Terminat una, alta la rând

În sfârsit l-am terminat. M-a învatat si niscava trucuri profesorul meu de pictura. Pete mici albe pe lamâi care dau impresia de volum. Liniile verticale care se folosesc numai la suprafete verticale, ondulate la suprafetele plane.nuante diferite acolo unde unesc cele doua suprafete.Nu este usor sa transpui culori în nuante de la alb negru. Acum ma lasa în pace cu desenul asta. Marti încep alta, desi eu as prefera sa ma lase sa plec de la ei cât mai repede. Ma asteapta celalalt job. Nu am cum sa-i grabesc pentru ca au fost persoane decente cu mine. Si nu le-am spus ca am perspective noi. Oricum, candidata de ieri nu parea deloc încàntata de iesirile dementiale ale batrânei doamne. Sper ca nu s-a speriat rau de tot.

Nu te nasti cu talentul

Cam asa ceva am realizat în 6 ore de desen. Astazi am folosit lac fixativ. Creion grafitat, creta speciala, lac fixativ. Peste creta nu poti trece cu creionul grafitat si invers. Si atunci, învataceilor li se permite folosirea lacului fixativ. Motivul. Se realizeaza o suprafata de protectie, abraziva. Si poti folosi creionul pe o suprafat pe care ai trecut creta si invers. De ce?!  Pentru a obtine nuante de gris. Stiati ca sunt atâtea nuante de alb, gris, negru?! Sa vedem daca voi putea pune în practica cele învatate pâna acum. Da... voi pleca în câteva zile. Sunt dezolati sefii mei. Scurta estancia mea aici. Cum se traduce asta în româna? Tentatia banului si a unui contract de munca. Primul de când sunt aici. Asta neluând în calcul cele 6 luni pe care le-am avut cu legea dependentei lui señor. Dar...se mai pune la socoteala si vacanta de o luna platita. Numai sa fie bine la noul loc de munca.
Apartament de magistrat, pian, parchet, camera spatioasa pentru mine, baia mea, apartament luminos, 180 mp, parchet pe jos, doamna în scaun cu rotile, foarte necesitata de ajutor. 92 de ani. 12 ore pe zi fara pauza. Nici o vizita permisa.
Deh... acceptam, ca n-om muri.
Ma doare capul. Stau cu dopuri în urechi si tot aud la maximum televizorul. Stiti ce înseamna volum maxim la TV... de la 12 dimineata la 12 noaptea?! încercati.

Barcelona, Barcelona, Barcelona

Dupa trei sedinte de desen

Tentatia banului

Da. Exista ispita banului. Stai, cântaresti, analizezi pe toate partile si trebuie sa iei o decizie. De data aceasta am sa iau o hotarâre din care voi elimina tentatia banului. Mai multi bani, mai multa responsabilitate. Mai putina libertate. Mai multi bani, contract de munca, 1030 de euro pe luna, o singura persoana, 5 frati, probabil care mai de care mai pisalogi. O zi si jumatate liber pe saptamàna, de ridicat o batrâna senila si artagoasa, doua plati de 600 de euro pe an si concediu platit, plus.... seguridad social, ceea ce înseamna ani la pensie.
Aici, 700, doua dupa amieze libere pe saptamâna, batrâna doarme ca un bebelus pâna la 10 dimineata, posibilitatea de a iesi cànd am chef si unde am chef, dar în limita bunului simt, clase de pictura, gratis. Hm... dementia senil si aici, dar suportabila. Plânge câte o lecuta dar se poate suporta. Nu am contract, nu am vacante, nu atâtia bani. Dar... nu trebuie sa o ridic. Si spatele meu spune ca nu ar mai rezista la efort. Ma doare si asa zilnic. Am de ales între bani câstigati cu mai mult efort sau sa stau cumintica în banca mea si sa ma dedic studiului desenului. Nu am mai fost saptamàna asta la clase. Martea, ocupata cu June, astazi cu tentatia banului. Faina tipa, Carmen, dar si foarte exigenta. Aici nu ma f.... nimeni la cap, acolo nu as avea o clipa libera în toata ziua si toata ziua as fi chestionata de persoane super obsesionate cu sanatatea batrânei. Aici, un singur fiu, o nora cu care poate ma vad câteva minute pe saptamâna. Cred ca este timpul sa traiesc pentru arta. Banii nu mi-au adus satisfactie pâna acum. O casa, aproape terminata, unde nu am avut nici o tragere de inima sa ma duc în zilele în care am stat în somaj neplatit. O nunta platita, la care nu voi putea merge. Dar era de datoria mea sa o fac. Nu am bani în buzunar, nu am o pereche, dar parca totusi nu sunt trista. Cu June m-am certat ieri si m-am împacat astazi. El a insistat la telefon. Nu l-am cautat eu. As putea foarte usor sa-mi gasesc pe cineva dar ce ar avea un barbat sa-mi ofere si ce ar trebui sa-i suport?! Mâine, sper ca mâine, am sa-mi daruiesc ore de desen. Acum stiu doar ca ma doare spatele si tare bine mi-ar veni un masaj specializat. Câteva cuvinte schimbate cu TINE mi-ar veni bine din când în când.

