Hace 11 años
martes, 27 de octubre de 2009
domingo, 25 de octubre de 2009
Duminica, la lacul Bodi de la Mogosa
Iris, printesa mea.
Ratele salbatice mai plutesc pe suprafata lacului Mogosa, ca pe vremea când aveam 18 ani si înotam sa le prindem.
Iris, nepoata mea, si Miti, cumnata mea
Lacul Mogosa este unul din locurile mele preferate, pe lânga altele multe, la care nu am avut timp sa ajung.
Cu Mircea, sotul meu, si cu Iris. Noi suntem si nasii ei de botez.
Nu m-am putut opri sa nu-i fac fotografii, atâta este de frumoasa Iris.
Cumnata mea, frumoasa si foarte draguta cu mine în toate aceste zile de concediu. M-a ospatat si m-a purtat cu masina peste tot. Multumesc Miti !
Fratele meu, mare amator de iesit în mijlocul naturii, vesnic cu bidoane pentru apa de izvor.Sanatate, fratiorul meu.
Schimbari bruste de temperatura
Ploua pe rupte în ultima zi si chiar si cu geaca groasa, tot frig mi-a fost.
Asa arata dealul de la fereastra camerei noastre în ultimele doua zile ale sederii mele în tara. Ca si cum, în saptamâna petrecuta acasa, ar fi trebuit sa am parte de toate schimbarile meteorologice de care pomenisem ca mi-era dor.
Aici deja se lasase ceata si anunta zile de ploaie.
Cam asa arata dealul în primele doua zile. Frumos de tot.
viernes, 9 de octubre de 2009
Concediu, ce e aia?
Dragilor am pasaportul. In mare dintii mi i-a reparat Camelia, draguta dentista, si pe miercuri am si coronitele puse pe dintii din fata.
Sunt foarte obosita, pentru ca umblam pe jos, si casa noastra este destul de departe de oras. Si m-am apucat sa fac si curatenie, cât de cât, pentru ca soacra mea nu poate cu toate.
Va pup pe toti.
Nu am facut fotografii înca, dar promit sa fac. Mai avem multe de rezolvat.
Nu pot sa va descriu linistea de acasa.
Sunt foarte obosita, pentru ca umblam pe jos, si casa noastra este destul de departe de oras. Si m-am apucat sa fac si curatenie, cât de cât, pentru ca soacra mea nu poate cu toate.
Va pup pe toti.
Nu am facut fotografii înca, dar promit sa fac. Mai avem multe de rezolvat.
Nu pot sa va descriu linistea de acasa.
miércoles, 7 de octubre de 2009
salutari de acasa
Am fost atăt de ocupata si de agitata în ultimele zile, încât nu am putut sa va salut.
Fiul meu a ajuns duminica seara, dar cu alternatorul distrus si a riscat pe utimii 100 de km, fara lumini. Si era seara deja. Apoi a doua zi am alergat eu sa-mi rezolv problemele.
Am calatorit de luni, orele 17.30 păna azi la 9.30 , adica miercuri.
Mi-am rezolvat pasaportul, mi-am preschimbat permisul de conducere, mi-am cumparat biletul la avion, am fost la dentista care mi-a lucrat si mi-a luat amprentele pentru coronite la dinti, si mi-am petrecut căteva ore în compania prietenilor dragi.
Acum ìi voi suna pe parintii mei.
Acasa, totul schimbat, doar prietenii sunt aceiasi. Iar căinele meu, nu m-a recunoscut.
Maine din nou la dentist si la oftalmolog.
Joia viitoare deja voi fi ìn avion catre Valencia. M-au dezinformat prietenii în Spania spunându-mi ca nu pot calatori cu avionul numai cu buletinul. Se poate.
Si la pasapoarte am dat doar o declaratie, acolo pe loc în ceea ce priveste pierderea acestuia si am platit o amenda de 33 lei si cu taxa de urgenta îl primesc în 3 zile.
Deci într-o zi am rezolvat aproape tot.
Iti multumesc Iulia pentru grija, salutari. Acum e timpul sa dorm, sa iasa oboseala de 2 zile cu autocarul. Prima si ultima data cu acest mijloc de transport.
Fiul meu a ajuns duminica seara, dar cu alternatorul distrus si a riscat pe utimii 100 de km, fara lumini. Si era seara deja. Apoi a doua zi am alergat eu sa-mi rezolv problemele.
Am calatorit de luni, orele 17.30 păna azi la 9.30 , adica miercuri.
Mi-am rezolvat pasaportul, mi-am preschimbat permisul de conducere, mi-am cumparat biletul la avion, am fost la dentista care mi-a lucrat si mi-a luat amprentele pentru coronite la dinti, si mi-am petrecut căteva ore în compania prietenilor dragi.
Acum ìi voi suna pe parintii mei.
Acasa, totul schimbat, doar prietenii sunt aceiasi. Iar căinele meu, nu m-a recunoscut.
Maine din nou la dentist si la oftalmolog.
Joia viitoare deja voi fi ìn avion catre Valencia. M-au dezinformat prietenii în Spania spunându-mi ca nu pot calatori cu avionul numai cu buletinul. Se poate.
Si la pasapoarte am dat doar o declaratie, acolo pe loc în ceea ce priveste pierderea acestuia si am platit o amenda de 33 lei si cu taxa de urgenta îl primesc în 3 zile.
Deci într-o zi am rezolvat aproape tot.
