nisipul ne ardea trupurile

Vestea tragica m-a scos din rutina de fiecare dimineata. Ma miscam parca cu încetinitorul. Nu, nu e drept. îngrijesc de atâtia ani persoane trecute de 80 de ani si acasa mor pe capete în floarea vârstei. Floarea vârstei aici. Acasa am uitat cât de batrâna m-am simtit cu abia 6 ani în urma. M-am scuturat si înca odata mi-am promis sa TRAIESC la maximum fiecare clipa pe care viata mi-o poate darui. Nu am sa ma mai lamentez, nu am sa ma mai las prada absurdelor depresii. Am sa iubesc si am sa ma las iubita. Am sa evadez din casa astazi. Departe de lumea plictisitoare care ma înconkoara. Am sa ies în soare si în bataia vântului. Am nevoie sa vad peisaje în continua schimbare. Verde amestecat cu albastrul deschis al cerului, patat cu albul atât de intens al norilor. Valuri trebuie sa se sparga la maluri, tiàtul pescarusilor trebuie sa-mi atinga timpanele, nori de nisip sa-mi mângâie trupul.
Iesit noi în graba. Venise pe când tocmai încercam sa formez numarul de mobil al fratelui meu. Nu reusisem. Vedeam numerele prin ceata si inversam de fiecare data. Cu vocea sugrumata ne-am spus cele câteva fraze. El ma mângâia si-mi transmitea condoleante:
- Mergem sa trimit bani acasa si dupa aceea du-ma, daca ai timp departe, acolo la farul îndepartat, de dincolo de delta.
Càmpuri de orez se perindau prin fata ochilor mei. Inundate, verzi, cu o multitudine de pasari presarate. Kilometri de sosele, fluviul, muzica care nu reusea sa acopere vocea lui. Nici nu vroiam. Îl ascultam si nu prea. Parca nu-i întelegeam prea bine limba astazi. Astazi mi se decuplase cipul . Gândeam în mai multe limbi si asta facea dificila comunicarea. Surâdeam a înteles. Oricum priveam doar buzele lui si smocurile de par de pe barba. Mâna lui care o mângâia pe a mea. Încerca doar sa ma distraga. Miscarile lui si ale mele erau atât de familiare fiecarei noastre evadari. Unghiile mele care abia perceptibil zgâriau bratele lui dând de înteles neputincioasa mea pasiune pentru fiecare por al fiintei sale. Din când în când îi atingeam buzele cu un vârf de deget. Ma lasam sedusa de muzica care ma transporta într-o lume paralela. Ca un drog al simturilor.
Ajunsi la un capat de drum peticit ne-am dat seama ca nu puteam continua drumul cu masina. Ne-am luat cele necesare în doua plase si am pus pe umar cureaua camerei de fotografiat. Undeva, foarte departe se vedea farul. Vàntul batea din fata, ceea ce îngreuna si mai mult mersul pe nisipul fin. Niste pari uscati ne-au facut mai usor mersul. Al lui fiind de vreo doi metri i-a servit la scrisul pe nisip. Julia y C... Eu îl fotografiam în timp ce jucaus, cu parul rebel alerga desenând literele uriase. Julietita mia....
Mai încolo a desenat un chip, urias. Ne-am debarasat de sticla de apa pe drum. Credeam ca nu vom avea nevoie de ea si era doar o greutate în plus de dus. Ne-am oprit undeva mijlocul distantei. Facusem vreo o ora si ar mai fi trebuit sa facem tot pe atât ca sa ajungem la far. Nu aveam timp asa ca ne-am scos cearceaful si merindea. Hm... nisipul care era transportat de vânt inevital ajungea si la sandwichuri. Ne scrâsneau dintii muscând în feliile de pâine. Abia ce terminasem de baut niste sucuri când ochii lui jucausi se plimbau pe picioarele mele si pe chilotei care abia ce se zareau de sub rochia de blugi:
- Crezi ca putem sa facem dragoste aici pe plaja?! Ne-ar vedea cineva din avion?!
M-a tras la el si a început sa ma sarute. Hainele zburau prin aer. Picurii de ploaie de vara încetasera între timp. El ma poseda cum era obisnuit. Soarele ne ardea si în acelasi timp ne excita si mai tare. El era mai viril parca. Se simtea stapân peste trupul meu. Ma patrundea cu atâta pasiune facându-ma sa scot tipete de durere. Aveam de câteva zilele genitalele maltratate, dar parca nu suficient înca pentru ca sa nu am chef de sex. Nu... nu, înca nu ajunsesem niciunul la saturatie. Si asta în conditiile în care faceam amor cel putin o data pe zi. Apoi m-a ridicat si m-a dus mai încolo, pe nisip. Îmi acoperea sânii cu nisip, din abundenta. Cu causurile palmelor lua nisipul cald si-l întidea peste tot, în timp ce mai des ma penetra. Si eu îl mângâiam cu nisip. Lasam sa curga pe el . Ma tragea de par si ma siluia. Puteam sa tip în voie. Nu-i pasa nici lui si nici mie de durerea provocata. La fel îl durea si pe, stiam. De fiecare data terminam la fel. Epuizati, încântati, surescitati.
O baie în mare. Doi copii jucându-se printre înspumate valuri. Ma ridica în brate si ma arunca în apa. Apoi ma saruta. Si iar ma arunca între valuri. M-am lipit goala la spatele lui. Sfârcurile stateau sa-mi explodeze. Mi le saruta îngenuncheat.
Ne-am sters, am încercat inutil sa ne curatam de nisip. Apoi, cu parul lipicios, uscat rebel ne-am luat adio de la plaja placerilor interzise. Ajunsi dupa lungi minute la masina, ne-am spalat cu apa dulce si la drum, catre casa.
Seara mesaj:
- A fost o zi speciala si foarte dulce, ca multe pe care le-am trait lânga tine.Multumesc pentru ca esti întotdeauna acolo. T. Q.M.... te iubesc mult ( as vrea eu sa însemne... dar pentru el querrer nu înseamna amar... stiu bine asta... dar mi-am promis sa nu cer de la viata mai mult. Deja am mult mai mult decât au multe alte femei).
Ajunsi acasa am descarcat fotografiile în graba. Ma pozase nud, pe plaja. Acoperita cu nisip prin partile esentiale, poze din spate, asa cum le faceau fotomodelelor. Mda... nu era chiar rau pentru cei 49 de ani ai mei. Pusesem ceva mai mult pe solduri, dar aveam carne bunicica pe fese. întinsa, asa cum îi placea lui. Pe moment nu ma interesa sa slabesc... poate doar sa scap de ceva burta. Mai vedem noi. Sunt cam lenesa.

Lupul care-si pusese masca de mielusel

Încerc sa ma apropii de taste de zile întregi si nu pot. Parca nu as vrea sa se reverse preaplinul din mine. Încerc sa ma droghez cu emotii, cu medicamente. Sunt sfatuita sa traiesc cu zâmbetul pe buze, clipa. Dar clipa este atât de scurta când suntem împreuna. Este doar o clipa si ramân cele multe ore, petrecute în paralizia singuratatii si a incertitudinii. Parca tot timpul am avea nevoie de noi si noi confirmari ale locului ocupat în viata celuilalt. Nu-mi mai ajung tandrele si jucausele mângâieri. Nu-mi mai ajung degetele lui ciufulindu-mi parul, nici bratele lui strângându-ma la pietul lui. Am nevoie de brutalitatea gesturilor, de salbaticia cu care ma supune. Drog. Cine spunea ca drogurile dau dependenta a uitat de drogul iubirii. Posesiva supunere este îmbatatoare. Si cu cât mai des cu atât mai mult vrei. Simturile si muschii nu au limite. Nu în dragoste. Nu exista tabuuri. Nu exista frica. Exista doar teama ca mâine nu va mai fi la fel. Ca-si va pierde din intensitate si se va volatiliza. Si atunci mai vrei. Bolnavicios de mult vrei. Ochii si privirea devin de fiara flamânda. Respiratia se îngreuneaza, devine precipitata. Te rogi sa-ti daruiasca doar minute de sarutari si ai parte de aceleasi ore de animalica posesie. Sudoare amestecata cu saliva dulce. Unghiile care-si cauta traiectoria pe spatele si bratele atât de albe. Muzica rock, heavy, balade. Concert în direct, în care bratul chitarei este unul din picioarele tale. Parul ravasit si sunete ragusite scoase din adâncul pieptului. Si totul într-o ritmica împreunare cum nu a mai fost. O muscatura, doua, pe pulpele care oricum numai simt nimic.
- De unde atâta pasiune, iubire?
- Vine, vine din adâncul asteptarilor mele. Din noptile în care ma gândesc la pielea ta. Când ma trezesc soptindu-ti numele.
Firimituri. Firimituri care nu vor fi niciodata mai mult decât niste biete firimituri. Si totusi...

