Quiero vivir la vida amándote
Sólo tu amor me ha hecho renacer
Nada a la vida pediré...
si la puedo vivir amándote
Abrázame, olvidemos el ayer
No hay dolor junto a ti
Vuelvo de nuevo a vivir
Quiero estar en tu piel
Aquí estoy, llévame
No quiero estar ni un minuto sin ti
Quiero vivir la vida amándote
Sólo tu amor me ha hecho renacer
Nada a la vida pediré... si la puedo vivir amándote
Quiero vivir la vida amándote
Sólo tu amor me ha hecho renacer.
M-a întrebat Amalia cu câteva zile în urma care au fost momentele cele mai frumoase din viata mea. I-am raspuns pe loc... Aceste ultime luni... în care mi-am permis luxul de a-mi împlini tainicele vise si dorinte. Prea târziu... si cu o urma de durere si de repros... Viata însa traita cu intensitate maxima este ca o avalansa pornita care nu se mai poate opri decât când întâlneste în cale un obstacol destul de puternic ... încât sa-i reziste...
... Ies pe strazile inundate de soare... pe tocuri, cu jeansi cu talia joasa, perfect mulati pe soldurile mele. Geci de blugi, bluzite mulate, ochelari de soare si par scurt, blond platinat, rebel... Nu m-am simtit niciodata mai bine în pielea mea. Nu visez... doar plutesc pe strazi. Nu privesc pe nimeni... doar ascult sunetul tocurilor pe caldarâm. Un sunet puternic... de pasi de femeie sigura pe ea... asa cum nu am fost niciodata în viata mea...
...îmi pasa de toti ...si de nimeni prea... Kipling... Nu sunt fericita, nici trista, nici nu doresc cu disperare pe nimeni, nici nu trec prin stari depresive. Sunt goala si în acelasi timp prea plina. Ma uit la fetele celor cu care conversez si uneori le-as spune ca ma plictisesc, dar tac... si singura ma plictisesc de mine. Si atunci îi ascult si le dau dreptate, ma adaptez si-mi spun ca nu costa nimic sa-i lasi sa creada ca sunt importanti. Nu costa nimic sa taci... e doar semn ca te maturizezi. Dar draga mea Teo...eu nu am cum sa ma maturizez nici cu toate poeziile lui Chaplin... Eu traiesc doar clipa. Cu vinovatie, cu reprosuri... dar cu imensa bucurie. Ca de copii mici. Atâta doar ca jucariile mele sunt oamenii, barbati si femei, pisoiul meu nebun...si uneori ...rar de tot în ultima vreme... pescarusii...
...Muzica nu ma plictiseste. Culorile ma umple de viata, soarele ma binedispune, ploaia ma racoreste, poezia ma duce în sublimele lumi ale simtirii. Atingerile ... de alea nu e bine sa vorbesc... Alea sunt... trecatoare. Privirile...la fel... Sentimentele... ipocrite... Minciunile...dulci... dureroase... binevenite si acceptate, ca parte a jocului si a vietii în sine...
...dar hai sa mai arunc o privire la cuptor... Conopida, cu ciuperci, carne tocata, oua si iaurt...deh...sa nu fie prea multe calorii. Sefa iar platit ea... mare parte din cumparaturi... Eu stiu ca este un înger...dar altii nu mai au ochi sa vada. Pacat...
(pe scurt) 1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera. 2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul. 3. Copiii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare. 4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura. 5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc. 6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancate pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul. 7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copiii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei, apoi o casa din lemn si piatra. 8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine. 9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie - Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus. 10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica. 11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile. 12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal, incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta, nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand............................................... Peste ani... n. Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitie pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea ashaaaaa, un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si… Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul. Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.
Cum dimineata este ora cea mai potrivita sa-ti vizitezi prietenii virtuali...calatoresc si ma muzicesc. Citesc si ma afum... Ma pregatesc de o noua zi în paradisul meu... Curatenie la sefa, señor...deja stranuta, semn ca a ajuns la el o bruma de aer proaspat din living, Marta...care înca nu a ajuns în bucatarie, la micul dejun, rasaritul...care a fost doar un joc de culori si de dungi rosietice... frig si umezeala... creme de facut în uriasul tort si de cusut. Invariabil de cusut, desfacut si iar cusut.
O dimineata fara soare. Nori si un cer rosiatic. Deja se vede rasaritul soarelui din camera mea. Asta când nu sunt nori... Tigari...da, am ramas aseara fara si nu am vrut sa trec pe la bar când m-am întors de la sefa. Asa ca am terminat prin a mânca... Am continuat mai bine spus. înghetata, cafea si o cupa de Martini si una de gin tonic la sefi, asta dupa un prânz copios cu metge si cu Mira si Serioja. Iar specialitati ucrainiene. O ciorba cu perisoare cu sfecla rosie (supa rosie cum îi spun ei, cu maioneza în loc de smântâna...nu-i rea ce-i drept... mai apoi doua gratare...între timp doua pahare de vin... primul , Lacrima lui Ovidiu, al doilea, nu m-am uitat...) Nu am avut timp de al treilea, ma asteptau sefii la tura de bicicleta. Ieri, doar 22 de km, pe toate coclaurile posibile. Cica nu aveam timp sa urcam la câmpul de golf (traseu mai decent) din cauza schimbarii de ora... ar fi fost întuneric la întoarcere. La Ermita nu am urcat, frânele lui Enma nu erau în buna stare, asa ca am facut ocolul colinelor si la un moment dat, pe la 16 km, seful ne-a spus ca ne iarta dupa alti 8 km. ha, ha... nu le simtisem nici pe astea. Eu...ocupata cu mandarine. Sterpelite si mâncate din mers, desfacând cojile în aer, cu dintii, pedalând sa-i ajung. Mi-am umplut bluza hoata, cum spune seful...si acum platesc consecintele cu o diaree usoara...Am si mâncat vreo zece ce-i drept... deh, làcomia. Si apoi al naibii de dulci sunt asa... direct din copacul altuia... sunt hectare întregi.
... Întorsi acasa pe la orele 18:00... tuns pe seful...perfect spus el, dupa care rezolvat foaia de boala a lui sefa...pentru sfarsitul acestei luni, cu al meu medic, ca doar pe al ei nici nu-l cunoaste. Doar mie nu-mi foloseste la nimic o foaie de boala. Cine sa ma înlocuiasca la o escapada de acest fel?!... Deci... revenit la 21:30 la sefi, asta dupa ce mi-am rezolvat colocatarii si uitat pe sarite la filme...dar si la cartea junglei ...
... DEci economisit eu la sefi 10 euro de un tuns, dar si ei mi-au platit destule cumparaturi ieri la magazine. Astazi trebuie sa fac un tort urias pentru colegii de scoala ai lui Marta...marti este ziua ei de nastere. Cumparat ieri tot, chiar mai mult decât aveam nevoie. Am fost la magazinul Gros Mercat, un fel de magazin numai pentru firme... asa ca platit seful cu cardul lui. Cumparat eu si doau tavite de limba de porc... si chiar pomenit pe medic care sigur s-ar fi înfruptat din bunatati specifice de pe la noi. Nici nu am apucat sa descarc...deja erau si ei...adica rusii cum le spun eu...la masa în curtea vecina. Abia ce m-au vazut mergând spre casa lui sefa...au si strigat sa merg sa mânânc cu ei... Deci scurta vizita de înfruptat si de baut cu ei.... Apoi eu, cu burta plina si cu doua pahare de vin...urcat pe bicicleta...nu simtit chiar nimic...doar o pofta nebuna de pedalat. Ieri protejat si sefa partile sensibile cu pantaloni speciali...cu perinite între picioare, sterpelit de la seful. Chiar ne-am propus sa mergem cât mai des. Când vântul nu este prea puternic!!! ...
... Señor deja strànuta... semn ca ar vrea sa se trezeasca. Eu...înghetata, cu picioarele catarate pe marginea fotoliului... cu cafea cu cuburi de gheata si fumând ca turcul. Va trebui sa-l ridic asta ca sa termin cu ei pâna la 10:15 când vine Enma sa mergem la plimbarea pe jos, lunga, de duminica. 8 km... chiar ar trebui sa-mi iau si aparatul ei de fotografiat sa am Cala Sol del Riu si alte superbe peisaje de pe traseu. Vom vedea...e grea hardughia de masinarie si incomoda la drum lung...
... Deci... internet, telefoane... numai ca sa am parte de vesti, de cele mai multe ori nu bune. Mesaj de la fratelo...Suna-ma, sunt acasa la batrâni!!!...Sun imediat...mama si tata...în stare conflictiva. Daca s-au batut sau nu... nu m-am lamurit eu prea bine, pentru ca mi-au închis telefonul. Mama...tipa printre sughituri, tata nega totul...desi l-am amenintat ca zbor acasa si eu îl dau pe mâna politiei. Ramas cu fratelo...sa o convinga pe mama sa ia primul avion catre mine. Sa o vedem si pe asta!!!...
... - Sefa draga, sunt la 3000 km, dar si nu de vesnicele probleme. Nu-mi spune ca sunt victima proprie. Nu am sa fiu niciodata libera de nimeni si de nimic. Sefule... cauta-mi si mie pe cineva bogat si bun si nu batrân...Seful taiat la mine aripile: - Esti deja prea batrâna. Nu ai nimic si pe nimeni. Eu am sa am nevoie de o femeie de serviciu când am sa ma scap de Enma... ( asta o spune de fata cu ea, ca sa o necajeasca...) Eu îl linistesc ca nici el nu este tânar... doar naravas!
... Da...zâmbesc în sinea mea: - nici la pupat de glezne pe partea interioara si pulpe nu sta rau latin lover. Si apoi saliveaza când numai îmi priveste picioarele...superbe dupa spusele lui. Nebunie este viata mea... singuratate amestecata cu clipe de placere duse la extrem...
... Señor m-a amenintat zilele trecute. Cica motanul este singurul care nu-l deranjeaza. Si m-a mângaiat...amenintator. I-am spus sa nu-i dea idei lui fiica-sa, cealalta, ca nu se stie, poate chiar ramâne cu motanul si alta îngrijitoare. Si apoi ar vedea el cine l-ar mai enerva!!!... Si cine l-ar giugiuli...
...Uita cum trece timpul...S-au facut orele 9.00. Ar fi trebuit sa citesc. Ma mai documentam si eu. Dar este greoaie cartea despre gena egoismului într-o engleza pretentioasa. Si apoi sunt atâtea de facut într-o zi... ca nu-mi gasesc ragazul sa fiu si ¨desteapta¨....
