-si piarda serviciul, familia unde lucrez din cauza disperarii fiicei paralizate. Si atunci poate ca durerea mea mi s-a parut insignifianta. O lacrima voi mai vârsa din când în când dar ceea ce a murit în sufletul meu si al lui nu poate fi reanimat. Ramàn doar lungile mele momente de tacere si nodul în gât.
Poate doar multumirile din partea familei îmi dau putere sa mai ramân în acest orasel, atât de aproape de el. Mi-au laudat mâncarea, grija si atentiile la adresa reginei madre. Singura observatie:
- Mama trebuie tinuta la regim mult mai strict. Trebuie sa slabeasca pentru ca sa nu aiba probleme cu genunchii fragili. Încearca sa-i reduci caloriile zilnice.
Usor de spus. Are o pofta de mâncare extraordinara doamna si chiar daca ma fortez sa-i dau mâncare de regim se supara pentru ca tot timpul îi este foame. Am sa vad ce am sa pot face.
Nopate buna Giulita. Nu ai mâncat nimic astazi si sper ca nu ai sa ai din nou un atac de bulimie la noapte si apoi din cauza remuscarilor sa vomiti totul. Usor de spus abtine-te. Am vointa sa fac gimnastica fara oprire la sala. Doar de vechile metehne nu scap. Ziua, nu au probleme cu nemâncatul. Vine însa noaptea si din cauza ca ma trezesc tot la trei ore sa o însotesc pe regina mama la toaleta îm poate provoca aceea imperioasa nevoie sa deschid usa frigiderului si sa ma înfrupt din tot ce nu m-a atras în timpul zilei. Al naibii metabolism si bulimie.
Simpatica astazi nora lui Pepita:
- Sa-ti traiasca ani multi soacra. Asa macar nu ai de gând sa te întorci în tara si vei ramâne multi ani la noi.
Stie ca nu am încapea amândoua în aceiasi casa.
Que bonitos ojos tienes...
I-am pus astazi la regina mama aceasta melodie. Îngânam aceasta melodie de dimineata. Poate o unda de melancolie undeva în sertarasele inimii. Mi-o cânta June pe când înca mai aveam ochi sa-l privesc. Aseara timp de o ora si jumatate m-a sunat din 5 în 5 min. Nu m-am sinchisit sa-i raspund. Cum nu i-am raspuns nici alaltaieri. M-a urmarit ieri si chiar ne-a depasit pe mine si pe regina mama. Doar ce l-am salutat si nu i-am dat de înteles ca am de gând sa vorbesc cu el. S-au epuizat subiectele si rabdarea mea. Doare?! Poate da, poate nu. Mi-e mila de el dar de mine si mai si. Ma tot întreba Pepita ce am de nu-mi ies din mutenie. Nu i-am dat detalii. Nu stie de el si nu ar întelege ce si cum a fost povestea. Barbatii sunt egoisti si au ceea ce merita. Mi-am spus offul lui Lizzie, astazi la o cafea rapida în casa ei si ea mi l-a spus pe al ei. Ne-am luat povara de pe suflet si am purces la munca. Eu... dus, pieptanat-aranjat pe reyna madre, unghii lacuite, haine la spalat-întins, casa de curatat, prânzul, unghii la mine, 350 de abdominale la sala plus celelate, bicicleta, rame, spate. Am dat jos de ieri pâna astazi 800 de grame. Sa-mi fie de bine. Toate trec în viata. tristeti, bucurii. Se alterneaza si viata-si urmeaza cursul. Ma doareeee spatele desi si astazi m-a calcat pe coloana Claudia. Unde esti , prieten drag, sa-mi scoti durerile de prin muschi?! Da nu ma las. Trebuie sa dau jos burta cu orice pret.