Saptamâna de intense certuri si acuzatii. Urâte chiar, murdare chiar. Fata lui atât de schimbata când m-a acuzat de infidelitate. M-a mirosit peste tot, m-a adulmecat si pentru ca a sapun miroseam în zonele intime, problema fu:
- Eu stiu ca este pervers sa-ti cer sa-mi fi loiala, de vreme ce eu ma duc acasa la sotie. Dar înnebunesc gândind ca ai putea fi a altuia. Vad negru în fata ochilor de gelozie. Si eu nu am fost gelos decât o singura data în viata mea. Am sa simt orice schimbare de atitudine când ai sa ma înseli. Stiu, ai avea dreptul, dar îmi apartii. Esti numai a mea. Esti rosie, cum esti dupa ce facem amor si pari proaspat spalata.
... Ma uitam atât de furioasa la el, eu care miroseam a sudare produsa de frecatul din greu al casei sefei. Ma rog, nu aveam de ce transpira si în alte parti, intime. În acel moment ... ma acuza pe nedrept. Si avea dreptate. Nu-i datoram nimic, în orice caz nu fidelitate. Dar ma si amuza schimbarea petrecuta în el în ultimele saptamâni. Înainte facea pe grozavul. El gelos nu putea fi. Si totusi, scandalurile din ultimele zile, mutrisoarele de ofensat nu aveau nimic în comun cu mieluselul pe care-l cunoscusem. Si eu care chiar aveam cu cine si când îl însela. Zilnic, daca vroiam. Doamne fereste sa-i fi pomenit de frumosul aradean de 34 de ani, care astepta doar un semnal. Ma dusam. Putea sa plece din partea mea si sa numai revina niciodata. Dar nu... ma astepta la mine în camera cu fata de jignit. De suparare si din cauza gravitatii acuzatiilor nici plânge nu puteam. Ma gândeam. Acum este momentul sa o rupem definitiv. Sa o fac sau nu?!

M-am lipit de el în schimb. Ne-am mai împuns în cuvinte câteva secunde si apoi am uitat. Pasiunea era mai puternica. Palmele lui date mai în joaca, mai în serios, ne-au facut sa ne iubim cu furie. De nedescris, imposibil de transpus în cuvinte dupa ce au trecut atâtea zile. M-a lasat aproape lesinata. În orice caz incapabila sa ma ridic din pat pret de multe minute. Dupa dus, ma îmbratisa tandru si nu ma lasa sa-l conduc. Ma mai ameninta înca din usa cu cureaua lui si dus a fost. Am adormit goala. Telefon, peste vreo doua ore:
- Iarta-ma pentru tot ce am putut sa spun. Dar când am vazut ca ajungi târziu la poarta si ca nu-mi raspunzi la telefon, am vazut negru în fata ochilor. Si apoi cum ai spus ca vom bea cafeaua pe terasa sefilor tai si dintr-o data numai vroiai, ba erai si rosie si transpirata, am vazut negru în fata ochilor. Te rog iarta-ma si nu spune nimic nimanui, pentru ca nu as mai putea da ochii cu ei.

Sincer, ma manânca limba si i-as spune sefei. Dar stiu ca nu m-ar mai lasa sa ma vad cu el. Si nu sunt înca pregatita pentru acest pas. As putea sa zâmbesc si sa glumesc pe aceasta tema, dar este revoltator doar simplul gând. Acum numai pot sa ies nici macar în compania sefilor mei si asta este deranjant. Pentru ca chiar ma simtem bine cu ei si cu prietenii lor. Asta este. Mi s-au pus limite si bariere. Si nu ar trebui sa le accept. Ieri chiar m-am baricadat în casa, pe când stiam ca va veni. Am închis jaluzelele ca si cum nu ar fi nimeni acasa. Nu s-a lasat pagubas. A sunat si a sunat... pâna când am iesit la poarta. Era fericit ca eram în pijamau de vacuta... Si asa... am terminat din nou iubindu-ne în loc sa ne despartim. Si simte el ca suntem pe nisipuri miscatoare:
- Mama ma tot cheama sa ma întorc în tara. Si eu nu as putea sa plec de aici. Te am pe tine. Nici sora, nici nepotii mei de aici, nu înseamna pentru mine ceea ce însemni tu. Esti în inima si sufletul meu. Esti a mea si asta-mi este de ajuns.

Ma uitam la noi. El de un alb laptos, eu foarte putin bronzata si totusi foarte închisa pe lânga el. Eu blonda, el saten, castaniu. Doua capete cârliontate, doua corpuri îmbratisate în noapte. Afara ploua. Eu mai visam la zborul celor doi pescarusi de cu câteva zile în urma. Niciodata nu am vazut ceva mai frumos. Se urmareau, planau, se învârteau în aer, SARUNTÂNDU_SE. Se mângâiau cu aripile, se îndepartau si se apropiau în picaj, unul de celalalt, ca si cum ar fi vrut sa se distruga într-un atac kamikaze. Si totusi, doar ce se atingeau. Iar planau, iar luau curbe în aer si iar se însoteau în zborul de deasupra apelor înspumate ale marii. Apoi... obositi, s-au lasat pe ape, plutind... uitând parca de frenezia zborului si a urmaririi.

Da... aseara-mi spunea iubi:
- În alta viata ai fost pisica. Esti atât de unduitoare si lingusitoare ca si o felina. Ma îmbeti cu felul în care ma adulmeci.
- Iar tu ai fost un leu, cariño. Doar esti nascut în zodia leului. Esti animal de prada.
Dupa minute de mângâieri sau zgârieturi pe corpul celuilalt, puternice senzatii la nivel de epiderma, el s-a dus la dus, eu la bucatarie. Gratare la el, un vin rosu. Eu... alungita pe marginea patului. Motanul rasfatat de nenumarate bucatele de carne pe care el i le arunca pe jos:
- Manânca cu mine, cariño. Nu-mi place singur.
- Nu pot. Sti ca-mi este rau dupa ce facem amor. Am sa beau o ceasca de lapte mai încolo. Atâta doar ca-mi place sa te servesc pe tine. E ca si cum am fi o pereche. Desi ar fi insuportabila viata alaturi de tine. Sunt obisnuita sa nu-mi mai comande nimeni si uite ce am ajuns. Am sa ma revolt într-o zi si nu am sa mai accept situatia de supusa .

