domingo, 27 de febrero de 2011

Ce soare, ce culori are marea furioasa agitata... verde albastrui, galbui...

Pauza de încalzire a oscioarelor mele. M-am retras la caldurica din fotoliu. Picioare catarate, ochi care-mi lacrimeaza. Mi-a ajuns crema protectoare si pe unde nu trebuia. M-am trezit si astazi la 8:00. Trebuia sa merg cu Enma la plimbare. Pentru ca sa ies la 10:00 eu trebuie sa rezolv creaturile din casa. M-am rostogolit din pat si m-am târât pâna la parter. Pregatit micul dejun si spalat genitalele lui señor, care reusisera sa ude un metru patrat de pat. Ca si cum si l-ar lua cu mâna si ar directiona jetul de pipi pâna sus la perina de sub umeri. Asta în conditiile în care obiectul în cauza sta bine strâns în scutece. Probabil are vointa lui proprie. Bucurie pe capul meu. Cearceafuri schimbate abia ieri. Marta nu a fost cu nimic mai prejos. Pisata de sus pâna jos. Afara înnorat, vânt puternic. Îmbietoare dimineata pentru o plimbare de 10 km. Sefa suparata pe mine ca nu rezist sa alerg cu ea. Usor de zis pentru ea care-si ridica picioarele 5 cm de la sol si face pasi de melc. Eu cu un pachet juma de tutun în plamâni si cu vânt puternic din fata rezist mai greu. Nu punem la socoteala ora zilnica cu EL, epuizanta dar si energizanta.
Deci... spus eu la ea sa-si puna ochelari de soare pentru ca am de când sa chem razele lui sa-mi mângâie chipul. Râs ea de mine dar luat totusi D&G de la mine. Cica plimbarea o plictiseste. Nu am observat cum au trecut primii 4 km. Ne prosteam pe sosea. Îi mângaiam mâinile fine, o luam de umeri, îi povesteam ultimel copilarii ale junelui:
- Draga mea, nu am trait asa de intens niciodata. Ieri ma saruta pe gât în bucatarie. Asa, din senin, în timp ce eu puneam în oala cele necesare pentru o supa de carne. Cred ca mi-a cântat sute de melodii. Mi-a dansat ca un demon provocator. Nimeni nu poate sa-mi ia ce am trait cu el. Nu ti le poti închipui pentru ca tu esti o calugarita.

Îmi simteam corpul usor. Mi se miscau soldurile lejer. Enma începuse sa alerge. I-am tinut ritmul. Vreo 2 km. Mai apoi intrasem în transa. Ca si când fac amor. Nu-mi auzeam respiratia. Nu vedeam multitudinea de masini. Alergam ca o atleta. Pasi lungi, brate care ma ajutau sa avansez contra vântului. Muzica din casti care ma purta si ea parca abia atingând asfaltul. Sublim km de alergare în forta. Am lasat-o undeva la sute de metri de mine. Mai apoi am simtit ca mi se fac bataturi la degetele mari de la picioare. La plimbare ies cu niste adidasi cu talpa foarte subtire si cu un numar mai mari decât port, pentru ca ceilalti ma jeneaza dupa 7-8 km. Deci am continuat la pas. Pe când m-a ajuns era rupta:
- Noroc ca te-ai oprit. Am crezut ca-mi dau sufletul.
- Am vrut sa-ti arat ce înseamna o cursa decenta.
- Daca crezi ca dupa alergarea asta sunt în stare si de abdominale astazi, te înseli. Nu te-am vazut niciodata asa de rosie.
- Astazi sunt în forma. Încep sa-mi revin. Am spatele complet odihnit.

Ne-am despartit. Eu cu ale mele treburi. Rufele de întins, cearceafurile de schimbat la mine si la señor. Sters ceva mobile si oglinzi ici pe colo. Am urcat sa-mi ofer câteva minute de soare. Vânt rece, nu am zabovit. Coborât cele doua etaje si pus creme protectoare. Stiu ca am sa mai urc pentru câteva minute si nu am cum sa nu ascult sfaturile junelui:
- Pune-ti creme. Noi rasa alba ne ridam mai repede.
Abia ce coborâsem ieri de la mansarda. Îmi îngaduisem minutele de plaja nud. Junele ma suna la poarta. Jucaus. Când îi vad ochii zâmbitori peste poarta, când degetele pe sub poarta, mimând mângâieri. Povestisem si ma urma prin casa, ca si pisoiul meu. Încercasem sa scoatem niste bilete la imprimanta, promotie la Martini pentru cinematografe. Clienti care veneau si plecau multumiti cu costumele. Invitatii din partea pustilor la dans si la spectacolele oferite de ei. Promisiunea mea într-o doara ca am sa merg sa-i vad cântând la chitarele electrice la unu din noapte. Privit pe mine musiu:
- Ai chef sa iesi la agatat, va sa zica?! Cum plec din localitate, o tulesti.
- Nebunule, stii ca-ti apartin.

