Scurta plimbare prin Peñiscola

Vara trecuta am uschit-o cu Marta la Peñiscola. Nu prea putem sa ne permitem noi lungi escapade, asa ca a fost o vizita rapida. Vara, cald, soare... parca mi s-a facut dor...

în departare se vede plaja cu sute de turisti si hotelurile de lux.

Marta, îmbracata cu o bluzita facuta de mine.
Eu, rotunda si dizgratioasa, mai mult Barbata. Astazi am douazeci de kg mai putin. Probabil daca as fi la Baile Herculane, cazata la Pensiunea Roua De Munte, as putea sa fac lungi plimbari care sa ma ajute sa mai dau jos ceva. Dar las ca vine ea, vara, si am sa înot, ca sa devin mai femeie.
Asta, daca nu am sa ma pun sa citesc romane, ca si cele scrise de Oana Mujea, cum ar fi Parfumul vaduvei negre.


Ca sa va atrag inca de la inceput, o sa va spun care sunt premiile :

• Un premiu intai constand in 2 nopti cazare pentru 2 persoane la Pensiunea RouaDeMunte din Baile Herculane, mai precis week-end-ul 24-25 aprilie anul curent;

• Doua premii doi constand in cate un exemplar din romanul Parfumul vaduvei negre de Oana Stoica Mujea, cu autograful autoarei.

Concursul se va desfasura incepand de azi si pana pe 30 martie, urmand ca pe data de 31, impartialul juriu sa-i desemneze pe fericitii castigatori. Juriu care va format din mine, Oana si d-l Tudor Becia, proprietarul pensiunii care ofera marele premiu.

Ce trebuie sa faca stimabilii concurenti? Trebuie sa scrie un articol la ei pe blog, bineinteles ! Un articol despre o distractie la care au participat si care le-a placut. O iesire la iarba verde, vizitarea unui loc pitoresc, o cina romantica, un chef ... ma rog, fiecare ce-a facut. Juriul va aprecia originalitatea articolului, modul in care este scris, ba unora le place sa vada si poze (tot originale, nu luate de pe net). La sfarsitul articolului, vor trebui sa adauge urmatorul text, cu link-uri cu tot. Atentie la link-uri, ar fi pacat sa fiti descalificati doar pentru ca ati gresit vreunul. Deci, iata textul :

Cu acest articol particip la concursul organizat de Geocer, avand ca premii 2 nopti cazare la Pensiunea RouaDeMunte din Baile Herculane si 2 exemplare din romanul Parfumul vaduvei negre.

Pentru ca nu sunt în stare sa scriu mai mult , invit pe prietenii care viziteaza blogul meu , sa participe la acest concurs, organizat de Geocer, unul din cei mai simpatici bloggeri . Nu o spun numai eu, ci chiar a fost premiat în cadrul concursului Blog de Blog cu acest premiu.

Brokeback mountain

Oleaje , mar revuelto , así es mi ánima

Meduza noastra e atrasa de fiecare data de mare, ca un magnet caruia nu i se poate opune. S-a racorit si si-a încarcat bateriile.

Dupa cum puteti vedea, meduza saraca nu s-a ferit din calea valurilor, pornite sa o traga cu ele , mar adentro, unde totul este atât de tacut si linistit. Cum ar putea sa lase tot acest albastru infinit?! Si apoi mai încolo, marea era rascolita, cu atâta verde amestecat cu nisipul rascolit si purtat si redat tarmului... Culori... Da, chiar sunt dependenta de culori...

Meduza mediteraneana

La sfàrsitul unei zile îti faci un bilant. Cu bune si cu rele, a mai trecut o zi din viata mea.

Dimineata, bârfe între doua prietene. Fara perdele, fara ocolisuri.
Apoi , treburi cotidiene. Curatenie, cusut si bineînteles , dragul de señor, pe care l-am înnebunit cu Ziua Femeii.

Apoi alte povesti cu parintii mei. Vesnic plânsi si datori sa-mi spuna si ce n-as vrea sa aud. Mi-au stricat ziua cu vestile proaste. Matusa care a murit, Lezatul sot, care desi abia încasase 1100 de euro , nu avea vorbe alese la adresa tâmpitei care muncea pentru ei. Deh, proasta devenise cica mai femeie si cuteza sa doreasca sa aiba schimb de fluide cu oarecine. Se cam saturase de atâta tacere si monotonie în viata ei de sluga printre straini. Ca doar si acasa numai asta facuse, adica de cap.