Càteva minute înca si am sa-l las pe señor în compania motanului. Pe Marta am sa o iau cu mine la curatenie în casa sefei. Nu ca ma îmbie ferestrele si toaletele de spalat, dar nu am încotro. Ma mobilizez de pe acum cu

M-am lasat fara un ban pentru ca sa nu-mi cumpar tigari

Ma doare umarul drept. M-am dat ce-i drept cu voltaren dar nu m-a lasat de tot durerea. Probabil peste o ora sefa ma va claxona sa mergem la plimbare. Mi-e somn. Deh, am mâncat o salata: un crastravete, doua rosii., o ceapa stoarsa si... o lingura de maioneza. Încerc sa manânc cât mai putin, asta daca-mi reuseste. Am mai gustat eu înainte si din mancarica de ciuperci, cu orez si mazare, cu bucatele de pui si miel ramas de cu o zi. Dar numai câteva vârfuri de lingura.
Deci ... încerc sa contracarez efectul lipsei tigarilor. Nu... nu am reusit sa ma las înca de tot. Îmi propusesem vineri pe la 15 sa ma las de ele. Tremuram deja pe la 19 , asa ca i-am spus lui sefa ca îi voi însoti în seara aceea. Cum nu aveam bomboane mentolate, am trecut la sefa si am pus stapânire pe toate rezervele ei. În cele cinci minute, aparuse musiu si iar mi-a facut scandal ca nu am la mine telefonul si nu-i raspund. Nu tare m-a ascultat când i-am spus ca plec de acasa, asa ca nu voi fi pe cànd se întoarce de la repetitii, asa ca faca bine si lase laptopul la el pâna a doua zi.
Urmaream meciul de fotbal în compania sefei. Telefon, musiu:
- Sunt acasa la tine. Unde esti?
- Unde ti-am spus... la un meci de fotbal cu sefii, dupa care am sa ies sa bem ceva împreuna. Plateste seful. Uita... ti-o pun pe Enma ca sa vezi ca sunt cu ea.
Zis si facut. Luat noi ramas bun pâna a doua zi.
Primit mesaj în doua minute:
- Poarta-te bine si acàsuca. Nimic de mers pe ici colo însotita.Ca eu aflu totul. Pupici.
Cuminte fost eu, pentru ca nu mai am intentii de rebeliune. Si apoi atâta m-a certat saptamâna asta ca e de preferat sa nu-i mai dau apa la moara. Oricum a trebuit sa-i dau raportul unde, cu cine si când am ajuns acasa. Ieri, doar i-am scris ca merg la cumparaturi, asta ca sa nu ma caute, deja ma astepta la poarta magazinului. Cum ma platisera pentru niste pantaloni scurtati, nu vroiam sa ma tenteze tigarile de la barul din fata. Asa ca ma catarasem pe tocuri si dusa am fost sa cheltui cu folos. Oricum ma astepta deja în fata magazinului. Ajunsi acasa, iar ma certa pentru alte cele. Mai apoi ma saruta... dar se grabea:
- Daca am locui împreuna cred ca ne-am iubi zi si noapte. Merg... revin pe seara cu cumparaturile care-ti mai lipsesc.

... Pe seara eram deja din nou în faza de tremurici din cauza abstinentei. Pe la 8.30 luasem un tranchimazin de 25 si un orfidal pentru dormit. Ploua pe rupte si speram sa ma adoarma cât mai repede zgomotul rafalelor de ploaie lovind ferestrele dormitorului meu. Ma apucase un plâns în hohote. Ma simteam singura si neconsolata. La poarta, musiu. În loc sa deschida cu cheile lui... insista si insista:
- Nu vroiam sa pun cartoanele de lapte pe jos, în apa. De ce ai coborât desculta?
- Pentru ca ma scoteai din minti cu soneria. Tot tu ma certi, iara?
- De ce plângeai?
- Din cauza singuratatii si a lipsei tigarilor. Nu te uita la mine, pentru ca ai spus ca sunt insuportabila pentru ca plâng din orice tonterie, când ma certi.
Se ridica si-mi lua capul între palmele sale. Ma saruta pe par, pe ochi, pe ceafa, pe buze:
- Giulita mia, esti tot timpul în inima mea, chiar daca sunt în cealalta parte a orasului, în cealalta casa. Esti cu mine. Iar eu sunt în inima mea ta tot timpul. Nu fi trista, cariño.

Vorbim ce vorbim, ne îmbratisam, ne sarutam si inevitabil ajungem sa ne iubim din nou. Si din tristi, plictisiti sau rataciti ajungem din nou sa stralucim de fericire. El saruta rotunjimile mele, care ma pe mine ma enerveaza, în schimb pe el îl excita. Eu mângâi capsorul lui ajuns cârliontat. Suntem ca doi îngeri ... cu cârlionti de heruvimi, zice el. Si ne iubim.... perdidamente...

Apoi... el pleaca, eu încerc sa dorm într-un sfârsit si uita asa, din cauza sângelui prea fierbinte deschid larg fereastra si ma trezesc dimineata cu ceva parte amortita. Astazi, umarul drept.

... Mic dejun cu familionul. Enma de vizita, señor de barbierit, junele care ma felicita cu un mesaj:
Felicitari cu ocazia zilei mamei si pentru ca esti cum esti. un pupic de miere... (la ei este astazi ziua mamei). Povestit la sefa faza de sâmbata, ca pe cele de vineri le cunostea deja. Luat ea pe mine în suturi:
- Pe oricine as fi crezut în stare sa accepte toanele unui barbat, doar pe tine nu. Te controleaza pustiul asta mai ceva decât pe nevasta-sa. Si tu accepti ca o proasta.
- Este nou pentru mine sefa... si apoi ma plateste în mii de sarutari cum nu am avut parte în viata mea. Pe pereti ai urca draga mea daca seful ar face amor cu tine cum face pustiul asta cu mine. Problema este ca a devenit o dependenta pentru amândoi. Eu cred ca pot fara el si uite ca nu pot. El crede ca poate accepta sa am si alti prieteni, dar nu poate. Ma ameninta zilnic si vezi ca ma urmareste. Ieri îmi spunea ca mi-ar ierta-o daca as cadea vrajita de Brad Pitt... dar la altul nu m-ar lasa. Sincer la început am crezut ca vorbeste ca sa se afle în vorba. Acum nu mai stiu ce sa cred. Sunt zilnic, Giulita, mi amor, si apoi în loc sa-mi spuna ca am facut burtica... el mi-o pupa si-mi spunea si ieri ca-i place ma fac rotunjoara.