... Da...prins pe mine imediat pe net dragul si departatul meu tânar prieten cu pielea de abanos... Versuri...si iar versuri... Dragul meu, ce bine ca te-am cunoscut si bine cunoscut. Sper doar sa ne avem pe aproape multi ani de acum înainte... macar în lungi conversatii. Da...astazi ma vor obseda versurile lui Robert Frost... aseara am auzit un vers ...într-un film de actiune...cu Morgan Freeman... uita l-am gasit...stiam ca-l am pe undeva... am sa-l si traduc mai încolo...când îmi voi fi terminat trebuirile cotidiene.
Robert Frost: “The Road Not Taken” / “El Camino No Elegido”:
Two roads diverged in a yellow wood, And sorry I could not travel both And be one traveler, long I stood And looked down one as far as I could To where it bent in the undergrowth; Then took the other, as just as fair, And having perhaps the better claim, Because it was grassy and wanted wear; Though as for that the passing there Had worn them really about the same, And both that morning equally lay In leaves no step had trodden black. Oh, I kept the first for another day! Yet knowing how way leads on to way, I doubted if I should ever come back. I shall be telling this with a sigh Somewhere ages and ages hence: Two roads diverged in a wood, and I— I took the one less traveled by, And that has made all the difference
Doua càràri se bifurcau într-o galbena padure Si mi-a parut ràu ca nu le-am putut umbla pe amândoua Fiind doar un càlator, lung am stat Si am privit pe una atàt de departe cât am putut Pâna unde se pierdea în desis. Si atunci am luat-o pe cealalta, fàra urma de îndoiala Fiind sigura ca am facut alegerea justa Pentru ca era ierboasa si se cerea umblata; Desi trecerea pe acolo A însemnat pentru ele acelasi lucru Si ambele în aceiasi dimineata la fel zàceau în ierburi neînegrite de pasi càlcati. Oh, am pastrat-o pe prima pentru alta zi! Desi stiind cum lucrurile merg înainte M-am îndoit cà ar trebui sa ma întorc vreodata. Ar trebui sa spun asta cu un suspin. Undeva dupa ani si ani: Doua carari se bifurcau într-o padure, iarà Eu- Am urmat-o pe cea mai putin càlcata Si aceasta a facut toata diferenta...
(poate voi, dragele mele, a-ti face o traducere mai buna, a mea este în suflet si uneori nu-mi se astern cuvintele cum ar trebui...) Traducerea spaniola nu-mi apartine...era alaturi de original...undeva pe un blog... Conteaza doar mesajul, pe care corect sau mai putin corect...eu asa l-am simtit în acest moment!!!
Poate si faptul ca-mi trag sufletul dupa o plimbare pe malul marii... cu pedalari în forta, muzica buna în casti... soare, vànt puternic din fata, o mare în vesnica schimbare... mii de culori...si gândurile care-mi zburau în departare, acolo departe, mult mai departe de Cala Sol del Riu... Nu am putut face fotografii... nu avea chef Enma sa-mi coboare aparatul de fotografiat de la etaj: - Ce atâtea fotografii!! Nu te-ai plictisit înca de ele? ... Fotografii, culori, poezii... viata!!! Cum as putea sa ma plictisesc de ele?!
Dos caminos se bifurcaban en un bosque amarillo, Y apenado por no poder tomar los dos Siendo un viajero solo, largo tiempo estuve de pie Mirando uno de ellos tan lejos como pude, Hasta donde se perdía en la espesura;
Entonces tomé el otro, imparcialmente, Y habiendo tenido quizás la elección acertada, Pues era tupido y requería uso; Aunque en cuanto a lo que vi allí Hubiera elegido cualquiera de los dos.
Y ambos esa mañana yacían igualmente, ¡Oh, había guardado aquel primero para otro día! Aun sabiendo el modo en que las cosas siguen adelante, Dudé si debía haber regresado sobre mis pasos.
Debo estar diciendo esto con un suspiro De aquí a la eternidad: Dos caminos se bifurcaban en un bosque y yo, Yo tomé el menos transitado, Y eso hizo toda la diferencia.
Si te postran diez veces, te levantas otras diez, otras cien, otras quinientas: no han de ser tus caídas tan violentas ni tampoco, por ley, han de ser tantas. Con el hambre genial con que las plantas asimilan el humus avarientas, deglutiendo el rencor de las afrentas se formaron los santos y las santas. Obsesión casi asnal, para ser fuerte, nada más necesita la criatura, y en cualquier infeliz se me figura que se mellan los garfios de la suerte... ¡Todos los incurables tienen cura cinco segundos antes de su muerte!
¡PIU AVANTI!
No te des por vencido, ni aun vencido, no te sientas esclavo, ni aun esclavo; trémulo de pavor, piénsate bravo, y arremete feroz, ya mal herido. Ten el tesón del clavo enmohecido que ya viejo y ruin, vuelve a ser clavo; no la cobarde estupidez del pavo que amaina su plumaje al primer ruido. Procede como Dios que nunca llora; o como Lucifer, que nunca reza; o como el robledal, cuya grandeza necesita del agua y no la implora... Que muerda y vocifere vengadora, ya rodando en el polvo, tu cabeza!
¡MOLTO PIU AVANTI!
Los que vierten sus lágrimas amantes sobre las penas que no son sus penas; los que olvidan el son de sus cadenas para limar las de los otros antes; Los que van por el mundo delirantes repartiendo su amor a manos llenas, caen, bajo el peso de sus obras buenas, sucios, enfermos, trágicos,... ¡sobrantes! ¡Ah! ¡Nunca quieras remediar entuertos! ¡nunca sigas impulsos compasivos! ¡ten los garfios del Odio siempre activos los ojos del juez siempre despiertos! ¡Y al echarte en la caja de los muertos, menosprecia los llantos de los vivos!
¡MOLTO PIU AVANTI ANCORA!
El mundo miserable es un estrado donde todo es estólido y fingido, donde cada anfitrión guarda escondido su verdadero ser, tras el tocado: No digas tu verdad ni al mas amado, no demuestres temor ni al mas temido, no creas que jamas te hayan querido por mas besos de amor que te hayan dado. Mira como la nieve se deslíe sin que apostrofe al sol su labio yerto, cómo ansia las nubes el desierto sin que a ninguno su ansiedad confíe... ¡Trema como el infierno, pero rie! ¡Vive la vida plena, pero muerto!
¡MOLTISSIMO PIU AVANTI ANCORA!
Si en vez de las estúpidas panteras y los férreos estúpidos leones, encerrasen dos flacos mocetones en esa frágil cárcel de las fieras, No habrían de yacer noches enteras en el blando pajar de sus colchones, sin esperanzas ya, sin reacciones lo mismo que dos plácidos horteras; Cual Napoleones pensativos, graves, no como el tigre sanguinario y maula, escrutarían palmo a palmo su aula, buscando las rendijas, no las llaves... ¡Seas el que tú seas, ya lo sabes: a escrutar las rendijas de tu jaula!
Nori amenintatori...si apoi o ploaie bunicica, au întrerupt petrecerea de ziua lui Kinga. Acolo, în departare, casa unde locuiesc eu pe malul marii...în stânga podului. Càmpuri de portocali, màslini. Fotografiile au fost facute la manastire...acolo unde ne duce seful sa urcam cu bicicleta.. E ceva de urcat, nu-i asa?! Kinga...20 ani...finuta mea Ibi, Lizzie si Giulia Eu si Camelia... astazi am deja parul vopsit...blond cenusiu...platinat. Si-mi sta bine!!! Cei 3 muschetari...Kinga, Adrian si Norbert Eu si Cristina, nora mea cea harnica si frumoasa. Norbert si Calin, ...la masa, noi...Cami, Lizzie, Ibi, Kinga cu prietenele si Cristina
Am prins semnalul de la barul din fata. Dependenta de internet este ca un drog. Fac tot posibilul sa ma abtin. Fara prea multe rezultate însa. Acum ar trebui sa fiu la curatenie la sefa. Nu am ajuns pentru ca ne-am întins la o cafea si o vorba lunga cu o noua prietena, nemtoaica, vaduva, singura aici în Vinaros, doar în compania câinilor ei.
... Mi-am pus muzica, acolo unde am lasat-o aseara, când a plecat cometa... Muzica italiana, Vasco Rossi...ogni volta... Degeaba încerc eu sa ma înconjur de persoane serioase, culte.. daca-i deschid poarta de câte ori ma cauta. Îi spun motanului ca-l prefer pe el în noptile de singuratate... dar mai apoi vine si-mi danseaza pe Billie Jean în timp ce-si da jos hainele ca în 9 saptamâni si jumatate, dar cu rolurile inversate. Eu privesc...!!! si ma ia în brate si dansam... si-mi cânta la urechi pe toate melodiile pe care le am...si pe multe altele, cunoscute de el...si ma priveste cu acei ochi langurosi si ma duce în lumi demult uitate... Degeaba-l amenint ca nu mai vreau sa-l vad... intra pe unde poate... Si gura nu-i mai tace... Ascult confesiunile lui amenintându-l ca am sa-mi gasesc doi ... bogati, care sa ma rasfete, nu saraci lipiti pamântului ca si el. Râde, stie ca nu ar avea rival. Îmi argumenteaza cu dulci mângâieri si sarutari... Râde când pleaca... râde când vine... ce ma fac cu EL?!... Spunea Enma... : nu-mi pica bine personajul,... dar când se întâlnesc în bucatarie... este fascinata de vorba si de felul lui de a fi.
... Nu pot sa scriu... prea e frumoasa muzica lui Vasco Rossi... îmi strânge inima ca în niste gheare care vor sa ma lase fara un strop de sânge, într-un urlet sfâsietor. E nebun ca mine...senza parole... fara cuvinte...
... Vineri...iarasi este vineri. A mai trecut o saptamâna. Am mai îmbatrânit, am mai pus un kilogram pe mine. Vinerea trecuta...cina cu sefii... la restaurant, sâmbata...la ei acasa. Eu cu seful lansati în discutii, Enma, blânda... Sâmbata dupa amiaza iar ne-a pedepsit seful cu o tura de bicicleta. Ca sa nu ne faca sa urcam panta abrupta catre mànastire, ne-a dus pâna la câmpul de golf... panta lejera, înafara celor doua poduri, peste calea ferata si peste autopista... dar le-am urcat lejer...(eu si seful ). 30 km... cu o singura oprire... mi-am umplut eu bluza cu mandarine, ca deh...eu sunt pofticioasa la fructele interzise...
...Au început pregatirile pentru Carnaval. Mi-am lasat numarul de telefon si la comparsa, deja am cel putin doua noi comenzi de acolo. Apoi...din cele patru costume facute anul trecut pentru fetele aduse de Rosa, anul acesta deja s-au facut 8... desafio...provocare... adica modele noi, mai sofisticate si sa nu uitam ca anul trecut atâta m-au întors fetitele acelea cu pretentiile ca mi-am promis ca anul acesta am sa iau masuri... dar nu pot. Rezultatul a fost pe placul lor si asta e tot ce-mi doresc. Sa ma specializez. Lizzie si Kinga asteapta si ele sa le dau de lucru...asa ca la treaba. Vor urma luni de munca grea... care nu-mi vor lasa ragazul sa ma lamentez...
