lunes, 4 de octubre de 2010

Cu cât sunt mai simple, cu atât sunt mai de neinteles, adevarurile

¨Cu cât sunt mai simple, cu atât sunt mai de neinteles, adevarurile. Cu cât sunt mai libere, cu atât înrobesc mai mult, adevarurile.¨ de la Leo citire...da... am sa ma gândesc mai profund la adevaruri... dar nu acum... nu am ochii mintii limpezi.

Mi-e rau draga mea Leo. Mi-e rau gândindu-ma la atâtea adevaruri inutile. La atâtea minciuni voalate, inutile. Ma lovesti sub centura cu aceste enunturi si atunci... încep si rumeg, si analizez si asta dauneaza starii mele de imbecilitate acceptata. Si atunci pun iar în functune acel garbage disposal si fac curatenie. Încep cu casa, dulapuri, curte , pentru ca este mai usor. Strangi totul si duci la container. Mai greu este când trebuie sa-mi fac curatenie în sertarasele sufletului. Aleg... Amintirea aceasta este folositoare. Cealalta... hm... daunatoare, trebuie eliminata. Îmi analizez comportamentul si vad pasii gresiti ce i-am facut. Regrete... nu... doar toate m-am facut sa ma vad cum sunt cu adevarat. Fara false ipocrizii trecute sub masca virtutii. Vai... iarasi mi-e casa sufletului plina de mizerii. Iar am de umplut un camion numai cu mizeriile pe care le-au lasat ceilalti în curtea mea. Ajuta-ma sa fac curatenie.

5 comentarios:

  1. Cauta Citadela de Exupery,iti va face el curatenie, promit.

    ResponderEliminar
  2. @ Richard... nu stiam ca mai treci din cànd în cànd pe la mine. Am fost placut surprinsa. Mi-ai înseninat si tu ziua. Multumesc. Am sa caut cartea... am senzatia ca în antichitate am citit-o... sigur am citit-o. Dar eram prea tânara probabil si memoria îmi joaca feste. Poate m-am trezit asa si pentru ca aceara am vizionat un film francez care m-a întristat. Fara îndoiala trebuie sa caut numai comedii. O zi buna si numai soare sa ai în fata camerei de fotografiat.

    ResponderEliminar
  3. Ufff...
    Julieta, nu mai citi ce scriu eu, pliz ! Tot ce scrie acolo e redundant, as vrea sa scriu numai poezioare oligofrene care sa faca lumea sa rada.
    Da-o-ncolo de mizerie, de curata de la sine, cred ca ignorand-o pleaca singura.
    O sa ma gandesc mai mult la efecte cand o sa scriu, da, da. :)

    ResponderEliminar
  4. @ Leo...cum as putea sa nu te citesc. Ma reculeg la tine pe blog. As vrea sa pot sa râd dar nu sunt plamadita asa. Chiar si dupa o doza buna de veselie vad aceiasi tristete în ochii mei...
    Mizeria ... se curata de la sine cum spui tu... daca doresti sa se curete. Si apoi cazi si recazi în aceiasi mizerie. Poate tocmai pentru ca e locul în care te simti acasa.
    Scrie cum scrii pentru ca pentru asta te iubesc. Si poezioarele tale ma fac sa zâmbesc... ma binedispun... Did I tell you lately that I love you? E si titlul unei melodii de Rod Stewart...

    ResponderEliminar
  5. :X
    Pai stiu si eu cum e : fericirea e asa, o autosugestie, ca si dragostea, ca mai toate valorile absolute din lumea asta. Cand aterizezi aici si esti pus sa traiesti, sa fii om, trebuie sa inveti mai intai ca nu poti avea nimic absolut, asta nu inseamna ca trebuie sa te multumesti cu putin. Trebuie sa cauti. Si linistea trebuie cautata, chiar daca am eu o banuiala ca nu e atat de usor de gasit.
    Tristetea e si ea buna la ceva, am observat ca salveaza de la micime, de la superficialitate. Un om trist nu e niciodata superficial, poate unul mereu fericit si bine-dispus are mai multe sanse sa dea in superficialitate.
    Iar m-am intins.
    La schimb pentru melodia ta prea frumoasa, parc-as zice asa :
    http://www.youtube.com/watch?v=6NiXSLRalO8

    ResponderEliminar