Încerc sa ma apropii de taste de zile întregi si nu pot. Parca nu as vrea sa se reverse preaplinul din mine. Încerc sa ma droghez cu emotii, cu medicamente. Sunt sfatuita sa traiesc cu zâmbetul pe buze, clipa. Dar clipa este atât de scurta când suntem împreuna. Este doar o clipa si ramân cele multe ore, petrecute în paralizia singuratatii si a incertitudinii. Parca tot timpul am avea nevoie de noi si noi confirmari ale locului ocupat în viata celuilalt. Nu-mi mai ajung tandrele si jucausele mângâieri. Nu-mi mai ajung degetele lui ciufulindu-mi parul, nici bratele lui strângându-ma la pietul lui. Am nevoie de brutalitatea gesturilor, de salbaticia cu care ma supune. Drog. Cine spunea ca drogurile dau dependenta a uitat de drogul iubirii. Posesiva supunere este îmbatatoare. Si cu cât mai des cu atât mai mult vrei. Simturile si muschii nu au limite. Nu în dragoste. Nu exista tabuuri. Nu exista frica. Exista doar teama ca mâine nu va mai fi la fel. Ca-si va pierde din intensitate si se va volatiliza. Si atunci mai vrei. Bolnavicios de mult vrei. Ochii si privirea devin de fiara flamânda. Respiratia se îngreuneaza, devine precipitata. Te rogi sa-ti daruiasca doar minute de sarutari si ai parte de aceleasi ore de animalica posesie. Sudoare amestecata cu saliva dulce. Unghiile care-si cauta traiectoria pe spatele si bratele atât de albe. Muzica rock, heavy, balade. Concert în direct, în care bratul chitarei este unul din picioarele tale. Parul ravasit si sunete ragusite scoase din adâncul pieptului. Si totul într-o ritmica împreunare cum nu a mai fost. O muscatura, doua, pe pulpele care oricum numai simt nimic.
- De unde atâta pasiune, iubire?
- Vine, vine din adâncul asteptarilor mele. Din noptile în care ma gândesc la pielea ta. Când ma trezesc soptindu-ti numele.
Firimituri. Firimituri care nu vor fi niciodata mai mult decât niste biete firimituri. Si totusi...
Saptamâna de intense certuri si acuzatii. Urâte chiar, murdare chiar. Fata lui atât de schimbata când m-a acuzat de infidelitate. M-a mirosit peste tot, m-a adulmecat si pentru ca a sapun miroseam în zonele intime, problema fu:
- Eu stiu ca este pervers sa-ti cer sa-mi fi loiala, de vreme ce eu ma duc acasa la sotie. Dar înnebunesc gândind ca ai putea fi a altuia. Vad negru în fata ochilor de gelozie. Si eu nu am fost gelos decât o singura data în viata mea. Am sa simt orice schimbare de atitudine când ai sa ma înseli. Stiu, ai avea dreptul, dar îmi apartii. Esti numai a mea. Esti rosie, cum esti dupa ce facem amor si pari proaspat spalata.
... Ma uitam atât de furioasa la el, eu care miroseam a sudare produsa de frecatul din greu al casei sefei. Ma rog, nu aveam de ce transpira si în alte parti, intime. În acel moment ... ma acuza pe nedrept. Si avea dreptate. Nu-i datoram nimic, în orice caz nu fidelitate. Dar ma si amuza schimbarea petrecuta în el în ultimele saptamâni. Înainte facea pe grozavul. El gelos nu putea fi. Si totusi, scandalurile din ultimele zile, mutrisoarele de ofensat nu aveau nimic în comun cu mieluselul pe care-l cunoscusem. Si eu care chiar aveam cu cine si când îl însela. Zilnic, daca vroiam. Doamne fereste sa-i fi pomenit de frumosul aradean de 34 de ani, care astepta doar un semnal. Ma dusam. Putea sa plece din partea mea si sa numai revina niciodata. Dar nu... ma astepta la mine în camera cu fata de jignit. De suparare si din cauza gravitatii acuzatiilor nici plânge nu puteam. Ma gândeam. Acum este momentul sa o rupem definitiv. Sa o fac sau nu?!