Se vede rasaritul soarelui de la geamul meu. Un rasarit rosiatic... tomnatic. Temperaturile au mai coborât. Sunt 7-8 grade acum... desi acasa vad ca sunt -2. Eu ascult Jesus...verbo no sustantivo. Ca sa ma încarc de pozitiva energie. Sa încerc sa fiu mai buna persoana. Sa încerc sa-l întâmpin pe señor cu acel zâmbet de bunadispozitie...desi eu sunt obosita. As dormi si m-as lafai la adapostul plapumioarei. Dar... Marta de pregatit pentru scoala... señor de ridicat si mai apoi de reluat treburile casei. Zilnic am de cusut...si de dereticat dulapuri si sertare. Pixi ma ajuta în aceasta munca migaloasa muscându-ma, agatându-se de picioarele mele... înfigându-si ghearele în mine. Ieri chiar ne-am razboit un timp... pâna când am avut rani însângerate. Astazi ma gândesc ca ar trebui sa-i pilesc unghiile... dar este prea dulce. V-am spus eu ca va deveni stapânul casei. Bucuria orelor mele de tacere. Îl iau în brate si-l pupacesc. Ma culc lânga el...si-l maltratez. Nu rezist boticului acela dulce...si tuturor pozitiilor în care sta întins pe patul meu... ÎL ADOR...
... Señor si-a pus deja radio... Marta înca nu si-a terminat dusul... EU... cafea rece...o tigara, doua, trei. Pâna când corpul meu îsi va fi luat doza de nicotina.
... Nu am scris de ceva timp. Desi ma asalteaza fraze, cuvinte... care vin si dispar în cotloanele memoriei. Nu am gasit ragazul necesar sau poate tocmai nu am avut laptop. Uneori îl mai împart cu împielitatul. Si timpul îl împart cu mult mai multe persoane. Cu britanicii....duminica într-o placuta conversatie de o ora. Iesisem cu Enma...la plimbarea lunga si o avertizasem ca vom trece pe la ei. Raspunsul ei?!: - Pai pentru a sta în casa... ma multumesc sa stau la mine...nu sa trec pe la altii.
A venit totusi cu mine...si cele 10 minute s-au transformat într-o ora...pe care eu am întrerupt-o. Traduceam...si Enma era încântata de prietenii mei. Eu si mai... pentru ca Margaret era încântata de accentul meu. Bineînteles ca m-a corectat de câte ori a fost nevoie. Adevarul ca numai stiu sa vorbesc cursiv în nici o limba. Ei...sunt la Venetia, pentru o saptamâna. Deci...Enma a ramas afis de calitatea acestor persoane. Eu m-am ales cu o carte despre genetica... si doua CD uri, pe care nu am apucat sa le vizionez... desi stiu ca-mi plac foarte mult. Margaret a spus ca-mi va mai prezenta prieteni britanici cu care sa pot conversa.
... Acum îmi petrec serile cu Amalia... doctorita din Barcelona care ocupa chaletul lui medico. Are 58 de ani si pare de maxim 43... e single ca si mine ( adica casatorita în acte) ... asa ca ne petrecem serile în cine copioase, dar sanatoase...proteine... Adica serile...noptile...pâna la 1-2... La mine în casa este cald. Vorbim pe italiana si pe spaniola. Ea a lucrat în Italia... multi ani, având cabinet particular si aici si acolo. Si un sot italian, arhitect pe acolo...Deci... ne rasfatam cu meniuri copioase si conversatii interminabile pe un ton... foarte ridicat, cu hohote de râs. Sincer,... señor pare ca doarme mai bine asa... cu palavrageli nocturne... Asa ca obosita cum sunt si ora fiind foarte târzie nu mai am nevoie de tablete de somn. Vrem cica sa slabim... mâncând pe rupte seara. Recunosc ca sunt inutile orele de gimnastica pe care le facem. Eu am început aerobicul la sala...si sincer ma bucur, pentru ca ies din casa de doua ori pe saptamâna. La jogging nu am ajuns înca saptamàna aceasta... Este prea frig la ora la care vrea Enma sa iasa... si apoi am fost eu ocupata cu cârliontei de rasucit. E un du-te vino la mine în casa...care se va transforma în haos lunile urmatoare cu croitoria. De o saptamâna încoace zici ca nu am timp sa ma bucur de iubita mea singuratate. Si eu care ma plângeam !!!... Acum am si prea multa companie si NU VREAU... decât timp pentru mine. Nu am ajuns sa pictez, nici sa desenez. Nu am ajuns nici macar sa citesc. CÂND?! Am atâtea reparatii non profit de facut pentru cei dragi...încât nu reusesc sa-mi organizez timpul. Poate ajung sa-mi fac si mie o geaca de piele pe corp... dintr-o geaca care-mi vine MARE.... Desi la ce pisici sa ma obosesc daca tot nu prea ies din casa?... Ca sa le am...pentru orice eventualitate.
... Doamne... cât de multe sentimente ma ravasesc. Si nu vreau decât liniste în viata mea. Departe de ochi frumosi, de cuvinte soptite, de orele în compania cârliontilor care nu-mi vor apartine niciodata. Departe de vocea cu care-mi cânta la ureche atâtea si atâtea melodii de pe continentul lui. Nu vreau sa-l mai vad dansând. Departe de saracia lui si de iluziile pierdute. Da... cu cât cunosti persoanele din jur mai bine...cu atât vrei sa te eliberezi mai repede de sub influenta lor. Va trebui sa-mi desconectez toate soneriile de la porti, sa-mi închid telefonul si sa strâng toate pietricele de pe strada... Sau si mai bine...sa-mi pun casti pe urechi...care sa ma izoleze de lumea înconjuratoare. Da... asa am sa fac.
... si tot nu înteleg eu cât dureaza sa ma deconecteze de la linia de internet?! eu cred ca au trecut mai bine de 15 zile. Astazi este joi... Bani nu am de stricat... deci nu are rost sa cobor la târg. Mai am un blat de tort de facut pentru ziua de nastere a lui Kinga. Ieri...pe primul l-am ratat...din cauza lui Enma... care atunci proba haine de strâmtat si l-am scos cu 10 minute mai repede din cuptor. Primul meu esec pràlituresc. Nu credeti ca l-am aruncat. O crema de lamâie si topping de ciocolata pe el...si ne-am lins pe degete cu totii. Inclusiv seful, care este foarte greu de multumit. Amalia... a rezistat tentatie, Irina, sotia lui medico, nu... Enrique... nici el. Deci... nu exagerez când spun ca este un du-te vino la mine în casa...la toate orele. Toti stiu ca eu sunt în casa la orice ora... asa ca ... la mine vin pachetele... la mine se spala covoarele... la mine se opresc la o sueta vecinele. Si eu care nu ies decât la Enma... si chiar si asa ma cearta uneori unii. Pentru ca tocmai în secunda aceea...nu sunt de gasit. Poate iar am astazi de jupuit iepuri... Duminica au fost...9. Ce placuta activitate... dar ce nu fac eu pentru ai mei prieteni. 3 la sefa, 2 la Lizzie...ramân 4 pentru copii... Sa vina la mine... iepurasii...iepurasi.
1) Pot schimba felul meu de a gândi. Am dreptul de a face greşeli, deoarece spatiul de ÎNVATARE-ERROARE este înregistrat în genele mele (a rectifica este un atribut al înţeleptilor) .
2) Văd realitatea în funcţie de propriile mele nuanţe semantice. Nu exista eşecuri ci doar rezultate. Nu există obstacole, ci doar oportunităţi. Frica este ceea ce segrega creierul meu atunci când nu decid sau în cazul în care nu rezolv o problema.
3) Încerc sa dau prioritate obiectivelelor mele, fara a ma încurca în accesorii, bucurându-ma de aici şi acum, fără trimiteri la trecut (vinovăţii) şi nici la viitor (preocupari).
4) Afirm dorinţele si sentimentele mele , mai degrabă decât sa manipulez pe altii. Decid pentru mine însami în masura în care este posibil, pentru că încerc să nu las problemele mele în mâinile altora. Întâi unesc si apoi dupa aceea dau proritate fiecarui lucru.
5) Sarbatoresc când fac, simt sau gândesc , fără a ma consuma pentru ceea ce-mi lipseste. Ma multumesc cu MAI MULT sau MAI PUTIN, în loc de "totul sau nimic". (Viaţa este ceea ce trece pe lânga tine în timp ce esti ocupat a-ti face alte planuri - JWLennon) .
6) Sunt singurul meu judecător. A ma face respectat este mai important decât a placea. Hranesc autostima cu acceptarea de sine, constient, cu sentimente echilibrate şi cu munca sârguincioasa .
7) Rezolva, mai degrabă decât să amâni. Sunt încrezător în capacitatile mele. Nu ma lamentez si nici nu fac rabat angajamentelor mele , dimpotriva acţionez imediat fără să ma uit în urmá. Dacă ma împotmolesc, redefininesc etaloanele şi a vad noua paleta de posibilitati.
8) "Un om stapâneste numai ceea ce nu poate pierde într-un naufragiu" (proverb hindus). Stapânesc minimul pentru ca sa ma stapânesc maxim posibil. Nu stapânesc pe nimeni si nimeni nu ma stapâneste pe mine.
9) Transform totul în viaţa mea, fiecare circumstanţă, nenorocire sau problemă, într-o oportunitate de a ma dezvolta si de a invata. Caut sa echilibrez conştiinţa mea, sentimentele mele şi impulsurile mele.
10) Toate filozofiile şi majoritatea religiilor ofera coordonate pentru a găsi calea vieţii, cu sens şi semnificaţii. În aproape toate cazurile, aceste coordonate sunt ADEVARUL SI IUBIREA . În acest sens, a fi asertiv este a fi virtuos.
Abia acum am intrat în casa.Primul lucru pe care-l face calatorul venit de la lung drum?! Deschide laptopul.... vede ce au mai facut prietenii. Nu e bine. Asa am dat si de aceasta melodie postata de draga mea Gio...pe facebook. Eu vin din soare, strazi inundate de lumina alba, mare fara culoare... da... fara culoare. Era inundata de lumina si stralucea. Intru în casa Tacerilor si a întunericului si doar în casti traiesc. Urc în camera mea si caut iar motanul. Doarme în acelasi dulap. Ma schimb si prepar prânzul. Eu as vrea sa scriu...dar nu pot. Pixi este hotarât sa-si continue siesta în bratele mele. Señor abia acum adoarme... se stie protejat si acompaniat.