As fi zgâriat daca nu mi-ar fi fost frica ca se alege cu urme

Cred ca cele mai superbe momente sunt cele în care doi amanti se împaca. Saptamâna aceasta am cam avut parte de zilnice certuri si împacari. Capricioasa eu, posesiv el. Aseara îi spun lui musiu:
- Mâine merg la coafor. Voi ajunge acasa târziu. Nu ma cauta.
Deci programat eu pe bani de împrumut o zi la coafor . Erau necesare noi suvite, mai blonde si vopsea care sa acopere inevitabilele discrepante de culoare si firele albe, prea multe si prea vizibile. Coafura unde merg eu, cea mai ieftina din oras, este o scoala de meserii cum s-ar spune. Cea mai ieftina, cea mai stângace. Deci... dureaza mult pâna când se obtine rezultatul asteptat. Fetitele lucreaza si ele cum pot de repede sub supravegheerea profesoarelor patroane ale salonului.
Junele ma suna deja la 10:15, când mie nici nu-mi venise înca rândul. Ma cautase acasa, ca sa ma coboare în oras, desi eu deja eram în oras. Cica vroia sa ma învite la o matinala cafea. I-am spus ca înainte de ora 13 nici o sansa sa ies. Parul meu...ca al lui Einstein. Si apoi luasem cu mine telefonul din ¨greseala¨. Rau am facut. Eu nu am auzit repetatele lui apeluri. Si apoi când am auzit unul, era tocmai când domnisoara urma sa ma pieptene:
- 15-20 minute si termin.
Stia unde sunt. Ma cautase la alte coafuri si nu era nevoie. Îmi place sa hoinaresc prin oras, îmi place sa-mi bag nasul prin magazine. Musiu decis sa ma tina sub supravegheere atenta. Deci... nu am auzit nici apelurile lui nici nu am citit mesajul lui. Am terminat, i-am dat un bip,am primit un bip, credeam eu de confirmare si m-am pus pe asteptare. Apoi... satula sa-l astept, am vazut mesajul... lui:
- Iti las legumele în curte. A naibii de coafura unde se sta atâtea ore.
Sun eu pe june, el nervos, eu nervoasa, el ca vine sa ma ia, eu ca merg pe jos, el ca asa sa fie atunci.
Asa si fu. Eu... catre casa, el urmarindu-ma. Apoi certându-se cu mine, ca si cum eu i-as fi cerut sa ma duca sau sa ma aduca de undeva:
Apoi tot el, cocos, ca poate am fost pe undeva, poate nu am vrut sa-l vad, poate vroiam sa merg pe oarice locuri. Noa...lasa... ca mi-a platit-o. De nervi nici nu am vorbit cu el si când a spus ca trebuie sa plece, dupa ce se tot lingusea pe lânga mine si-mi pupa gâtul si ceafa... eu i-am deschis usa de bun drum. Eram un pachet de nervi, se întelege de la sine, nu-i asa?! Adica, sa-mi strice una din cele mai mari placeri... mersul la coafor, de unde ratusca cea urâta iese transformata în printesa. Si asta mai ales ca-i spusesem ca nu voi fi la dispozitia lui. Si apoi tot el sa se ratoiasca. Deci... pus eu mutrisoara de foarte suparata si hasta la vista baby. Hm... m-am înmuiat când si-a cerut nenumarate scuze si m-a pupat cum numai el stie. Nu l-am iertat usor. Doua orgasme si zeci de dulci sarutari. Cam asa au fost fiecare zi a ultimei saptamâni. El crezând ca e stapân si eu lasându-l sa fie. Doamne de ce mi-ai scos în cale un latinlover asa de posesiv si de dulce?! Eu ma uit la buzele lui dulci, el crede ca e suficient sa ma iubeasca o data pe zi. Cred ca nu stia în ce ape intra. Nici eu ce-i drept. Ieri... îmi cânta la chitara. Era obosit, era seara târziu. Eu aveam chef, ca de obicei, el... avea chef sa cânte. Eu, în camasuta de noapte, el, în camasa si pantaloni de costum. Dupa vreo douazeci de melodii, cântate la chitara, una compusa pentru mine, în stil Gun`s în Roses ... Lluvia de amor, lluvia de amor, Giulia, mi amor... restul nu tin minte decât vocea lui atingând tonuri înalte... finalul a fost acelasi:
- Niña mala, ai sa mi-o platesti.
Apoi... un somn dulce, unul în bratele celuilalt, eu, trecându-mi unghiile peste spatele si bratele lui, el gemând de placere. Apoi... somn si totala relaxare.
Alaltaieri cearta, apoi împaciutoare mesaje din partea lui, eu nimic, nici nu i-am raspuns. Motive nu avem, dar se pare ca ne pare bine când ne împacam. Càstigata si nu prea sunt eu. Fizic suntem epuizati amândoi, psihic suntem distrusi si unul si celalalt, suntem dependenti unul de celalalt. Ca o plaga ne distrugem si ne mutilam. Si apoi vibram la unison. O fi iubire sau numai pasiune?! Parca conteaza?! ...
As vrea sa ma eliberez si nu prea. Prietena, mea suparata ca nu-si mai aminteste ce este un orgasm, nici sex de 10 minute (nici eu...dar invers) altele cred ca nici nu au stiut vreodata, sefa suparata ca nu mai alerg cu ea. Eu scuzându-ma ca nu ma lasa plamânii, desi sincer vorbind abia reusesc sa ma întorc de pe o parte pe alta în pat noaptea iara junele ma întreaba dimineata daca sunt bine. Eu... un ibuprofen si numai sa aiba el putere ca niciodata nu i-as spune nu. El râde si iar are pofta. Si apoi iar se face noapte si el trebuie sa plece. Si avem parte de acele putine momente de maxima relaxare, unul în bratele celuilalt, iar descoperind pasiunea si dorinta si iarasi cazând epuizati. Deci... nu multa putere de alergare as avea eu, nici dimineata, nici seara. Poate doar atât ca ar trebui sa încep cu abdominalele pentru ca mi-e o foame de lup si mie si lui, în miez de noapte. Si uite asa, am uitat eu de dieta. Cine copioase la 1 noaptea nu tare sunt recomandate daca vrei sa te mentii la aceiasi greutate. Dar cui îi pasa? LUI?! Nu... lui îi plac rotunjimile mele.
Deci... citesc eu chestii spirituale, încerc sa-mi gasesc asa zisa ¨fericire¨... dar uit de toate când vad buzele lui dulci. Miere nu altceva. Si apoi sunt si mai dulci când vor sa ma împace. Eu stiu sa fac pe suparata iar barbatii, oricât ar fi de macho, se înmoaie si apoi încearca sa te împace. Cine pe cine ?! Ma distreaza mutrisoara sefei, care este suparata pe mine si ar vrea sa schimb amantul. Ca cica asta nu ma mai motiveaza. Acum un an ea nu rezista nici la 200 de m de jogging si acum alearga zilnic, la 7:30 dimineata, 2,5 km, singura, ca deh... eu nu sunt în stare sa ma trezesc. Nu am FORTA sefa... si am febra musculara fara sa fac nici un sport. Si apoi i-am spus alaltaieri de fata cu seful ca ea are acelasi iubit ca si când nu facea jogging. Ar fi trebuit sa înteleaga la ce ma refer. Energia se poate cheltui si fara sa alergi si sa faci fitness zilnic. Nu-i asa?!

Acum îmi este somn. Am mâncat trei rosii si un vermouth îndoit cu gaseoasa. Señor râdea de explicatiile mele, dar a mâncat tot ce i-am pus în fata. Saracul de el, plateste toate oalele sparte de june. Adica frustrarile mele, de fomeie care nu stie ce vrea. Sa fie libera sa faca ce si cànd vrea, sau sa fie tinuta din scurt, cam cum îi place junelui, adica. Si am pofta de o tigara si nu am, pentru ca vreau sa ma las. I-am dat lui banii ce mi-au ramas de la coafor, tocmai pentru ca sa nu-mi cumpar tigari. Oricum el îmi face zilnic cumparaturile. Cica ca sa nu ma obosesc. Texte. Ma vrea cumintica în casa si la îndemâna. Dar cui îi pasa? O noapte de amor cu el fac cât un an din trecuta mea viata. Facând o socoteala... am ajuns la mai multi ani cu el decât în docila mea casnicie. Regrete?! Ca nu l-am cunoscut cu ani în urma. Deci... sa-i fac lista de cumparaturi pentru mâine.

Eu... cu suvite mai blonde, radiînd. Asta ...dupa, pentru ca de nervi nici nu ma puteam uitam în oglinda, înainte. Si nu m-am bucurat eu nici de masajul capilar, nici de pieptanatul prelungit. Bata-l vina de cocos. Dar ce cocos!

- Iubite, de ce saruturile noastre sunt mai îmbatatoare în ultimele saptamâni?!
- Pentru ca am trecut pe alt nivel de iubire, cariño.

Când o fi fost? Ieri, astazi?! Pierduti în noapte si în muzica. Pink Floyd, Soda Stereo, Aerosmith, Police. Pierduti între semiîntunericul casei în miez de zi. Jaluzele lasate. Pasiune, sarutari, tortul terminat în doi. El, cu bratele încarcate de plase:
- De unde ai avut bani, dragul meu?
- Se pare ca mi-au mai dat un ultim minim ajutor. Ramasesem fara un gram de motorina si mi-am încercat norocul cu cardul, în speranta ca cei de la firma îmi vor plati macar ceva pe transport. Vezi, cariño, niciodata nu sti de unde vine norocul.
- Asta nu înseamna ca trebuie sa-mi umpli mie casa. La noi este doar trecatoare lipsa de fonduri.
Daca tot mi-ai adus atâtea prajiturele pentru micul dejun, uite, blatul pe care-l fac, îl transformam în tort pentru ziua ei. Chiar ma gândeam azi noapte ca trebui sa fi disperat ca nu poti fi tu, cavalerul, si de ziua ei. Stiam ca-ti sufla vântul prin buzunare.
- Fetitele erau disperate ca nu pot sa-i faca un minim cadou. Acum vor avea de unde.