Meduza noastra se înamorase în anul în curs cica de o lipitoare venita de pe aceleasi meleaguri mioritice. Dar lipitoarea s-a dovedit un parazit. Se unduia pe unde îi venea mai bine încercând apele. Cica si-a dat seama ca avea sentimente puternice. Si mândrie, si orgoliu, si niste ochi albastri, (uitati si parasiti pentru o vreme), prin tarile reci, dar care-l chemau cu disperare. Biata meduza. Slabise, se framântase în zadar, dar nu gasea nici o solutie. Apa rece a marii nu reusea sa o racoreasca. Nici ciocolata nu îi mai dadea aceea satisfactie launtrica, atât de binecunoscuta timp de multi ani. Ranita în orgoliu, în van s-a caznit meduza noastra sa uite lipitoarea. A trebuit sa ajunga sa-l dispretuiasca pentru lasitate, egoism si lipsa de caracter , si atunci s-a vindecat în parte.


Alte mesaje si felicitari. S-a mai calmat meduza noastra. Dar ultimul mesaj a ranit-o cel mai tare. Cica Lezatul o iubea, pentru ca parea femeie acum, si trezea probabil dorinte demult disparute. Biata meduza, crezuse ca era suficient ca muncea si trimitea aproape pâna la ultimul banut, acasa. Nu credea ca era necesar sa fie si femeie frumoasa si demna de a fi dorita.

La multi ani tuturor sufletelor gingase!

La Multi Ani, fetelor!

Norocul meu, ca am slabit!!! Enma si-a cumparat aceasta bluzita super chulo, limited edition, care, din pacate pentru ea, si spre norocul meu, îi vine foarte mare . Deci, de 8 Martie m-am ales cu o bluzita foarte draguta, desi înca nu am renuntat de tot la ideea de a-mi cumpara un colier de perle albe...
La Multi Ani, fetelor! Data de pe fotografii este eronata. Îmi scosesem bateria si s-a resetat singura. Ieri a observat Enma, când i-am aratat fotografiile cu bluzita noua.

Deci, capul sus si toate cele bune. Sa iubim si sa fim iubite!!!

8 di Marzo

Mimosa color del sole come il tuo sorriso
anche se nasconde un triste viso,
donna che ami senza tempo,
donna che ami con rimpianto,
donna che segni le note del passato,
donna che niente ferma quando per amore hai amato...

Dolce pupilla di due occhi stanchi,
compagna di silenzi, di notti insonni,
rubi il pensiero che ad altri sfugge,
ne fai emozione che nessuno distrugge.

Ami senza amore,
vivi per passione,
gridi di dolore,
muori per non soffrire...

poezie de Anna D'Urso

La Muti Ani tuturor femeilor si nu te-am uitat nici pe tine, IBY , prietena mea nebuna si draga din Italia, datorita careia am gasit primul loc de munca în Occident. Faptul ca am vorbit azi dimineata cu tine mi-a adus zâmbetul pe chip. Deci, amândoua cu buzunarele goale dar dispuse sa râdem si sa luam viata în piept. Te iubesc draga mea draga!!!

