jueves, 28 de octubre de 2010

facio conti con la mia vita...

Se vede rasaritul soarelui de la geamul meu. Un rasarit rosiatic... tomnatic. Temperaturile au mai coborât. Sunt 7-8 grade acum... desi acasa vad ca sunt -2. Eu ascult Jesus...verbo no sustantivo. Ca sa ma încarc de pozitiva energie. Sa încerc sa fiu mai buna persoana. Sa încerc sa-l întâmpin pe señor cu acel zâmbet de bunadispozitie...desi eu sunt obosita. As dormi si m-as lafai la adapostul plapumioarei. Dar... Marta de pregatit pentru scoala... señor de ridicat si mai apoi de reluat treburile casei. Zilnic am de cusut...si de dereticat dulapuri si sertare. Pixi ma ajuta în aceasta munca migaloasa muscându-ma, agatându-se de picioarele mele... înfigându-si ghearele în mine. Ieri chiar ne-am razboit un timp... pâna când am avut rani însângerate. Astazi ma gândesc ca ar trebui sa-i pilesc unghiile... dar este prea dulce. V-am spus eu ca va deveni stapânul casei. Bucuria orelor mele de tacere. Îl iau în brate si-l pupacesc. Ma culc lânga el...si-l maltratez. Nu rezist boticului acela dulce...si tuturor pozitiilor în care sta întins pe patul meu... ÎL ADOR...

... Señor si-a pus deja radio... Marta înca nu si-a terminat dusul... EU... cafea rece...o tigara, doua, trei. Pâna când corpul meu îsi va fi luat doza de nicotina.

... Nu am scris de ceva timp. Desi ma asalteaza fraze, cuvinte... care vin si dispar în cotloanele memoriei. Nu am gasit ragazul necesar sau poate tocmai nu am avut laptop. Uneori îl mai împart cu împielitatul. Si timpul îl împart cu mult mai multe persoane. Cu britanicii....duminica într-o placuta conversatie de o ora. Iesisem cu Enma...la plimbarea lunga si o avertizasem ca vom trece pe la ei. Raspunsul ei?!:
- Pai pentru a sta în casa... ma multumesc sa stau la mine...nu sa trec pe la altii.

A venit totusi cu mine...si cele 10 minute s-au transformat într-o ora...pe care eu am întrerupt-o.
Traduceam...si Enma era încântata de prietenii mei. Eu si mai... pentru ca Margaret era încântata de accentul meu. Bineînteles ca m-a corectat de câte ori a fost nevoie. Adevarul ca numai stiu sa vorbesc cursiv în nici o limba. Ei...sunt la Venetia, pentru o saptamâna. Deci...Enma a ramas afis de calitatea acestor persoane. Eu m-am ales cu o carte despre genetica... si doua CD uri, pe care nu am apucat sa le vizionez... desi stiu ca-mi plac foarte mult. Margaret a spus ca-mi va mai prezenta prieteni britanici cu care sa pot conversa.