Duminica numai buna de reflexionat

Nimeni nu te plateste doar pentru ca sa faci companie. Trebuie sa ma eschivez zilnic din fata acceselor de plâns. Este ca si când m-as pregati pentru a fi bunica. Cred ca va fi floare la ureche sa distrag atentia unui copil fata de ce trebuie sa faci cu o persoana de vàrsta a treia. Ajungem cu un bagaj de frustrari la sfârsitul lungului drum ce se cheama viata. Dedicatie si sacrificiu este pentru mai toti trecerea prin viata. Prea putin pentru noi însine si prea mult pentru ceilalti. Unii nu suporta ca ajung sa fie o povara sau se simt neglijati. Mi-a fost dat sa vad ce se întâmpla cu batrànii în toti acesti ani. Si nu poti sa nu dai dreptate si unora si altora. Fii vor sa-si traiasca viata, batrànii vor atentie si caldura. Ajung sa-si faca rau, refuzând sa manànce sau se spele, doar , doar vor avea parte de mai multa atentie si mila. Am facut astazi imprudenta sa-i spun batrànicei ca este patetica cu plànsul zilnic. Ca ar trebui sa fie fericita daca fiul ei este fericit alaturi de sotia lui. Au început reprosurile si toata frustrarea s-a revarsat. Avea în mine un auditoriu si trebuia sa libereze toata rautatea. Mi-a parut rau ca mi-am deschis gura. M-am gândit la bietii mei parinti pe care nu i-am sunat de o luna întreaga. M-am protejat pe mine de tristetea pe care mi-o da fiecare conversatie cu ei. Aceleasi lamentari m-ar astepta. De aceleasi lamentari  au parte toti fii din partea pisalogilor de batràni. Si doamne càt de urâti mi-au fost întotdeauna batrànii cu vesnicele lor lacrimi si reprosuri. De ce fugi nu scapi. Si seamana biata de ea ca o picatura de apa cu soacra mea. La chip, la corp, la vorba si... la lacrimi si reprosuri. Asta ca sa ma turmenteze si la 2500 Km distanta.
Mi-am pus castile si ascult la întâmplare muzica. Sunt singura si poate chiar nu simt nici umbra de tristete. Convietuirea este obositoare. Asteptam prea mult de la ceilalti. În ultima luna am stat pe unde am apucat. Am dormit câte o noapte la prieteni si restul în casa fiului meu. Nicaieri nu mi-am gasit locul. Pentru prima data dupa 7 ani de pribegie prin lume am simtit ca nu am un camin al meu. Si am simtit lipsa unui camin, a unui umar de barbat pe care sa ma pot odihni. Copiii au facut ce le-a stat în putinta sa ma simt bine. Nu mi-au lipsit nici bani nici atentia lor. Prietenele au facut la fel. Amalia m-a primit cu drag la ea si eu am fost cea care am plecat doar dupa o zi. Aveam acea stare de neliniste care nu ma lasa sa stau locului. Eram înca ravasita de evenimentele care au dus la plecarea mea pe nepusa masa din casa unde am muncit timp de 5 ani si jumatate. Nu mi-am gasit locul nici pe plaja, nici în casa fiului meu. ma sufoca senzatia de inactivitate neremunerata. Nu sunt materialista. Nu m-am ales cu bani pusi deoparte dupa atâtia ani de servit. Stiam ca am acasa o parte dintr-o casa în care am investit prea mult si prea multi ani din viata mea. Dar nu ma atragea nimic spre acea casa. Înca mai simteam firele care ma legau fata de pasiunea traita alaturi de columbian. A trecut o luna. Lui îi datorez în mare parte decizia de a pleca de dincolo. Ceea ce s-a întâmpalt dupa aceea a fost doar picatura care a umplut paharul deja si asa prea plin. Psihic nu as mai fi rezistat mult la nebunia care ma înconjura. Problemele junelui doar mai puneau ceva în talerul balantei care statea sa se rastoarne. Echilibrul meu si asa fragil s-a rupt într-o dimineata. Si nu m-am uitat înapoi si am plecat. M-au dezamagit prieteni, cunoscuti, sefi. Nu simt astazi nici macar o urma de amaraciune. Stiu ca toate se întâmpla pentru ca noi sa crestem. Nimic nu se întâmpla degeaba. Sansa mi-a surâs din nou. Mi-a luat ceva si mi-a dat ceva poate mai de pret. Mi-a luat nelinistita dorinta si mi-a dat posibilitatea de a ma regasi într-un studiou de pictura, în fata unui sevalet. Muzica relaxanta, câteva vorbe schimbate când si când între cei care frecventeaza de mai mult timp acea academie de pictura. Fiecare ca nivelul lui de pricepere. Unii picteaza, altii deseneaza.Profesorul trece din când în când pe la fiecare si îndruma cu mult tact. Se simte ca este un didact. Îti sugereaza si-ti explica într-un limbaj sofisticat ce trebuie sa vezi si înca nu reusesti sa vizualizezi. Mai mult am sters. Asta pentru ca nu gândesc înainte de a trage o linie. El spune ca trebuie putine linii dar bine puse. Eu fiind o nelinistita vreau ca de obicei rezultate imediate, cu care sa-mi mângâi egoul de isteata si talentata. Nu mi-am petrecut mai mult de o ora în fata nici unui desen sau acuarele ce am realizat pâna acum. Uita ca acum am 4 ore în fata unei coli imense si abia ce mi se contureaza pe coala imensa formele.

O noua sansa mi-a dat viata ca sa pot fugi din fata monotoniei de zi cu zi. Si am de gând sa profit din plin. Înca nu mi-am facut timp sa-mi instalez si aici în casa un sevalet, dar am cumparat coala de desen si cele necesare. E ca am dureri în spate. Statul în fata unui sevalet presupune si un anume efort. Uit uneori sa-mi tin spatele drept si ma încovoi. Si apoi fac câti kilometri pot în toate directiile.

Un nou început

Povestea ultimei luni este lunga si prea încarcata de frustrare si ranchiuna. Trebuia o schimbare în viata mea si poate ca toate s-au întâmplat pentru ca trebuia sa se întâmple. As putea sa spun ca numai momemtul prezent conteaza dar nu pot sa o fac. Sona fatta a pezzi. Caut bucati din puzzle ce-mi poarta culorile. Poate într-o zi voi reusi sa recompun un întreg si voi fi mirata ca nu seamana cu cel stiut. Viata mi-a mai dat o lectie dura si acum conteaza doar daca am tras ceva învataminte care sa ma ajute pe viitor. Deocamdata multumesc ceasului bun. Prietenii nu sunt prieteni decât la bine. Unii, carora le-ai cam întors spatele se dovedesc mai dornici sa te ajute decât altii carora le-ai sters dosul ani de zile. Învat sa nu simt nimic. Sa nu ma daruiesc si sa nu cer nimic de la viata. M-am simtit pierduta pret de câteva zile. Sansa mi-a surâs din nou si dupa abia câteva zile aveam speranta unui nou loc de munca, în conditii mult mai bune în buricul Barcelonei. Mai putini bani dar si foarte multe alte avantaje. Doua dupa mese libere pe saptâmâna plus cât am eu nevoie ca sa-mi satur setea de nou. Ore de desen si pictura gratis, nu în zilele mele libere, sub îndrumarea unui adevarat profesor.

Rezultatele celor doua cu doua ore petrecute în studio. Fiecare minut este un câstig imens pentru mine. Unele vise ti se împlinesc iara altele care nu le-ai visat dar ti s-au întâmplat sunt pe cale sa se disipe. Amor de lejos es amor de tontos. Te doare pe zi ce trece mai putin ca ai pierdut ceva ce parea a fi iubire. O iluzie a ceea ce ar fi putut sa fie si niciodata nu a ajuns sa fie. Din prea multa superficialitate. Înca nu s-a terminat. Mai avem nevoie sa ne auzim, sa ne vedem, sa ne simtim, Un timp. Mai apoi se va raci aceasta falsa relatie si vom merge fiecare pe drumurile noastre. Îmi ramâne memoria carnii, a simturilor, sunete si refrene care înca mai aduc câteva lacrimi în coltul ochilor. Totul este trecator în viata. Acum am din nou sansa, nepretuita de a ma reinventa. Si nu am sa las sa treaca pe lânga mine aceasta oportunitate.

Nu mai am timp să regret ce-am făcut, ce n-am făcut, ce am spus și ce nu am spus...
Nu mai am timp să îmi încarc sufletul cu răutăți, să mă împovărez cu gânduri negative și probleme închipuite.
Nu mai am timp de flecăreală inutilă și nici să mai stau în preajma oamenilor pesimiști.
Nu mai am timp să plâng după oameni care m-au părăsit și după oameni care nu au știut să mă iubească.
Nu mai am timp să mă întorc pe drumuri pe care le-am abandonat.
Nu mai am timp să aștept după oameni indeciși, care nu știu ce vor.
Nu mai am timp să mă lamentez, să îmi invoc mereu trecutul, eșecurile și greșelile.
Nu mai am timp să alerg după iluzii și nici să mai visez visele altora.
Nu mai am timp să mă las folosită, mințită, înșelata, trădată și rănită.
Nu mai am timp să mă cert, pentru că nu mai am timp să mă împac.
Nu mai am timp să plec pentru că nu mai am timp să mă întorc.
Nu mai am timp să uit cine sunt și nici sa fiu cine vor alții să fiu.
Nu mai am timp să mă încarc cu complexe, nici să mă simt neimportantă, urâtă, respinsă și nedorită.
Nu mai am timp să ascult zvonuri despre mine, critici, reproșuri și păreri subiective.
Nu mai am timp să mă justific și nici să fac eforturi să dovedesc cine și cum sunt.
Nu mai am timp să-i ascult pe cei care încearcă să mă descurajeze, nici să-i las pe unii să îmi organizeze viața.