Iti multumesc Iulia pentru grija, salutari. Acum e timpul sa dorm, sa iasa oboseala de 2 zile cu autocarul. Prima si ultima data cu acest mijloc de transport.
sábado, 3 de octubre de 2009
Neprevazutul prevazut
Tema aceasta a fost propusa de Leo în cazul aceluiasi concurs de aberatii pe o tema data, initiat de Geocer.
De fiecare data când îmi fac planuri, care nu depind numai de vointa mea, am parte de surprize neplacute. Vineri pe la prânz, fiul meu trebuia sa înceapa calatoria spre Spania.
Cu o seara înainte, parintii mei nu se aflau în bune conditii pentru a putea suporta fara riscuri o asa de lunga calatorie.
Îmi facusem bagajele cu o strângere de inima, parca simtind ca e prea devreme. Din acest motiv nici nu mi-am retinut deocamdata loc la vreo firma de transport, nevrând sa risc.
Deci, dupa ce am întors problema pe toata partile, i-am sugerat copilului sa vina singur, cu avionul sau cu autocarul, pentru ca era prea entuziasmat, dar l-am intrebat pe sotul daca nu ar vrea sa vina soacra mea în locul lui mama.
Soacra, care stia cât de mult vreau sa ajung pâna acasa, a acceptat într-o clipa, desi abia trecuse peste o criza de pancreas. Copilul meu s-a linistit, pentru ca fusese foarte stresat în ultimele zile din cauza neseriozitatii parintilor mei. Nu vreau sa intru în amanunte prea dureroase si nici sa-mi spal rufele în public. Sunt prea suparata.
Acum sunt cu ochii pe telefon, asteptând mesajele fiului meu.
Si-a facut soacra mea bagajele toata noaptea, dimineata am mai trecut o data în revista toate cele necesare.
Daca si-a pus ochelarii de soare, daca a pus cele necesare sa-mi faca un tort de ciocolata, cum numai ea stie, si pe care-l face bine de pe vremea când eram pionieri.
Acum trebuie sa fie deja în Italia. Poate vor intra pe la Venetia, dar stiu si eu, la vârsta fiului meu, poate ca o vizita în piata San Marco nu este ceva senzational.
Cum am mai spus, eu niciodata nu pot lasa garda jos. Viata nu ma lasa nici macar sa aberez.
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
De fiecare data când îmi fac planuri, care nu depind numai de vointa mea, am parte de surprize neplacute. Vineri pe la prânz, fiul meu trebuia sa înceapa calatoria spre Spania.
Cu o seara înainte, parintii mei nu se aflau în bune conditii pentru a putea suporta fara riscuri o asa de lunga calatorie.
Îmi facusem bagajele cu o strângere de inima, parca simtind ca e prea devreme. Din acest motiv nici nu mi-am retinut deocamdata loc la vreo firma de transport, nevrând sa risc.
Deci, dupa ce am întors problema pe toata partile, i-am sugerat copilului sa vina singur, cu avionul sau cu autocarul, pentru ca era prea entuziasmat, dar l-am intrebat pe sotul daca nu ar vrea sa vina soacra mea în locul lui mama.
Soacra, care stia cât de mult vreau sa ajung pâna acasa, a acceptat într-o clipa, desi abia trecuse peste o criza de pancreas. Copilul meu s-a linistit, pentru ca fusese foarte stresat în ultimele zile din cauza neseriozitatii parintilor mei. Nu vreau sa intru în amanunte prea dureroase si nici sa-mi spal rufele în public. Sunt prea suparata.
Acum sunt cu ochii pe telefon, asteptând mesajele fiului meu.
Si-a facut soacra mea bagajele toata noaptea, dimineata am mai trecut o data în revista toate cele necesare.
Daca si-a pus ochelarii de soare, daca a pus cele necesare sa-mi faca un tort de ciocolata, cum numai ea stie, si pe care-l face bine de pe vremea când eram pionieri.
Acum trebuie sa fie deja în Italia. Poate vor intra pe la Venetia, dar stiu si eu, la vârsta fiului meu, poate ca o vizita în piata San Marco nu este ceva senzational.
Cum am mai spus, eu niciodata nu pot lasa garda jos. Viata nu ma lasa nici macar sa aberez.
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
jueves, 1 de octubre de 2009
Alieni
Povestiindu-i bancul unei ¨dragutze¨, m-a convins sa-l postez. Aviz minorelor. Nu este pentru urechiusele voastre gingase. Aviz prietenilor, bancul nu are conotatii personale.
Due extraterrestri, lui alto e muscoloso, lei tutta curve, atterrano vicino alla villa di due terrestri che, passati i primi attimi di paura, cercano di fraternizzare.
I terrestri offrono loro cibo, poi chiacchierano e alla sera decidono di fare all’amore scambiandosi di coppia.
Cosi’ in camera da letto i due si spogliano, ma per la donna terrestre e’ una grande delusione: l’alieno possiede un cosino minuscolo.
L’alieno pero’ si tira l’orecchio destro e, meraviglia, il suo cosino si allunga a dismisura.
La donna spalanca gli occhi: “Si’, ora non e’ male come lunghezza, pero’ e’ un po’ misero come diametro…”.
Allora l’alieno si tira l’orecchio sinistro e il suo coso si allarga e diventa enorme.
Cosi’ per tutta la notte fanno l’amore.
La mattina dopo i 4 fanno colazione e poi i due alieni ripartono.
La donna allora si rivolge al marito: “Caro, e’ stata una esperienza spaziale… e a te, dimmi, come e’ andata ?”.
