lunes, 31 de agosto de 2009

Ganduri mai bune, dupa o plimbare în oras

Cine-mi citeste rândurile, ar putea trage concluzia eronata, ca sunt o persoana deosebita, linistita, fara prihana, numai miere. Nu vreau sa creez false idei. Mie îmi place sa râd. Îmi place sa presar în conversatie câte o înjuratura, când sunt prea aprinsa. Nu înjuraturi fata de persoane, ci fata de evenimente. Câteodata îmi spune señor Tomas, ca nu e frumos ca o femeie sa pronunte cuvântul ¨cojones¨ sau ¨joder¨. Ca ei folosesc mai mult ... me caco en la mar... o en tus padres... sau ... ostia... sau gilipollas * tonto, estúpido. se aplica como insulto a la persona que enfada o molesta con lo que hace o dice* . Îi raspund , ca în limba mea pronunt mai rar înjuraturi, dar sunt asa de simpatice în alta limba, cu atât mai mult ca la radio, tot al zecelea cuvânt în cadrul unor emisiuni, pe care le ascultam noi, sunt de acest gen. Si pe mine ma amuza copios. Numai señor face câte o mutra care vrea sa spuna... ehei, pe vremea mea... lumea era mai civilizata, mai respectuoasa. Si are dreptate.

Deci, ma aprind câteodata, si daca cumva conversatia are loc în prezenta lui Juan, ginerele lui señor, acesta îmi spune la un moment dat... RESPIRA...

Si, ma linistesc, nu înainte de a-mi spune oful. Dar încerc sa nu le stau prea mult în ochi, pentru ca ar putea sa ma ia gura pe dinainte.

Asa ca prefer singuratatea mea. Si apoi nu sunt singura. Am muzica mea, care în acest moment este ungureasca. Ma simteam datoare fata de inima mea, sa-mi umplu sufletul si cu dulcele grai unguresc. Desi stiu ca nu as fi fost mai fericita în Ungaria. La sfârsitul anilor ´80, cei mai buni prieteni ai mei s-au refugiat în Ungaria si chiar s-au realizat foarte bine acolo. Maria, este unul din cei multi directori de la multinationala UNILEVER, Corporate supply manager, ceilalti au înfiintat multinationale, s-au despartit, s-au recasatorit, au copii pe la universitati serioase, vile, masini. Aceeasi ani, mie mi-au adus dupa puterile mele. O casa aflata în constructie de 11 ani, vreo doua masini second hand, o nora draga si o nepoata scumpa.

Puteam sa mergem si noi, dar am ales sa ramânem, pentru ca Mircea s-ar fi simtit strain acolo. Sau pentru ca nu am avut curajul si ambitia lor. Vazusem la televiziunea maghiara, un documentar despre populatia maghiara care traieste pe teritoriile din Ucraina.

Spunea o taranca: aici suntem numiti ungurii, iar daca mergem sa facem negot în Ungaria , ne chiama invariabil ...ucrainenii..

Asa si eu. Daca spun ca sunt unguroaica, ma asociaza cu Ungaria, si trebuie sa le explic ca eu traiesc în România, dar sunt de etnie ungara. Si ce ma umple de fericire faptul ca sunt multiculturala. Cineva spunea, undeva printr-o carte demult citita... ca esti cu atât mai OM , cu cât cunosti mai multe limbi si mai multe culturi. Eu ma descurc deja în multe. Si-i spun de fiecare data lui señor , ca multumesc soartei mele, nu tocmai bune în anumite momente, ca m-a obligat sa iau calea strainatatii, pentru ca m-am îmbogatit sufleteste cunoscând oameni adevarati pe atâtea meleaguri.

Ai mei stiu ca nu am de gând sa ma întorc repede acasa. Vreau sa ajung sa traiesc un pic si în Paris, Barcelona si chiar Londra daca s-ar putea. Totul e asa de diferit de cum îmi facusem eu o parere de la televizor. Si abia dupa ce întelegi bine limba, poti sa cunosti mai bine sufletul unei natiuni. Si eu îi admir si pe italieni, cetatenii obisnuiti ma refer. Îi admir si pe spanioli, pentru temperamentul lor si pentru felul în care ne trateaza. Bineînteles ca padure fara uscaturi nu exista. Dar nu sunt cei care domina societatea.

Deci, buna nu sunt. Traiesc în felul meu egoist. Îmi ajut familia mai mult decât am fi sperat vreodata. Dar îmi place sa fiu lasata în pace. Fac ce-mi trece prin cap, încercând sa nu ranesc prea tare. Sunt visatoare si romantica. Sunt blânda si molcoma, ca ardelenii sau ca ungurii, nu strig si nu ma cert nici pentru drepatatea mea, pentru ca stiu ca vorba buna, mult aduce.

Vorbesc o spaniola cu accent italian , sau mai bine zis cu ritmicitate italiana. Mai melodioasa. Glumesc foarte mult cu señor, care ma ameninta cu bataia de fiecare data. O pup pe Marta si o mângâi, pentru ca ma priveste ca un catelus care asteapta sa fie lasat lânga stapânul adorat. Si ma adora. Julita, meravigliosa îmi spune... Si atunci ma topesc.

Si atunci devin si eu mai buna, si-l întreb pe Dzeu... - Nu ai putut sa o faci si pe ea sanatoasa, sa se poata bucura de frumusetile acestei lumi pe care ai creat-o? Si ea biata, abia asteapta o mângâiere din partea mea. Si eu nu preget sa-i dau toate mângâierile cerute, pentru ca la rândul meu, ma eliberez de tensiune de câte ori ma mângaie cu mânutele prea mici pentru corpul acela inform. Ca si acasa , când câinii mei se asaza lânga mine fara sa spuna nimic. Asa e si Marta, cere foarte putin , si involuntar, da foarte mult.