Nu mai am timp să amân să trăiesc așa cum vreau.

poezia apartine Irinei :

eu doar am sa încerc sa o traduc în aste limbi straine.

Ya no tengo tiempo para lamentar lo que hice, lo que no hice, lo que he dicho y lo que no he dicho...

Ya no tengo tiempo para cargar mi alma con malezas, cargarme con pensamientos negativos y con rollos imaginarios

Ya no tengo tiempo para innecesarias charlas ni tiempo para estar alrededor de gente pesimista.

Ya no tengo tiempo para llorar por personas que me han abandonado y que no han sabído amarme.

Ya no tengo tiempo para volver sobre los caminos que he abandonado.

Ya no tengo tiempo para esperar, detras de indecisas personas, que no sabén lo que quieren.

Ya no tengo tiempo para lamentarme , siempre invocando el pasado, los fallos y los errores.

Ya no tengo tiempo para correr detrás de ilusiones y ya ni tengo tiempo para soñar los sueños de los demás.

Ya no tengo tiempo para dejarme usada, mentida, engañada, traicionada y herida.

Ya no tengo tiempo para pelear, porque ya no tengo tiempo para hacer la paz.

Ya no tengo tiempo para ir porque ya no tengo tiempo para volver.

Ya no tengo tiempo para olvidar quiénes soy y ni tengo tiempo de ser lo que los demás  quieren que sia.

Ya no tengo tiempo para cargarme  con complejos, ni para sentirme   sin importancia, fea, no deseada y rechazada.

Ya no tengo tiempo para escuchar rumores sobre mí, las críticas,ni reproches ni  las opiniones subjetivas.

Ya no tengo tiempo para justificarme ni para  hacer esfuerzos para demostrar quién y cómo soy.

Ya no tengo tiempo para escuchar a aquellos que intentan desalentarme ni dejar algunos para organizar mi vida.

Ya no tengo tiempo para posponer para vivir como quiero.

Desene facute în spital

Patetic....magarusul..

Acuarele printre bolboroselile lui señor

Si astazi avem zi de priviri pierdute în tenebrele întunecatei minti a lui señor. Vorbeste pentru sine sau încearca din când în când sa-mi spuna ceva. Îmi cere lucruri imposibile. Sa-l duc acasa, sa-l îmbrac ca sa plecam. Mintea lui amesteca evenimente din trecut cu putinul zilei prezente. Îl hranesc si uneori îmi raspunde la comenzi. Deschide gura, mesteca, înghite. Avem si zile mai bune. Zile în care ne recunoaste sau chiar poate purta conversatii. Zile în care recunosc persoana amabila care a fost. Alte multe zile în care ne certam la cutite. Starea lui de spirit ma influenteaza si pe mine. Cu groaza ma trezesc. Stiu ca nu ma asteapta multe clipe placute. Nervi, mult efort fizic, rabdarea care mi-e în pioneze. Nu este usor sa nu raspunzi la insulte sau cereri imposibile de împlinit. Nu poti raspunde cu ¨da¨ la întrebarile lui. Nu poti sa nu-i raspunzi. Se lupta cu bàrile protectoare cu care-l imobilizam în pat sau pe canapeaua unde-si petrece veacul. Daca-l privesc se plânge de dureri. Zilele trecute, în delirul lui, îi spusese sefei ca-l lovesc. Saracul de el. Bineînteles ca eu am fost foarte ranita în adâncul sufletului. Sunt de multe ori nesimtita si-i raspund în doi peri. La înjuraturi sau la nepoliteti. Apoi încerc sa ma calmez si sa-mi spun ca nu ma pot pune cu mintea lui aflata în ghearele dementei senile. Doare sa vezi cum ne degradam ca persoane.

Ni se întâmpla si ca persoane aflate înca în floarea vârstei. De câte ori m-a ranit JUne. Nu-i aduc aminte pentru ca oricum nu recunoaste si nici scuze nu-si cere. Nu cu cuvinte cel putin. Apreciez doar ca s-a schimbat mult. Este foarte dulce si pasional cu mine. Nu am cuvinte sa descriu dulceata buzelor sale. Numai i se pare bolnavicioasa pasiunea si dorinta mea de a face amor zilnic. Stie ca niciodata nu ma pot satura de el. Chiar daca sunt epuizata fizic si emotional Poate din cauza dopaminei generate în creierul meu. Un îndragostit produce un nivel de 7000 de ori mai mare decât o persoana obisnuita. Amorul fizic este doar împlinirea iubirii. Mi se daruieste neconditionat acum. Nu are nevoie de stimuli exteriori. Îmi cere sa nu-l însel cât timp vom mai fi împreuna. Stim ca timpul nostru este pe sfârsite. Poate de asta mi se daruieste atât de repede. Gesturile sunt tandre, paisonale. Cuvintele lui atât de magulitoare pentru mine, batrânica grasuta:
- Giulita mia, niciodata nu am avut parte de amor atât de intens. Sunt atât de viril cum nu am fost cu nici o femeie din viata mea. Si nu ma pot opri. TU esti viagra mea. Poate unul la un milion întâlneste perechea perfecta.

Stiu ca asa este. Nu se datoreaza faptului ca el este foarte bine dotat de la natura. Este reactia fireasca la iubirea pe care i-o transmit atingerile mele. Cuvintele mele în pat, privirea care-l îmbata si trezeste în el pasiunea irationala. Stie ca ma raneste fizic, stie ca este un animal de prada în pat care nu poate fi oprit. Buzele lui ma rasfata. Sfârcurile ma dor doar când ma gândesc la el. Carnea toata mi se înfioara doar amintindu-mi privirea lui rascolitoare. Ma cuibaresc în bratele lui si-l privesc minute în sir dupa ce m-a avut. Este frumos pentru ca ochii mei vad în el perfectiunea. Prea frumos pentru a fi adevarat. Prea frumoasa sunt eu când ma vad oglindita în caldura din ochii lui. Sarutari pe frunte, pe ceafa, în crestetul capului. Sarutari pe vârfurile degetelor. Gelozii care-mi fac placere:
- Mirosi a sarutarile altui barbat. Cine te-a adulmecat pe gât, Giulita?
L-am plesnit peste umar:
- Poate numai gelul de par poate mirosi asa. Doar zi si noapte ma supraveghezi.

Abia ce plecase vineri seara pe la zece ca la doua noaptea ma trezeste cu sarutari. Fusese în stare sa vina cu pretextul ca avea nevoie sa ma sarute. Stiam ca vroia sa se convinga ca sunt singura în pat. Mi-e draga nebuna lui gelozie. Toata laudarosenia ca El niciodata nu a fost gelos. hahaha:
- Nu uita ca te privesc de acasa, Giulita. Nu ma ráni.
- Asa deci. Dar toate infantilele tale bravade când ma incitai cu remarci de genul:- Faina tipa, avea corp frumos... sau când nu încetai sa-mi vorbesti de altele care au trecut prin patul tau?! Doare, nu-i asa?! Am pierdut atâta energie în puerile reprosuri. Când doar de iubire era nevoie. Dar de câte ori ma iluzionam ca am ajuns la inima ta, ma îndepartai cu superficialitatea ta. Nici astazi nu esti mai breaz, doar ca ai început sa iubesti desi nu mi-o spui. Da... îmi spui Giulita de mi amor, asa ca si când ti-ar fi scapat pe nevrute. Dar niciodata nu-mi spui: Te iubesc!