“Non saprei, che strane abitudini! Per tutta la notte non ha fatto che tirarmi le orecchie!”.
Doi extraterestri, el înalt si musculos, ea toata curbe, aterizeaza în apropierea unei vile a doi pamânteni ,care trecute fiind primele momente de panica, încearca sa fraternizeze.
Pamântenii îsi ofera bucatele, apoi converseaza si seara hotarasc sa faca schimb de perechi.
În felul acesta, ìn dormitor, cei doi se dezbraca, dar pamânteanca e deziliuzioanata: extraterestrul are o chestiuta minuscula.
Însa extraterestrul se trage de urechea dreaptà, si miracol, chestiuta se lungeste în exces.
Femeie mareste ochii: ¨da, acum nu e rau ca lungime, însa e cam subtire în diametru¨
Atunci extraterestrul se trage de urechea stânga si chestiuta lui devine enorma.
Asa, se distreaza ei toata noaptea.
În dimeneata urmatoare cei patru iau micul dejun, si extraterestri pleaca.
Femeia atunci se adreseaza sotului: ¨Draga a fost o experienta spatiala... si tie, spune-mi, cum ti-a mers?
¨Nu-ti dai seama, ce obiceiuri bizare! Toata noaptea nu a facut altceva decât sa ma traga de urechi!¨
Am regasit bancul pe atâtea site-uri, ca nu am putut sa mentionez sursa.
Due extraterrestri, lui alto e muscoloso, lei tutta curve, atterrano vicino alla villa di due terrestri che, passati i primi attimi di paura, cercano di fraternizzare.
I terrestri offrono loro cibo, poi chiacchierano e alla sera decidono di fare all’amore scambiandosi di coppia.
Cosi’ in camera da letto i due si spogliano, ma per la donna terrestre e’ una grande delusione: l’alieno possiede un cosino minuscolo.
L’alieno pero’ si tira l’orecchio destro e, meraviglia, il suo cosino si allunga a dismisura.
La donna spalanca gli occhi: “Si’, ora non e’ male come lunghezza, pero’ e’ un po’ misero come diametro…”.
Allora l’alieno si tira l’orecchio sinistro e il suo coso si allarga e diventa enorme.
Cosi’ per tutta la notte fanno l’amore.
La mattina dopo i 4 fanno colazione e poi i due alieni ripartono.
La donna allora si rivolge al marito: “Caro, e’ stata una esperienza spaziale… e a te, dimmi, come e’ andata ?”.
“Non saprei, che strane abitudini! Per tutta la notte non ha fatto che tirarmi le orecchie!”.
Doi extraterestri, el înalt si musculos, ea toata curbe, aterizeaza în apropierea unei vile a doi pamânteni ,care trecute fiind primele momente de panica, încearca sa fraternizeze.
Pamântenii îsi ofera bucatele, apoi converseaza si seara hotarasc sa faca schimb de perechi.
În felul acesta, ìn dormitor, cei doi se dezbraca, dar pamânteanca e deziliuzioanata: extraterestrul are o chestiuta minuscula.
Însa extraterestrul se trage de urechea dreaptà, si miracol, chestiuta se lungeste în exces.
Femeie mareste ochii: ¨da, acum nu e rau ca lungime, însa e cam subtire în diametru¨
Atunci extraterestrul se trage de urechea stânga si chestiuta lui devine enorma.
Asa, se distreaza ei toata noaptea.
În dimeneata urmatoare cei patru iau micul dejun, si extraterestri pleaca.
Femeia atunci se adreseaza sotului: ¨Draga a fost o experienta spatiala... si tie, spune-mi, cum ti-a mers?
¨Nu-ti dai seama, ce obiceiuri bizare! Toata noaptea nu a facut altceva decât sa ma traga de urechi!¨
Am regasit bancul pe atâtea site-uri, ca nu am putut sa mentionez sursa.
Extraterestri?
Tema de astazi a fost propusa de domnisoara Julie, în cadrul concursului de aberatii, initiat de Geocer.
Bineînteles ca eu nu am o imaginatie bogata, ca si ceilalti participanti, asa ca aflându-ma în impas, am apelat din nou la un banc italian. Gasisem unul si mai bun, dar am renuntat sa-l postez, pentru a nu da impresia ca ma obsedeaza un anumit timp de bancuri.
Un camionista si trova sull'autostrada e sta ascoltando la radio quando una
comunicazione importante interrompe le trasmissioni.
- Bzz-Fzzz-Putt-Fizz - Interrompiamo le trasmissioni per mandare in onda un
comunicato della massima importanza mondiale : Gli alieni sono atterrati
sul nostro pianeta. Vi forniamo ora una descrizione: Sono alti circa un
metro e venti, sono di colore verde, i loro occhi sono come due fessure
orizzontali e le loro astronavi hanno una luce blu che gira alla sommità.
Se ne incontrate uno parlate lentamente, in modo da non spaventarli,
identificatevi. Non possiamo conoscere le loro possibili reazioni. FINE
del comunicato. Bzz-Fzz-Putt Fizz.
Ad un certo punto il camionista vede in mezzo ad un campo di grano una luce
blu. Ferma il camion, scende e si avvicina cautamente. Trova un essere
verde alto circa un metro e venti e gli fa:
- M I O... N O M E... E T T O R E
- I O... C A M I O N I S T A
- Q U E L L O... M I O... C A M I O N
Il camionista non sa più cosa dire quando l' alieno stringe ancora di più i
già sottili occhi, e con voce disumana dice...