Munceam amândoi în bucatarie. El la ornatul si umplutul foilor de pandispan, eu la creme. Îmi cânta si se unduia pe lânga mine. Din când în când mai aruncam câte-o privire si la señor care era încântat de concertul improvizat. Mi-e mi s-a prins foaia de tava, desi am pus pe 180 de grade, ma rog era un tort improvizatie pentru prajiturele de mic dejun si ajunsese altceva. Stropit el foile, amestecat cremele cu piersici taiate în feliute si ornat cu crema de ciocolata si capucino, amestecata cu nuci macinate. Pe deasupra, flori facute din triunghiulete de ananas. Urma sa puna acasa frisca din tub. Pus la frigider tortul:

- Am sa ma gândesc la tine când voi mânca din el.
- Crezi ca am intentii ascunse pentru ca sa te fac sa te gândesti la mine?! Daca nu ti-as vedea fata si ochii când ma tii în brate si ma saruti, poate as fi geloasa. Dar nu este cazul. În acest moment esti fericit cu mine si eu cu tine. Viitorul îl scriem zi de zi .

- Zilnic îmi spun ca este asa trista traditia noastra monogama. Si nu sunt o persoana rea. Doar ca m-am îndragostit de data asta si acum creste în mine acest sentiment si este pe zi ce trece mai puternic.

Indiferent cât mi-as propune eu sa nu ma asez în bratele lui, ajung tot acolo. Daca nu ma pun eu, ma îmbratiseaza el si ajungem din nou sa ne miscam pe ritmuri. Daca nu ma saruta el, îi fur eu mierea de pe buze. Daca nu astept eu lungi sarutari, mi le daruieste el, si-mi trece degetele prin par si ma face sa uit de mine si el de treburile lui, si ne pierdem si uitam de noi, si terminam la fel, obositi, el la dus, eu la recuperare. El radiant, eu stralucitoare:
- Esti încântatoare de fiecare data dupa ce facem amor. Îmi absorbi parca toata energia si întineresti. Ai sa ma lasi fara vlaga.
- Daca as vedea un minim semn de epuizare la tine, m-as abtine. Vina o porti tu. Nu te uita la mine, nu ma atinge, nu ma privi asa, nu veni, nu-mi cânta. Si apoi se pare ca ai energie pentru mai mult de doua ori pe zi. E drept ca si astazi aproape mi-a sarit inima din piept, dar merita riscul. Si apoi spaima de pe fata ta ca am sa mor în bratele tale. Nici o sansa dragul meu. Atâta doar ca merita sa sufar din cauza abtinerii de la tigari pentru cele multe sarutari...

Plecat el. Eu, deloc trista. Nu poti avea ceea ce nu ti-a fost harazit. Sau poate atâta ti-a fost scris. Nu as renunta la nici o secunda petrecuta în compania lui.

Multumesc... Ajnanina

mi-am coborât toate partile filmului asta. Sunt la partea cu pianistul. Ascult si privesc acelea scene pe replay. Nu am apucat sa vad filmul. Stau înca în pijama, cu cafeaua rece în fata si ma rasfat. Multumesc de dimineata, superbo!!! Fur semnalul de la bar...asa ca dureaza tare mult descarcarea, asta daca nu pierd conexiunea din când în când.

alte tutoriale de studiat

padure în doua variante

ieri seara ... în timp ce aruncam câte o privire mielului din cuptor
astazi... între o toaleta spalata, o masina de rufe de strâns sau întins la soare
opera de arta a Martei
rosioarele mele
dafini
aquacate...
maslinul meu bonsai
gardenia lui sefa ... adusa la recuperare
ficusul si partea de gradina care asteapta sa ma ocup de ele
cica relaxeaza.

iar asta cu siguranta îngrasa. Sefii apreciat mielul umplut. Señor hotarât ca lui nu-i place, înainte sa guste. Eu rezistat tentatiei si oprit la doua îmbucaturi. va trebui sa fac o donatie cu restul tavii.

I don`t want to feel it

There is a paradise that can be found
A better life to bring us round
And all we really need to do
Is see the world like lovers do

I want to take it easy, take it slow
To catch a fire and let it go
I wanna give myself to you
So we can live like lovers do

Like lovers do
I wanna feel that way
Yeah like lovers do
They loose themselves for days
And I need to feel, I need to feel that way

I can hear you thinking what I feel
I know that what we've got is real
And all we need to get us through
Is just to live like lovers do


Just like lovers do
I wanna feel that way
Yeah like lovers do
They loose themselves for days
Yeah I need to feel, I need to feel that way
Like lovers do
Give me the strength
To give myself to you
Like lovers lovers do

Yeah all we really need to do
Is see the world like lovers do
Like lovers do
I wanna feel that way
Yeah like lovers do
They loose themselves for days
Lovers do
I wanna feel that way
Like lovers do
They loose themselves for days
Yeah I need to feel, I need to feel that way

Like lovers do

Esti bestiala, anonima mea preferata cu melodia asta. Crezi tu ca ai putea suporta sa traiesti cu atâta intensitate? Tocmai încerc sa temperez exact aceasta imposibil de suportat stare... de like lovers do ... amestecând culori, frecând dulapuri, spalând tot ce se poate prin casa si tot nu ajunge pentru ca sa ma racoresc si sa revin cu picioarele pe pamânt.

lasa-ma sa plâng

Cuánto vacío hay en esta habitación
tanta pasión colgada en la pared
cuánta dulzura diluyéndose en el tiempo
tantos otoños contigo y sin ti
Millones de hojas
cayendo en tu cuerpo
otoños de llanto
goteando en tu piel
iluminada y eterna
enfurecida y tranquila
sobre una alfombra de hierba
ibas volando dormida.
Un imposible silencio
enmudeciendo mi vida
con una lágrima tuya
y una lágrima mía.
Iluminada y eterna...
Con una estrella fugaz
te confundí la otra noche
y te pedí tres deseos
mientras duraba tu luz
déjame llorar.
Cuántas caricias perdidas en mi diván
cuánto reclamo a dios mismo que ya no estás
hago canciones de amor en tu memoria
y en todas vuelvo como siempre a la misma historia.
Millones de hojas...

Abia ce miorlaiam eu ascultând melodiile din dimineata asta. Începuta cu o cafea si terminata cu masa de prânz luata împreuna pentru a înlocui caloriile consumate între timp. Casa cufundata în liniste. Doar eu cu muzica si cu stupidele siroaie de lacrimi când iar era la poarta mea:
- Trebuia sa te vad. Nu plânge Giulita mia. Ne distrugem asa, amândoi. Mi-e frica sa nu-ti pronunt noaptea numele în somn.
- De ce-mi cânti melodii stupide daca nu vrei sa ma faci sa plâng?
- Nu vreau sa suferi din cauza ca te iubesc. Eu vreau sa fi fericita si nu trista.
Ma lua în brate si ma purta din bucatarie pâna în living. Ma puse în fotoliu si iar ma ridica, de asta data cu capul în jos, ca pe un sac aruncat pe umarul lui si începu sa se învârta cu mine prin camera. Ametisem si-i dadeam pumni în spate si pe unde apucam. Când în sfârsit m-a pus în fotoliu se învârtea casa cu mine:
- Nebunule... inghinalele sunt maltratate ca abia ce pot umbla, inima mi-o frângi mai lipseste sa ma faci sa vomit si sunt rezolvata pe ziua de astazi.
Parca-l interesa. Trebuia sa mai lase ceva în urma. Asa ca se apuca sa-mi cânte alte cântece. Le-am cautat pe youtube si m-a încântat cu vocea si chipul lui de înger. Eu, în genunchi, cu capul pierdut între bratele lui. Palmele lui cuprinzandu-mi chipul si sarutându-mi ochii si lacrimile.
- Me amas?
- Dia por dia te quiero màs y màs. Creces en mi, Giulita mia.
- Nu vreau sa te iubesc.
- No me amès... no me amès... îmi cânta melodia lui Marc Anthony si Jennifer Lopez.
- Hai sa-ti mai pun o melodie de acelasi cântaret. Suflete pereche, care s-au cautat în timp. Ai sa întelegi despre ce-ti vorbesc. Hai sa vezi si clipul acesta...



