Astazi voi dansa la scoala de dans

M-am trezit în sfârsit. Nu sunt mahmura desi am dat pe gât câteva pahare de Angelli Cherry. Dulce licoare. M-am îndopat ca o sparta. Chiar si în noapte. Amalia este de vina. Cina prea copioasa. Señor speriat de prea insistentele ciocanituri ale ei. L-am izolat si noi ne-am pus pe povesti în bucatarie. Râsul viguros al ei ma face sa uit de mine. Astazi seara mergem la dans. Sunt cursuri gratuite de salsa luna asta. Ne vom misca soldurile. Ok. Profesorul meu particular ma streseaza asa ca prefer unul profesionist, care nu-mi va spune ca fac miscari prea ample sau prea rigide. Voi continua huzurul. Logic ca nu am mai cusut nimic ieri. Ne-am prostit în bucatarie. A intrat pe chat un cunoscut al ei, fost dadaca a copiilor ei, cu care am schimbat câteva rânduri pâna când ea conversa cu frumoasa ei fiica, la telefon. Personajul imediat s-a oferit sa ma întretina. hahaha. Dulcea de Amalia a refuzat un loc de munca cu contract nedefinit pentru ca sa mai petreaca doua luni în compania mea. Ma emotioneaza. Ma terorizeaza cu croaziera pe mediterana. Va trebui sa ma sacrific. Vom vedea pe cine vom putea lasa în locul meu. Am de gând sa o uschez, macar de dragul ei. Sa inspir un pic din aerul Italiei si sa ne conversam numai pe italiana.

Ma saturez de ritmuri. Trebuie sa-l ridic pe señor si mai apoi sa ma achit de curatenia la sefa. Junele s-a oferit sa vina sa ma ajute, dar nu aveam chef sa-l vad astazi de dimineata. Lasa sa-si faca lamentarile de cervicale si vîjâit în urechi la domiciliu. Eu nu am timp sa îmi aduc aminte de durerile mele de spate. Am sa-mi pun castile pe urechi si am sa smotruiesc cu ¨drag¨ casa altora. Manichiura mea nu va avea de suferit. Atâta doar ca am sa-mi scot briliantele si smaraldele.

Ieri am croit si cusut fracul pentru pustiul de 8 ani. Cred ca l-am facut cam mic. Daca este asa, va trebui sa-l refac. Este greu sa faci din tipare de adult, tipar de copil. Asta este. Totul se învata din mers. Chiar si viata se traieste zi de zi. Afara, ceata. În bucatarie, Marta, care vorbeste cu peretii. Motanul, care a uschit-o azi noapte din casa si acum s-a întors înfometat sa se odihneasca la caldurica. Eu, pregatita sa iau în piept aceasta zi stearsa. Va trebui sa o colorez. Cu ochii albastri ai lui Nala, pisica lui Enma, cu Drac, pe care am de gând sa-l las sa-mi faca companie pe când voi freca cu peria covorul din living. Mai apoi cu zecile culori ale costumelor. Hai... ridica-l pe señor. Numai sa nu adormi cu el în bucatarie pâna când va mesteca. Va trebui sa spal pe jos, asta este solutia. Nu te aseza pe scaun si nu te vei molesi.


CARAVELAS

Cheguei a meio da vida já cansada
De tanto caminhar! Já me perdi!
De um estranho país que nunca vi
Sou neste mundo imenso a exilada.
Tanto tenho aprendido e não sei nada.
E as torres de marfim que construí
Em trágica loucura as destruí
Por minhas próprias mãos de malfadada!
Se eu sempre fui assim este Mar morto:
Mar sem marés, sem vagas e sem porto
Onde velas de sonhos se rasgaram!
Caravelas doiradas a bailar...
Ai quem me dera as que eu deitei ao Mar!
As que eu lancei à vida, e não voltaram!...

Florbela Espanca

L-am gasit la Gio...pe facebook... si cum era asa de frumoasa poezia ...am postat-o si eu.

Am ajuns la jumatatea vietii mele, obosita de mult ce am umblat
Deja m-am pierdut! într-o tara straina pe care niciodata nu am avut intentia sa o vad
Exillata în lumea aceasta imensa.
Atâtea lucruri am învatat si iata... nu stiu nimic
Iarà turnurile de fildes ce am construit,
în tragica mea nebunie, din pacate, cu propriile-mi mâini le-am distrus.
Da... întotdeauna am fost asa, aceasta Mare Moarta.
O mare fara maree, fara continut si fara port.
Veliere fara vise de valuri se sparg.
Caravele aurite ... la dans!
Ce mi-ar placea sa primesc înapoi ceea ce am dat eu màrii...
Sa ma lansez în viata si niciodata sa nu ma întorc...

Traducerea sigur are multe lipsuri...dar înteleg doar putin din portugheza.