REMEMBER - DE UNDE VIN EU

De unde vin eu nu există păcat, de unde vin eu nu există durere,
Eu vin de departe, de unde-am plecat, acolo nici ura nu are putere.
Eu vin din povestea cu zâna furată, dar nu de un zmeu, ci de chiar Făt Frumos,
Iar ea s-a lăsat într-o seară luată, şi toată povestea-i întoarsă pe dos.
L-a nuntă le-a fost însuşi Zmeul naş mare, cu Zâna cea Rea însurat de un an,
Şi-n codru a fost permanent sărbătoare, iar Cenuşăreasa cânta la pian.
De unde vin eu nu există iluzii, de unde vin eu nu există coşmaruri,
Transplant nu există, nu există perfuzii, nu există nici iepuri orbiţi între faruri.
Există – să ştiţi – şi un basm împlinit. E basmul în care acel Făt-Frumos
Discută cu Zmeul pe-un ton liniştit, nici el şi nici Zmeul nu privesc fioros,
Alături zâmbeşte suav Cosânzeana, au dispărut răii, au dispărut durii,
Se bea vinul roşu direct din stacana adusă la masă de Muma Pădurii.
De unde vin eu nu există nici gloanţe, de unde vin eu nu sunt vânători,
Şi nimeni nu fuge de Babele Cloanţe, iar leii aduc antilopelor flori.
În lumea poveştii trăită de mine nu sunt falimente, nu există dobânzi,
Nu-ţi trebuie bani ca să-ţi fie mai bine, nu ai nici motive ca să te ascunzi.
Veţi spune „Visezi, nu există un loc în care iubirea să fie deplină!”
Voi râde de voi şi-mi voi bate şi joc de lumea în care miroase-a benzină.
De unde vin eu se merge pe jos, de unde vin eu nu se calcă pe zebră,
De unde vin eu e un cer mai pufos şi nu se trăieşte o viaţă funebră.
N-aveţi paşaport pentru-o lume de bine, vă e interzis accesul la ea,
Pe voi închistarea în lesă vă ţine şi şefii vă ceartă şi Fiscul vă ia…
Voi nu aveţi dreptul la zâna furată şi nici la acela numit Făt-Frumos,
O Lume de Basm nu găsiţi pe vreo hartă, rămâneţi acolo, în lumea de jos…
Rămâneţi în lumea în care mistreţii aleargă bezmetici şi mor la minut
Spre-a fi lăudaţi vânătorii, isteţii cu puşca în mână şi chef de băut.
De unde vin eu nu se moare pe stradă, de unde vin eu nu există amar,
Prostia nu este motiv de paradă, iar Zmeul nu vrea să devină primar…

Sursa: www.lisandrulisandru.wordpress.com cu acceptul lui Cristian Lisandru, care de fiecare data ma uimeste cu talentul sau. Este o poezie atât de frumoasa, încât nu am rezistat tentatiei de a o face cunoscuta si celor putini care intra pe blogul meu, din când în când .

Speed Drawing both hands same time ! theportraitart

sursa : www.theportraitart.com

Calle Major

Am obiceiul de a-mi complica viata. Nu stiu sa încep cu lucrusoare usoare. Daca nu stiu înca sa fac umbre, de ce încep tocmai cu calle Major, unde sunt atâtea umbre. De fiecare data am impresia ca e mai frumoasa schita decât acuarela finala... Stupida, tonta... artista lui peste...
Dar ... nu ma dau învinsa de culori si umbre. Vreau sa învat outdoor picture..

Ameno - ERA

Muzica pe care am ascultat-o cu señor la ora prânzului...cautànd : omenare imperavi emulari

Sa învatam de la maestri

Exista un motiv serios pentru care la ora prânzului sunt înca în pijama, m-am decis sa mai amân momentul dusului. Cum señor este treaz la ora când cobor cu Marta, mai nou cobor si laptopul înca de dimineata în bucatarie. Asa si astazi, doar ca conversatiile noastre s-au prelungit , a gusto, mult peste obisnuita ora si jumatate. Am si avut un interlocutor cu care ne face placere sa stam la lungi discutii. Atâta doar, ca vazându-l din nou rontaind un mar, m-am decis sa-mi fac o ciorba, ca sa fie si ceva zeama, si am pus si o juma de inima, ca sa am satisfactia de devoratoare de inimi. Carnivora ce sunt!

Deci, trebaluind eu p-aci, prin bucatarie, am mai vizitat si artistii mei dragi. De la Villager m-am ales cu niste noi adrese de tutoriale de pictura, care v-ar putea fi utile si voua, dragilor. Maestrilor din Barcelona, le-am promis ca am sa le fac o vizita în vara, sa-i vad la lucru. Asta daca voi avea ocazia sa ma vad cu Carmen la vara , în Barcelona.

Par o capra deznadajduita

Lui señor i-am schimbat medicatia. Asta pâna ajung sa o vizitez din nou pe doctorita cea noua. Prin urmare, noaptea doarme, relativ bine, dar spre dimineata este treaz ca o bufnita, abia asteptând sa ma vada intrând la el în camera. Abia daca apuc sa-mi savurez cafeaua în compania blogurilor prietenilor. Ma rog, ce pot citi în jumatatea de ora, în care Marta face dus, se îmbraca, ia micul dejun.

Dupa aceea, imediat señor vrea sa se ridice din pat. Foarte bine, pentru ca asa pot sa-mi fac si eu un program de viata normal. Si mai am si avantajul ca se retrage seara mai devreme decât de obicei. Ceea ce e si mai bine.