Cer prea mult. Buzele lui care ma saruta zilnic minute în sir, mi-o spun. Mângâierile lui atât de tandre , mi-o spun. Copilareasca lui purtare în pat, mi-o spune. Se strecoara pe sub cearceafuri si-si scoate capul jucaus ca sa ma faca sa râd. Si râdem. Uneori ar vrea sa-l ascult. Se lanseaza în explicatii. Eu din vârful patului ma prefac atenta pâna când numai pot si izbucnesc în râs:-
- Doamne, câta rabdare trebuie sa aiba o femeie cu tine. Te ascult si ma prefac ca te înteleg desi gândul mi-e numai la mierea buzelor tale. Taci si treci în pat.

Lumina strabate numai prin cei putini centimetri lasati ridicati de la jaluzele. Suntem numai noi doi si nebuna noastra pasiune. Urlu de dureri si nebanuite placeri. Zilnic noi si noi fiori inunda corpul meu. El se descopera mai viril si instincte animalice iau locul tandrelor mângâieri, pentru ca mai apoi sa redevina din nou copil în bratele mele. Nu exista limite si nici orgasmele numai sunt acceptabile. Îmi spune ca sunt cea mai ciudata persoana pe care a întâlnit-o. Ma excita palmele si picioarele lui reci, ma înfioara membrul lui în nonerectie, atâtnând între picioare. Îl rog sa nu aiba erectie, sa nu ma patrunda...si pe el asta-l înebuneste:
- Toate femeile vor un membru enorm, sa fie rupte si penetrate fara oprire. TU... vrei sa ma simti, sa ma adulmeci. Vrei sa te sarut fara sa am erectie. Cum pot atinge sfârcurile tale fara sa ma pierd?
Iubeste-ma cu alte simturi. Nu lasa masculul din tine sa se trezeasca asa de repede. Uita de genitalele tale si ale mele si lasa doar pielea sa se bucure de atingerea celuilalt.
Da, uneori reuseste sa se stapâneasca pret de doua minute. Atunci ma excita cu claia de par pe care mi-o trece peste corp. Cu buze care abia ce ma ating, cu degete care se plimba alene peste tot. Da... hai sa lasam visareala. Simt fluturi în stomac. Iubi abia daca va veni pe seara sa ma vada. Ieri mi-a facut o vizita inopinata pe la orele 16. Pe jos a venit. Si nu a plecat pâna nu si-a luat portia. Am sperat ca-mi mai face o vizita pe noapte. Dar nu a fost sa fie. Asa ca m-a îndopat eu cu 3 farfurii de supa de salata verde cu câte o pulpa de pui în fiecare.
... De citit psihologie... nici vorba. Nu sunt în stare sa asimilez si nici sa trag concluzii. Mi-am pierdut câteva zile citind si ajunsesem sa ma autocompatimesc.

târziu în noapte

Nu m-as fi deranjat sa-mi urc laptopul în pat dar trebuie sa ìmpartasesc jurnalului meu aceasta imensa fericire. Coborîsem în bucatarie. Doar în camasuta dantelata, un pic de mov, fara sosete pe gresia atât de rece. Nici casa nu te îmbie, mai ales când iesi din camera ta încalzita si de caldura a doua corpuri care tocmai au terminat sa-si daruiasca placerea carnii. Ma sarutase la usa si-mi aranja parul ravasit dupa urechi privindu-ma cum numai un barbat care iubeste poate sa o faca. M-a tras dupa el în fata oglinzii din baie:
- Uita-te cât de frumoasa esti. Radiezi cum nu am mai vazut nici o femeie radiind.
- Sti ca numai datorita îmbratisarilor tale sunt atât de frumoasa. Stiu ca stralucesc si simt ca-mi vine sa zburd prin casa desi sunt vlaguita dupa tine, dupa ziua de astazi, dupa noaptea trecuta, dupa atâtea zile de oboseala.
- Giulita, tu-mi iei tineretea. Am sa ajung un batrànel de 100 de ani si tu ai sa topai ca o tinerica pe lânga mine, cerându-mi mai mult si mai mult sex.

Juca pe batrànelul cu vocea pitigaita, îndoit de spate dar cu ochii atât de jucausi si expresivi. Am închis dupa el si am fugit la etaj. Mi-am aprins o tigara, mi-am pus pijamaua de copilasa mostenita de la fata sefei si am urmarit cum se apropia încet, încet dinspre intrarea la garajele noastre. Lasase geamul dinspre mine jos si-mi cânta pe muzica celor de La Ley:
- Me encontré en un balcón
con un ángel celestial
que me devolvió mi cabeza
me explicó como encontrarla
cuando se desprende el alma
conectandola a mi corazón.
Se culcase de tot pe scaunul copilotului. Vocea lui acoperea muzica din masina care se misca abia perceptibil spre curba dinspre oras. Se încadra pe directia de mers si claxona lung si repetat în noapte. Un ultim salut, o îmbratisare sonora si fluturat din mâini. Pleca ca-n fiecare noapte, pentru ca sa revina a doua zi cu aceiasi ochi de neastâmparat amant pus pe sotii. Daca ar fi dupa el doar cu prostioare m-as alege pentru ca lenea este mare. Cum spune el :
- Sti ca iar ne apuca noaptea si ma asteapta acasa.
Sincer nu-mi pasa. Îl seduc si am parte de ambele mele portii de sex pe zi.

-Nu-mi veni cu povesti puerile ca esti obosit si stresat. Ma folosesc de laudarosenia ta. Te dadeai grozav ca tu esti înca mai viril când esti rupt de oboseala. Asa ca taci si lasa-te sedus.

Se lasa-n voia mea si ajunge sa ma rasfete cum vreau eu. Atàta pasiune are în el acest columbian ca nu are cum sa-mi reziste. Senzualele lui buze si-au gasit perechea în ale mele flamândele buze:
- Giulita mia. Cine nu stie sa sarute nici nu stie nimic din arta amorului. Atât de moi si de flâmânde buzele si limba lui. Ma linge cu toata limba pe buze si trece peste ele facând cercuri peste ale mele. Nu are sarutul lui nimic din sarutul francez. Adica nu mult. Buzele mele apuca usor un colt din buzele lui. încerc sa musc partea cu acel smoc de par de sub buza. Atât de senzual lasate acolo tocmai pentru a-i da unicitate. Când venise astazi dupa mine în oras, proaspat barbierit, cu tenul stralucind de odihna si tinerete as fi vrut sa-i sorb mierea buzelor, sa ma umplu de mirosul lui îmbatator. Ma cuibarisem în scaun si abia asteptam sa ajungem în casa sa-l cuceresc. Îi era foame si numai cu prostioare erotice ma incita în timp ce rontaiam feliute subtiri de cas, cârnati românesti picanti, castraveti murati. As fi lasat acolo aperitivul dar stiam ca tare foame trebuie sa-i fie daca-mi cere mâncare. Abia daca manânca ceva în comparatie cu mine. De asta este asa de fragil. Se pare ca putinul îi ajunge. Bine ca nu si în pat.

Ma culc obosita si iritata ìn cele parti si totusi abia astept sa vina sa o luam de la capat. Îmi trece într-o ora toata durerea, febra musculara, sfârseala din corp. Adica nu chiar dar ce conteaza. Asteptând la medic astazi aveam frisoane de epuizare dar abia ce l-am vazut am si uitat de ele. Si nu este putin la ce ma supune zilnic. Ajung sa-l rog eu sa ma menajeze?! Ca ce-i mult e mult?! Râde si nu-i pasa. Continua în ritmul lui de nestavilit. Si apoi chiar nici nu simti oboseala în timp ce faci amor. Dupa, este alta poveste. Doarme poate câteva minute, sau nu... si-mi cânta la chitara. Sprijinit de perini, gol, acoperit pâna la brâu îmi cânta acum câteva seri.De la chitara clasica trecea la rock, mai apoi îmi compunea mie pe ritmuri de flamenco....
Si ochii lui îmi spuneau ceea ce cuvintele nu puteau sa cuprinda. Si-i sarutam mâinile si-mi saruta suvitele rebele. Sa ne purtam unul cu celalalt ca si cum fiecare zi ar fi ultima pe care o petrecem împreuna. Ne-am daruit atâtea clipe de fericire unul altuia câte nu i-au fost harazite unui cuplu normal într-o viata întreaga.

