Aveam nevoie de o charla, cu TINE

Probabil s-a simtit vinovat pentru ca a uschit-o repede. Tocmai intrasesi TU si eu sincer aveam de gând sa-mi acord ragazul de a ma relaxa. Nu m-am lipit de EL. Nu ca nu as fi avut nevoie. Ma enervasem. Si când sunt nervoasa am doua obtiuni: sa tac si sa nu rabufnesc sau iar sa tac si sa nu rabufnesc. Deci am tacut si am privit în gol. L-a durut absenteismul meu. Mie sincer nu-mi pasa de durerea lui. Atunci a început sa fie volubil.
- Sa punem funditele si sa facem asa. bla, bla...
Priveam pe geam absenta. Credea ca vreau sa scap de EL pentru ca sa vorbesc cu TINE. Sincer as fi preferat minutele cu tine. Asteptam si pe o domnisoara la proba. Ironia sortii: din orasul LUI, aceiasi clasa cu fetita lui cea mare. Vezi tu ca lumea nu este chiar asa de mare. Asa se întâmpla mereu. A plecat.

...Îi faceam deja probele domnisoarei nou venite. Povesteam cu mama ei. Tânara, super desteapta, o frumusete rapitoare. O dulceata care m-a facut sa oftez a paguba. Da, si puiul meu este frumos. Dar este baiat. O fata este altceva. Este o printesa. Si eu nu am avut parte de aceasta fericire. Motanul, prezent la toate probele, întins cât este de mare, numai cât sa nu poata sa se priveasca în voie în oglinda. Protagonistul.

...Plecase de abia o jumatate de ora. Îmi adusese cumparaturile, papica pentru Pixi si alte cele, inclusiv tigari pentru mine. La prânz mâncasem împreuna si plecase în pripa. Facuse crinolina si era încântat de munca lui. În schimb îmi urcase tensiunea când mi-au facut fusta de pene aiurea. Daca spui ca ceva nu e bine, se lanseaza în ample dezbateri. Eu stiu ce spun. Eu vad un model câteva minute si nu am nevoie de mai multe explicatii. Lor le-am dat o fusta de model si nici asa nu au vazut ce trebuia vazut. Nu conteaza. Asa se învata.

E ceata la noi. O ceata deasa care te patrunde pâna la oase. Încerca sa-mi intre în voie. Îmi spusese sa ma relaxez. Ha, ha... asta pâna când a vazut cât de încântata eram ca ai intrat TU. Atunci nu a stiut cum sa-mi mai intre în voie. Singura metoda era vitamina. Dar se pare ca nu era ziua. S-a simtit vinovat ajuns acasa. A coborât la telefonul public si mi-a trimis un mesaj:
- Aunque la niebla parezca cubrirlo todo, siempre saldran mañanas soleadas. Es la vida misma. Besos C.
Am zàmbit citindu-i mesajul. Mi-am vazut de treaba. Am petrecut înca o ora cu frumoasele sale compatrioate, care-mi vor aduce bunatati de-ale lor. Domnisoara era extaziata de cum îi iesea costumul. Începuse sa-l faca ea. Iesise o mizerie. Mi-a vazut numarul de telefon în vitrina de la magazinul de textile si m-a implorat sa o ajut. Asta fusese sâmbata. Nu stiam de unde este dar mi-am dat seama dupa frumusetea tipica ca vine de undeva de pe acolo. 14 ani, înalta, bruneta, DESTEAPTA, sportiva. O minunatie de fata. M-a cucerit pe loc si eu pe ea, cred. Mai ca nu ma pupa:
- La carnaval va trebui sa-ti faci fotografii cu mine. Am sa te gasesc eu în multime. Si te rog sa-mi mai faci, daca poti si fusta si pelerina de la costumul de superman, femeie. Asa-i ca-mi faci?! Eu îmi platesc tot. Eu câstig bani. Fac dulciuri de pe la noi. Am sa-ti aduc si tie.

Nu puteam oricum sa o refuz. E dulceeee... Ma apucasem de costumul ei, pe lânga cele multe alte chestioare ce am facut astazi. Mi-a mers bine cu munca. Mi-a mai intrat o comanda de la baieti. Rochita... nebunii. Macar se distreaza. Am livrat unul din cele 5 costume terminate. Domnisoara mai vrea unul, traditional. Alti bani. Alta munca. Într-un fel e bine ca sunt atâtea modele. Este o provocare pentru cerebelul meu. Domnisoara mai vrea si pentru mamica ei, haine normale, de mers la nunta. Uite asa se face clientela. Cu rabdare. S-a ridicat ceata. Chiar si din sufletul meu. Poate chiar rasare din nou soarele mâine?!
... SI DA...toate le vreau cu sot, chiar si bancurile, RAULE! Ai disparut în ceata. Aveam nevoie de o charla.

Am fost o ¨mama buna¨astazi. M-am îngrijit de fata mea adoptiva.