domingo, 6 de febrero de 2011

Nu poti sa vezi ca-mi apartii ?!



Nu poti sa vezi ca-mi apartii ?!

Ma înebuneste de câteva zile cu asta. Si-mi cânta la chitara aproape zece melodii pe zi. Acum sa-l platesc pentru croitorie sau pentru cele activitati? Ma întrerupe din ritm. Daca EL cânta eu nu pot lucra. Nu ma lasa sufletul sa pierd acordurile lui. Si asa nu voi ajunge sa termin cele 12 costume care sunt în parte pe terminate si 6 altele nici macar începute. EL comenteaza tot mai mult, eu îmi iau portia... sau invers. Perfectionist. Gaunos. Bun de gura dar si de... Eu tac, zâmbesc si ma fericesc.

De doua zile mà scoate Enma din nou la jogging. Se plictisea si seful se zburlise ca numai alergam. Zis si executat eu. Seful nostru, stapânul nostru. Asa ca alergat noi. Astazi, eu în mare forma, desi tare putin m-am odihnit saptamâna trecuta. Doua nopti cu abia 4 ore de somn, ziua cusut si facut toata treaba din casa. Puiul, extenuat, cascând, cu burta plina cu mititei si oua umplute. Crede ca scapa daca casca. Hm... Fostam lele când am fost. Îmi pansa rana de pe spate si se tot lipea insinuos de dosul meu. Cica ma va pedepsi. Ma întrebam eu în ce sens?! Ma va lipsi de vitamina naturala. Pai nu a scapat. Si eu stiu sa ma lipesc si sa fiu pofticioasa. Zis si facut, trecut la actiune.

Asta dupa ce mi-a cântat si mi-a cântat, si m-a provocat. Asta vrei? Asta ai. Sunt nebuna. Parca o zi fara este o zi peste care trebuie sa sterg cu buretele. Si nu-mi permit sa mai sterg multe din viata mea. În multele ore pe care le petrecem împreuna zilnic vorbim de toate. Poate uneori ar fi bine sa tacem. Îl deranjeaza faptul ca eu consider ca si-a irosit viata, dedicându-se familiei. Lasând talentul pentru îndatorire. Nu ma întelege gresit. Si eu am facut-o. Regret. Trebuia sa traiesc, sa ma bucur de viata, nu de firimituri. Nu ne certam. Eu stiu ca se îmbata cu apa chioara. Daca nu ar fi fost asa, nu am fi astazi împreuna. Pentru cât timp? Nu conteaza. Deja este prea mult. Astept uneori sa se termine si sa pot inspira aer proaspat. Acum este viciat de prezenta lui îmbatatoare. Ascult povestirile lui, cântaresc naivitatea lui si nu ma îmbat cu apa rece. Eu sunt ca si el. Cad în picioare si merg mai departe. O superba poveste de dragoste si nimic mai mult. Mi-a daruit atâtea clipe minunate si i-am daruit si eu la fel.

Tot mai des mâncam împreuna. Sau la prânz sau la cina. Gateste, ma serveste, îl servesc si ma simt atât de bine în companie masculina. Îmi aduce mâncare si sucuri tipice de la ei. Eu cu ale noastre. Astazi... mititei. Oua umplute face deja si la EL în casa. Prajitura cu mere o împartim pentru cele doua case. A. râde de mine:
- Nici asta nu am mai vazut! Sa-i trimiti nevestei.

Cei doi se cam împung. Acum câteva seri, A... vroia sa cineze cu mine , EL, vroia sa intre pe contul lui de Facebook care se blocase din cauza parolei. Alergam eu de la unul la altul. În final a urcat si A si ne-am povestit în camera. Apoi EL s-a pierdut pe net si mi-e mi se închideau ochii
de somn. Erau aproape patru noaptea, ce pisici?! Mi-a placut remarca lui A... lovitura sub centura:
- De tine îmi place totul, mai putin cizmele de cowboy. Parca sunt din telenovelele voastre.

Eu am facut stânga împrejur si m-am facut ca nu aud. Cert este ca de doua zile vine în adidasi.
Vineri m-a maltratat din nou A. M-a dus Fat Frumos la cabinet, uitându-se îndelung dupa picioarele mele, oprindu-se din nou sa-mi aduca aminte sa-l sun când termin:
- Nu am telefon. Si vreau sa ma plimb pe jos.
- Suna de pe al ei. Dar ma suni!
Nu l-am sunat si a fost în stare sa mearga sa caute cabinetul si sa întrebe la informatii daca am iesit. E nebun? Care dintre noi este mai posesiv?! Acum râde de ranile pe care mi le-a provocat din nou prietena mea draga. M-a ars cu nitrogen si s-a dat si la cele doua punte de grasime de pe fata mea. Acum supureaza doua pe fata si unul pe spate. Junele ma panseaza si râde de mine. Dar numai am semnul acela de mama pe spate. Sa vedem daca scap de coarnele de pe fata...

Deci fetelor. Alergat eu bine astazi. facut mai putin de 25 de minute. Lasat pe Enma sa-mi adulmece urma. Când oboseam, ma opream si o lasam sa ma depasesca cu ritmul ei de melcisor. Apoi tâsneam din nou ca o sageata si iar o lasam departe. La întoarce, ea s-a oprit cu niste cunostiinte. Eu, cu fata la mare, cu muzica lui Elena Paparizou, dansam cu bratele în aer. Muzica is dansuri grecesti. Celea se uitau la mine ca la felul patru. Dar mie...nici ca-mi pasa. V-am îmbratisat si v-am pupat dragelor. Pe toatele. Soare, cald, o mare albastra, albastra. Uitasem sa ies cu tricou cu mâneca scurta asa ca am transpirat ca un cal. Ma rog, ca o iapa în càlduri. Un sprint pe ultimele doua sute de metri au scos dracii din mine. Nu m-am încumetat sa fac un dus imediat. M-ar fi molesit. Asa am CUSUT si astazi, duminica, cerându-mi oertare Celui de Sus. Iarta-ma Doamne, sunt pe ultima suta de metri cu costumele. Si mai iarta-mi si alte cele multe...

0 comentarii:



:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-}
:)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Publicar un comentario