... Acum îmi petrec serile cu Amalia... doctorita din Barcelona care ocupa chaletul lui medico. Are 58 de ani si pare de maxim 43... e single ca si mine ( adica casatorita în acte) ... asa ca ne petrecem serile în cine copioase, dar sanatoase...proteine... Adica serile...noptile...pâna la 1-2... La mine în casa este cald. Vorbim pe italiana si pe spaniola. Ea a lucrat în Italia... multi ani, având cabinet particular si aici si acolo. Si un sot italian, arhitect pe acolo...Deci... ne rasfatam cu meniuri copioase si conversatii interminabile pe un ton... foarte ridicat, cu hohote de râs. Sincer,... señor pare ca doarme mai bine asa... cu palavrageli nocturne... Asa ca obosita cum sunt si ora fiind foarte târzie nu mai am nevoie de tablete de somn. Vrem cica sa slabim... mâncând pe rupte seara. Recunosc ca sunt inutile orele de gimnastica pe care le facem. Eu am început aerobicul la sala...si sincer ma bucur, pentru ca ies din casa de doua ori pe saptamâna. La jogging nu am ajuns înca saptamàna aceasta... Este prea frig la ora la care vrea Enma sa iasa... si apoi am fost eu ocupata cu cârliontei de rasucit. E un du-te vino la mine în casa...care se va transforma în haos lunile urmatoare cu croitoria. De o saptamâna încoace zici ca nu am timp sa ma bucur de iubita mea singuratate. Si eu care ma plângeam !!!... Acum am si prea multa companie si NU VREAU... decât timp pentru mine. Nu am ajuns sa pictez, nici sa desenez. Nu am ajuns nici macar sa citesc. CÂND?! Am atâtea reparatii non profit de facut pentru cei dragi...încât nu reusesc sa-mi organizez timpul. Poate ajung sa-mi fac si mie o geaca de piele pe corp... dintr-o geaca care-mi vine MARE.... Desi la ce pisici sa ma obosesc daca tot nu prea ies din casa?... Ca sa le am...pentru orice eventualitate.

... Doamne... cât de multe sentimente ma ravasesc. Si nu vreau decât liniste în viata mea. Departe de ochi frumosi, de cuvinte soptite, de orele în compania cârliontilor care nu-mi vor apartine niciodata. Departe de vocea cu care-mi cânta la ureche atâtea si atâtea melodii de pe continentul lui. Nu vreau sa-l mai vad dansând. Departe de saracia lui si de iluziile pierdute. Da... cu cât cunosti persoanele din jur mai bine...cu atât vrei sa te eliberezi mai repede de sub influenta lor. Va trebui sa-mi desconectez toate soneriile de la porti, sa-mi închid telefonul si sa strâng toate pietricele de pe strada... Sau si mai bine...sa-mi pun casti pe urechi...care sa ma izoleze de lumea înconjuratoare. Da... asa am sa fac.

... si tot nu înteleg eu cât dureaza sa ma deconecteze de la linia de internet?! eu cred ca au trecut mai bine de 15 zile. Astazi este joi... Bani nu am de stricat... deci nu are rost sa cobor la târg. Mai am un blat de tort de facut pentru ziua de nastere a lui Kinga. Ieri...pe primul l-am ratat...din cauza lui Enma... care atunci proba haine de strâmtat si l-am scos cu 10 minute mai repede din cuptor. Primul meu esec pràlituresc. Nu credeti ca l-am aruncat. O crema de lamâie si topping de ciocolata pe el...si ne-am lins pe degete cu totii. Inclusiv seful, care este foarte greu de multumit. Amalia... a rezistat tentatie, Irina, sotia lui medico, nu... Enrique... nici el. Deci... nu exagerez când spun ca este un du-te vino la mine în casa...la toate orele. Toti stiu ca eu sunt în casa la orice ora... asa ca ... la mine vin pachetele... la mine se spala covoarele... la mine se opresc la o sueta vecinele. Si eu care nu ies decât la Enma... si chiar si asa ma cearta uneori unii. Pentru ca tocmai în secunda aceea...nu sunt de gasit. Poate iar am astazi de jupuit iepuri... Duminica au fost...9. Ce placuta activitate... dar ce nu fac eu pentru ai mei prieteni. 3 la sefa, 2 la Lizzie...ramân 4 pentru copii... Sa vina la mine... iepurasii...iepurasi.

2 comentarios:

  1. CÂTE TREBURI SUNT DE FĂCUT ZILNIC ! ADEĂRAT ESTE CĂ NIMENI NU LE CONTABILIZEAZĂ UNDEVA ! POATE CEL DE SUS ! ADICĂ VECINUL !

    ResponderEliminar
  2. bine ai revenit! mi-a fost teama ca ti-ai inchis blogul...
    Te pup :-*

    ResponderEliminar