... Mi-am cheltuit si ultimii bani... si am cerut altii, cu împrumutul. M-am înscris la cursul de gimnastica. Acelasi la care merge si Enma de doua ori pe saptamâna, dar eu voi merge dimineata, de la 10:30 la 11:30. Asa mi-am asigurat doua zile de iesire obligatorie din casa. Si mi-am promis sa ies din casa zilnic... Am alergat astazi dimineata... sau cel putin am încercat. Dar macar am facut sprinturi în forta. Eram singura si alergam pe salsa. Da...trebuie sa-mi reiau minutele de dans si în casa. Doar sa ma iubesc ceva mai mult pe mine si am sa-mi recat pofta de viata.
...Mi-am tuns parul... scurt de tot, baieste, cu breton de doi cm. unul din motive ar fi ca mi-am cam ars parul anul acesta cu prea multe decolarari. Altul... transpiram când alergam si ma deranja. Se pare ca-mi sta bine... pentru ca astazi m-a fotografiat un barbat pe strada. Tinea aparatul de fotografiat cu lentile la nivelul bazinului...dar eu am auzit clicul. Este acelasi clic ca si la camera foto a Cristinei. Asa din mers... nici nu l-am întrebat ce vrea el cu chipul meu. Sanatos sa fie... si la vara cald...
... Am dormit bine noaptea aceasta, cu doza dubla de somnifere si o jumatate de kilogram de închetata în stomac. Televizorul a mers toata noaptea iar eu m-am trezit bine dispusa. Îmi propusesem sa fac destule lucrusoare astazi... si a iesit totul pe dos. Pe medico nu l-am mai prins la ambulatorio...desi îl sunasem de doua ori. Asa ca va trece el pe la mine diseara. Eu nu îndraznisem sa deschid scrisoarea ce-i era adresata de la Madrid...desi stiam ce contine. Poate chiar m-ar fi ajutat Anna... clienta mea de carnaval... sa solutionez problema tânarului meu prieten... O zi pierduta pentru el... dar speram ca va rezolva metge... profesorul lui...cica. Ma mai lafai aceste zile scriind prostioare în acest prea intim jurnal. Aseara chiar am crezut ca m-au deconectat de la retea... dar a fost doar una din multele caderi. Ma bucur sa scap de aceasta obsesie. Sa încep sa desenez si sa pictez, sa citesc. As putea chiar sa renunt la televizor... Dar ar fi prea drastic, nu-i asa?!
... Povesteam sau mai bine zis bârfeam . Ei îi spun tot... Si ea mie. Suntem atât de diferite. Ea cuminte si cica fericita în fidelitatea ei. Chiar mândra de statul ei de serioasa inaccesibila. I-am spus râzând: - Ai dreptate draga mea. Inaccesibila dar nef....ta. Sa-ti fie de bine. Statuie nu ti s-a ridicat. Dimpotriva. Asa-mi spunea si mama, cu foarte multi ani în urma. Dar ea macar mi-a spus sa-mi traiesc viata. Am întârziat doar o juma de secol sa-mi acord dreptul de a ma bucura de simturi si trairi. Acum iau lectii cu împielitatul naibii.
...Ma însotise o parte din drum si ne oprisem la capatul podului. Trecea un cunoscut cu masina. M-a salutat de departe... cred ca mai degraba neplacut surprins, din reflex. Penibila situatia. Pe scaunul din dreapta tânara lui iubita. Am zâmbit... EU?! Nu am vazut nimic. Nu cunosc nimic. Nu judec ceea ce prea bine înteleg. E peste poate sa rezisti tentatiei si inutil sacrificiul. Acum o stiu. Dar trebuia sa stiu asta acum zece ani. Nu-mi pare rau. Doar de ridurile aparute între timp pe gât. De aceea am lasat aceste 5 kilograme sa se puna la loc. Exista o limita a bunului simt la slabire. Si chiar si fetele de la farmacie mi-au spus astazi ca mai slaba sunt urâta. Deci... sport... si masaje faciale. Ieri mi-am facut o masca simpla. Ulei de masline, un ou si faina de malai grisata. Am eliminat celulele moarte prin frecarea fetei cu faina de malai uscata între timp pe fata. Oul mi-a întins piele la maxim iar uleiul l-a facut luminos. Sunt CERUL... NIMIC nu ma poate atinge. Cel putin am speranta ca rezultatul citologicului facut acum 5 luni de zile nu-mi va spune altceva. Au astia o viteza de lucru impresionanta. Vom vedea... 28 octombrie orele 14:05...invitatie la consult. Chiar...sa nu uit sa-i comentez lui medico, diseara când trece pe aici. Sa se informeze el...
Am petrecut o delicioasa ora în compania lui Margaret. Rafinata si culta persoana. Profesoara de literatura engleza, pensionata, din Leeds. Am primit trei CD-uri si o monografie de fotografii din tara ei...mult verde...Nordul Angliei... Acum ma îmbat cu muzica lui Keane...Hopes and Fears. Ce diferenta între ei si parintii mei. Se vede ca provin din lumi diferite. Deci... voi avea gratis profesoara de engleza, care si-a luat foarte în serios rolul. Doamne ca numai conversând îti aduci aminte de cuvinte, asezarea în fraza. Si apoi gândim la fel!!! Ciudat, nu-i asa?! Mi s-a întâmplat sa dau peste persoane cu 20 de ani mai tinere decât mine sa aiba aceleasi opinii, acelasi mod sanatos de a vedea lumea, rasismul, granite, politica, economie. Dar sincer va spun foarte rar a fost invers. Deci m-am îmbogatit cu prieteni de buna calitate. Si doamne ce muzica asculta. Stiam ca le place Pink Floyd... dar ceea ce ascult acum depaseste imaginatia mea. Vin din lumea mea aceste persoane. Sau este cum s-ar spune... soarta mi i-a scos în cale tocmai pentru ca stia ca ne potrivim. Eu voi avea cu cine sa conversez, sa cinez uneori... sa ies din casa chiar. Ei vor avea o traducatoare si o croitoreasa la dispozitie. Fair trade... beneficios pentru ambele parti. Sunt norocoasa!!! Este de acord cu mine ca internetul ne consuma timpul pretios. Si al meu si al ei. Am vazut ca este o luptatoare împatimita pentru cauze atât de diferite. Atât de aproape de felul meu de a vedea lumea si lucrurile care ne înconjoara. Deci...duminica, dupa 10 dimineata am sa le fac eu o vizita...Si mai apoi... sper sa devenim cât mai apropiati. E un orasel plictisitor si eu am nevoie sa-mi provoc activitate cerebrala. Ce mai bine decât o veche...si totusi nepracticata limba care sa-mi puna rotitele în miscare. Pentru ca sa vedeti ce simt al umorului au... lânga soneria de la casa (cu video camera ca si a noastra)... au o tablita: Atentie... avem pisica!!! De fapt au doua... Place la mine de ea. Si de Les... dar el nu a fost astazi. Era la golf. Muzica asta ma relaxeaza... sau mai bine spus ma transpune. As spune ca mi-e chiar frig. Si chiar am sa merg afar...am uitat cu venirea ei sa întind hainele. Cica sunt 17 grade afara si eu sunt înghetata cu caloriferul electric la picioare si cu 23 de grade în living. O fi draga mea înghetata de vina. Dar hai sa-mi misc... fundul asezat prea comod în fotoliu. Astazi parca vad ca ma asteapta animalute de curatat. Este joi, nu-i asa?! Bani nu am cheltuit nici de muncit nu am prea muncit. Dar promit sa ma încurajez. Si apoi ce placere... britanicii fumeaza ca si mine... Margaret chiar de ale mele mentolate. La terapia antitabaco spunea cineva ca NOI, cei care fumam începem sa ne simtim ca outsideri... raritati în lumea aceasta atât de hotarâta sa traiasca sanatos în stres. Dar eu am înnotat de fiecare data contra curentului. Mi-a mai venit un personaj antitabaco în cale...mai bine zis curte. O doctorita noua care este gazduita în casa lui metge. Am cunoscut-o azi noapte... pe când eu faceam baie... si mi-a spus ca este foarte convingatoare. Vom vedea noi. Hahaha... chiar si Margaret fusese de acord ca fumatul îti poate oferi o placere similara cu un orgasm zdravan, ca un drog al simturilor... Si apoi înca nu vreau sa renunt la ale mele placeri, chiar daca s-a votat inerzicerea fumatului în baruri începând cu 2 ianuarie. Nici asa nu prea le-am vazut pe dinauntru...asa ca pe mine nu m-au pierdut de clienta, dar fetele de la bar se plâng de pe acum. Oricum problema va fi solutionata prin noi si noi legi... care vor prelungi pâna la 66-67 de ani vârsta de pensionare. Dupa aceea oricum nu va trebui sa mai plateasca statul pensii... vor face infarct din cauza stresului si nu a fumatului activ sau pasiv. Dar ia sa nu mai filozofam atâta ci sa merg sa muncesc ceva, deoarece acesta este motivul pentru care ma plateste señor Tomas. Mai pup în direct pe voi dragele mele. Nu ascultati Keane decât daca afara este SOARE si sunteti bine înfofolite. Va îngheata si sângele în vene. Acum am trecut la al doilea CD... Rosie Brown... jazz placut sunator chiar si urechilor mele. Stiti ca jazul îmi place...pe sàrite. Asa finut, sa-mi gâdile urechiusele. Acum am sa merg sa ma rasfat într-o vana de apa fierbinte. Lasam scara în bucatarie...a doua jumatate de perete va mai astepta ceva. Astazi nu a fost sa fie camdata....
Cum ar fi sa-mi iau un an sabatic (exista un site al regiunii Rioja... si o tipa a fost aleasa sa se plimbe prin toata regiunea Rioja, sa deguste vinuri, sa se plimbe. Pai si mie mi-ar placea... pe banii altora.. (pentru 2000 de euro pe luna trebuie sa faca ce-i convine si are doar obligatia sa scrie zilnic pe un blog) . Asta ar fi de mine. Daca vreti ne facem planuri dupa ce ma încalzesc putin!) Nu ma întrebati ce as face cu 2000 pe luna...si doar sa scriu. M-as plimba si nu singura. Hai ... merg sa ma gândesc . Cu cine, pe unde, de ce, ce...si unde !!!! Si pentru ca îmi fac cadou aceste gânduri...merg sa fac o baita. Un vermouth...poate chiar si o lumânarica aromata, muzica. Hm... ìmi fac de cap, nu-i asa?!
UPDATE: 15:08. Scurta lafaiala în apa calda... trebuie sa fac prânzul pentru señor...care a adormit între timp. închipuiti-va faza urmatoare. Masca de chiuveta, dulapior central, acolo unde sunt mascate tevile de scurgere. Dulapior nu mai înalt de 30 de cm si 20 latime. întredeschis desi are un arc puternic... un tub de lac fixativ care sta amenintator sa cada... Deschid dulapiorul...cad sau mai bine spus aluneca în cadere libera doua picioare si un fund de motan gras. întrebare: Cum a reusit sa deschida usa si cum de a încaput acolo...chir si încolacit fiind? V-am spus ca s-a facut o pramatie Pixel... Ma credeti acum?