Deci, ne-am început si dimineata de astazi, traducându-i postarea mea de aseara, comentariile la cele de ieri, unele postari de ale lui Paul, urmate de comentariile si raspunsurile la ele. Apoi alte povesti de ale noastre despre unii si altii, si în final am putut sa o uschesc la târgul de joi, asta dupa ce în prealabil mi-am dat întàlnire cu Bimbi.

Ne-am fâtàit, am bârfit, ne-am usurat de atâta oftica feminina si de ceva euroi de prin buzunare, si încârcata cu sevaletul nou nout, cumparat de la magazinul specializat în scule si meduze pentru pictura, am ajuns acasa, pe la unu jumate. Tocmai la timp sa-i prepar dejunul lui señor. Mie, trei rosii si un ardei, taiate julien, (ce-mi place cuvântul) si stropite cu putin ulei. M-am saturat de astea. Ca pot sa mànânc si trei oale ca tot foame îmi este, ca la o capra deznadajduita, vorba lui Paul. Asa ca acum iar scriicesc. Am uitat sa cumpar elastic gros pentru aparatoarele de la tibia si peroneu, ma rog gamba lui Juan?! Dar ce sa ma mai mir de câta tinere de minte am?! Nu stiu unde am pus capacul de la oala de 30 cm diametru (inexplicabila disparitie), nu stiu unde e cutia cu toate acele de gamalie, atent culese dupa campania de cusut. Nu stiu unde am niste tavi de inox(probabil la Patricia, cealalta nepoata de a lui señor, trimise cu prajituri, vara trecuta), ce sa ma mai mir ca uit sa cumpar ceva cànd cobor în oras. Ce mai tura vura, ìmbatrânesc. Numai numerele de telefon nu le pot uita, daca am apucat sa le vad si numai o singura data. Si alea chiar ar fi bine sa le pot uita. Unele macar!!!

Mar revuelto

Marea, verde, rascolita, furioasa.
Mary si Elizabeth, cu parul ravasit de vânt si îmbracate de iarna... ha ha ha... Dar ne-am cumparat iar, sutiene si chiar un body bej, pentru mine, ca sa-mi stilizeze silueta...

Eu , cu parul dezordonat, cu blugii care-mi vin deja mari , suparata ca nu am gasit blugi gri deschis, marimea 46. În 44 nu prea cred ca voi intra repede, pentru ca m-am cam lenevit, si nu am mai slabit nici un kg de doua saptamâni. Nici nu este de mirare. Am mâncat... mult... piure de cartofi cu pulpe, ciocolata, prajiturele... chiar si noaptea... deci la ce sa ma astept?!...Am 78 kg astazi, desi si azi noapte am mâncat ciocolata, prajituri cu crema de cacao si doua portocale...

Dar, telefonul de zilele trecute, va solutiona problema. Sefa comandase o platforma vibratoare, dar cum eu nu aveam card de Cortes Ingles , numai ea poate sa o plateasca, din banii mei adica...
Deci poate ca cheltuind 960 de euro pe masinarie, ma voi mobiliza sa dau jos si urmatoarele kg.

Conversatii zilnice

Invariabil señor Tomas ma întreaba în fiecare dimineata acelasi lucru: ce au putut sa-ti faca barbatii , Giulia, de simti atâta dispret fata de ei?
- Nimic, señor!!!

- Cei pe care i-am iubit, nu m-au pretuit, iar ceilalti, care m-au iubit, m-au plictisit. Restul , fac parte din categoria inofensivi, persoane...

Arata-mi unul din cei cunoscuti, care sa merite sa fie chemat BARBAT!!! În acceptiunea mea. Altul decât medicul!

Nu este doar o parere de femeie ranita . O spun din prima zi în care am intrat în aceasta casa. Cu oftica, cu resemnare, cu tristete. Poate nu am fost eu femeie , în adevaratul sens al cuvântului. Nu am fost cocheta, nu am meritat sa fiu iubita asa cum mi-am dorit. Poate am fost superficiala si usuratica. Poate am considerat ca am dreptul sa ma bucur de viata. Poate am fost prea egoista.