- M I O... N O M E... L U I G I
- I O... P O R T A N T I N O
Q U E L L A... M I A... A M B U L A N Z A
V A T T E N E... C H E... S T O... C A G A N D O
Un camionagiu se afla pe o autostrada si asculta stirile la radio când un anunt important întrerupe transmisiile.
- Bzz-Fzzz-Putt-Fizz - Intrerupem trasmisiile pentru a trimite în unda un comunicat de maxima importanta mondiala.
comunicato della massima importanza mondiale : Extraterestri au aterizat pe planeta noastra. Va furnizam p descriere: Sunt înalti de cca. un metru si douazeci, sunt de culoare verde, si ochii lor sunt ca niste fisuri orizontale si astronavele lor au o lumina albastra care se roteste deasupra.
Daca întâlniti vreunul, vorbiti rar, în asa fel încât sa nu-i speriati, identificându-va. Nu putem cunoaste posibilele lor reactii. SFÂRSIT de comunicat. Bzz-Fzz-Putt Fizz.
La un moment dat, camionagiul vede în mijlocul unui lan de grâu o lumina albastra. opreste camionul si se apropie precaut. Gaseste o fiinta verde, înalta de cca. un metru si douazeci si-i face catre el:
- NUMELE ... MEU... ETTORE
- EU ... CAMIONAGIU
- ACELA ...CAMIONUL ... MEU
Camionagiul nu stie ce sa mai spuna, când extraterestrul mai strânge din ochii si asa subtiri, si cu o voce inumana zice:
- NUMELE ... MEU... LUIGI
- EU ... SOFER
- ACEEA ... AMBULANTA ... MEA
- PLEACA.. TOCMAI... MA CAC...
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
Bineînteles ca eu nu am o imaginatie bogata, ca si ceilalti participanti, asa ca aflându-ma în impas, am apelat din nou la un banc italian. Gasisem unul si mai bun, dar am renuntat sa-l postez, pentru a nu da impresia ca ma obsedeaza un anumit timp de bancuri.
Un camionista si trova sull'autostrada e sta ascoltando la radio quando una
comunicazione importante interrompe le trasmissioni.
- Bzz-Fzzz-Putt-Fizz - Interrompiamo le trasmissioni per mandare in onda un
comunicato della massima importanza mondiale : Gli alieni sono atterrati
sul nostro pianeta. Vi forniamo ora una descrizione: Sono alti circa un
metro e venti, sono di colore verde, i loro occhi sono come due fessure
orizzontali e le loro astronavi hanno una luce blu che gira alla sommità.
Se ne incontrate uno parlate lentamente, in modo da non spaventarli,
identificatevi. Non possiamo conoscere le loro possibili reazioni. FINE
del comunicato. Bzz-Fzz-Putt Fizz.
Ad un certo punto il camionista vede in mezzo ad un campo di grano una luce
blu. Ferma il camion, scende e si avvicina cautamente. Trova un essere
verde alto circa un metro e venti e gli fa:
- M I O... N O M E... E T T O R E
- I O... C A M I O N I S T A
- Q U E L L O... M I O... C A M I O N
Il camionista non sa più cosa dire quando l' alieno stringe ancora di più i
già sottili occhi, e con voce disumana dice...
- M I O... N O M E... L U I G I
- I O... P O R T A N T I N O
Q U E L L A... M I A... A M B U L A N Z A
V A T T E N E... C H E... S T O... C A G A N D O
Un camionagiu se afla pe o autostrada si asculta stirile la radio când un anunt important întrerupe transmisiile.
- Bzz-Fzzz-Putt-Fizz - Intrerupem trasmisiile pentru a trimite în unda un comunicat de maxima importanta mondiala.
comunicato della massima importanza mondiale : Extraterestri au aterizat pe planeta noastra. Va furnizam p descriere: Sunt înalti de cca. un metru si douazeci, sunt de culoare verde, si ochii lor sunt ca niste fisuri orizontale si astronavele lor au o lumina albastra care se roteste deasupra.
Daca întâlniti vreunul, vorbiti rar, în asa fel încât sa nu-i speriati, identificându-va. Nu putem cunoaste posibilele lor reactii. SFÂRSIT de comunicat. Bzz-Fzz-Putt Fizz.
La un moment dat, camionagiul vede în mijlocul unui lan de grâu o lumina albastra. opreste camionul si se apropie precaut. Gaseste o fiinta verde, înalta de cca. un metru si douazeci si-i face catre el:
- NUMELE ... MEU... ETTORE
- EU ... CAMIONAGIU
- ACELA ...CAMIONUL ... MEU
Camionagiul nu stie ce sa mai spuna, când extraterestrul mai strânge din ochii si asa subtiri, si cu o voce inumana zice:
- NUMELE ... MEU... LUIGI
- EU ... SOFER
- ACEEA ... AMBULANTA ... MEA
- PLEACA.. TOCMAI... MA CAC...
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
miércoles, 30 de septiembre de 2009
Ce scurta-i ¨vacanta mare¨ (tema 7)
Tema de astàzi a fost propusa de Iulia în cadrul simpaticului ¨concurs¨ inventat de neobositul Geocer, si sper sa nu fie o aberatie pentru mine.