Si jur ca m-am bucurat de soare si chiar de frigul care ma facea sa zgribulesc. Chiar si de cafea rece cu patru cuburi de gheata. Chiar si de Pixi cu care ma cert pentru ca si-a luat nasul la purtare. Au fost de ajuns acordurile lui Belle de Garou pentru ca sa-mi dispara zâmbetul si voia buna. Deci hai sa mai arunc o privire màrii din departarea albastra. Poate ar trebui sa-mi spun si eu o mantra... ca si în filmul din aceasta noapte. L-am revazut pentru a nu stiu câtea oara... Ruj rosu pentru zile negre... Suna cam asa: - Cerul este albastru. Nimic nu-l poate schimba. Nici furtunile, nici norii pasageri. Eu sunt cerul si nimic nu-mi poate dàuna. Sunt puternica si am sa depasesc toate obstacolele care-mi intersecteaza viata. Si toate trebuie sa fie în calea mea tocmai pentru ca sa ma facà mai puternica... Si am sa-mi dau cu acest ruj rosu tocmai pentru ca sa sfidez viata... ... Da ... nici în noaptea asta nu am dormit mai mult de patru ore. Auzeam respiratia motanului încolacit pe scaunul de la masa de birou. Si am pornit de atâtea ori televizorul în speranta ca ma vor adormi dialogurile din filmele vàzute si revazute de atàtea ori. Nu fu chip desi stiam ca astazi ma asteapta o zi grea... Acum mi se închid ochii... NU... nu e ora de siesta. Nu am mâncat pentru ca nu am simtit nevoia. Si chiar am de cusut, ca în fiecare zi. Si chiar îmi merge bine. Ar trebui sa fiu FERICITA... Da... am sa FIU FERICITA dupa ce am sa-i termin tivul la perdelele vecinei. Prea e draguta cu mine. Se uita la fotografia înramata agâtata pe perete, facuta în urma cu un an si ceva: - Pari mult mai batrâna în fotografia asta. Ce mult te-a schimbat slabitul. Ai întinerit! - Da.... numai o persoana ma vede îmbatrinita cu zece ani... nu-i asa señor?!
...Am topait pe strazile înguste ale orasului... Am trebaluit prin bucatarie, l-am rasfatat cu peste pe señor si am facut o tava adânca de conopida, cu carne si ciuperci champion la cuptor. Yam, yammy... am sa-i dau si lui Enma si ar trebui sa-l sun si pe medico.... ar urca imediat sa-si ia ratia... Si ce bine ar fi daca copii ar fi mai aproape, i-as rasfata si pe ei. Asa va trebui sa ma ¨sacrific¨ si sa mànânc pe saturate...mai pe seara... Poate am sa invit pe cineva si ne vom înfrupta!!! Am sa ma gândesc si la varianta asta. Dar nu acum, acum... mi se închid ochii, dar nu ma LAS!!! Hai Giulia... porneste masina de cusut... Termina ce ai de facut si apoi treci si fa ceva gimnastica. Te-ai îngrasat ca porcul si-ti sta capul numai la ciocolata si înghetata cu rafinate arome, asa cum numai Enma te rasfata. Da... dau la schimb cinà la sefa pe o cupa de înghetata. Asta dupa ce vom încerca sa alergam în seara asta... înfofolite bine...pentru ca e un frig monstruos. Asta nu înseamna ca nu dorm cu geamul deschis câteva ore din noapte. Marta ... în camera alaturata cu radiatorul pornit...iar eu cu geamul larg deschis. Stiu... nu sunt eu în toate mintile...
Încerc sa ma dezobisnuiesc de internet. Deci... am cerut sa-mi taie linia, mi-am dat cu împrumutul laptopul ... Motive. Ar fi prea multe. Elimin tentatia... Tentatia de a comunica ceea ce face parte din lumea mea interioara si tentatia de a petrece prea multe ore citind, ascultând muzica sau uneori chiar povestind cu voi, dragele mele. Vreau doar sa tac si sa ascult imbecilitatile de la Tv.
Recunosc, nu m-am ridicat la inaltimea asteptarilor tale. N-as sti sa spun exact motivul pentru care nu ti-am mai dat niciun semn. As putea lua ca scuza lipsa timpului, viata sau orice altceva. Prietenia e in noi, e-adevarat, insa daca nu o exteriorizam, celalalt nu are de unde sa stie.
Am crezut ca te-am pierdut. Mi-a fost teama ca-mi vei reprosa tacerea mea prelungita. Mi-am facut procese de constiinta. In cercul vicios al neintamplarii cu cat ma gandeam mai mult, cu atat curajul de a te cauta se indeparta.
M-ai ajutat. Ai rupt tu tacerea intrebandu-ma, simplu, ce mai fac. Iti multumesc. M-ai invatat ca unele lucruri nu se schimba si ca acolo unde exista incredere nu incap reprosuri. Sufletul pastreaza intacte unele sentimente.
am citit si recitit poezia lui Angela Ribus. Atât de simpla si calda. Poate và va aduce si voua pace în suflet. Si apoi muzica... este atâta liniste pe blogul ei.
Astazi am zi de lectura. Va citesc pe voi, dragii mei. Señor înca mai doarme. Motanul ma mai musca din când de picioarele care-mi atârna peste marginile fotoliului. Afara s-a înseninat...si asa am ajuns sa-l citesc pe A... cuvinte alese, ale unui suflet ales sa salveze vieti. Nu am curajul sa-i las comentarii. Dar scrie atât de bine... Salutari doctore.
Lui A. îi apartin urmatoarele cuvinte care mi-au atins o coarda sensibila. Da era ceva cu corzile dintre noi si Univers ieri în CSI. Nimic si nimeni nu este întâmplator într-un moment dat. Dar sa revin la A...si cea mai putin sofisticata postare a lui.
¨ Astăzi nu vreau să mă gândesc la ce a fost, nici la ce va fi. Nu vreau să pun în acord timpul în care nu fac nimic, cu viața care mi se scurge printre degete. Nu vreau să mă gândesc nici la golul din mine, nici la al celor aflați departe. La prieteni, deveniți cunoștințe, devenite străini, după reguli necunoscute pe care nimeni nu mai încearcă să le priceapă. Astăzi vreau să nu-mi pese, nici de mine, nici de alții, de ce ni se întâmplă tuturor și fiecăruia în parte. Astăzi am chef să zac nepăsător în propria mea tăcere, într-o lume numai a mea în care să nu mai existe altceva decât canapeaua, laptopul și pachetul de țigări. Departe de orice patologie a spiritului, sunt sătul într-un fel; ușor obosit. Nu am nevoie, în astfel de momente, de absolut nimic. Am nevoie să mă golesc de toate, ca să mă pot umple, din nou, mai târziu. Dintr-un motiv despre care știu doar că e vecin cu nepăsarea, simțeam nevoia să spun cum astăzi nu mai am chef de absolut nimic¨
Si pentru ca doctorul înca mai lupta sa salveze lumea si nu am avut curajul sa-i spun cât de mult apreciez persoane ca si el... care lupta pentru a salva VIATA ... am sa felicit si eu cu întârziere SMURD si am sa multumesc lui Raed Arafat ca a luptat din rasputeri sa reformeze sistemul sanitar din România. Da...pe vremuri am trecut prin spitalul din Tg. Mures unde si-a început activitatea cu prima unitate Smurd si chiar si Adi mare... a mai avut parte de doua luni de viata tot datorita unui medic din Smurd Tg.Mures. Din pacate ceilaltii... medicii de la reanimarea spitalui mare nu au dat atentie indicatiilor lui Raed Arafat ...da a-l opera cât mai repede si asa s-au complicat lucrurile. S-a pierdut o viata.
Da... trei doctori. Unul foarte tânar...Urgente, altul...medicul meu preferat, plictisit de moarte de aceiasi rutina a consultatiilor oferite pe banda rulanta la batrâni... în lupta pentru prelungirea unei vieti plictisitoare si tânarul meu prieten, care viseaza sa salveze cât mai multe vieti în lupta cu cancerul. Asa spune el... ¨suntem mai eficienti într-un domeniu care ne place¨... Cum i-am spus si ultimului ... sper sa am cât mai putina nevoie de serviciile voastre profesionale.
Da... La multi ani Mikka. Vom ajunge oare sa ne bem ceaiul si cafeaua împreuna vreodata?! Ce as putea sa-ti mai fac cadou?! Un portret... dar nu am fotografii cu tine. Dar am sa-ti trimit o soapta a màrii. Si am sa culeg niste pietricele slefuite si mângâiate de milioane de valuri. La multi ani ... Mikka!
Uite cum mi-a trecut ziua de astazi fara sa fac mai nimic. Acum... ca sunt orele 13:00 am terminat cu señor care s-a trezit la 11:30... si am sa ma pregatesc sa ajung la ora mea la spital ...
Da...am facut nimic. Vorba lui A... m-am golit de toate pentru ca sa ma pot umple din nou....
Nu...nu... nu-mi luati septembrie. Cu bune cu rele...lasati-mi luna septembrie. Si nu ma lasati sa adorm... nu vreau sa pierd nimic din cele ce vor veni.
Astazi îmi merge la suflet acest clip gasit la Carmen. Vocea lui Edith Piaf mi-a îndulcit ziua asta ploioasa. Îti multumesc draga mea. Non, rien de rien Non, je ne regrette rien Ni le bien qu'on m'a fait, ni le mal Tout ça m'est bien égal Non, rien de rien Non, je ne regrette rien C'est payé, balayé, oublié Je me fous du passé Avec mes souvenirs J'ai allumé le feu Mes chagrins, mes plaisirs Je n'ai plus besoin d'eux Balayés mes amours Avec leurs trémolos Balayés pour toujours Je repars à zéro Non, rien de rien Non, je ne regrette rien Ni le bien qu'on m'a fait, ni le mal Tout ça m'est bien égal Non, rien de rien Non, je ne regrette rien Car ma vie Car mes joies Aujourd'hui Ça commence avec toi...
si am ajuns si la o postare care m-a facut sa reflectez... da...sunt mai bogata decât 75% din populatia lumii. I-am spus eu lui señor ca nu are dreptul sa se plânga de nimic. Face parte din cei 8% ¨înstariti¨ din lume. Eu ... astazi fac parte din ceilalti. Si ce daca? Am sa-l ridic acum din pat si dupa ce am sa termin programul de dimineata am sa trec din nou în revista casa lui sefa. Mai apoi am sa merg la terapia de grup...la spital. Am fumat zilele acestea mai mult decât de obicei desi iau medicamentele. Dar am voie sa fumez pâna în data de 10 Oct. Doamne de si-ar face efectul...pentru ca ambitie si o motivatie serioasa nu am!!!