S-a nascut sa iubeasca si sa domine ca un mascul adevarat. Daca mi-ar fi fost barbat o clipa de liniste nu as fi avut când ar fi fost plecat. Dar asta pentru ca eu îl cunosc cu adevarat. Cele mai ascunse secrete ale existentei sale mi le-a dezvaluit si chiar daca nu-mi plac, le accept. Poate asta înseamna sa iubesti cu adevarat.

Despues de ti no hay nada

M-am racit astazi pe când stam la prânz cu señor prin curte. Iesisem doar cu un pulovaras care-mi vine larg. Abia ce ne ridicasem dintre plapumioare. Transpirasem cu June. Ne iubiseram cu foc si cu atâta pasiune. Astazi al meu a fost. Asa cum îmi place mie. Se daruise iubirii si nu machismului sau feroce. Se pierduse în bratele mele si eu am fost cea care l-a posedat nebuneste. Uitase ce foc neostoit am în mine. Doamne ce fata de copil frumos are când se abandoneaza. Îmi cerea:
- Follame, Giulita. Follame!!! Iubeste-ma!
Cum se poate ajunge la atâtea orgasme?! Atâtea îmbratisari si atât de muscate si nesatule buze. Nu are June erectie puternica când ajunge în pat cu mine. Si astazi îmi cerea sa-l motivez:
- Unduieste-te Giulita. Danseaza-mi! Arata-mi chiloteii! Motiveaza-ma!
- Nu am putere iubitule. Sunt epuizata psihic. Ai vazut ce grele au fost aceste doua zile cu señor. Nu vreau sa ai erectie putenica. Lasa-ma sa te simt moale si dulce între picioarele mele. Vreau doar sarutari. Uita de membrul tau si lasa-ma doar sa-ti adulmec pielea si sa ma bucur de sarutarile tale atât de dulci. Daruieste-mi un lung preludiu. Doar sfioase si dulci atingeri.

Am închis ochii de placere pe când îmi atingea atât de suav sfârcurile. Ma arcuiam sub atingerea parului lui pe umeri, între sâni, pe burta. Unghiile mele se înfigeau adânc în spatele lui. Ma atingea abia perceptibil cu membrul lui atât de moale si totusi atât de tandru. Ma inundam deja de calde suvoaie. Pelvisul meu se freca frenetic de al lui. Atunci prinsese viata si acea dulce parte a lui. Îsi cauta loc în mine. Visam si ne unduiam. Mai adânc si mai adânc în mine. Unul în fata celuilalt sub plapumioara moale, pierduti între cearceafuri. Frenetice miscarile mele. Urcasem doar cu parte a corpului pe el. Privirea lui pierduta, respiratia mea sacadata. Miscari atât de spasmodice, atât de voluptoase. Ma implora sa-l domin si nu trebuia sa o faca. Era clipa mea , nici nu putea sa ma opreasca. Nu ar fi avut forta necesara sa ma stavileasca. Nu tin minte când am fost eu ultima data atât de pornita. Nu ajung niciodata chiar. De fiecare data simte el nevoie sa domine si sa conduca jocul erotic. Astazi nu mi-a facut fata. Nu tin minte când am avut ultimul orgasm de acest tip. M-a epuizat si mi-au trebuit câteva minute sa ma relaxez pe partea mea de pat. Departe de el. Càteva minute doar. Mai apoi si-a adus aminte care sunt rolurile în pat. Ca doar el este macho-ul dominant. Si mi-a demonstrat. Tot culcati pe laterala. Ma penetra atât de salbatic încât fara sa vreau am tipat de câteva ori. Nu stiu unde ma lovea dar rau de tot durea. Tipetele mele mai rau îl întarâtau si cauta cu aviditate acelasi loc sa loveasca cu sete. Gemetele mele aveau parca ecou în linistea camerei mele. Transpiram amândoi si ajunsese sa ma penetreze pe uscat. Fluidele mele se epuizasera pe moment. Totul devenise lipicios si simteam cum ramânea pielea membrului sau lipit de labiile interioare ale vaginului meu. Si ma ardea din nou si nu-mi pasa de usturimea provocata. Nu exista durere si disconfort în clipele pasiunii. Degetele lui atingeau cu frenezie clitorisul meu, membrul lui atât de puternic vascularizat alte si alte lovituri aplicau peretilor vaginului meu. dintr-o parte, dintr-alta... pâna în pronfunzimi.