Îmi planific de ceva timp mica mea ¨vacanta mare¨. Cum sa fac sa asigur cele mai bune servicii si lui señor Tomas si sa ma bucur eu de câteva zile de vacanta. Toata vara mama si tata au zugravit micul apartament în care locuiesc. Îi rog de luni de zile sa vina. De fiecare data ma lovesc de lamentarile lui mama.
Nu ma simt bine, stau rau cu nervii, nu manânc de 10 zile, mi-e casa întoarsa, mi-e frica de calatorie, tata tàu nu poate suporta o calatorie asa de lunga cu autocarul, mi-e frica sa calatoresc cu avionul.
Nu mai speram sa pot pleca pâna acasa, dar s-a întâmplat neprevazutul. Adrian, fiul meu, s-a despartit de logodnica. Noroc ca noul sef, tânar ca si el, i-a propus sa-si ia o saptamâna de vacanta, ca sa poata trece mai usor peste momentele acestea. Si eu l-am rugat sa-i însoteasca pe ai mei, fiind rezolvata si problema comunicarii, dat fiind ca ai mei nici acum nu stiu prea multe cuvinte în spaniola. Cum la noi solutiile de fiecare data sunt complicate, vor veni cu masina. În felul acesta, tata (care s-a înscris primul la calatorie), nu va fi stresat de problema mersului urgent la toaleta, si sper eu ca vor calatori mai lejer. Sper sa nu am parte de surprize neplacute, cum a fost anul trecut, când tata a fost internat de urgenta într-un spital, lânga Venetia.
Nu pot sa spun ca sunt linistita, pregatindu-mi ¨vacanta mare¨. Daca am noroc ca lucrurile sa decurga bine, voi calatori doua zile catre casa. Voi avea un program foarte încarcat: de obtinut un pasaport (motivul pentru care fac calatoria), de facut ochelari, vizita la dentist, care sa-mi poata reda posibilitatea unui zâmbet deschis, pentru ca mi s-a rupt un dinte din fata, dupa doar doua luni de la iesirea din tara, si aici este peste puteri sa poti apela la servicii de acest gen, vizita la toti cei dragi, vii sau morti, care mi-au lipsit atât de mult.
Poate voi reusi sa stau acasa în jur de o saptamâna.
Ce scurta va fi ¨vacanta mea mare¨.
În cursul zilei de azi vor mai abera pe aceiasi tema, cu mai multa veselie decât am facut-o eu, si urmatorii:
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
Îmi planific de ceva timp mica mea ¨vacanta mare¨. Cum sa fac sa asigur cele mai bune servicii si lui señor Tomas si sa ma bucur eu de câteva zile de vacanta. Toata vara mama si tata au zugravit micul apartament în care locuiesc. Îi rog de luni de zile sa vina. De fiecare data ma lovesc de lamentarile lui mama.
Nu ma simt bine, stau rau cu nervii, nu manânc de 10 zile, mi-e casa întoarsa, mi-e frica de calatorie, tata tàu nu poate suporta o calatorie asa de lunga cu autocarul, mi-e frica sa calatoresc cu avionul.
Nu mai speram sa pot pleca pâna acasa, dar s-a întâmplat neprevazutul. Adrian, fiul meu, s-a despartit de logodnica. Noroc ca noul sef, tânar ca si el, i-a propus sa-si ia o saptamâna de vacanta, ca sa poata trece mai usor peste momentele acestea. Si eu l-am rugat sa-i însoteasca pe ai mei, fiind rezolvata si problema comunicarii, dat fiind ca ai mei nici acum nu stiu prea multe cuvinte în spaniola. Cum la noi solutiile de fiecare data sunt complicate, vor veni cu masina. În felul acesta, tata (care s-a înscris primul la calatorie), nu va fi stresat de problema mersului urgent la toaleta, si sper eu ca vor calatori mai lejer. Sper sa nu am parte de surprize neplacute, cum a fost anul trecut, când tata a fost internat de urgenta într-un spital, lânga Venetia.
Nu pot sa spun ca sunt linistita, pregatindu-mi ¨vacanta mare¨. Daca am noroc ca lucrurile sa decurga bine, voi calatori doua zile catre casa. Voi avea un program foarte încarcat: de obtinut un pasaport (motivul pentru care fac calatoria), de facut ochelari, vizita la dentist, care sa-mi poata reda posibilitatea unui zâmbet deschis, pentru ca mi s-a rupt un dinte din fata, dupa doar doua luni de la iesirea din tara, si aici este peste puteri sa poti apela la servicii de acest gen, vizita la toti cei dragi, vii sau morti, care mi-au lipsit atât de mult.
Poate voi reusi sa stau acasa în jur de o saptamâna.
Ce scurta va fi ¨vacanta mea mare¨.
În cursul zilei de azi vor mai abera pe aceiasi tema, cu mai multa veselie decât am facut-o eu, si urmatorii:
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
martes, 29 de septiembre de 2009
Visul
Am ajuns pe insula fara nume într-o joi. Parca conta ca este joi sau alta zi a saptamânii. Stiam doar ca voi fi singura, fara sa trebuiasca sa dau socoteala pentru timpul meu nimanui. As fi vrut ca zilele sa treaca încet, sa apuc sa ma bucur de fiecare moment.
De jur împrejur oceanul. Fara sfàrsit. Tarmuri înalte, abrupte. Valuri care se spargeau cu furie.
Farul lumina pâna în departare. Îmi adusesem pensule si vopsele, coli si pânze. Pictam în fiecare zi acelasi lucru. Oceanul. În fiecare zi îmi arata o fata noua.