Cautând textul de la nelodia Mariei Jimenez am dat de un top...si de No Doubt.. Chiar îmi plàcea si-mi place si acum aceasta melodie. Acum am aruncat o privire si textului... Cât dramatism!!! Nu exista acest You and Me... exista doar Me sau doar You... dar este frumoasa muzica... Da ...trebuie sa rumeg conversatia de ieri cu draguta de Ioana... neagresiune sentimentala... un subiect de dezbatut pe larg... Mâine sau cândva când ma va furnica tare în ràrunchi... Astazi doar sunete si creioane au fost în repertoriu. Poate Mâine...cine stie?! You and me We used to be together Every day together always
I really feel I'm losing my best friend I can't believe This could be the end
It looks as though you're letting go And if it's real, Well I don't want to know
Chorus: Don't speak I know just what you're saying So please stop explaining Don't tell me 'cause it hurts Don't speak I know what you're thinking I don't need your reasons Don't tell me 'cause it hurts
Our memories They can be inviting But some are altogether Mighty frightening
As we die, both you and I With my head in my hands I sit and cry
Repeat Chorus
It's all ending I gotta stop pretending who we are... You and me I can see us dying ... are we?
Surprinde-ma. Si deci ai ascultat Bob Marley înca din viata ta intrauterina... Ce text superb....
EL DIARIO NO HABLABA DE TI (JOAQUIN SABINA)
Hoy dice el periódico que ha muerto una mujer que conocí que ha perdido en su campo el Atleti y que ha amanecido nevando en París.
Que han pillado un alijo de coca, que a Piscis y Acuarios les toca el vinagre y la hiel.
Que aprobó el Parlamento Europeo una ley a favor de abolir el deseo que falló la vacuna anti SIDA, que un golpe de Estado ha triunfado en la luna y movidas así.
Pero nada decía la prensa de hoy de esta sucia pasión, de este lunes marrón del obsceno sabor a cubata de ron de tu piel, del olor a colonia barata del amanecer.
Hoy amor, como siempre el diario no hablaba de ti, el diario no hablaba de ti, el diario no hablaba de ti, ni de mí. Hoy amor, igual que ayer, como siempre el diario no hablaba de ti, el diario no hablaba de ti, el diario no hablaba de ti, ni de mí.
Hoy dijo la radio que han hallado muerto al niño que yo fui que han pagado un pasote de pelas por una acuarela falsa de Dalí.
Que ha caído la bolsa en el cielo, que siguen las putas en huelga de celo en Moscú. Que subió la marea, que fusilan mañana a Jesús de Judea, que creció el agujero de ozono, que el hombre de hoy es el padre del mono del año 2000.
Pero nada decía el programa de hoy de este eclipse de mar, de este salto mortal, de tu voz tiritando en la cinta del contestador, de las manchas que deja el olvido a través del colchón Hoy amor, como siempre el diario no hablaba de ti, el diario no hablaba de ti, el diario no hablaba de ti, ni de mí. Hoy amor, como siempre el diario no hablaba de ti, el diario no hablaba de ti, el diario no hablaba de ti, ni de mí. Hoy amor, igual que ayer, como siempre el diario no hablaba de ti, el diario no hablaba de ti, el diario no hablaba de ti, ni de mí. Hoy amor, igual que ayer, como siempre el diario no hablaba de ti, el diario no hablaba de ti, el diario no hablaba de ti, ni de mí.
Si pentru ca în trecere prin fata oglinzilor din casa am vazut un chip necunoscut, m-am oprit sa-l privesc . Eram eu...EU cea care niciodata nu se uita în oglinda. M-am oprit. Mi-am pus o crema, mi-am subliniat ochii, mi-am accentuat culoarea sprâncenelor, mi-am dat cu contur de buze si cu un ruj. Mi-am zâmbit ca si cum as fi zâmbit la vederea chipurilor voastre dragele mele. Va vedeam în zâmbetul meu si în verdele atât de clar al ochilor mei. Da ... uneori au chiar si dungi albe... când sunt foarte odihnita, relaxata. Si ne-am zâmbit...femei frumoase ce sunteti! Afara este o zi de griuri, tocmai potrivita pentru a face un portret unui foarte drag prieten. M-ai rasfatat viata si ieri cu compania celor dragi. Ti-am multumit oare lately? daca nu... iata o fac acum si am sa aleg melodiile primite ieri pentru a-i contura chipul. La munca Giulia. Señor va adormi stiindu-te lânga el. Motanul vagabond s-a încolacit pe undeva prin casa. Doamne da sa dureze aceasta toamna linistita a sufletului meu. Uite mami, pentru prima oara în viata ma simt aproape la fel de frumoasa ca tine...
WHAT´S WRONG WITH THE WORLD, MAMA PEOPLE LIVINING LIKE THEY AIN´T GOT NO MAMAS I THINK THE WHOLE WORLD ADDICTED TO THE DRAMA ONLY ATTRACTED TO THINGS THAT´LL BRING YOU TRAUMA OVERSEAS, YEAH, WE TRY TO STOP TERRORISM BUT WE STILL GOT TERRORISTS HERE LIVINING IN THE USA, THE BIG CIA THE BLOODS AND THE CRIPS AND THE KKK BUT IF YOU ONLY HAVE LOVE FOR YOUR OWN RACE THEN YOU ONLY LEAVE SPACE TO DISCRIMINATE AND TO DISCRIMINATE ONLY GENERATES HATE AND WHEN YOU HATE THEN YOU´RE BOUND TO GET IRATE, YEAH MADNESS IS WHAT YOU DEMONSTRATE AND THAT´S EXACTLY HOW ANGER WORKS AND OPERATES MAN, YOU GOTTA HAVE LOVE JUST TO SET IT STRAIGHT TAKE CONTROL OF YOUR MIND AND MEDITATE LET YOUR SOUL GRAVITATE TO THE LOVE, Y´ALL, Y´ALL
PEOPLE KILLINING, PEOPLE DYINING CHILDREN HURT AND YOU HEAR THEM CRYINING CAN YOU PRACTICE WHAT YOU PREACH AND WOULD YOU TURN THE OTHER CHEEK
FATHER, FATHER, FATHER HELP US SEND SOME GUIDANCE FROM ABOVE ´CAUSE PEOPLE GOT ME, GOT ME QUESTIONINING WHERE IS THE LOVE (LOVE)
WHERE IS THE LOVE (THE LOVE) WHERE IS THE LOVE (THE LOVE) WHERE IS THE LOVE THE LOVE, THE LOVE
IT JUST AIN´T THE SAME, ALWAYS UNCHANGED NEW DAYS ARE STRANGE, IS THE WORLD INSANE IF LOVE AND PEACE IS SO STRONG WHY ARE THERE PIECES OF LOVE THAT DON´T BELONG NATIONS DROPPIN´ BOMBS CHEMICAL GASSES FILLIN´ LUNGS OF LITTLE ONES WITH ONGOIN´ SUFFERIN´ AS THE YOUTH DIE YOUNG SO ASK YOURSELF IS THE LOVIN´ REALLY GONE SO I COULD ASK MYSELF REALLY WHAT IS GOIN´ WRONG IN THIS WORLD THAT WE LIVIN´ IN PEOPLE KEEP ON GIVIN´ IN MAKIN´ WRONG DECISIONS, ONLY VISIONS OF THEM DIVIDENDS NOT RESPECTIN´ EACH OTHER, DENY THY BROTHER A WAR IS GOIN´ ON BUT THE REASON´S UNDERCOVER THE TRUTH IS KEPT SECRET, IT´S SWEPT UNDER THE RUG IF YOU NEVER KNOW TRUTH THEN YOU NEVER KNOW LOVE WHERE´S THE LOVE, Y´ALL, COME ON (I DON´T KNOW) WHERE´S THE TRUTH, Y´ALL, COME ON (I DON´T KNOW) Letras4U.com » letras traducidas al español WHERE´S THE LOVE, Y´ALL
PEOPLE KILLIN´, PEOPLE DYIN´ CHILDREN HURT AND YOU HEAR THEM CRYIN´ CAN YOU PRACTICE WHAT YOU PREACH AND WOULD YOU TURN THE OTHER CHEEK
FATHER, FATHER, FATHER HELP US SEND SOME GUIDANCE FROM ABOVE ´CAUSE PEOPLE GOT ME, GOT ME QUESTIONIN´ WHERE IS THE LOVE (LOVE)
WHERE IS THE LOVE (THE LOVE) WHERE IS THE LOVE (THE LOVE) WHERE IS THE LOVE THE LOVE, THE LOVE
I FEEL THE WEIGHT OF THE WORLD ON MY SHOULDER AS I´M GETTIN´ OLDER, Y´ALL, PEOPLE GETS COLDER MOST OF US ONLY CARE ABOUT MONEY MAKIN´ SELFISHNESS GOT US FOLLOWIN´ OUR WRONG DIRECTION WRONG INFORMATION ALWAYS SHOWN BY THE MEDIA NEGATIVE IMAGES IS THE MAIN CRITERIA INFECTING THE YOUNG MINDS FASTER THAN BACTERIA KIDS WANNA ACT LIKE WHAT THEY SEE IN THE CINEMA YO´, WHATEVER HAPPENED TO THE VALUES OF HUMANITY WHATEVER HAPPENED TO THE FAIRNESS IN EQUALITY INSTEAD IN SPREADING LOVE WE SPREADING ANIMOSITY LACK OF UNDERSTANDING, LEADING LIVES AWAY FROM UNITY THAT´S THE REASON WHY SOMETIMES I´M FEELIN´ UNDER THAT´S THE REASON WHY SOMETIMES I´M FEELIN´ DOWN THERE´S NO WONDER WHY SOMETIMES I´M FEELIN´ UNDER (SO ASK YOURSELF) GOTTA KEEP MY FAITH ALIVE TILL LOVE IS FOUND
PEOPLE KILLIN´, PEOPLE DYIN´ CHILDREN HURT AND YOU HEAR THEM CRYIN´ CAN YOU PRACTICE WHAT YOU PREACH AND WOULD YOU TUM THE OTHER CHEEK
FATHER, FATHER, FATHER HELP US SEND US SOME GUIDANCE FROM ABOVE ´CAUSE PEOPLE GOT ME, GOT ME QUESTIONIN´ WHERE IS THE LOVE? (LOVE)
Te trezesti uneori dimineata cu nevoia acuta de a lua lumea în piept. De a spune tot ceea ce în conditii normale treci sub tacere. Cauti sa arunci vina pe altii si apoi sufli. Nu... nu merita sa-ti încarci tu sufletul cu micimea oamenilor. Nu... e mai bine sa-ti iei blugii si geaca noua si sa dai o raita prin oras. Sa te asezi pe o banca si sa privesti marea. Ceea ce altora le este greu sa vada... sa simta. Asta am sa fac si eu. L-am giugiulit pe señor. L-am barbierit si schimbat. Mi-am pus Ricardo Arjona... Jesus es un verbo no un sustantivo. Sa ma umplu de gânduri bune si de bune intentii. Si am sa iau în piept banalele stradute ale acestui pierdut orasel de pe harta Spaniei. Si am sa ma plimb pe tocuri, cu spatele drept... fara sa privesc pe nimeni. Singura în multimea de oameni.