Simteam ca în sfârsit se va termina. Îi iesisem în întimpinare cu propriile mele orgasme care-mi blocheaza muschii vaginului parca într-o înclestare. Gemea de placere el, la fel si eu. Totala epuizare. Binemeritata odihna. Degetele lui care se plimbau prin parul meu ciufulit. Ochii care ne straluceau de suprema placere în întunericul camerei cu jaluzele lasate jos. Ma ridicasem cu greu pentru a ajunge la toaleta. Priveam chipului angelic pierdut printre plapume. Pielea atât de alba, nasul atât de mic, buza dreapta lasata atât de voluptos în partea dreapta. Acel colt de buza ma înnebuneste pe mine când vorbeste. Si atât de departe de tipicele trasuturi latine este chipul lui. Par castaniu, piele mai alba chiar decât a mea, aproape neatinsa de razele soarelui pe timp de vara, cele doua smocuri de par distribuite pe verticala pe sub buze, perciunii lungi si parul ondulat. Nu are nimic de columbian în el. Umeri îngusti, brate scurte, palme mici, picioare mici, solduri exagerat de strâmte si ... un membru cât pentru doi barbati. Ce ironie a sortii. Fund obraznic, de invidiat. L-am îmbratisat dintr-o privire si am dat sa ma îmbrac. Trebuia sa arunc o privire la delirantul meu señor. Toate bune. El dormea pe când m-am cuibarit din nou lânga el. Lasasem pe mine sutienul si chiloteii nou descoperiti. Am renuntat la tanga în favoarea culotilor. înalti, decoltati în partea din spate si înaltuti si bogat decorati cu dantela pe partea din fata.Ne plac mai mult. Aproape dormind îmi ceruse sa-i trec unghiile peste spate. Urcau si coborau unghiile mele lungi peste spatele lui, coborau pe umar spre piept si pe brate. Se înfigeau în carnea lui, ca si când ar fi vrut sa smulga o parte pentru mine. Pe sub brat ajungea palma mea sa mângâie pectoralul sau si degetele se pierdeau în parul pe care si-l lasase crescând. Se obisnuise ca-mi place pieptul paros, ca nu se poate spune paros, dar macar nu este ras. Abia aici am cunoscut barbatii barbieriti pe tot corpul. Si eu sunt, o dungulita doar deasupra . Nici nu m-as mai putea închipui cu paduricea pubiana. Nici nu-mi mai pot imagina un pelvis masculin paros. June are doar un dreptunghiulet de un centimetru înaltime si cam trei pe latime. Este obsesiv de curat si maniac în ale igienei. Deci ma bucuram eu trecând vârful unghiilor printre firele de par de pe piept, special lasate sa creasca pentru mine, ca semn al masculinitatii. Aveam eu imperioasa nevoie sa vad un piept de barbat si nu unul de maricon. Ca asa este pe aici. Unde este un corp de barbat frumos, apare în urma lui altul.... si atunci îti dai seama ca sunt gay.
Mângâiam si mi se înclestau unghiile în pieptul lui. Ma lipisem de el si-i simteam respiratia relaxata. Adormise. Ma luase si pe mine cu somn. As fi adormit pe când l-am simtit din nou întors catre mine. Degetele lui îndepartau sutienul pentru a lasa sfârcurile libere. Buzele lui iar le atingeau suav, rotund, ìnfruptându-se si iar îmi cobora chiloteii. Cu ochii închisi m-am abandonat din nou în bratele lui. Cum nu, ca doar setea mea de el niciodata nu este ostoita. Si iar si iar... intra si iesea din mine, jucaus, tandru. Ma saruta pe gât, pe sâni , pe umeri, pe coapse. Degetele noastre înclestate. Ma poseda cu atâta pasiune copilareasca. Giulita de mi amor. încercam sa-i musc urechea cu cercelul. Degetele de la mâna stânga se plimbau printre cârliontii lui, bogati pe ceafa. Se înfiora, ma înfioram de placere si mi se încordau muschii coapselor de atât de animalica si voluptoasa placere. Prea multa placere, prea frenetice miscarile lui. Trebuia domolit un pic:
-Lasa-ma sa ma întorc cu spatele la tine. Este atât de domestic amorul lipita asa de tine. Mi-ar placea sa ma trezesc în noapte cu tine cautându-ma si penetrându-ma fara sa ma trezesti. Cum ai facut-o cu mine când luasem pastile de dormit. Atâta doar ca atunci ai fost deasupra mea si s-ar putea spune ca m-ai violat, ca doar eu nu stiam de mine. Doar corpul meu te recunoscuse si reactionase instinctiv.
Atât de dulce îmi saruta umarul drept pe care-mi tatuasem fluturele. Buzele lui moi îmi umezeau pielea, membrul lui îsi facea loc în mine. În ritm de lovituri de ciocan. Ma provoca . Îi raspundeam... îmi mângâia soldul, trecându-si mâna peste mine cauta clitorisul. Tremuram, ma unduiam... întorcându-ma în pat în unghi drept si am continuat într-un ritm epuizant, profund carnal. Iar mi-a gasit pozitia din care îmi putea stoarce gemete de durere si iar se pornise ca un taur de nestapânit. Buzele noastre se cautau chiar din aceasta contorsionata pozitie si se muscau cu aviditate. îsi înfipsese degetele în parul meu si ma tragea catre el. Gemeam si ma penetra mai voluptos. Fluidele curgeau pe cearceaf pe sub mine, spasmodic se termina si el, ca un leu ragind în jungla:
- Giulita, vrei tot laptele meu în tine?! Te voi umple.
Asa a si fost. Triumfal sfârsit, coplesitor. Abia am putut sa ne separam din împreunare. Simteam durerea în tot corpul. Acea covârsitoare senzatie de sfârseala fizica si emotionala. Aproape instantaneu am alunecat în bratele somnului. Càteva minute în care aproape ca nu respiram. De frica sa nu ne trezim la realitatea atât de diferita de ceea ce as dori eu. S-a ridicat dupa abia câteva minute. S-a uitat la ceas:
- Sunt doua jumatate. Trebuie sa merg acasa. Ieri am avut multe discutii în casa.
El la dus, eu la ridicat jaluzele. Patul de aranjat. Visul s-a terminat. Mi-am aprins o tigara, privind în departare marea ademenitoare. Afara cald, soare, cer senin. Închisesem ochii si parca eram din nou pe stâncile de cu doua zile în urma. Dupa minute în sir de stat cu capul în bratele lui, când mi-a cântat în urechi cântece de amor... ne plimbasem pâna la capatul cel mai îndepartat al digului. Am coborât pe rocile uriase si m-a tras catre el. Eram departe de orasel, nimeni la acea ora în port, doar în departare niste îmbarcatiuni iesite la pescuit:
- Facem amor, Giulita?! Ai pofta?!
- Iubitule, ce întrebare stupida. Te-as refuza eu vreodata?!
Cautase un loc unde sa se poata pune între picioarele mele. Îmi puteam sprijini picioarele de alte roci aflate la înaltimea sezutului meu. Îmi desfacuse cureaua jeansilor. I-a coborât de pe un picior, pantoful pus la adapost si a lui am fost. Unde, cum si când vrea. Si nu exista nimic ce nu as experimenta cu el. Locuri, pozitii, senzatii. Da... nu as accepta amor în trei sau cum este la moda... în grup. Nu ne-am mai putea privi în ochi. Eu as muri de gelozie ca alta se afla în bratele lui si stiu ca nici el nu ar putea accepta sa ma stie a altuia. Doar certati fiind... si aproape mi-a spart usa si geamul casei sâmbata trecuta. Am circumstante atenuante. Eram sub efectul sedativelor si atunci nu raspund de mine. Experienta a fost un avertisment pentru el. Se poarta ca un înger cu mine. Stie ca nu vrea si nu poate sa ma piarda. Acum stie cum ma simt eu când el se întoarce la nevasta acasa. Stie cum e sa te roada gelozia si furia ca altul este lânga persoana iubita. Stie ca singurul meu gând când pleaca de la mine este sa nu poata sa aiba ochi pentru printesa din casa. Este inevitabil sa nu faca amor cu ea. El spune ca o data pe luna, eu nu-l cred. Dar chiar daca ar fi mai des... noi ne iubim o data sau de doua ori pe zi .Si.... nu cred ca mai poate face mare brânza în casa. Mai ales ca aia este cu puritanismul si atât de monotonul amor domestic. Nu-l doreste si nici nu are chef de el. Doar nu geaba dorm cu plapumi separate. Mi-a spus de atâtea ori ca nu poate avea erectie cu soata. desi este frumoasa si cu 15 ani mai tânara ca mine. Vesnic smiorcaita si bolnavicioasa. Stiu ca ma iubeste dar se ìnapatâneaza sa mi-o spuna asa, direct. Îmi cânta... îmi demonstreaza. Ieri , el în bucatarie, credea ca nu-l aud din camera:
- Daca în vis as putea zbura, as veni pâna la tine si ti-as spune ceea ce niciodata nu am putut rosti...
Fost rocker pletos, sute de cântece de dragoste mi-a susurat în urechi. Dupa multe partide de amor , gol sau îmbracat fiind, se preface ca-mi cânta la chitara electrica. Da... de saptamâni întregi vreau sa aduc din nou chitara de la sefa din casa. Sa ma alinte dragutul de el cu fine acorduri....

Dupa abia doua ore a revenit la mine. Urmau sa plece cu sefa sa cumpere o alta aparatoare si pentru sofaua din living. Cum señor are zile de delir este în vesnica miscare si în nebunia lui vrea sa se ridice si sa plece: la munca, la fosta casa sau pe unde îl poarta delirul. Asa ca-l culeg de pe jos, de sub paturi , ranit si julit peste tot. Asa ca mi-a montat June aparatoarea la patul din camera dar mai aveam nevoie de unul si pentru sofa. S-au dus împreuna si au adus un model potrivit. În sfârsit, señor mi-a adormit astazi pe la 16:30. Asta dupa ce gura o secunda nu i-a tacut în ultimele doua zile. Momente de luciditate amestecate cu halucinatii si cu obsesiile trecutului. Sunt unu din noapte. Eu cu laptopul în fata, señor sforâind pe sofa. M-am catarat cu picioarele pe lateralele fotoliilor lipite una de alta.