Asa de bine ma relaxez dansând pe melodia asta. Îmi misc toti muschii prea munciti la sala. Claudia îmi spune sa o las mai moale. Sa fac pauze mai lungi între exercitii. NU AM TIMP. Ies în graba din casa imediat ce o culc pe Pepita si nu am mai mult de o ora si jumatate la dispozitie sa-mi fac ale mele facute. Sper ca nu am sa fac muschi la umeri si spate. Ma cam durea astazi si atunci m-a calcat draguta de ea. Nu tare ma menajeaza. Asa si vreau. Sunt o grasunaaaa...
si asta are un ritm pe placul meu. Dansez de nebuna prin casa, dupa ce se culca doamna, cu castile pe urechi. Am gasit muzica pe MP3 meu...de pe care copiii au sters muzica mea. Asa ca ma multumesc cu ce am pe acolo. Bine macar ca nu sunt maneleeeee...
Smiley
Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Si de-acolo poate poate poate
Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Si de-acolo poate poate poate Si mai departe... si mai departe
Nu mai suport, plec de tot Imi iau lumea-n cap M-arunc peste bord Plec de tot, n-am servici, N-am bani, bat pasul pe loc Nici prieteni nu am O sa mor singur, singur de tot Dar singur de tot De ce sa mai stau? N-am nici un motiv Ma simt inutil, n-am nimic din ce vreau M-a cautat norocul, dar nu stia unde stau Nu stia unde stau, nu stia unde stau, nu stia unde stau
Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Si de-acolo poate poate poate
Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Si de-acolo poate poate poate Si mai departe si mai deaprte
Cheloo
Unde sa ne mai ascundem cand fugim de noi? In jur e pace, nu-mi place In suflet port un razboi Sunt un salbatic intr-o lume civilizata cu forta Si nu sunt genul sa va car torta Lumea fuge de cuvinte, deja nimeni nu spune ce simte Deci nu mai avem nevoie de cuvinte Constat ca sunt plecat cu capul Deci sunt normal. C-am reusit, m-am relaxat in ultimul hal Orice vis devine realitate, daca esti tampit Poti fi pus la locul tau cu medicamentul potrivit Uitandu-ma pe geam ma-ntorc si plec din nou Te invit sa vii cand nu sunt prezenta ta imi face rau Prietenii care ma accepta cum sunt ma plictisesc Iar pe cei care fug de mine nu ii mai gasesc Daca mi-as permite sa fiu cum sunt n-as mai scrie, Ci m-as duce zambind de zece ori pe la puscarie Gandesc la rece cand inima fierbe, sunt un intrus Din propria mea lume ma simt exclus.. Plec departe
Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Si de-acolo poate poate poate
Plec de tot, departe de tot De tot ce-am avut, dar am pierdut Plec departe, plec pe Marte Si de-acolo poate poate poate Si mai departe Si maï departe
Si pentru ca dimineata începe cu o placuta stare de bine din nou multumesc lui Dzeu pentru aceste minute de gratie în care-mi beau linistita cafeaua, îmi fumez primele tigari si cu ferestrelele larg deschise ma umplu de cenusiul acestei zile ascultând muzica.
Doamna mea mai doarme. S-a trezit de prea multe ori azi noapte pentru a se usura. Si eu cu ea. Mi-am aranjat dulapul de haine si am gasit loc pentru cele aduse sâmbata din casa copiilor. Am doi ghimpi în inima dar nimic nu conteaza cu adevarat.
Copilul se ratoia ieri la mine spunând ca ma amestec în viata altora vrând sa fac bine si nu ma învat niciodata minte. Ca la urma urmelor fiecare traieste cum îsi asterne si as face bine sa stau în banca mea. Si sfaturile copiilor sunt bune câteodata.
Nora mea a fost încântata de rochiile ce i le-am cumparat de la un magazin care se închidea si vindea rochii de 360-390 de euro la 20-40. Mie mi-am luat un compleu. Pe fond gri buline neregulate galbene si invers. Rochia lunga am taiat la nivelul genunchilor si-mi mai iese de o fusta. Boleroul, galben, forat cu gri înflorat pe dinauntru. Un material superb si o toaleta pe masura. Nici macar duminica nu mi-o pot pune pentru ca este prea eleganta. Si-mi vine turnata. Si Lizzie si-a luat càteva. Proasta de mine puteam sa iau mai multe, dar aveam datorii si obligatii care trebuiau onorate.
Dar din dar
-
Oameni dragi, stim cu totii ca exista multi oameni cu probleme, fara
posibilitati materiale, cu copii bolnavi. Toti stim cel putin cateva
cazuri. Unii poat...