- Dumneata señor, ti-ai aparat cu pumnul si cu cutitul familia. Pentru mine n-a facut acest lucru nici un barbat. I-ai dat un sut în dos pâna si preotului care o jignise pe logodnica ta. Vezi , señor, asa am visat si eu cavalerul în armura. Eu sa doresc si el sa-mi puna pe tava tot. Cum ai facut matale. Si apoi as fi stiut si eu sa fiu cucoana. Sa ma trezesc la amiaza, sa mai dau o raita pe la bijutieri si sa-mi mai comand niste toale la moda. Dar nu m-am nascut în locul si timpul potrivit.

Si apoi , eu am dorit sa fiu independenta. Asa m-a învatat mama, pentru ca mult a mai suferit din partea lui tata. Pumni si palmi, si ocari. Si-apoi daca am fost stapâna pe mine, nu m-a mai putut domina nici un om. De asta sunt cum sunt! Îmi place sa traiesc dupa bunul meu plac.

- Ce , dumneata nu ai facut tot ce ai vrut la viata dumitale? Doar ca ai fost barbat si eu femeie. Dar nu exista nici o diferenta între noi! Si apoi eu am muncit cinstit pentru tot ce-am realizat. Nimeni nu m-a cumparat. Cuvântul meu a fost ca si al dumitale, lege. Nu ma refer la casnicie. Acela este un contract nedrept între doua persoane, care-si jura iubire si respect vesnic. Ca si cum în timp nu se pot reconsidera sentimentele.

Ma refer la viata de zi cu zi. Nu am înselat pe nimeni, mi-am platit la timp datoriile, nu am furat, nu am mintit. Cam asa cum spui matale ca sunt catalanii. Poate de asta Dzeul meu are mila de sufletul meu!

Sun -rise or -set , cine stie, ca eu una nu-mi dau seama

Si atâta am îmbibat coala, ca în final mi-a iesit ondulata. Acum, am pus-o la îndreptat. Si iata ca s-a rezolvat.
Si pentru ca netul nu mi-a mers timp de câteva ore, am amestecat culori.

Happy Birthday to Elizabeth

Timp mort

Astept un telefon. Si nu-mi place asteptarea. Îmi da aceea senzatie de timp pierdut, în care nu poti face nimic altceva. Timp mort. Mai fumez o tigara, mai sorb o gura de cafea, si rememorez întâmplarile zilelor trecute. Totul se întâmpla asa cum trebuia sa se întâmple. Calculat. Mai trece o motocicleta, ca sa-mi lase o rana pe timpan. Neajunsurile vietii urbane. Mai aud un ciripit de pasarele. Avantajul de a trai totusi înafara aglomeratiei urbane.

Telefonul a sunat. Conversatia s-a terminat. Acum pot sa-mi vad de treburile mele, linistita, as putea spune chiar usurata.

De la Ermita - pâna acasa

Ieri am coborât pe jos de la Ermita pâna acasa (pe malul marii este casa noastra, în stânga imaginii). 6-7 km pe jos.
Enma mi-a spus ca nu are rost sa-mi iau geaca pentru ca ma voi încalzi mergând . Adevarat, chiar am transpirat coborând cât de repede mi-a fost posibil, si chiar am racit. Ieri pe la 3 deja luam paracetamol si ibuprofen. Stranutam fara oprire, ceea ce am facut si astazi, de altfel.
Ermita Misericordia - adica Manastirea Îndurarii. Cum sefii mei mergeau la o paella la vila prietenilor, am vrut sa urc cu ei, pentru ca plimbarile mele trebuie sa aiba o finalitate, un capat de drum. Asa am mai mult spor si savurez din plin si natura.




Livada de maslini batrâni.
Migdali. Dupa cum vedeti si albi si roz. Am avut noroc sa-i vad unii lânga altii pentru ca sa infirm parerea tuturor care-mi spun ca sunt numai Roz. Ca sa-i fotografiez, m-am bagat sub ei si atunci, spre surprinderea mea, am auzit zumzaitul albinelor, neobosite, inofensive. Mi-am imaginat pentruo clipa ca acesta trebuie sa fie si zgomotul de fond în rai, unde eu nici o sansa sa ajung!!
Apoi, am vazut doi pinus pinea, asemenea celor care se gasesc în toata ITalia. Señor spune ca stau acolo de când sta el în Vinaros. Deci, cam 50-60 ani.

Nu e chiar alb-negru

Adina, cam astea sunt culorile, desi si ideea de alb-negru este tentanta. Dar nici aparatul foto, flashul si o lampa îndreptata spre acuarela, nu mi-au redat nuantele de verde frumos amestecate cu negru, gri, si albastru, în apa marii. Mai sa fie, tehnica asta îmi distorsioneaza operele de arta.