Treceau zilele si mi se terminau proviziile de apa si màncare, pentru ca bunaoara, gàndindu-ma numai la pictura, uitasem sa-mi pun si alimente. Speram sa slabesc. Gândeam eu , ca daca nu voi avea acces la un frigider, voi putea sa ma eliberez de kilogramele în plus. Simteam o durere puternica în gura stomacului. M-am trezit brusc...
Eram în camera mea, într-un lac de sudoare, si primul gest pe care l-am facut, a fost sa ma uit daca mai am bucata de ciocolata pe noptiera.
Pe aceaiasi tema, propusa de subsemnata, probabil deja au aberat si ceilalti participanti:
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
De jur împrejur oceanul. Fara sfàrsit. Tarmuri înalte, abrupte. Valuri care se spargeau cu furie.
Farul lumina pâna în departare. Îmi adusesem pensule si vopsele, coli si pânze. Pictam în fiecare zi acelasi lucru. Oceanul. În fiecare zi îmi arata o fata noua.
Treceau zilele si mi se terminau proviziile de apa si màncare, pentru ca bunaoara, gàndindu-ma numai la pictura, uitasem sa-mi pun si alimente. Speram sa slabesc. Gândeam eu , ca daca nu voi avea acces la un frigider, voi putea sa ma eliberez de kilogramele în plus. Simteam o durere puternica în gura stomacului. M-am trezit brusc...
Eram în camera mea, într-un lac de sudoare, si primul gest pe care l-am facut, a fost sa ma uit daca mai am bucata de ciocolata pe noptiera.
Pe aceaiasi tema, propusa de subsemnata, probabil deja au aberat si ceilalti participanti:
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
lunes, 28 de septiembre de 2009
Tot marea, dar fara ploaie de asta data
bàtea un vânt cald... aici nu stii niciodata cum sa te îmbraci...,pe faleza vezi si geci si bluzite cu màneca scurta.
am pus-o pe Enma sa opreasca masina, sa mai fac o poza cu marea.e clar ca nu-s cu toate doagele.
Râde de mine ca eu nu ma mai satur de mare.
Ploaia, marea
Aveam treburi în ¨Pueblo¨ asa ca am iesit în mare graba azi dimineata. Mi-a trecut un gând fugar, o idee de o secunda, ca poate ar trebui sa iau cu mine si o umbrela, dar cum eu fac alergie la ele, am zis ca-mi asum riscul si poate nu va ploua chiar asa de tare.
Mi-am terminat treburili în graba si am iesit pe faleza, sa fac câteva fotografii cu marea pregatindu-se de furtuna.
Ploaia, diluviana, m-a udat pâna la piele, dar asta nu m-a împiedicat sa scot aparatul de fotografiat si sa fac poze. Iubesc marea, ploaia, vântul si cu toate ca fulgera si tuna, eu ma bucuram de stihiile naturii. Nu sunt prea normala, si-or fi zis cei care m-au vazut. Hi, hi, hi!...Señor doarme ca un bebelus si eu îmi fac planuri de plecare în vizita, acasa!
Cum sa-mi împart putinele zile pe care le voi petrece acasa, dupa 4 ani de stat prin stràinataturi.
Daca totul merge bine, peste o saptamana, dupa ce ajunge fiul meu cu mama aici, sa-mi ia locul pentru doua saptamani, voi calatori catre casa.
Tema la alegere
Pentru ca sa nu va tin în suspans, iata tema propusa de mine.
Trebuie sa participati la o misiune la o baza lunara, unde veti fi lasat singur timp de 2 luni, sau daca refuzati trebuie sa locuiti la un far, pe o insula mica, undeva în largul Atlanticului.
Care din cele doua variante o alegeti si ce va luati cu voi.
Probabil vor mai abera în cursul zilei de azi pe aceasta tema si:
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
Trebuie sa participati la o misiune la o baza lunara, unde veti fi lasat singur timp de 2 luni, sau daca refuzati trebuie sa locuiti la un far, pe o insula mica, undeva în largul Atlanticului.
Care din cele doua variante o alegeti si ce va luati cu voi.
Probabil vor mai abera în cursul zilei de azi pe aceasta tema si:
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
domingo, 27 de septiembre de 2009
As vrea sa ma pot întoarce la voi
Tema propusa de Gamalia: Imaginati-va ca ati gasit Masina Timpului. Unde ati fost si ce ati vazut? chiar ca m-a pus pe gânduri. Ar fi fost egoist din partea mea sa ma gândesc numai la mine, si sa vreau sa vad vreun moment anume din timpurile trecute. Ar fi imposibil sa-mi închipui ca prin prezenta mea as influenta deciziile majore din istoria umanitatii.
Si atunci m-am uitat mai în ograda mea. Cea mai mare tragedie din familia noastra, a fost nefastul accident al verisoarei mele, în urma caruia a decedat ea, Eva, urmata la doua luni si de decesul lui, Adrian, sotul ei. . Aveau 36 de ani, si norocul cel mare a fost ca Iris, fetita lor de 11 ani , ramasese acasa.
Da, daca as avea posibilitatea sa folosesc Masina Timpului, m-as întoarce la fatidica zi de 9 iunie 2003. M-as regasi în compania celor doi, si as conduce eu furgoneta, pe traseul Sighisoara - Târgu Mures. Îmi închipui si doresc sa cred, ca accidentul nu s-ar mai produce, sau macar nu cu aceleasi nefaste consecinte, dat fiind ca mie mi-e frica sa conduc cu viteza de 140 km/h.