Y me quede soñando
con la ilusion a cuestas
con la esperanza guardada
en el bolsillo roto de un pantalon
en el baul sin fondo de mis decepciones
aletargado en el tiempo
obsesionado con verte
se enrojecieron mis ojos
se marchitaba mi mente
sera
que aun no se llenaba la luna
sera
que el tiempo fue menguando nuestras ganas
sera ,sera ,sera ,sera la luna
sera ,sera ,sera ,seran las ganas sera
y me quede en suspenso
con una historia breve
en los niveles mas bajos
de mis latidos del corazon
entre lo inverosìmil de mis frustraciones
aletargado en el tiempo
obsesionado con verte
se enrojecieron mis ojos
se marchitaba mi mente
sera
que aun no se llenaba la luna
sera
que el tiempo fue menguando nuestras ganas
sera ,sera ,sera ,sera la luna
sera, sera ,seran las ganas, sera ...

Trebuia sa plece. Acasa îl asteptau fetitele. Facuse în sfârsit prima vânzare în calitate de agent comercial. Trecuse doar ca sa ma întrebe daca are sa-mi lipseasca la noapte? La poarta mi-a mai cântat din nou dèjame llorar... Nu l-as fi lasat sa plece, nu ar fi plecat. Exista iubire în aceasta stupida întâmplare din viata mea?! Si dupa ce?!
Ma întreba el cum va fi când nu-l voi mai iubi? Ma vei urî? Ma întreb eu cum va fi când el nu ma va mai iubi?
I-am raspuns:
- Am sa pictez. Am sa evit sa ascult muzica latina. Am sa sterg de pe harta Colombia. Am sa dansez pe orice numai pe muzica voastra nu. Nu am sa mai privesc marea unde ne-am plimbat împreuna. Nu am sa mai gatesc pentru nici un barbat pentru ca sa nu vad chipul tau gingas în fata ochilor mei. Nu am sa mai port desuuri sexy, nu am sa-mi mai pun ciorapi negri fara jartiere. Nu am sa-mi mai torturez sufletul. Nu am sa mai fiu geloasa. Nu am sa mai visez. Cred ca voi gasi echilibrul si pacea sufleteasca. Nu am sa mai tresar la abia perceptibilul sunet al soneriei de la poarta. Nu am sa am iluzia pietricelor aruncate în fereastra mea la ceas de noapte. Nu am sa iau somnifere pentru ca sa-mi para noaptea mai suportabila departe de tine. Nu am sa te urmaresc trimitându-mi sarutari din masina si nu am sa ascult insistentele claxoane pâna în departare

Cuvinte fara rost

Înca sunt patrunsa de umezeala. Am însotit-o pe sefa în lunga obisnuita plimbare de 9 km. Ploaia ne-a prins la jumatatea drumului. Nu ne-a deranjat. Fiecare cu ale ei bibilici si cu muzica în casti. Ma deranjau înca de acasa adidasii dar daca as fi facut cale întoarsa ar fi spus ca o fac intentionat pentru ca sa nu ies cu ea. Asa ca mi-am impus sa uit de batatura dintre degete si am purces la lungul drum al trairilor si emotiilor. Citeam zilele trecute despre intensitatea trairilor dintre amanti. Tocmai pentru ca nu exista un viitor comun, nu exista timp suficient niciodata. Nu exista monotonie în acest tip de relatii. Sunt doar ore de asteptare si de intensa traire. Pasiune dusa la extrem. Daruire neconditionata. Inima care nu accepta ca iubitul poate fi banal. O floare, un gest, o mângâiere, o privire au alta încarcatura emotionala. Si durerea si cuvintele aruncate într-o doara dor mai mult. Si atunci îti promiti ca vei plati cu aceiasi moneda. Chiar am încercat si mi-a iesit altfel decât m-am asteptat. Folosim cuvintele doar pentru nevoia de a face parada de ele. Junele ma tachina cam des si ma cam ofticam eu pentru anumite remarci ale lui. Uite ca a reactionat ciudat când a simtit ca ar putea pierde protagonismul. Nu i-am spus cât de mult a însemnat pentru mine acea seara. Nu-mi permit sa-mi aduc aminte. În schimb purtarea lui a luat o ciudata si neasteptata directie. Nu ma slabeste din ochi o clipa. Ma rasfata ca niciodata înainte. Numai crede ca totul i se cuvine numai pentru ca este tânar si frumos. Trebuie sa si cucereasca favorurile care înainte îi veneau pe tava. Poate asa evitam monotonia. Acum îmi permit sa-i spun ca m-a ranit adesea si ca m-a durut. Se scuza iubindu-ma cu mai multa tandrete. Sarutarile lui sunt mai pasionale, privirea lui languroasa. Mângâierile lui mai senzuale. Ajunge sa pomenesc ceva si imediat îmi face pe plac:
- Sti ca nu trebuie sa-mi ceri. Fac orice pentru tine.
Tac si zâmbesc. Poate am remuscari dar nu regrete. E timp pentru ele când nu vom mai fi împreuna. Citisem articolul primit de la anonima mea preferata. Suflete pereche, suflete flacara, suflete gemene. Cât de ipocrita pot sa fiu încât sa cred ca exista si pentru mine un suflet flacara pereche. Exista doar acest sublim moment în care traiesc o zbuciumata si controversata poveste de iubire. Pentru ca pe cât de mult îl iubesc tot atât de mult doresc si sa-l ranesc. Pentru toate stupidele infantilitati din aceste luni. Doar ca se întâmpla sa cazi si tu însati în plasa de paianjen cu grija tesuta de chiar tine. Cu cât mai tare-l ranesc pe el cu atât mai mult îl iubesc dupa aceea. La fel si el. Doamne câte degete sarutate, câte mângâieri si dulci sarutari mi-au fost harazite la maturitate. Cine ar fi crezut numai demult decât acum un an si jumatate?! Si am sa-mi iau doza zilnica de dulce venin de pe buzele lui. Si am sa ma scufund într-o vana fierbinte de apa , cu un pahar de vermouth lânga si am sa ma întreb:
- Ce vedeai când te uitai astazi spre nord?! Farul de la San Carles sau priveai mai încolo, departe, departe... Pentru cine fâlfâiai din aripile larg desfasurate Giulia?! Sau Giulita mia?!

Aruncasem în treacat o privire unui petec de mare atât de deschis la culoare, în golfuletul de la barca. Un albastru de Capri sau Caraibe.

un amor tan grande

porque tu amor y el mio un amor tan grande



UN AMOR TAN GRANDE

HABLADO:

AMOR MIO, HA LLEGADO EL MOMENTO
DE DEMOSTRAR A LA GENTE LO MUCHO QUE NOS QUEREMOS
Y QUE EL MUNDO SEPA CUAL INMENSO ES ESTE AMOR
PORQUE TU AMOR Y EL MIO SON COSAS MUY GRANDES
QUE NADA LOS DETIENE,
ESTAN UNIDOS POR UN MISMO DESTINO
Y QUE A LO LARGO DEL CAMINO NO MIRAN HACIA ATRAS,
ESTE AMOR TAN PURO NO DEBEMOS OCULTAR
MI AMOR, TE AMO TANTO....

CANTA:

MI AMOR POR TI ES TAN GRANDE, TU AMOR POR MI TAMBIEN
QUEDEMONOS UN RATO QUE AUN NO EMPIEZA A AMANECER
NO MIRES EL RELOJ Y OLVIDATE DE EL
NO TENGAS MIEDO YO TE PROTEGERE.

