Duminica numai buna de reflexionat

Nimeni nu te plateste doar pentru ca sa faci companie. Trebuie sa ma eschivez zilnic din fata acceselor de plâns. Este ca si când m-as pregati pentru a fi bunica. Cred ca va fi floare la ureche sa distrag atentia unui copil fata de ce trebuie sa faci cu o persoana de vàrsta a treia. Ajungem cu un bagaj de frustrari la sfârsitul lungului drum ce se cheama viata. Dedicatie si sacrificiu este pentru mai toti trecerea prin viata. Prea putin pentru noi însine si prea mult pentru ceilalti. Unii nu suporta ca ajung sa fie o povara sau se simt neglijati. Mi-a fost dat sa vad ce se întâmpla cu batrànii în toti acesti ani. Si nu poti sa nu dai dreptate si unora si altora. Fii vor sa-si traiasca viata, batrànii vor atentie si caldura. Ajung sa-si faca rau, refuzând sa manànce sau se spele, doar , doar vor avea parte de mai multa atentie si mila. Am facut astazi imprudenta sa-i spun batrànicei ca este patetica cu plànsul zilnic. Ca ar trebui sa fie fericita daca fiul ei este fericit alaturi de sotia lui. Au început reprosurile si toata frustrarea s-a revarsat. Avea în mine un auditoriu si trebuia sa libereze toata rautatea. Mi-a parut rau ca mi-am deschis gura. M-am gândit la bietii mei parinti pe care nu i-am sunat de o luna întreaga. M-am protejat pe mine de tristetea pe care mi-o da fiecare conversatie cu ei. Aceleasi lamentari m-ar astepta. De aceleasi lamentari  au parte toti fii din partea pisalogilor de batràni. Si doamne càt de urâti mi-au fost întotdeauna batrànii cu vesnicele lor lacrimi si reprosuri. De ce fugi nu scapi. Si seamana biata de ea ca o picatura de apa cu soacra mea. La chip, la corp, la vorba si... la lacrimi si reprosuri. Asta ca sa ma turmenteze si la 2500 Km distanta.
Mi-am pus castile si ascult la întâmplare muzica. Sunt singura si poate chiar nu simt nici umbra de tristete. Convietuirea este obositoare. Asteptam prea mult de la ceilalti. În ultima luna am stat pe unde am apucat. Am dormit câte o noapte la prieteni si restul în casa fiului meu. Nicaieri nu mi-am gasit locul. Pentru prima data dupa 7 ani de pribegie prin lume am simtit ca nu am un camin al meu. Si am simtit lipsa unui camin, a unui umar de barbat pe care sa ma pot odihni. Copiii au facut ce le-a stat în putinta sa ma simt bine. Nu mi-au lipsit nici bani nici atentia lor. Prietenele au facut la fel. Amalia m-a primit cu drag la ea si eu am fost cea care am plecat doar dupa o zi. Aveam acea stare de neliniste care nu ma lasa sa stau locului. Eram înca ravasita de evenimentele care au dus la plecarea mea pe nepusa masa din casa unde am muncit timp de 5 ani si jumatate. Nu mi-am gasit locul nici pe plaja, nici în casa fiului meu. ma sufoca senzatia de inactivitate neremunerata. Nu sunt materialista. Nu m-am ales cu bani pusi deoparte dupa atâtia ani de servit. Stiam ca am acasa o parte dintr-o casa în care am investit prea mult si prea multi ani din viata mea. Dar nu ma atragea nimic spre acea casa. Înca mai simteam firele care ma legau fata de pasiunea traita alaturi de columbian. A trecut o luna. Lui îi datorez în mare parte decizia de a pleca de dincolo. Ceea ce s-a întâmpalt dupa aceea a fost doar picatura care a umplut paharul deja si asa prea plin. Psihic nu as mai fi rezistat mult la nebunia care ma înconjura. Problemele junelui doar mai puneau ceva în talerul balantei care statea sa se rastoarne. Echilibrul meu si asa fragil s-a rupt într-o dimineata. Si nu m-am uitat înapoi si am plecat. M-au dezamagit prieteni, cunoscuti, sefi. Nu simt astazi nici macar o urma de amaraciune. Stiu ca toate se întâmpla pentru ca noi sa crestem. Nimic nu se întâmpla degeaba. Sansa mi-a surâs din nou. Mi-a luat ceva si mi-a dat ceva poate mai de pret. Mi-a luat nelinistita dorinta si mi-a dat posibilitatea de a ma regasi într-un studiou de pictura, în fata unui sevalet. Muzica relaxanta, câteva vorbe schimbate când si când între cei care frecventeaza de mai mult timp acea academie de pictura. Fiecare ca nivelul lui de pricepere. Unii picteaza, altii deseneaza.Profesorul trece din când în când pe la fiecare si îndruma cu mult tact. Se simte ca este un didact. Îti sugereaza si-ti explica într-un limbaj sofisticat ce trebuie sa vezi si înca nu reusesti sa vizualizezi. Mai mult am sters. Asta pentru ca nu gândesc înainte de a trage o linie. El spune ca trebuie putine linii dar bine puse. Eu fiind o nelinistita vreau ca de obicei rezultate imediate, cu care sa-mi mângâi egoul de isteata si talentata. Nu mi-am petrecut mai mult de o ora în fata nici unui desen sau acuarele ce am realizat pâna acum. Uita ca acum am 4 ore în fata unei coli imense si abia ce mi se contureaza pe coala imensa formele.

O noua sansa mi-a dat viata ca sa pot fugi din fata monotoniei de zi cu zi. Si am de gând sa profit din plin. Înca nu mi-am facut timp sa-mi instalez si aici în casa un sevalet, dar am cumparat coala de desen si cele necesare. E ca am dureri în spate. Statul în fata unui sevalet presupune si un anume efort. Uit uneori sa-mi tin spatele drept si ma încovoi. Si apoi fac câti kilometri pot în toate directiile.