The Wet Watercolor

http://www.youtube.com/watch?v=NLFwDMktdG0

Nu am avut cum sa aplic tehnica din acest tutorial pentru ca nu am un sevalet, nu am cum sa fac atàta aparaie în living, si nu mai aveam printre resturile mele alb si albastru deschis. poate alta data...
Dar am sa-mi cumpar cele necesare si am sa încerc...

Trei acuarele, ca sa prind din nou gustul culorilor

Migdali înfloriti, pentru ca pe la ora când am început eu sa amestec culorile, iesise soarele. Si cum nu-mi venea nici o idee, am zis sa pisctez flori. Nu am mai facut-o , asa ca am cautat niscaiva tutoriale, din cele pe care le coborâsem cu luni în urma de pe youtube, dar nici una nu ma convingea. Asa ca am ales una din fotografiile facute duminica trecuta si în decurs de câteva ore, iata ce a iesit!
Pentru ca sa nu credeti ca m-am jucat numai cu culorile, în timp ce am pictat, am facut mâncarea, supa de carne si salata de bouef, din care au mâncat si Enma si Juan, apoi la cererea Enmei, am fcaut un coq de tomate cu atun si o noua prajitura cu mere, pentru ca màine este invitata la prieteni. L-am servit pe señor de trei ori cu masa si tot ce a mai fost necesar, si nu a fost putin. Dar era foarte încântat ca si Marta picteaza cu mine... Ba, am mai stat si cu medico la povesti...

Cum la sfârsitul orelor de pictura vesnic ma trezesc cu tavitele cu surplus de vopsele, am început sa amestec alandala culori si sa-mi fac fundaluri. Mai albastre, mai gri, mai gri-verzui, mai rozalii indefinite. Si tot mai aveam vopsea pe tavite. Atunci mi-am adus aminte de un tutorial care ma tenteaza de luni de zile si am început sa conturez ceea ce ar trebui sa fie niste corabii în zare.
Scanerul nu-mi reda culorile întocmai, dar am sa încerc mâine pe zi sa le fotografiez. Si apoi acuarelele mele sunt mai mari decât ceea ce poate sa-mi scaneze troscoleta asta veche!

Marta doarme, señor doarme, ce pot sa-mi doresc mai mult pentru o dimineata de sâmbata ploioasa?

M-am trezit prea devreme pentru o sâmbata mohorâta. Asta pentru ca am dormit bine, fara nelinisti si fara vise. Si culmea, nici pastile si nici Martini nu au fost necesare ca sa ma adoarma. Si asta în conditiile în care, ieri am lenevit.

Ploua. Încet, mocnit. Suficient sa ude rufele, pe care din comoditate nu le-am strâns ieri seara de afara. Dar asa este, lenesul mai mult alearga. Si desi stiu zicala, tot nu am sa ma învat minte niciodata.

Nu are rost sa-mi fac planuri pe ziua de azi. Poate voi reusi sa cos ceva, poate voi picta cu Marta. Da, cred ca vom picta, amândoua. Ea va mâzgali ceva, iar la final eu am sa-i fac un nou copac, pe care-l va pastra cu sfintenie în camera ei. Ca un trofeu. Si se va lauda la señor: ¿Que te parece, papi? Si, señor, multumit de opera de arta a odraslei, va zâmbi fericit.

Am povestit îndelung aseara cu Ema. Noroc ca am cu cine sa ma descarc. Nu ma mai plâng de problemele mele cu señor, pentru ca în comparatie cu munca ei, eu traiesc în paradis. Poate chiar ar trebui sa ma mobilizez sa fac mai multe. Casa ar avea nevoie de un lustru de sarbatori. Fac doar strictul necesar si uneori nu este suficient. Dar señor este multumit doar când ma vede sezuta în fotoliul din fata lui, asa, la primul gest minor sunt la serviciile lui. Fara sa trebuiasca nici sa articuleze cuvinte. Pentru ca tocmai cuvintele sunt cele care-i vin mai greu. Stiu deja din priviri ce doreste.