EL QUE DIRA LA GENTE DEBEMOS ENFRENTAR
PUES ESTE AMOR TAN PURO NO DEBEMOS OCULTAR
SABRAN QUE EXISTES TU, QUE EXISTO YO
QUE NO PODEMOS EVITAR ESTA PASION...

CORO:
POR QUE TU AMOR Y EL MIO UN AMOR TAN GRANDE
NUNCA SE OCULTA DETRAS DE NADIE
QUE TODO EL MUNDO SEPA CUAN INMENSO ES ESTE AMOR

POR QUE TU AMOR Y EL MIO SON DOS CAMINOS
QUE ESTAN UNIDOS POR EL DESTINO
Y QUE A LO LARGO NO SE DETIENEN NO MIRAN HACIA ATRAS.

SI EXISTE ALGUN DOLOR SE OLVIDARA
POR QUE LA DICHA SOLO ES NUESTRA Y NADA MAS

POR QUE TU AMOR Y EL MIO UN AMOR TAN GRANDE
NUNCA SE OCULTA DETRAS DE NADIE
QUE TODO EL MUNDO SEPA CUAN INMENSO ES ESTE AMOR

POR QUE TU AMOR Y EL MIO SON DOS CAMINOS
QUE ESTAN UNIDOS POR EL DESTINO
ES ALGO QUE NO VUELVE.....TU AMOR Y EL MIO...

Numai aceste cuvinte susurate în urechi îmi mai lipseau. Orele trec , zilele trec. EL, se poarta parca pe zi ce trece mai atent si mai posesiv cu mine. Daca înainte nu-mi spunea Te quiero sau mi amor, acum nu-i lipsesc din vocabular. Mi le spunea prin textele cântecelor. Astazi mi-a cântat aceasta veche melodie. De ce trebuie sa ma chinuie?! Zilnic îl rog sa ma deceptioneze cu ceva si pare decis sa faca invers. Vine, uita sa plece câteva ore, revine, si iar uita sa plece. Eu ma umplu între timp de copilaria lui, de privirea lui, de vocea lui, de visele lui. Ma piaptana, ma ciufuleste, ma îmbratiseaza, ma iubeste si ne contopim într-o singura fiinta. Taceri si lacrimi. Mesaje în miez de noapte. Si jur ca am încercat sa ma rup de el. Si mi-am promis sa nu simt nimic fata de el pentru ca nu este si nu va fi al meu pe de a întregul, niciodata. Ce greu este sa lupti cu pasiunea?!

Padure...

urmatoarele pe lista de prioritati. Abia ce mi-am primit înapoi laptopul. Culori si pensule mi-am mai cumparat eu ieri dar nu am avut cum picta fara sa am în fata tutorialul. Sper sa pot astazi continua acuarela de duminica. Acum ...fierb macaroane si am sa insist cu señor sa manânce ceva. Nu ca ar fi bonav. Ieri mânca cu doua mâini. Într-una avea o banana si în cealalta o bucata de prajitura, Tarta de Santiago, un pastel cu migdale, adus de sefa de prin cele parti ale Galiciei. Lenea este mare. Deci... disfrutati de aceasta tehnica usoara si relaxanta. Eu...la bucatarie, mai apoi de terminat pantalonii pentru Mira. Señor...sforaie. Ce bucurie pe capul meu. Marta cu creioanele ei colorate. Eu, cu gândul la june. Ieri nu m-a lasat sa ma fàtai prin oras. A preferat sa ma duca pe unde aveam eu treaba si sa ma astepte, numai ca sa nu ma lase sa hoinaresc. Blugii mei erau decent de largi, tricoul, fara decolteu, pantofii fara toc si totusi ... :
- Sunt femei frumoase, perfecte. La alea nu te prea uiti. Sunt femei atragatoare, care au acel ceva care te fascineaza si le privesti. Asa esti tu, Giulita mia.
... Ma simteam bine în pielea mea si radiam ce-i drept. Chiar sa-l deranjeze?!

Barca pe plaja

sunt 19 parti, cel putin atâtea am gasit eu. Cautând eu o tema sa pictez am dat de aceste tutoriale. Am 409 coborâte. Uite... am regasit culorile si tehnicile. Mi-am coboràt eu si coli si acuarele, dar pe când m-as fi dedicat mâzgalelilor, s-a decis señor sa manànce ceva. Apoi schimbat scutece si asa mi-am pierdut elanul. Am sa studiez însa tehnica. E si asta ceva. Poate mai foloseste cuiva. Interesanta tehnica norilor.

Update 22:10 minutele. Prins pe mine dorul de culori si uite asa, dupa ce señor s-a retras în patutul lui, dat eu raportul la sefa si hotarât: nah...nu am sa ma uit nici la NCIS, nici la alte seriale. Întors spatele la TV ocupat pozitia de atac. Amestecat eu ceva culori dupa ce am concluzionat ca deh, chiar daca pustii mi-au epuizat tot albul, voi face tot posibilul sa ma joc de a copilul dornic sa picteze. Grauntele de alb gasit nu mi-a ajuns si pentru norisori si barca. Altadata. Dupa ce am sa fac o vizita la fratiorii chinezi sa-mi refac stocul.

mi-a sters lacrimile

Marta nu are nevoie de multe invitatii pentru ca sa se înfrupte. Señor în schimb refuza cu încapatânare. Deci nici eu nu am sa ma misc din fotoliu. Înca ma martirizez ascultând aceiasi melodie. M-a ajutat astazi de dimineata sa plâng. Nu pentru ca eram caita. Nu pentru ca regretam siroaiele de lacrimi pe care mi le saruta aseara. Plângeam nici eu nu stiu pentru ce. Stiam doar ca lacrimile ma vor ajuta sa-mi usurez sufletul. Muzica este divina, mesajul este atât de profund. Mai am si eu momente în care simt. În care nu este totul minciuna. Emotiile ma coplesesc si atunci plâng în hohote. Rar de tot. Altfel nu-mi permit luxul sa lacrimez prea des. Nu da bine.

... Dimineata de Paste. Copiii au fost sa ia Lumina la o bisericuta din Amposta. Au luat micul dejun în compania mea, prin intermediul internetului, în timp ce eu povesteam si cu fosta prietena a fiului meu, fara stirea lor. Nu o vazusem conectata de multe zile si-mi faceam griji pentru biata fata. Cât de trist trebuie sa fie o zi de Pasti, singura, abandonata, cu un copil mic, flamânzind. În sfârsit am aflat adresa ei si am sa-i trimit plasutele de hainute cumparate ce-i drept de la Caritas, dar excelente. As mai vorbi cu ea, dar mi se strânge inima. Eu nu o condamn pentru alegerea facuta. Ar trebui sa-mi sun parintii, dar i-am auzit în direct în timp ce vorbea fiul meu cu ei. Deja erau ¨obositi¨, acum câteva ore. Banuiesc ca la ora asta sunt rupti.

... Soarele a iesit, într-adevar. O plimbare mi-ar prinde bine. Nu am sa-l las însa singur pe señor în aceasta zi. Poate am sa reusesc sa-l conving mai târziu sa îmbuce ceva. Flashuri se succed pe retina mea. Emotii si trairi. Surogat. Lista de prioritati. Linii si culori care se înmagazineaza în sufletul meu pâna când se vor revarsa. Nu râde. Eu stiu ca stau sa iasa într-o buna zi. Si atunci unica mea prioritate va fi pictura. Ai încredere în mine. Acum stiu de ce nu am dormit noaptea trecuta. M-am rasfatat cu minute de somn dupa amiaza pe muzica de pe mezzo. Un concert care ma alungase de la masina de cusut si ma relaxase. Probabil voi minti cu nerusinare ca mi s-a stricat masina. Asa macar nu ma vor asalta dragutele de cliente si prietene. Asta s-ar numi eliminarea activitatilor inutile care-mi absorb energia?!