Update: 13:35... de plimbat m-am plimbat. De cheltuit am cheltuit. De enervat m-am enervat la biblioteca... ca sa-ti faca un card de acces trebuie sa mergi peste doua zile. Astazi am facut cererea.Si iar m-am încarcat de plase desi abia ieri seara am fost cu Enma la cumparaturi. Da mi-am cumparat niste sandale negre...super elegante...la reducere.Marea am vazut-o. Admirata am fost de nepoata lui señor, Patricia care nu m-a vazut de mai mult de un an si am schimbat politeturi cu o pritena pe care nu am vazut-o de ani de zile. Acum ... pai ma bate gândul sa-mi cumpar totusi un pachet de tigari. Mai am voie pâna pe data de 9 Oct. Astazi nu gândim... dormim. Si dormim... toti trei. Motanul, señor si eu...dupa ce fumez o tigara.
Am avut o zi superba.Munca multa, cu drag facuta dar nu...nu de dimineata. Dimineata mi-am petrecut-o alergând. Alergând de la casa mea la a lui sefa. La 8: 35 cu papagalul lui medico. Cumva zburase peste sosea si aterizase în curtea lui Enma. Eu... în bikini si un jerseu scurt... ca sa nu mi-l trezeasca de tot pe señor. Apoi...desculta, doar cu capotul lui señor am trecut strada si l-am salvat pe Charlie...papagalul zburator. Medicul... aproape lesinat de spaima . Irina, sotia...abia iesita de sub dus...cu parul rebel... alba ca varul, copilul, Andreu pe alta terasa de mai sus speriat. Asta e... a trecut. Mai târziu... vazând ca seful nu pleca de acasa am mizat pe buna lui dispozitie si l-am rugat sa ma lase sa listez textele cerute de muzicianul meu. Seful... nesperat de amabil mi-a dat chiar si un pendrive...si mai apoi de pe laptop a încercat sa-mi traga pe CD uri melodiile. Nu-mi merge...iar el nu are internet...Doar pe terasa mai fura semnal de la mine...si acolo era prea complicat asa ca nu am mai abuzat de rabdarea lui... care are LIMITE....
Apoi...am visat si am rumegat împreuna cu Leo probleme existentiale... adevaruri si alte lucrusoare de ale sufletului. Si asa... cu buna dispozitie am plecat la smotruit casa lui Enma. Mi-era rusine ca nu am fost luni... Deci m-am înarmat cu MP3...si chiar daca seful se învârtea prin casa cu ale lui treburi...eu nu l-am vazut si mai ales nu l-am auzit. Am dansat salsa...spalând alte geamuri...alte dulapuri si aceleasi WC-uri. Dar am mai dat si pe acasa. Sa duc cearceafurile la vecina care ma stresase sâmbata si mai apoi sa-i dau de prânz lui señor.
Mai apoi... o conversatie super fierbinte si o vizita a navei spatiale... terminata cu martirizarea imprimantei mele... Deh... s-a dus sa-mi cumpere alta. M-am saturat sa tot apelez la sefi pentru orice scanare sau imprimare. Acum îmi cerea dracul împielitat textul în spaniola.... era prea greu pentru mine care stiu engleza...d-apoi pentru cârliontii lui...
... Pe când a venit Enma... nu ne-a mai ars de alergat sau gimnastica. Am dezbatut conversatia ei...cu surioara din Valencia. Stiam ca aia nu o cauta decât când are gargauni în cap. Si eu care am crezut ca va fi încântata ca avem un motan si ca Marta va veni cu mine la cursuri de dans! Nu... A rumegat o noapte întreaga... pentru ca noua nu ne-a spus nimic duminica cànd am povestit. Nu... ea draguta s-a trezit cu ideea bine fixata în capsor ca motanul îl va deranja pe señor si ca va mirosi toata casa. Si ca ... Marta va face pe caraghioasa la un curs de dans... unde de fapt merg numai mosnegi sau oricum persoane de o anumita vârsta. Deci s-a dus... iesirea mea la dans. Fara Marta nici eu nu am tupeul sa ma duc. Asa se simtea si ea foarte bine si eu si mai si. Bla, bla, bla...
Nici macar nu are rost sa ma enervez. Cunosc personajul si ce are în cap. Sau ce nu are. Si cu ce este sau nu în capul omului nu te poti lupta. Tot ce pot sa spun e ca le dau dreptate sefilor cànd spun ca e dusa cu pluta. Bine... bine... m-am iluzionat. Bine ca nu mi-am cheltuit banii inutilmente cu înscrierea. Si acum pentru ca am suflat-o si pe asta Mikka... am sa-mi iau pastilele de somn... Asa de bine am dormit noaptea trecuta... ca un bebe.
Da... am primit analizele si i-am dat cu ele peste nas medicului meu preferat. Mai trebuie sa o fac si cu doctorita lui señor... Prea m-au atacat ca am sa crap din lipsa de potasiu. Deci... sunt perfecte analizele mele. TOT... nu exista nici un semn de întrebare. I-am si spus...: - Fa bine si reteteaza-mi Furosemidul...pentru ca numai asa pot elimina peste zi lichidul.
Eu stiam... ca am probleme numai la cap. Trebuia sa ma creada. Sunt tare ca un taur... nascut fara ...outze. I-am spus si lui señor care s-a pus sa râda de nebuna de Giulia. Si acum... îmi iau ramas bun de la Garou... si am sa ma pun sa butonez canalele televizorului...
Da... mi-au cerut prajituri . Seful si medicul. Vai de mine si de mine. Am sa rezist tentatiei unui Dobos...sau orice alta prajitura cu multa crema? Spuneti-mi voi... de ce ma ispitesc toti. Unii cu dulciuri altii cu carne proaspata... si cu zâmbete insinuante?! Ce eu sunt de vina daca si Columbia aterizeaza când tocmai ma pregateam de dusul dupa curatenie. Da... trebuie sa-mi fac un halatel... ca toate persoanele civilizate. E cale lunga de la mine din camera pâna la poarta si nu ne place cànd suna insistent persoanele. Si au toti un nas... de ma prind vesnic pe picior gresit!
Update: 1.35...cred ca abia adormisem de 15 minute când pietroaie dadeau sa-mi sparga geamul. Visam? Na... acesta nu poate fi decât galactica nava spatiala. Ma ridic...sau poate ma rostogolesc câtre geam si ma trag în sus. Doar luasem doua pastile diferite pentru somn, nu-i asa?! Afara... niste càrlionti. - Ce vrei copile? E dimineata? Mergi la munca? - Ti-am adus imprimanta. Am iesit din casa cu scuza ca merg sa-mi mut masina... Deja cautam o caramida... poate asa te trezeai!!!
Frumos raspunsul tau. Niciodata nu m-am fixat în textul acestei melodii. Era ...doar melodioasa în urechile mele... si James Blunt prea trist. Hm... But it`s time to face the truth...I will never be with you. Pe retina mi s-au perindat imediat chipuri... cu care niciodata nu voi fi ¨împreuna¨. Pentru ca nici nu as vrea si nici nu se poate. Pentru ca de fapt fericirea oboseste iar eu sunt lenesa din fire.
Nu am facut mare lucru ieri. Nu pentru ca era luni. Si nu pentru ca muncisem duminica cât pentru o zi obisnuita. Doar asa. Ma patrunsese frigul si eram foarte înfofolita dimineata în fotoliul meu, acoperita cu o patura pâna la gât. Ascultând Garou... si citindu-va pe voi dragele mele. Apoi, citind-o pe Leo m-au lovit cuvintele ei si toata ziua m-am gândit sa-mi fac curatenie în ¨casa¨sufletului. Apoi... m-ai sunat TU si norii s-au risipit. Dracusorii de dimineata nu mi-au dat pace si am trimis o întrebare navei spatiale Columbia care imediat a si aterizat în curtea mea. El nu face parte din balasturile acestei veri. Conversatia cu el ma surprinde întotdeauna. L-am certat ca m-a abandonat si m-a lasat în ghearele singuratatii... dar a început sa-mi cânte, sa-mi explice noile lui planuri extraprofesionale si stiu ca-i ramâne foarte putin timp. Se speriase si de faptul ca se întâlnise cu fiul meu... care parea de o vârsta cu el desi sunt 13 ani între ei. Da...am sa merg sa-l vad cântând probabil. Muzica anilor 80... Bilie Jeans... el solist si chitarist... hm... poate va mai scoate un ban în plus. Viata asta este o mierda. Da ... trebuie sa merg la seful sa scot la imprimanta textul unor melodii. Poate am sa-l ajut sa-i corectez pronuntia în engleza.
Îl si vad cu parul lui ravasit cântând. Are voce bestia. Deci... de cautat acum CD uri goale la seful si de listat texte. Plata mi-am luat-o cu aticipatie sau a fost invers?! Dar am facut gimnastica ieri si mi-am revenit. Da... un motiv serios sa ma apuc din nou de exercitii. Avem muschii anchilozoti cu sefa. Ba ieri o apucase si pe ea tristetea. Vrea sa-si reduca la jumatate programul de lucru. Acelasi salariu ca si al meu... la 7 ore de munca... ma rog... 2 educatoare la 6 copii discapacitati... cu vacantele de rigoare din învatamânt... 3 luni cel putin pe an. Eu?! ... ce sa spun? Daca va fi acasa am sa merg mai cu drag la ea la curatenie. Asa... nu am ajuns nici ieri. Dar si pentru ca am terminat ultimele cearceafuri si huse de perini pentru vecina. Si mai apoi... mà epuizase nava spatiala. Bata-l cucul. Chiar ma uitam acum la interpretul de la Cosmic Girl. Ce mult seamana. Ca fizic si ca atitudine. Da...i se potriveste melodia. Drac împielitat!
¨Cu cât sunt mai simple, cu atât sunt mai de neinteles, adevarurile. Cu cât sunt mai libere, cu atât înrobesc mai mult, adevarurile.¨ de la Leo citire...da... am sa ma gândesc mai profund la adevaruri... dar nu acum... nu am ochii mintii limpezi.
