- Iubite, de ce saruturile noastre sunt mai îmbatatoare în ultimele saptamâni?!
- Pentru ca am trecut pe alt nivel de iubire, cariño.

Când o fi fost? Ieri, astazi?! Pierduti în noapte si în muzica. Pink Floyd, Soda Stereo, Aerosmith, Police. Pierduti între semiîntunericul casei în miez de zi. Jaluzele lasate. Pasiune, sarutari, tortul terminat în doi. El, cu bratele încarcate de plase:
- De unde ai avut bani, dragul meu?
- Se pare ca mi-au mai dat un ultim minim ajutor. Ramasesem fara un gram de motorina si mi-am încercat norocul cu cardul, în speranta ca cei de la firma îmi vor plati macar ceva pe transport. Vezi, cariño, niciodata nu sti de unde vine norocul.
- Asta nu înseamna ca trebuie sa-mi umpli mie casa. La noi este doar trecatoare lipsa de fonduri.
Daca tot mi-ai adus atâtea prajiturele pentru micul dejun, uite, blatul pe care-l fac, îl transformam în tort pentru ziua ei. Chiar ma gândeam azi noapte ca trebui sa fi disperat ca nu poti fi tu, cavalerul, si de ziua ei. Stiam ca-ti sufla vântul prin buzunare.
- Fetitele erau disperate ca nu pot sa-i faca un minim cadou. Acum vor avea de unde.

Munceam amândoi în bucatarie. El la ornatul si umplutul foilor de pandispan, eu la creme. Îmi cânta si se unduia pe lânga mine. Din când în când mai aruncam câte-o privire si la señor care era încântat de concertul improvizat. Mi-e mi s-a prins foaia de tava, desi am pus pe 180 de grade, ma rog era un tort improvizatie pentru prajiturele de mic dejun si ajunsese altceva. Stropit el foile, amestecat cremele cu piersici taiate în feliute si ornat cu crema de ciocolata si capucino, amestecata cu nuci macinate. Pe deasupra, flori facute din triunghiulete de ananas. Urma sa puna acasa frisca din tub. Pus la frigider tortul:

- Am sa ma gândesc la tine când voi mânca din el.
- Crezi ca am intentii ascunse pentru ca sa te fac sa te gândesti la mine?! Daca nu ti-as vedea fata si ochii când ma tii în brate si ma saruti, poate as fi geloasa. Dar nu este cazul. În acest moment esti fericit cu mine si eu cu tine. Viitorul îl scriem zi de zi .

- Zilnic îmi spun ca este asa trista traditia noastra monogama. Si nu sunt o persoana rea. Doar ca m-am îndragostit de data asta si acum creste în mine acest sentiment si este pe zi ce trece mai puternic.

Indiferent cât mi-as propune eu sa nu ma asez în bratele lui, ajung tot acolo. Daca nu ma pun eu, ma îmbratiseaza el si ajungem din nou sa ne miscam pe ritmuri. Daca nu ma saruta el, îi fur eu mierea de pe buze. Daca nu astept eu lungi sarutari, mi le daruieste el, si-mi trece degetele prin par si ma face sa uit de mine si el de treburile lui, si ne pierdem si uitam de noi, si terminam la fel, obositi, el la dus, eu la recuperare. El radiant, eu stralucitoare:
- Esti încântatoare de fiecare data dupa ce facem amor. Îmi absorbi parca toata energia si întineresti. Ai sa ma lasi fara vlaga.
- Daca as vedea un minim semn de epuizare la tine, m-as abtine. Vina o porti tu. Nu te uita la mine, nu ma atinge, nu ma privi asa, nu veni, nu-mi cânta. Si apoi se pare ca ai energie pentru mai mult de doua ori pe zi. E drept ca si astazi aproape mi-a sarit inima din piept, dar merita riscul. Si apoi spaima de pe fata ta ca am sa mor în bratele tale. Nici o sansa dragul meu. Atâta doar ca merita sa sufar din cauza abtinerii de la tigari pentru cele multe sarutari...

Plecat el. Eu, deloc trista. Nu poti avea ceea ce nu ti-a fost harazit. Sau poate atâta ti-a fost scris. Nu as renunta la nici o secunda petrecuta în compania lui.