Giulia nu mai are complexe

Señor s-a retras devreme în seara aceasta. Asa am o seara întreaga pentru mine. Asa ca am deschis televizorul si am dat peste un film, vazut cu putin timp în urma. Ruj rosu pentru zile negre, pe Halmark. M-a încântat sa-l revad, chiar daca nu ma confrunt cu problemele unei mastectomii, deocamdata. Dar mi-a placut atitudinea personajului. S-a rujat si pe masa de operatie, ca o sfidare a destinului...

Asa ca am facut o baie fierbinte, sa ma relaxeze, mi-am uns corpul cu uleiuri, mi-am dat cu culori în jurul ochilor, m-am parfumat si m-am rujat. Asta ca sa ma simt frumoasa. Pentru ca foarte multi ani am evitat sa ma privesc în oglinda. Ma indispunea chipul tâmp care ma sfida în oglinda fara suflet. Chiar ma întrebam de multe ori, de ce chipul meu nu reflecta macar putin din femeia care zace ascunsa sub kilogramele abandonului de sine. Nici o licarire de inteligenta. Nici un zâmbet cochet. Poate de asta acum îmi fac poze. Pentru ca e pentru prima oara când ma vad frumoasa cu adevarat. Sunt eu, Giulia, cea care nu mai are complexe.

As schimba ceva

Astazi ma lafai în lene. Trântita în fotoliul amplu, cu laptopul deasupra masutei reglabile, ma plimb. Am o zi usoara. Pentru ca asa am hotarât eu sa fie. Ascult în nestire Tracy Chapman, ore, si ore. Mai raspund dragilor care ma viziteaza. Stau fata în fata cu señor, care cuminte asculta radio. Eu cu castile pe urechi sunt rupta de lumea din jur.

Va citesc pe voi, dragilor. Îmi place infinit mai mult decât sa iau o carte în mâna. O am aici lânga mine. Stefan Zweig - Suflete zbuciumate, dar cumva nu sunt înca pregatita. De multe luni nu mi-am permis sa lenevesc. Vesnic termene, obligatii. Si acum recuperez timpul liber care mi-a fost rapit.

Pot visa, pot sa ma plimb. Asa am trecut azi printre oameni. Fericita. Ca sunt unde sunt. Ca am sansa sa vad marea, sa vad oameni fericiti iesiti la plimbare, altii iesiti sa faca sport. Auzeam la ora prânzului , la Cadena Ser, ca din ce în ce mai multe persoane peste 80 de ani frecventeaza saloanele de estetica. Cei drept, mai mult femeile. Asa si este. Eu nu ma duc la coafor decât foarte rar, pentru un tuns, în rest toate mi le fac în casa.

Doamnele, la coafat, la manichiura. Si apoi la plimbare, la restaurante. Biata mea mama, care rar ajunge la coafor, de manichiura nici nu mai pomenesc. Ce ti-e si cu bunastarea occidentala. Soti nu prea mai sunt, dar ele, vaduve, acum traiesc a doua tinerete. Nu s-au trezit la 5 dimineata sa mearga la vreo fabrica, sau sa-si duca copii la crese. În schimb bijuterii, la toate. Sejururi de doua -trei ori pe an la hoteluri în statiunile cele mai selecte. În sezonul slab din punct de vedere al afluentei turistice, dar oricum, pe bani de nimic. Si excursii câte vor muschii lor. Biata mama a mea. Ce rau îmi pare ca nu pot sa-ti ofer aceleasi conditii.

Azi chiar m-am uitat îndelung dupa trei bicicliste. Mari si musculoase. Nemtoaice, cu semicurse, babatii. Dar tu, draga mea, vesnic frecând podele. Mi-e dor de tine, mama. Mi-e dor de tine, tata.

Printesele carora le-am facut eu toate aceste costume

MIRA LA GITANA MORA - GIPSY KINGS

Am preluat de pe blogul lui Nakudo acest videoclip. Cam asta era perceptia mea despre Spania. Aici, unde locuiesc eu, nu sunt bine vazuti nici andaluzii, nici los gytanos. Lumea aici este mult mai serioasa. Eventual un passodoble. Dar nici pe acela nu-l danseaza. Eu as vrea sa iau lectii de seviliana- asa-i spun dansului flamenco. Chiar am sa ma interesez.

Costa Sur

Pescarusii se bateau pe resturile aruncate de pe vapoarele de pescuit.