Dar, ma întreb eu, daca scenaristii destinelor noastre, vazând interventia mea în desfâsurarea istoriei familiei noastre , ar rescrie în bine, sau în rau viitoarele evenimente. Pot eu sa sper ca totul ar fi minunat? Sau ce ti-e scris trebuie sa se îndeplineasca mai devreme sau mai târziu.
vor mai scrie în cursul zilei de azi pe aceiasi tema
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
Si atunci m-am uitat mai în ograda mea. Cea mai mare tragedie din familia noastra, a fost nefastul accident al verisoarei mele, în urma caruia a decedat ea, Eva, urmata la doua luni si de decesul lui, Adrian, sotul ei. . Aveau 36 de ani, si norocul cel mare a fost ca Iris, fetita lor de 11 ani , ramasese acasa.
Da, daca as avea posibilitatea sa folosesc Masina Timpului, m-as întoarce la fatidica zi de 9 iunie 2003. M-as regasi în compania celor doi, si as conduce eu furgoneta, pe traseul Sighisoara - Târgu Mures. Îmi închipui si doresc sa cred, ca accidentul nu s-ar mai produce, sau macar nu cu aceleasi nefaste consecinte, dat fiind ca mie mi-e frica sa conduc cu viteza de 140 km/h.
Dar, ma întreb eu, daca scenaristii destinelor noastre, vazând interventia mea în desfâsurarea istoriei familiei noastre , ar rescrie în bine, sau în rau viitoarele evenimente. Pot eu sa sper ca totul ar fi minunat? Sau ce ti-e scris trebuie sa se îndeplineasca mai devreme sau mai târziu.
vor mai scrie în cursul zilei de azi pe aceiasi tema
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
sábado, 26 de septiembre de 2009
Povesti vânatoresti
Cum am primit o invitatie la vânatoare din partea lui Compadvice, mi-am spus în sinea mea: de mare folos nu pot sa fiu, pentru ca mi-ar fi mila sa trag într-o caprioara, la bucatarie mai va sa mearga, pentru ca e recunoscut ca unguroaicele gatesc bine, dar la masa, cum tot vânatorul spune povesti, voi putea si eu sa spun vreo povestioara, asa ca m-am documentat si am adaptat o barzeletta italiana.
Un tip pe nume Traian, avea o mare pasiune : vânatoarea de ursi. Îsi cumparà toate cele necesare si se afunda în padure, se ascunde dupa un tufis, când deodata pe neasteptate, apare un ursulet. Îl ia în bataia pustii si trage. Fericit ca l-a omorât pe bietul ursulet, dà sa mearga la prada când simte o bàtaie de labà pe umàr. Speriat, se întoarce lent si vede un urs brun, destul de furios, care-i spune:
¨-Traiane, pentru ceea ce tocmai ai facut îti las doua posibilitati: sau te mànânc încet, încet, sau te întorci , îti cobori pantalonii si eu ti-o ....¨
Se gândeste Traian o clipa, si ajunge la concluzia cà, avànd sotie si copii, singura alternativa posibila e cea de a-si coborî pantalonii în vine. Petrece o sàptamâna în spital cu tratamentele aferente si când iese e negru de suparare. Merge la magazinul de arme si-si cumpara o pusca de mare precizie.
Se afunda în padure si asteapta sa aiba în tirul pustii , ursul brun. Îl gaseste, îndreapta arma spre urs, trage cocosul pustii, si-l ucide dintr-un foc. Încântat nevoie mare pentru reusita razbunarii sale, dà sa plece, când umàrul i se lasa în jos sub greutatea unei uriase labe. Se întoarce cu un ciudat presentiment si vede un urs Grizzly care-l fixeaza furibund si-i zice:
¨-Traiane, pentru ceea ce tocmai ai facut îti las doua posibilitati: sau te mànânc încet, încet, sau te întorci , îti cobori pantalonii si eu ti-o ....¨
Se gândeste Traian în sinea lui, ca daca si-a coborât deja odata pantalonii, a doua oara trebuie sa fie mai suportabil... Prin urmare se alege cu trei saptamâni de spitalizare plus una de convalescentà.
Abia întremat, cu ochii înjectati de sânge, din cauza furiei, se afunda din nou în padure ca sa-l ucida pe ursul Grizzly cu un lansator de grenade, nou nout. Abia ce-l vede pe ursul Grizzly, trage si-l îngroapa pe loc.
Abia termina de sarit când într-un picior, când în altul, când simte o labà si mai impunatoare pe umerii lui. Se întoarce si vede un feroce urs alb care-i spune:
¨- Traiane..., recunoaste..., tu nu vii pentru vânatoare!¨
Aberatia face parte din concursul de aberatii pe o tema data.
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
Un tip pe nume Traian, avea o mare pasiune : vânatoarea de ursi. Îsi cumparà toate cele necesare si se afunda în padure, se ascunde dupa un tufis, când deodata pe neasteptate, apare un ursulet. Îl ia în bataia pustii si trage. Fericit ca l-a omorât pe bietul ursulet, dà sa mearga la prada când simte o bàtaie de labà pe umàr. Speriat, se întoarce lent si vede un urs brun, destul de furios, care-i spune:
¨-Traiane, pentru ceea ce tocmai ai facut îti las doua posibilitati: sau te mànânc încet, încet, sau te întorci , îti cobori pantalonii si eu ti-o ....¨
Se gândeste Traian o clipa, si ajunge la concluzia cà, avànd sotie si copii, singura alternativa posibila e cea de a-si coborî pantalonii în vine. Petrece o sàptamâna în spital cu tratamentele aferente si când iese e negru de suparare. Merge la magazinul de arme si-si cumpara o pusca de mare precizie.