Si-a luat chitara si mi-a cântat. Eu stateam întinsa pe pat. Se ridicase sa plece. Eu sa-l conduc. S-a întors si m-a împins cu fata la perete:
- Politia. Trebuie sa va facem o perchezitie corporala, señora. Nu va opuneti.

UPDATE 21:00 : Buna zi. Terminat eu costumul meu de carnaval. Nu stiu daca am sa-l si pun. Junele mi-a spus sa-mi fac daca vreau, dar mi-a iesit prea... cum sa spunem sexi. Corset, argintiu, partea de piept negru, dantelute mov, paiete negre, sireturi negre. Fustita, gri stralucitor, din 7 bucati, în clopot, ca sa ma avantajeze. Paiete negre, sirag, pe cele cusaturi, pe lungime. Ciorapi negri, botine. M-am dus la sefa sa-mi potriveasca bretelele. Hm... tras ea din nas la lungimea fustitei:
- Sefule. Cum ti se pare creatia mea proprie. Este decenta?
- De decent, nu prea. Dar nu este strident. În carnaval asa se poarta. Când gândesti sa ti-l pui?
- Nu stiu, Vineri noaptea, când toata lumea danseaza pe malul râului si vibreaza asfaltul de decibeli. Este noaptea cea mai inetersanta. Atunci toti sunt îmbracati cu cele mai traznite costume. Am sa petrec cu Amalia sfârsitul de saptamâna. Dar poate ca vine nora mea si sigur se pune stapâna peste creatia mea. Sincer este cel mai frumos costum din câte am facut. Deja sunt priceputa. Uite... am lucrat 4 ore pe costumul meu. Cu croit cu tot. Poate ca am sa mi-l pun si când am sa ies cu camera voastra sa fac fotografii cu toti cei la care le-am facut costume. Au spus ca ma cauta ei în multime. Sa vedem. Din cei 45 tot voi gasi câtiva între cei 5000 care vor defila. Pe cei de la comparsa lui fiul lui señor sigur îi prind pe toti. Sunt 15 si comparsa e de sub 50 de persoane. Ca sa am poza cu ei m-am gândit sa am si eu costumul meu propriu.. Vom vedea ce va mai fi zilele care vin.

Carnavalul a început vineri. Eu nu mi-am scos nasul din casa. Sincer nu ma tenteaza. Astazi au mai si coborât temperaturile câteva grade bune si previziunile sunt de vânturi reci. Ar trebui sa-mi fac si o pelerina sau mai degraba o jacheta alba, catifelata, ca si vestutele de la Tot a orri, dar cu mâneci. Guler negru, nasturi negri si o fâsie de 2.5 cm de negru de jur împrejur. Am sa vad daca am sa am chef. Mai am de terminat doua costume. Cel de vrajitoare, care nu ma îmbie deloc, din cauza provocarii. Cum sa faci o rochie sexi pe un corp de 100 de kg?

Livrat astazi la sefa costumul Cristinei. Alte 6 asteapta sa fie duse. Unul, venit târziu, pe finalizare. Aparusera si cu chilotei de îmbracat si cu costume cumparate din magazin, de strâmtat, panatalonasi aurii de facut. Sa nu credeti ca m-am saturat. Parca abia acum am chef de cusut rochite interesante, pentru mine si sefa. Asa cum astazi, abia dupa patru km de plimbare ne-a venit cheful de alergare, la fel si cu cusutul. Ma gândesc la rochii serioase. De gala. Cu pietre si croiuri elegante. Totul e spre bine. Croitoria nu-mi lasa mult timp sa ma analizez.

2 comentarios:

  1. Te regasesc tot frumoasa, in ciudat tuturor faptelor ! (si stii ca eu nu obisnuiesc sa zic dulcegari...)
    Te imbratisez.

    ResponderEliminar
  2. @ Leo draga mea- cea mai placuta surpriza pe ziua de ieri ai fost TU, pe facebook. Cele putine rânduri ¨în direct¨ ne-au umplut de fericire. Nu am exagerat când ti-am spus de largul zâmbet de pe chipul lui. I-am recitat apoi poezia ta cu curca si se amuza pentru ca nu întelegea. Îi traduceam jocul de cuvinte. Te pupam.

    ResponderEliminar