Costa Sur, are un trotuar , nou, lung de un km. Pacat ca este asa de departe de casa mea.
În departare se vede micul far de la intrarea în rada portului.
Insulita aceea mica care abia se vede în mare, este insula(peninsulita) pe care se afla castelul lui Papa Luna, în Peñiscola. Señor spune ca sunt 15 km de la noi pâna acolo.
Plaza de Toros.
Pisoi vagabonzi, ca e plin de ei. Dar nu si de câini vagabonzi ca si acasa. Populatia le duce de mâncare, asa ca se pot înmulti în voie. Si apoi nu sunt ierni reci, ca sa sufere bietii de ei.
Platja de Arena, dincolo de Plaza de Toros. Practic dupa aceasta începe trotuarul acela de un km, care serpuieste pe lânga mare.
El astillero - nu e santier naval, dar ma rog, aici se repara vapoarele.
Si aici se termina râul Servol, sec în majoritatea anului. Doar când ploua în munti coboara puhoaie de ape maronii.

Ar fi trebuit sa pun fotografiile în ordine inversa.

Am facut o lunga plimbare, de 1 ora si 45 minute, mers grabit. M-am oprit doar la toalete, pentru ca luasem pastila de furosemid si era imperios necesar sa fac câte o scurta escala. Dar aici sunt toalete publice, din loc în loc, gratuite si au chiar si hârtie igienica. Bineînteles ca sunt curate, nu ca si la noi, pentru ca imediat dupa folosire se pornesc jeturi puternice de apa, care le curata. Mai avem mult ....pâna sa-i ajungem.

Bobby McFerrin - Don't Worry Be Happy

Tracy Chapman - Give me one reason

Give me one reason to stay here - and I'll turn right back around
Give me one reason to stay here - and I'll turn right back around
Because I don't want leave you lonely
But you got to make me change my mind

Baby I got your number and I know that you got mine
But you know that I called you, I called too many times
You can call me baby, you can call me anytime
But you got to call me

Give me one reason to stay here - and I'll turn right back around
Give me one reason to stay here - and I'll turn right back around
Because I don't want leave you lonely
But you got to make me change my mind

I don't want no one to squeeze me - they might take away my life
I don't want no one to squeeze me - they might take away my life
I just want someone to hold me and rock me through the night

This youthful heart can love you and give you what you need
This youthful heart can love you and give you what you need
But I'm too old to go chasing you around
Wasting my precious energy

Give me one reason to stay here - and I'll turn right back around
Give me one reason to stay here - and I'll turn right back around
Because I don't want leave you lonely
But you got to make me change my mind

Baby just give me one reason - Give me just one reason why
Baby just give me one reason - Give me just one reason why I should stay
Because I told you that I loved you
And there ain't no more to say

Dupa atàta rosu, mai bine alb-negru

M-am trezit cu dureri în laba piciorului stâng. Asta pentru ca-mi propusesem sa merg de dimineata la plimbare. Dar oricum nu as fi putut sa o fac. Señor deja astepta nerabdator sa se ridice din pat. Schiopátând am pregatit-o pe Marta de scoala, mi-am udat bietele plante abandonate în curte, si apoi l-am ridicat din pat pe señor. Nu prea ma avut chef de povesti, prea ma durea piciorul. Medicamente si un masaj cu diclofenac. Apoi o baie fierbinte, sa-mi amorteasca durerea. Afara vântul s-a intensificat. Un cer înnorat, care nu ma îmbia la nimic.

M-am gândit la culori. Asa ca mi-am coborât tot calabalâcul de pictura, din nou în comedor. Si apoi si laptopul. Mi-am pregatit masuta si am început sa ma întreb ce subiect sa aleg. Nu eram totusi pregatita de culori. Vazusem prea mult rosu ieri în fata ochilor, terminând doua din cele trei fuste pe care trebuie sa le fac la fete. Asa ca am zis ca poate voi face un portret.

Stiam din start ca trebuie sa fie al lui KJ. Îi facusem atâtea fotografii duminica, ca sigur voi gasi unul care sa fie acceptabil pentru ceea ce-mi propusesem. Asa ca m-am apucat de cautat. Erau multe din care sa aleg, greu sa ma decid. Pâna la urma am ales una si pune-te pe treaba. Mi-am iesit din mâna ( facusem doar cinci portrete la viata mea) si nu prea seamana cu originalul. De fapt l-am facut mai slab si pentru asta ar trebui sa dea de baut. Toate la timpul lor. Adica, niciodata.