M-am lipit de el în schimb. Ne-am mai împuns în cuvinte câteva secunde si apoi am uitat. Pasiunea era mai puternica. Palmele lui date mai în joaca, mai în serios, ne-au facut sa ne iubim cu furie. De nedescris, imposibil de transpus în cuvinte dupa ce au trecut atâtea zile. M-a lasat aproape lesinata. În orice caz incapabila sa ma ridic din pat pret de multe minute. Dupa dus, ma îmbratisa tandru si nu ma lasa sa-l conduc. Ma mai ameninta înca din usa cu cureaua lui si dus a fost. Am adormit goala. Telefon, peste vreo doua ore:
- Iarta-ma pentru tot ce am putut sa spun. Dar când am vazut ca ajungi târziu la poarta si ca nu-mi raspunzi la telefon, am vazut negru în fata ochilor. Si apoi cum ai spus ca vom bea cafeaua pe terasa sefilor tai si dintr-o data numai vroiai, ba erai si rosie si transpirata, am vazut negru în fata ochilor. Te rog iarta-ma si nu spune nimic nimanui, pentru ca nu as mai putea da ochii cu ei.
Sincer, ma manânca limba si i-as spune sefei. Dar stiu ca nu m-ar mai lasa sa ma vad cu el. Si nu sunt înca pregatita pentru acest pas. As putea sa zâmbesc si sa glumesc pe aceasta tema, dar este revoltator doar simplul gând. Acum numai pot sa ies nici macar în compania sefilor mei si asta este deranjant. Pentru ca chiar ma simtem bine cu ei si cu prietenii lor. Asta este. Mi s-au pus limite si bariere. Si nu ar trebui sa le accept. Ieri chiar m-am baricadat în casa, pe când stiam ca va veni. Am închis jaluzelele ca si cum nu ar fi nimeni acasa. Nu s-a lasat pagubas. A sunat si a sunat... pâna când am iesit la poarta. Era fericit ca eram în pijamau de vacuta... Si asa... am terminat din nou iubindu-ne în loc sa ne despartim. Si simte el ca suntem pe nisipuri miscatoare:
- Mama ma tot cheama sa ma întorc în tara. Si eu nu as putea sa plec de aici. Te am pe tine. Nici sora, nici nepotii mei de aici, nu înseamna pentru mine ceea ce însemni tu. Esti în inima si sufletul meu. Esti a mea si asta-mi este de ajuns.
Ma uitam la noi. El de un alb laptos, eu foarte putin bronzata si totusi foarte închisa pe lânga el. Eu blonda, el saten, castaniu. Doua capete cârliontate, doua corpuri îmbratisate în noapte. Afara ploua. Eu mai visam la zborul celor doi pescarusi de cu câteva zile în urma. Niciodata nu am vazut ceva mai frumos. Se urmareau, planau, se învârteau în aer, SARUNTÂNDU_SE. Se mângâiau cu aripile, se îndepartau si se apropiau în picaj, unul de celalalt, ca si cum ar fi vrut sa se distruga într-un atac kamikaze. Si totusi, doar ce se atingeau. Iar planau, iar luau curbe în aer si iar se însoteau în zborul de deasupra apelor înspumate ale marii. Apoi... obositi, s-au lasat pe ape, plutind... uitând parca de frenezia zborului si a urmaririi.
Da... aseara-mi spunea iubi:
- În alta viata ai fost pisica. Esti atât de unduitoare si lingusitoare ca si o felina. Ma îmbeti cu felul în care ma adulmeci.
- Iar tu ai fost un leu, cariño. Doar esti nascut în zodia leului. Esti animal de prada.
Dupa minute de mângâieri sau zgârieturi pe corpul celuilalt, puternice senzatii la nivel de epiderma, el s-a dus la dus, eu la bucatarie. Gratare la el, un vin rosu. Eu... alungita pe marginea patului. Motanul rasfatat de nenumarate bucatele de carne pe care el i le arunca pe jos:
- Manânca cu mine, cariño. Nu-mi place singur.
- Nu pot. Sti ca-mi este rau dupa ce facem amor. Am sa beau o ceasca de lapte mai încolo. Atâta doar ca-mi place sa te servesc pe tine. E ca si cum am fi o pereche. Desi ar fi insuportabila viata alaturi de tine. Sunt obisnuita sa nu-mi mai comande nimeni si uite ce am ajuns. Am sa ma revolt într-o zi si nu am sa mai accept situatia de supusa .
Hace 9 años
0 comentarii:
Publicar un comentario