Petrecusem astazi sapte ore si jumatate în compania lui June. Iubindu-ne, muncind, cautând vechi cântece care-i revin în memorie.

Un cântec la mistocareala... ca si urmatorul:



salsa pe care nu am putut dansa salsa cu el... ca doar trebuie sa prinzi ritmul foarte rapid aici... si el se misca pe orizontala si pe verticala în jurul meu... pe melodia asta, luându-ma la misto... ca am sa merg acasa la nunta lui fiul meu si am sa-l parasesc ... haha.
Nebunul. Ar merita. Dar ce m-as face eu fara sabrosura lui... hm... cum s-ar traduce:
Sabros... gustos... gustoriceala lui. Nemernicul dulce. Noa... uita pe ce melodie ma obliga el sa dansez joia trecuta, dupa ce eu abia ma dadusem jos de pe pervazurile lui sefa... de la frecat geamuri. Si mai si facuse el cu mine piruete prin camera, aruncata ca un sac pe umarul lui, învârtindu-se ca mine ca un titirez, pâna m-a aruncat si s-a aruncat asupra mea pe pat. Este copilaros de dulce, tiranic de posesiv si atât de încapatânat si usor iritabil. Dar... traim de câteva zile o renastere a iubirii si... o confirmare din partea lui a sentimentelor profunde pe care le are pentru mine. Ne-am gresit unul altuia dar ne-am iertat:
- Maniaticule, cu prosopul tau de baie nimeni nu s-a sters, nici macar eu.
- Ce prosop îi dadeai tipului care venise la tine sâmbata noaptea ?! Toate ca toate, ca te-ai fi culcat cu el, treaca mearga, dar sa se stearga cu prosopul meu... asta nu ti-as fi iertat.
- Tontule. S-a întâmplat fara premeditare si fara sa fi fost lucida. Si numai din vina ta, pentru ca ma parasesti când îti vine tie, în loc sa ma iei în brate când vezi ca sunt psihic epuizata. Ai vazut cât eram de iritata si m-ai lasat dintr-o toana. Ti-ai luat jucariile si ai plecat. Si apoi am dreptul la un barbat care doarme cu mine. Vreau sa fac amor zi si noapte. Nu poti... caut altul.
- Tontorona. Camere de filmat am sa pun peste tot si am sa te urmaresc zi si noapte. Ai vazut ce nas am. Ca ars am sarit atunci sâmbata noaptea si am iesit ca turbat din casa. Simteam ca se va întâmpla ceva.
- Nebunule. Toate le-am putut spune sefilor... în afara de scena pe care mi-ai facut-o în casa. Ai vazut... nu ne deranjeaza sefii daca ne surprind în casa cu usa camerei mele închisa. Se aseaza sefa ... si asteapta sa cobor sau pleaca si ma suna de acasa. Asta pentru ca stiu ca esti cu acte în neregula si îmi permit sa am viata mea intima. Când vreau si unde vreau. Dar daca le-as spune ca ai dat afara un tip din casa mea... hm... nu stiu exact care ar fi reactia lor. Adica linistea casei conteaza. Ca daca era la mine în casa... se amuzau copios. Dar... cum nu pot avea casa mea si sa si muncesc 24 de ore la capatâiul lui señor... închid ochii. Ai vazut ce stresata si speriata este sefa numai la gândul ca am sa lipsesc doua zile de lânga batrân.

Astazi cu lacrimi în ochi îmi spunea sefa ca ea întelege prin ce trec eu, pentru ca lucreaza într-un centru cu copii handicati:
- Eu îi preiau la 10 si scap de ei la 16:30. Dar Julia, sta toata ziua cu tata. Si daca eu sunt obosita de situatia cu el... si abia ce stau pe aici nu ma mir de ea ca uneori explodeaza.

Ne-am mai prostit noi cu june pe seara. Cina în doi dupa ce el si-a terminat de reparat-peticit bara din spate, pe care si-a lovit-o neatent fiind pe când cu escapada la Les Cases de Alcanar... deunazi. Sarac fiind... peticeste. Am sa-i spun lui copilul sa i-o vopseasca pe când o pune. Deci cina în doi. Nu romantica. Ca doar mi-am taiat eu o ceapa si am stors-o bine de tot. Îmi place la nebunie lânga supa de fasole verde. De fapt lui îi dadusem mâncare de fasole cu pulpe la cuptor. El haleste ardeii iuti... întregi, iara eu... nu puteam sa-mi refuz o cepisoara:
- La voi nu se manânca ceapa cruda?
- Numai amestecata în salata de cruditati, stoarsa bine si cu lamâie pe deasupra.
- Da... ca sa nu va miroasa gura. Dar usturoi manânci când pun mujdei pe carne.
- Aia-i alta mâncare de peste.
Povesteam de fotbal. Eu îmi aminteam mai bine numele jucatorilor si apoi nici eu nu sunt pe dinafara cu sporturile.
- Stii iubitule. Tu ma ajuti sa-mi câstig pâinea. Daca nu ai fi lânga mine sa ma alinti si sa ma ajuti sa uit stresul zilei facând dragoste cu mine, de mult as fi luat-o razna. Asta nu ca nu m-ai facut sa sufar destul în acesti aproape doi ani, dar nici eu nu am fost mai breaza ce-i drept. Starea de anxietate a batrânului mi se transmite si mie.
- Starea ta de anxietate mi se transmite si mie si uite asa am ajuns ca ne-am ciondanit si ne-am ranit nu o data. Giulita de mi amor, atâta mi-esti de draga.
- Simt ca îmbatrânesc June. M-am urâtit.
- Deci asa. Ai ajuns o batrânica. Ca aia din poezie.
- Nu fi rau. M-am îngrasat, m-am mai ridat ici pe colo. M-am îngrasat chiar si acolo... Dar asta numai din vina ta.
- Hm... ce bogatie. O femeie trebuie sa aiba ce-i trebuie acolo. Prostii astia de pe aici nu stiu ce este frumos. Un fund rotund, o pasarica apetisanta...
- Nebunule. Noa... ca n-am îmbatrânit si în pat.
- Acolo esti toata o hembrita, Giulita mia. O nebunie de femeie, tânara, voluptoasa. Numai buna de calarit.
- Tontoron. Fanfaron.
- Penetraitor, vrei sa spui.
Si râde. Si ochii îi râd. Si ridurile în laba gâstei i se vad mai pronuntate în jurul ochilor. Si el s-a schimbat. Si nu putin. Din pustiul care nu parea nici de 30 de ani... pai pare un pic mai în vârsta. Nu mult însa. Daca-si pune însa ochelari de soare este încântator. Atât de frumos, cu un aer atât de smecheros, dând din fund ca o fetiscana:
- Sa sti ca si eu pot sa dau din fund. Las ca ies eu la oras pe troace si-mi pun o rochita scurta de-ti iau piuitul.
- Nu ma face gelos, Giulita. Cu picioarele tale, trezesti pasiuni.

Da iubi. M-ai agatat pe strada pe când tantos coboram eu pe toace, în rochita mea scurta, de culoare roz. Si ne-am iubit din prima seara si ne mai iubim. Dar si cu sotul meu m-am iubit din prima seara si uite, multi ani am fost împreuna. Îmi cânta dupa amiaza cântecul cu Juliana... ti-am dat numele meu si te-ai dus la NY si m-ai lasat pentru altul:
- Nu ai putea sa te însori si cu mine. Sa fim un cuplu de bigami. Eu cu un sot, înca, tu cu o soata, înca... si sa ne casatorim si noi, cica cu acte.