Mi-e rau draga mea Leo. Mi-e rau gândindu-ma la atâtea adevaruri inutile. La atâtea minciuni voalate, inutile. Ma lovesti sub centura cu aceste enunturi si atunci... încep si rumeg, si analizez si asta dauneaza starii mele de imbecilitate acceptata. Si atunci pun iar în functune acel garbage disposal si fac curatenie. Încep cu casa, dulapuri, curte , pentru ca este mai usor. Strangi totul si duci la container. Mai greu este când trebuie sa-mi fac curatenie în sertarasele sufletului. Aleg... Amintirea aceasta este folositoare. Cealalta... hm... daunatoare, trebuie eliminata. Îmi analizez comportamentul si vad pasii gresiti ce i-am facut. Regrete... nu... doar toate m-am facut sa ma vad cum sunt cu adevarat. Fara false ipocrizii trecute sub masca virtutii. Vai... iarasi mi-e casa sufletului plina de mizerii. Iar am de umplut un camion numai cu mizeriile pe care le-au lasat ceilalti în curtea mea. Ajuta-ma sa fac curatenie.
Am încercat sa alerg si în dimineata aceasta. Singura nu merge. Am facut vreo 500 de metri si m-am întors la pas. Sunt 17 grade la noi. Un soare placut si nu ar fi fost obositor. Dar nici ieri dimineata nu am putut alerga. Nici eu, nici Enma. Deci ne-am ales doar cu doua curse superbe saptamâna aceasta... în care Enma ma urmarea doar la mica distanta. Si am facut atunci cei 2,5 km fara nici o secunda de oprire. Nu am gândit. Nu mi-am ascultat respiratia. O simteam... regulara. Fluida, fara fortari inutile... Dar ma dor muschii. Din cauza ca nu am facut gimnastica si nici nu am dansat. E greu sa-ti intri din nou în forma.
... Señor înca mai doarme. Ce bine de mine, Doamne... pot sa ma bucur de aceasta dimineata superba în compania lui Garou... si a razelor de soare care ma mângâie. Pixel toarce, se mai urca din când în când pe mine, sa-si ia o portie de mângâiere. Muzica sublima ma urca în ceruri si simt ca plutesc. Desfac larg aripile si-mi iau zborul. Ma orbeste luciul apelor. Am vazut o barca care se apropia amenintator catre roci. Eu alergam înca pe atunci... cu marea alaturi pot sa alerg. Dar imediat ce dau coltul si ma îndrept catre munti îmi pierd interesul. Poate e din cauza culorilor care se schimba. A peisajului. Poate e numai din cauza lipsei mele de ambitie. Da... sunt comoda. Nu ma mai intereseaza sa slabesc. Chiar am mai pus o jumatate de kilogram, care nu ma deranjeaza. Mi s-au întarit muschii de pe fese . Numai am fundul flasc. Este mai ferm. Sigur din cauza alergarii. Înainte era mai moale sau poate chiar inexistent muschiul acela. Si apoi sânii au ceva forma. Da ... ar trebui sa fac abdominale. Mi-e lene!!! Mi-e bine în acesta nemiscare. Si apoi mi-e SOMN... ziua. Sunt molesita. Poate este efectul medicamentelor. Seara tranquimazin... pentru ca sa dorm. Si am început si tratamentul cu Champix. Posologia spune ca pot aparea insomnii sau stari de somnolenta, depresie, chiar duse pâna la ideei sinucigase. Am avertizat-o pe Enma... sa ma monitorizeze. Deocamdata notez doar somnolenta. Ieri m-am întins de doua ori. Pe la 12 pentru ca ma trezisem la 6.00 fara sa mai pot dormi... Pe la 12.10 m-a trezit un telefon... a închis imediat...si mie mi-a zburat somnul... Asa ca am fost cam ciufuta toata ziua... Dar tot mi s-a facut din nou somn pe la 16:30 si am dormit o ora si jumatate. Doamne de când nu mi-am permis luxul de a dormi dupa amiaza. Dar si dupa aceea tot agitata am fost.
...Poate si pentru ca eram suparata pe un EL . Dar l-am iertat mai apoi...dar tot singura am ramas. Dar si el... Asta pentru ca nu am facut niciunul un pas unul catre celalalt desi suntem prieteni foarte buni. Uneori te încapatânezi. Sincer... ma simt bine singura. Sincer ... as prefera sa nu mai vad vreun opus. Confirma toti ceea ce prea bine stiam. Sunt egoisti. Sau suntem toti egoisti?... Dar bine am facut ca nu m-am dus. Am povestit cu draga de Ema... si mai apoi câteva minute cu un prieten gay care a sunat la poarta mea ... se îngrijeste de pisicile abandonate pe terenul viran din fata casei. Si uite asa... apoi un film, sau frânturi din mai multe chiar si si-au facut efectul medicamentele. M-am trezit dimineata cu Pixel care-mi rontaia degetele de la picioare.
... Am mai aruncat o privire la señor...doarme. Marta îsi ia micul dejun. Pixel mi-a dat jos ceva de pe masa... este un dracusor încântator. As putea sa fac atâtea în aceasta zi si totusi stiu ca ma voi multumi doar sa lenevesc. Sa-mi târasc oasele prin casa. Copiii au spus ca vor veni la mine. Au spus si ieri...si daca veneau chiar plecam eu de acasa... dar cum nu am fost foarte hotarâta... le-am spus sa leneveasca si ei ... A ajuns Garou la ... you can leave your hat on... uuuufff... trebuie sa dansez pe melodia aceasta... mai vorbim noi fetelor....
Update: 11:30...si acum dupa ce mi-am permis luxul sa-mi creasca tensiunea si sa-mi zvàncneasca sàngele nebun prin toate partile esentiale pàna la o anume stare atât de dorita de noi....si atât de rar oferita de un barbat ... hai sa mai beau o gura de cafea rece, cu gheata... sa ma racoresc... desi acum cred ca as nenoroci pe cineva... facând ceea ce doamnele cuminti nu ar face duminica la ora aceasta. Deh... eu nu sunt cuminte! Si apoi sa nu credeti ca rasuna casa... am casti foarte bune cu fir extensibil... deci totul este numai în urechile mele. Afara... cânta pasarelele...la mine... îngerii seducatori... Hm... Garou... Exista barbati atât de frumosi?! DAAAAA... exista si am cunoscut si eu vara aceasta. Hm... cafea, gheata, si ceva care sa-mi coboare tensiunea.
... Da ... chiar ma gândeam ieri ca sunt foarte putini barbati care ar reuni calitatile ideale pe care le pretind eu. Frumosi, culti, senzuali, dansatori.... nebunatici... stapâni pe situatie. Nu ca eu as fi ceea ce ei si-ar dori. Dar majoritatea nu stiu nici macar limbi straine. Nu gusta arta ... în nici o forma a ei...muzica, poezie sau literatura. Nici macar nu ne plac aceleasi pelicule. Ma întreb uneori ce pot discuta cu ei?! Doar unul a reunit toate aceste calitati. Doar unul...si a plecat.Dar va reveni...Nu stiu daca aici...sigur nu aici în oraselul acesta atât de plictisitor. Am mai chateat cu unul altul... dar m-am plictisit. Stiu doar una si aceiasi chestie... plictisitoare pâna la urma urmei . Da... cred ca sunt condamnata sa ramân singura. Si ajung la concluzia ca sotul meu era mai destept decât multi dintre ei. Si mai senzual... cu ani în urma... Asta e... a fost.... Nu degeaba l-am iubit.
... Ieri, pe când mai depuneam alti 500 de euro în contul fiului meu... pentru tata lui si casa de acasa ... l-am auzit pe unul din functionari vorbind la telefon. Instinctiv mi-am întors capul... tânar, cu ceva barba, foarte îngrijit tunsa, brunet- brunet. Vorbea o franceza impecabila. O înteleg, chiar daca este limbaj comercial... Avea o dictie si o fluiditate în exprimare... rar auzita pe aici. Da... m-a surprins placut tânarul functionar. Hm... în cercul meu de cunostinte ... numai medicul si rusii vorbesc limbi strainii. Si... barmanitele si fetele de la farmacie... în rest, OAMENII de afaceri... nici macar nu înteleg cu se manânca limbile straine. Numai vorbesc de sotioare sau însotitoare.
Update 13.00...si pentru ca Garou mi-a dat un chef de munca nebun... am teminat de maturat casa, schimbat paturile (cearceafurile cacàte de Marta), pus rufele în masina...prima masina de spalat pe ziua de astazi, señor...spalat si culcat în sofa... frigiderul de spalat, Marta ...pus la maturat curtea...eu merg mai departe...la spalat geamul din camera ei si mutat pe ea din nou...în camera de lânga mine. Am sa-mi pun MP3 cu salsa si ... la munca pe dans. E CALD afara... sunt 25 de grade...usile larg deschise, motanul... prin curte. Mai da din când în când o raita si pe la bazinul de pesti... Chiar...hai sa le dau si lor ceva granule. Pe señor îl las în compania Moto GP Japon... deja a câstigat un pusti spaniol... la 125 cmc. Eu....cu ai mei gargauni în cap. Înca nu am gatit...dar aici este usor... o felie de peste descongelat în microunde si apoi fript si ceva care sa-l acompanieze, vom vedea noi... apoi un fruct si iata...gata totul în 10 minute.
Update: 19:00... frumoasa zi. Copiii venit, dat raita prin ce mai puteau avea nevoie în noua lor locuinta. Facut o prajitura cu mere cu Cristina... asta pentru ca am primit o plasa de mere de la Irina, sotia medicului. Asa ca facut în câteva minute o tava de prajitura cu mere razuite... asa cum ma ademenise de doua ori Lizzie saptamâna aceasta... iarà eu m-am abtinut sa dau pe la ea. Deci... pentru ca sa elimin tentatia... împartit...la medic, la sefa si la noi.. Copilul reparat întrerupatorul de la hota electrica... ajutat de noul lui prieten... Florin... vecin de scara cu el în Ampolla. Copii buni... sunt fericita ca si-au gasit prieteni. Luat nora mea una din gecile de blugi cumparate joia, la târg. Second hand... dar un croi superb... cu mànecile clopot... si mulat pe corp. Ma bucur ca i-a placut. Noi nu facem nazuri... fain sa fie. 4 euro... nu sunt 40. Si mi-am luat la 2 euro... resturi de magazin... cu etichete... blugi trapezi jos... dar misto de tot în talie... trebuie sa-i doar sa-i strâmtez de la genunchi în jos. Zilele acestea le vine rândul. Cu talie joasa si cu cintura de 10 cm... care se încheie cu nasturi la partea care se petrece.
Dar din dar
-
Oameni dragi, stim cu totii ca exista multi oameni cu probleme, fara
posibilitati materiale, cu copii bolnavi. Toti stim cel putin cateva
cazuri. Unii poat...