... Am încercat chiar si sa citesc ieri. Nici pe engleza, nici pe spaniola nu am putut sa ma concentrez. Am urmarit un film italian si mai apoi francezi pe TV5. De catalani numai vorbesc. Eduardo Punset pe alt canal cu suprematia limbilor de circulatie internationala. Interesanta emisiune. Apoi Discovery cu digul Venetiei si atâtea alte emisiuni cu megauzine si megaconstructii. Le vad si nu înmagazinez nimic. Si iar Cernobil si milioanele de milioane necesare pentru un nou sarcofag de beton.

Ne este lene la amândoi, trei, chiar patru daca-l punem la socoteala si pe señor Tomas

Un motan nesimtit. M-a trezit de dimineata sa-l las sa plece la pisicutele din cartier. Se pare ca erau plecate dragutele de ele pentru ca a revenit în câteva minute si s-a lungit, când prin casa, când pe afara.



Una din fucsii si muscatele de anul trecut.


Gardenia mea se pare ca-si revine, dar numai pentru ca sta cufundat în apa.
Iaomiei i-a luat mai mult timp sa se adapteze solului de proasta calitate. Asta este una din cele doua. Nora mea are obiceiul sa-mi înjumatateasca plantele cumparate. La fel si sefa si eu ramân cu ce apuc.

Petunii, nu surfinia. Sa vedem cum va iesi.

Am platit 30 de rasaduri si am ajuns acasa doar cu 20. E prea departe sa merg sa le revendic pe celelalte platite. Si culmea am uitat sa-mi cumpar ardei iuti.
Ceapa verde, din arpagic anul acesta. Sper sa nu vina pe la mine prietenii si sa le dijmuiasca.

Rugagiunea unei pacatoase

Am mai dat o raita prin curte. A iesit soarele în dimineata aceasta. Ploaia a lasat curtea plina de frunzulite, deci va trebui sa-mi petrec minute bune cu matura în mâna. Mi-am pus Ricardo Arjona cu Jesùs es verbo no sustantivo pentru ca sa ma ajute sa-mi îndrept gândurile spre Divinitate. As vrea sa cred, as vrea sa gasesc serenitatea. De dimineata m-am plimbat pe ici pe colo în virtual. Persoane mai bune decât mine care ma fac sa constientizez mocirla în care traiesc. Nisipurile miscatoare din care mi-e imposibil sa ies. Încerc sa gasesc scuze si nu exista. As vrea sa fiu cu Gio, sa râdem si sa facem kilometri plimbându-ne pe malul màrii.

Coseam în camera mea. Mai bine zis reparam perdeau distrusa de A. La TV , muzica clasica. Atât de sublima si atât de linistitoare. Si am sa-mi pun acum Ave Maria, ca sa-mi ung sufletul. Da...si Antonella Ruggiero






Si acum, dupa ce m-au ars lacrimile pâna în creier pot sa muncesc.

La Multi Ani... señor Tomas

Cenusie si umeda dimineata. Señor, morocanos, dupa ce cu o zi înainte nu mâncase nimic de la micul dejun copios. Îi este lene sa mestece si sa se ridice din confortabilul sau cuib. Când i-am pomenit pe la orele 18 ca ar trebuie sa cineze macar daca nu a avut chef de prânz, mi-a facut acelasi gest care ma scoate din minti. Me voy...ma duc, ceea ce înseamna ca schimba un pat cu altul.

Ne-am trezit târziu. 9 si un sfert. Admirat lalele lui Carmen si relaxat eu chinuitoarele gânduri ale noptii. Apoi, mi s-a aprins beculetul. 22 aprilie 1922. Da, astazi este ziua de nastere a lui señor. Cinci aniversari împreuna. Dupa ce ne-am certat de dimineata pentru ca i se parea lui ca nu va consuma nici macar micul dejun si mi-am scos ghiarele si toate invectivele de buna dimineata, capos si lenes señor, nu a avut ce face si s-a supus. Mai apoi l-am sarutat pe frunte, felicitându-l. Nu ar putea fi zilele mele senine, fara nervi la fiecare moment al zilei?!

Merg sa-i dau medicamentele. Ploaia a încetat pe moment. Ceapa verde creste. Ce placere sa privesti mladitele fragede. Rasadurile de rosii au prins sa se îngroase, desi zilele trecute am auzit ca nu ar trebui plantate în sol decât în luna mai. Muscatele de anul trecut sunt încarcate de flori, petuniile încep sa miste. Chiar si iasomia si-a revenit dupa ce am plantat-o în curte. Ploua, ploua, ploua. Si sa asculti marea în miez de noapte, ce mai nebunie.

Deci, La multi Ani, señor Tomas.

Ursuza si opaca

Am un gust atât de amar dat tocmai de superficialitatea mea. Astazi m-am lansat în a trage o pripita concluzie despre o neinteresanta afirmatie si mi s-a raspuns sec cu un:
- Ce usor tragi tu concluzii fara sa sti despre ce este vorba.
Asa este. Ma luase gura pe dinainte fara rost. Nu este pentru prima data când învat pe pielea mea ca tacerea este de aur. Noroc ca ma relationez tot mai rar cu persoane si chiar prefer singuratatea inutilei aglomeratii verbale. Daca nu ma plac pe mine este logic ca nu tare plac nici pe altii. Caut fara rezultat sa-mi umplu orele. Ploua. Señor nu are chef sa manânce. Eu... m-am înfruptat azi noapte cu înghetata de vanilie cu nuci. iammy iammy si mai apoi chiar si cu niste prajiturele. Deci, astazi o rosie de dimineata si niste sarmale extraordinare facute de Lizzie, ba si o felie de cozonac cu nuca.
Chiar, deja am exagerat pe astazi. Burtica mea va lua din nou proportii, dar cui îi pasa când e vorba de sarmalute? Si apoi azi noapte sufeream alaturi de motan pentru ca pierdea Barcelona în fata Madridului.
Deci, ofticata eu pe mine însami, am luat calea magazinelor pentru o ultima aprovizionare în vederea sarbatorilor. Ploaia si vântul ma mai ajutasera sa uit de gafa. Apoi, m-am trezit între prieteni care faceau acelasi lucru. Judecau si criticau pe altii. Chiar nu suntem în stare sa nu tragem concluzii. Îmi aduc aminte de o conversatie cu señor în care tocmai el îmi spusese ca nu vroise amici din acelasi motiv. Bârfa. Apoi tot el judeca pe toti si pe toate. O facem zi de zi. Putem oare sa traim opaci? Putem oare sa ne rupem de lume fara sa devenim ursuzi si nebuni?
Sfinte sarbatori Pascale. Cu ani în urma înca mai simteam fiorul sacralitatii acestor zile, chiar nefiind o credincioasa practicanta . Acum nu mai simt nimic. Spectacolul pasilor de la Sevilia, Malaga sau alte puncte de pe mapa Spaniei nu ma mai emotioneaza. Vad totul redus la un comercial festin. Simpatic, nimic mai mult...
...Mi-am pierdut sirul gândurilor cautând ceva interesant la TV. Asa este, nici macar nu stiu de ce mai dau glas gândurilor mele. Cautând astazi numele meu pe google, m-am întâlnit cu fostul nume al blogului folosit de ceva care vrea sa fie o retea de vânzari sau publicitate la ceva care vrea sa fie Armani Emporio. Chiar nu au imaginatie suficienta pentru a cauta alte domenii? Eu nu sunt si nu vreau sa fiu populara. Mi-a trecut si chiar ma feresc de publicitate. Ar fi prea mult sa sterg toate comentariile potrivite sau nu lasate ici pe colo. Îmi dau acum seama ca este mai bine sa nu te cunoasca si sa nu cunosti prea multa lume. Te protejezi pe tine însati si-i feresti si pe ceilalti de dezamagirea de a te fi cunoscut.