- Daca ai sa pleci acasa, la tine în tara, cândva, ai sa-mi scrii?
- Am sa-ti scriu Giulita si am sa-ti trimit fotografii cu mine. Ca sa vezi cum îmbatrânesc.

Era obosit. Cum termina de mâncat parca-l ia cu somnul. Pleca:
- Saruta-ma numai cu coltul drept al buzei sa nu simti gustul cepei.
- Ma duc sa-mi odihnesc oasele si sa stau un pic cu fetitele.
- Vezi sa-ti odihnesti si celelalte parti pentru ca sunt cu ochii pe tine. Nimic pe acasa. Totul îmi apartine de drept.

L-am condus la masina. Ne prosteam:
- Uite... Jupiter, Marte, acum se poate vedea cu ochiul liber fiind iarna.
- Nu schimba vorba, june. Sunt cu ochii pe tine. Te simt si vai de capul si de alte cele ale tale daca nu te pui cumintel pe canapea. Si acolo sa te prinda aproape zorii zilei.

Nu am de ce sa ma plâng. Cuplurile casatorite abia daca se ating. Vad la sefi, la prieteni. Parca au îmbatrânit si au uitat de pasiunea cárnii. Bucura-te Giulia. Mai sunt destui ani în care poti sa te simti feminima fara sa te acreasca menopauza. Chiar... sunt sau nu menopauzica?! Ca tot nu m-a lamurit medico.

June a plecat cântându-mi si din masina. Sarutari din vârful buzelor, viraj la dreapta, un brat înaltat salutând înca, repetate claxoane. Semn ca este atâr de fericit. Si eu iubitule. Si eu iubitule.
De n-am fi asa de aprigi amândoi poate ne-am economisi multe momente neplacute. Ar trebui sa ne intre bine în cap ca ne iubim si ne dorim. Spune el de multe ori:
- Din prostii numai cele necesare.

M-am încalzit ascultând atâta muzica latina, June. Mâine dansam.

Un amor tan grande

Iubirea mea pentru tine este atât de mare, a ta pentru mine la fel...

O zi perfecta. Terminat treburile de dimineata cu señor. Mintea lui era undeva în trecut. L-am lasat sforâind si am urcat la mine. O baie, spalat parul si pictat unghiile. June a aparut si l-am rugat sa ma pieptene. M-a aranjat ca la coafura. Radiam. Fardata, parfumata, plutind prin casa am dat sa iesim. M-am întors dupa ochelarii de soare si dusi am fost.

Ne îndreptam catre oraselul vecin. Sporovaiam, fericiti. Degetetele mele, în mâna lui stânga:
- Mai am multe de învatat în viata. Simt ca cresc ca si persoana desi mai sunt multe ce trebuie sa reusesc sa controlez. Una ar fi furia si rabufnirile necontrolate.

Era un fel de a-si cere scuze pentru iesirile lui în momentele în care m-a jignit. Barbatii nu stiu sa-si ceara scuze. Dar era un pas catre pacea interioara. Intrasem deja în orasel. La un moment dat a vrut sa schimbe directia de mers pe una din întortocheatele stradute care se pare ca lua directia opusa portului. Nu s-a asigurat si uita pocinogul. A dat cu bara din spate în botul altei masini. Formalitatile de completare a foilor de asigurare. Nu mare brânza la celalalt. Doar el s-a ales cu bara smulsa.

A parcat masina într-o piateta si ne-am càutat un restaurant unde sa servim o cafea si un platou de fructe de mare. Caracatita a la gallega. Prea putin fiarta, dar ce conteaza. Mi-era frig. Masa noastra era la umbra. Mai apoi ne-am dus la plimbare:
- De ce nu te plimbi cu mine de mâna? Sunt frumoasa, chiar daca este vizibila diferenta de vârsta. Tu pari mult, mult mai tânar. Ti-e rusine cu mine?!
- Giulita mea, ce prostii vorbesti. Esti asa de frumoasa. Dar nu sunt obisnuit sa merg de mâna cu nimeni. Mai degraba de brat.
- Pai eu nu vreau sa ne plimbam de brat. Vreau sa simt caldura degetelor tale.
Ne-am dus pe un dig. Pescarusii nu se deranjau la apropierea noastra. Vântul caldut îmi mângâia obrajii si parul. Ne-am asezat la capatul digului. M-am culcat în bratele lui si ascultam marea:
- Eu nu mai am nimic de realizat. Am construit o casa pentru generatiile viitoare si nu am alte planuri de viitor. Tu ai ramas singurul meu tel. Trebuie sa ajung sa cuceresc pentru totdeauna inima ta. Este cea mai greu de cucerit fortareata. Columbian încapatânat ce esti!

Ma acoperea cu jerseul lui. Palmele lui îmi mângâiau parul atât de moale. Nu-l priveam. Doar simteam degetele lui trecând frenetic printre suvitele ravasite de vânt:
- Niciodata nu m-am simtit atât de protejata. Tu lupti pentru mine, cum nu a facut-o nici un barbat pâna acum. Cânta-mi, iubitule.

Vocea lui dulce se pierdea în imensitatea màrii:

MI AMOR POR TI ES TAN GRANDE, TU AMOR POR MI TAMBIEN
QUEDEMONOS UN RATO QUE AUN NO EMPIEZA A AMANECER
NO MIRES EL RELOJ Y OLVIDATE DE EL
NO TENGAS MIEDO YO TE PROTEJERE

Iubirea mea pentru tine este asa de mare, iubirea ta pentru mine, de asemenea
Sa ramânem înca o clipa, înca nu începe sa se lumineze
Nu te uita la ceas, uita de el
Nu-ti fie frica, eu te voi proteja.

EL QUE DIRA LA GENTE DEBEMOS ENFRENTAR
PUES ESTE AMOR TAN PURO NO DEBEMOS OCULTAR
SABRAN QUE EXISTES TU, QUE EXISTO YO
QUE NO PODEMOS EVITAR ESTA PASION...

Ceea ce va spune lumea, trebuie sa înfruntam
Pentru ca iubirea aceasta atât de pura nu trebuie sa o ascundem
Vor sti ca existi tu, ca exist eu
Ca nu putem evita aceasta pasiune...

POR QUE TU AMOR Y EL MIO
UN AMOR TAN GRANDE
NUNCA SE OCULTA DETRAS DE NADIE
QUE TODO EL MUNDO SEPA CUAN INMENSO ES ESTE AMOR

POR QUE TU AMOR Y EL MIO
SON DOS CAMINOS
QUE ESTAN UNIDOS POR EL DESTINO
Y QUE A LO LARGO NO SE DETIENEN NO MIRAN HACIA ATRAS

Pentru ca iubirea ta si a mea
O iubire asa de mare
Niciodata nu se ascunde în spatele nimanui
Ca toata lumea sa stie cât este de mare cât de imensa este iubirea aceasta

Pentru ca iubirea ta si a mea
Sunt doua carari
Care sunt unite de destin
Si ca în trecerea timpului nu poate fi oprita si nu privesc înapoi

SI EXISTE ALGUN DOLOR SE OLVIDARA
PORQUE LA DICHA SOLO ES NUESTRA
Y NADA MAS

Daca exista vreo durere, se va uita
Pentru ca aceasta este numai a noastra
Si nimic mai mult.