Tema de astazi a lui Geocer, nu mi-e tare familiara. Sa-mi închipui ca firma de termoficare din orasul meu va da faliment.
În 1997 am vândut apartamentul din Hatvan, unul din cartierele noi, mai sarace si mai raufamate din oras. Doar acolo am avut noroc sa ne dea si nou pe repartitie un apartament. Bunicel de altfel, dar problemele nu se mai terminau.
Apa calda, aproape niciodata, despre încâlzire, ce sa mai vorbim. Improvizam, radiatoare cu gaz, cu furtunuri trase prin toata casa. Fiecare îsi facea caldura cum putea. Si nici iernile noastre nu erau din cele mai blânde. Apartamentele, cavouri de beton, cu pereti umezi, vesnic cu igrasie, în ciuda tuturor eforturilor noastre.
Încalzirea, fiind pe baza de gaze arse, îti provoca o iritatie continua la caile respiratorii, pe lânga faptul ca era foarte riscanta. A fost unul din motivele pentru care am renuntat la apartament, si am început sa ne construim casa.
Pretul obtinut pe el a fost atât de mic, aprox 4500 de Euro , în banii de azi. Casa ne-a mâncat acesti bani, numai la partea de fundatie. Ne-am trezit si fara bani, si fara casa. Reusisem abia sa avem planseu peste prima încapere, jumatate în subsol. Un perete în pamânt, un altul pe jumatate, cu fereastra la nivelul solului.
Ne-am mutat în aceasta încapere prin 2000. Sotul facuse un fel de semiacoperis, din scândura acoperita cu carton asfaltat. Restul cladirii fiind niste pereti ridicati catre cer, nu ne proteja de nimic. Apa se prelingea în unica încapere care avea usi si geamuri.
Podeaua era ridicata pe niste boci de lemn, la cca. 10 cm de la sol. Apa trecea pe sub ea. Ne întorceam de la magazin într-o încapere pe drept cuvânt congelata. Treceau vreo 3 ore pâna când aerul era suportabil. Adica urca pe la 14 grade. Apoi încet , încet , soba veche de fonta de la bunica sotului, încalzea camera la 25 de grade.
Cum noaptea nu mai puneam pe foc, pe dimineata era iar frig. Cele doua paturi, al nostru si al copilului era lipite una de alta. Pe dimineata vedeam urmele lasate de melcii care ne vizitasera.
Astazi, casa mea are trei încaperi locuibile, cu finisaje de foarte buna calitate. Încalzirea, de la o centrala pe lemne, 17 calorifere, vreo 3 de peste un metru. Fosta încapere dormitor, este bucataria mea, si nu prea îmi mai vine sa-i redau destinatia initiala, de spalatorie- uscatorie. Lemnele pe care le consumam, în valoare de 25 milioane pe perioada iernii. Ma sperie gândul ca azi sunt în stare sa câstig acesti bani, dar mâine?
La aberatii scrise pe aceasta tema mai participa si: Canguru, Cell61, Compadvice, Gamalia, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.
Dar din dar
-
Oameni dragi, stim cu totii ca exista multi oameni cu probleme, fara
posibilitati materiale, cu copii bolnavi. Toti stim cel putin cateva
cazuri. Unii poat...
Hace 10 años
Brrr, mi s-a facut frig, brusc ! Mi-am amintit cand dormeam intr-un camin de nefamilisti fara incalzire. Dimineata cand ne trezeam, termometrul arata 4-5 grade Celsius.
ResponderEliminaram scris în mare graba, în timp ce Marta facea dus si dejuna. Acum trebuie sa învat cum se pune un link.
ResponderEliminarM-a luat şi e mine cu frig... Teme extrem de interesante acestea propuse de Cernătescu Geocer...
ResponderEliminarnu-ti merg toate linkurile...
ResponderEliminarŞi visul meu este să am cândva o casă pe pământ. Felicitări pentru realizare, deşi ai trecut prin multe să ajungi acolo...
ResponderEliminarREALISTA POSTARE..indiferent de munca..viata la casa iti da independenta,siguranta..libertate..si apoi fara munca nu se poate nimic...
ResponderEliminarar fi o saga atàt de lunga, povestea mea, ca ar plictisi lumea.
ResponderEliminarsi asa am impresia CA VORBESC, SCRIU PREA MULT. si nu as vrea sa creada iar cineva ca vreau sa-mi plàng de mila.
Sunt foarte fericita pentru tot ce mi-a dat viata. Si numai asa am putut sa descopar càte resurse avem în noi.
Giulia, mi s-a facut si mie pielea de gaina la citirea articolului tau. Da, ziua de maine este foarte incerta pentru cei care-si castiga painea cinstit... Mare pacat !
ResponderEliminarce ne mai jucam noi cu soarta! :) ...
ResponderEliminarpoate fortam nota si ne trezim de-odata intr-un frig, gen Canada, si-atunci sa ne vezi!
O postare excelenta!
Giulia mea draga ...
ResponderEliminars-a facut paru' maciuca pe mine si ...
stiu ca astea NU SINT ABERATII ...
sint atit de reale si atit de cunoscute si simtite si de mine si nu numai de mine ...
sper ca Domnu' Geoceru sa se apropie de de ...aberatiile tale !!!
ha ha ha ...
dupa chinul la care te-a supus cu ...linkurile mariei sale ...ce om ...inuman sa va chinuie asa !!!
ha ha ha ...
Pupici Roz ...si domnule Geoceru' ...
GLUMESC !!!!!
asta in caz ca cititi !!!
acum inapoi la struguri ...cred coa o sa visez struguri la noapte ...
as putea si eu scrie ...
ceva tot in genul povestii tale ...dar timpul , maria sa timpul ...e ...neiertator si tre sa ma pun pe treaba !!!
Geocer fiind mult mai destept decât mine, ne-a facut viata mai usoara cu Html lui, vezi articolul cu zilele în care trebuie sa nascocim o tema, fiecare dintre noi.
ResponderEliminardar bineînteles ca eu am dat de el numai dupa ce mi-am pierdut timp... cu linkurile.
Dar toate sunt spre binele nostru, asa am mai învatat o smecherie.
în rest scumpa de tine, spor la munca.
Traim intr-o realitate aberanta!Asta e adevarul.Si atunci cand vrei sa aberezi pe o tema,nu mai poti s-o faci corect dom'le!Te impiedici de realitate!:))Fac haz de necaz,cam toti am trecut pe aici.
ResponderEliminarREF. Concurs: IMI CER SCUZE! DIN MOTIVE TEHNICE NU POT PARTICIPA LA CONCURS> I_AM SCRIS SI LUI GEOCER. VA rog anulati Link-ul spre DAUREL. Multumesc!
ResponderEliminarIn primul rand felicitari pentru toate realizarile tale...sunt sigur ca nu a fost nici pe departe usor, si ca prin ceea ce ai trecut, nu poti povesti, ci doar simti...sunt sigur ca acum privind in spate iti amintesti cu putina nostalgie de ceea ce a fost, dar pe de alta parte bucuria prezentului cred ca isi face simtita prezenta...m-a impresionat articolul tau:D
ResponderEliminar