11 comentarios:

  1. De cele mai multe ori suntem tentati sa fim nemultumiti de cea ce avem. Parca ne-am dori un pic mai mult. Cand insa vedem ce au altii, mai bine zis ce nu au, realizam ca suntem binecuvantati.

    ResponderEliminar
  2. rascolitoare postare, si ma regasesc in cateva pasaje...ciudata diferenta cateodata in ce scriem si cum aparem

    ResponderEliminar
  3. De ce am ramas in Romania, cand majoritatea prietenilor mei sunt in Canada, GErmania, Anglia, Italia. Nu as stii sa-ti spun. De ce ma frustrez in fiecare zi cu toti netotii? Nu stiu.

    Dar stiu un lucru, ca la un moment dat vreau sa ma retrag undeva linistit (pe langa Viena, in Toscana...)

    ResponderEliminar
  4. ha ha ha...
    nu esti buna ...
    si de ce te stringe in brate copila aia ...
    nu cred ca e nimeni fara de pacate ...
    poate nu esti bogata in ...bani ...
    dar imi face mie impresia ...
    ca esti bogata Sufleteste ...
    Dumnezeu sa te tina asa ...

    ResponderEliminar
  5. Interesant...scris cu apasare , pasiune si multa perseverenta...
    Din cele cateva randuri cetite ....asa pare...
    Ma insel???
    Vom ceti...ca sa vedem...
    :))

    ResponderEliminar
  6. Da, Iulia, esti o fiinta minunata, plina de o viata interioara tumultuoasa, de gânduri adânci. Ma doare când citesc ca tu-ti cheltuiesti toti banii ca sa-i ajuti pe cei de acasa...vezi, îmi dau ca asta-o caracteristica româneasca, probabil latina de fapt. Probabil ca un laptop ar fi fost de ajuns, pentru conditiile din România, ce-i aia sa ai de-abia ce pune pe masa si sa ai trei laptopuri în casa? Dar tu te simti datoare, si cumva vinovata pentru ca stai departe de ei, si esti gata sa lucrezi si mai mult, sa te sacrifici si mai mult. Din ce si cum povestesti îmi dau seama cât de creativa si plina de viata esti, numai ca viata nu ti-a oferit circumstantele în care sa înfloresti. Generatia mea a avut mai mult noroc. Cred însa ca niciodata nu e prea târziu, ca vei reusi sa vezi mai mult din lume, sa continui sa înveti, asa cum îti place. Cred ca viata ti-a dat ocazia pâna la urma sa afli cine esti si ce vrei de la ea.

    ResponderEliminar
  7. Ba ...cine stie ...
    faptul ca ai ...
    putin timp ...
    sa scrii ...
    e foarte important ...
    scrii sincer ...Emotionant ...
    din Suflet ...
    Ne Transmiti emotiile tale si noua .
    cine stie ...cine te descopera ...
    si te ajuta sa si publici ceva !!!
    Iar despre Marta ...
    si ce a primit de la Dumnezeu ...
    cine stie daca nu a primit ...
    exact ce era mai important ...
    faptul ca ea ...
    nu alearga dupa lucruri ...materiale ...
    ci se bucura de o mingiiere ...
    Vezi cit de bine te-a inteles pe tine ...
    ca esti un om bun ...
    chiar daca poate ...ai mai facut si lucruri mai putin bune...
    Draga "Julita"...
    nu ...parca asa iti spune ...

    ResponderEliminar
  8. @ Pansydra - de fapt Dzeu le-a dat o gena în plus, care strica tot echilibrul.
    de suflet, te asigur ca are mult mai mult decât noi, cei dotati cu inteligenta.

    ma intreaba zilnic daca nu vine mama (Mimi), sau Adrian. si apoi zice: pobrecita Julia.

    mi-e foarte draga, chiar daca uneori ma streseaza cu încetineala si nepriceperea ei.

    ResponderEliminar
  9. Ehhhh te inteleg ...
    eu am un catel ...pe nume Bucurie cel viteaz ...e ca o umbra ...
    desi mi-e drag ...
    faptul ca se tine scai de mine ...ma exaspereaza ...
    ehhh ...nu vreau sa ajung din nou la subiectul Perfectiune ...
    HA HA HA ...
    Pupici ...Roz !!!

    ResponderEliminar
  10. ajunsesem sa cred ca numai eu sunt alergica la atâta afectiune.

    e lipita de mine ca un scai.

    iar mie îmi place sa am spatiu când muncesc.

    daca stam la televizor, se uita fix la mine câteva ore. mi-ar placea sa-si gaseasca ceva ocupatie. nimic pe lumea asta nu o intereseaza.

    am încercat de toate. desen, jocuri pe calculator, pt copii de 3 ani.

    ResponderEliminar
  11. eh...avem nevoie si de putina intimitate ...
    noi cu noi si cu gindurile noastre ...
    poate pt ca te ocupi de ea ...
    esti desenul ei ...jocul ei de calculator ...
    cine stie ce o vedea ea in tine !!!
    poate ceilalti ...au privit-o cu resentimente pt. ca este diferita ...
    pt. ca nu este ...perfecta
    si ea a simtit ...
    nelinistea si nemultumirea lor sufleteasca ...
    ori ..tu detasata fiind ai luat-o asa cum e ...

    ResponderEliminar