Se afunda în padure si asteapta sa aiba în tirul pustii , ursul brun. Îl gaseste, îndreapta arma spre urs, trage cocosul pustii, si-l ucide dintr-un foc. Încântat nevoie mare pentru reusita razbunarii sale, dà sa plece, când umàrul i se lasa în jos sub greutatea unei uriase labe. Se întoarce cu un ciudat presentiment si vede un urs Grizzly care-l fixeaza furibund si-i zice:
¨-Traiane, pentru ceea ce tocmai ai facut îti las doua posibilitati: sau te mànânc încet, încet, sau te întorci , îti cobori pantalonii si eu ti-o ....¨
Se gândeste Traian în sinea lui, ca daca si-a coborât deja odata pantalonii, a doua oara trebuie sa fie mai suportabil... Prin urmare se alege cu trei saptamâni de spitalizare plus una de convalescentà.
Abia întremat, cu ochii înjectati de sânge, din cauza furiei, se afunda din nou în padure ca sa-l ucida pe ursul Grizzly cu un lansator de grenade, nou nout. Abia ce-l vede pe ursul Grizzly, trage si-l îngroapa pe loc.
Abia termina de sarit când într-un picior, când în altul, când simte o labà si mai impunatoare pe umerii lui. Se întoarce si vede un feroce urs alb care-i spune:
¨- Traiane..., recunoaste..., tu nu vii pentru vânatoare!¨
Aberatia face parte din concursul de aberatii pe o tema data.
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
Ai grija ce-ti doresti, pentru ca s-ar putea sa se împlineasca
Tema de astazi are ca subiect ¨trei dorinte¨ si este ¨aberatia¨ lui Cell61.
Povestea mea nu are a face cu pestisorul de aur ci cu o broasca.
O tipa juca golf. La un moment dat lanseaza mingea într-o padurice. Mergând sa o caute, vede o broasca prinsa într-o capcana. Aceasta îi cere sa o elibereze, promitând sa-i împlineasca 3 dorinte. Zis si facut. Tipa elibereaza broasca si vrea sa-si spuna dorintele. Broasca , o avertizeaza ca mai este o conditie, si anume: la fiecare dorinta a ei, sotul va primi înzecit.
Nu sta mult pe gânduri tipesa.
Zice: - Vreau sa fiu cea mai frumoasa femeie din Lume!
Broasca: - Dar stii ca sotul tau va fi de zece ori mai frumos, si poate o sa ti-l râvneasca si altele.
Tipesa: - Nu conteaza, tot pe mine ma va iubi, pentru ca eu voi fi cea mai frumoasa.
Broasca îi îndeplineste dorinta.
A doua dorinta.
Tipesa: - Vreau sa fiu cea mai bogata.
Broasca : - Dar stii ca sotul tau va fi de zece ori mai bogat.
Tipesa : - Fiind eu cea mai bogata, si cea mai frumoasa, tot pe mine o sa ma vrea.
Broasca ìi îndeplineste si aceasta dorinta.
Sta ea si se gândeste, si se gândeste, ca doar suntem INTELIgente, NOI, si zice:
- Vreau sa-mi dai UN MIC INFARCT.
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
Povestea mea nu are a face cu pestisorul de aur ci cu o broasca.
O tipa juca golf. La un moment dat lanseaza mingea într-o padurice. Mergând sa o caute, vede o broasca prinsa într-o capcana. Aceasta îi cere sa o elibereze, promitând sa-i împlineasca 3 dorinte. Zis si facut. Tipa elibereaza broasca si vrea sa-si spuna dorintele. Broasca , o avertizeaza ca mai este o conditie, si anume: la fiecare dorinta a ei, sotul va primi înzecit.
Nu sta mult pe gânduri tipesa.
Zice: - Vreau sa fiu cea mai frumoasa femeie din Lume!
Broasca: - Dar stii ca sotul tau va fi de zece ori mai frumos, si poate o sa ti-l râvneasca si altele.
Tipesa: - Nu conteaza, tot pe mine ma va iubi, pentru ca eu voi fi cea mai frumoasa.
Broasca îi îndeplineste dorinta.
A doua dorinta.
Tipesa: - Vreau sa fiu cea mai bogata.
Broasca : - Dar stii ca sotul tau va fi de zece ori mai bogat.
Tipesa : - Fiind eu cea mai bogata, si cea mai frumoasa, tot pe mine o sa ma vrea.
Broasca ìi îndeplineste si aceasta dorinta.
Sta ea si se gândeste, si se gândeste, ca doar suntem INTELIgente, NOI, si zice:
- Vreau sa-mi dai UN MIC INFARCT.
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
jueves, 24 de septiembre de 2009
Elena Udrea, pro sau contra
Ca sa ma documentez pentru subiectul propus de Canguru, am început sa citesc despre Elena Udrea. Auzisem despre ea, nu pot sa spun ca ma socase persoana ei, sau acuzatiile care i se aduc. E la ordinea zilei la noi în tara coruptia, oportunismul în politica, prostia alegatorilor. Chiar reusise sa ma amuze Mircea Badea, cu polemica cu Organul, desi nu sunt un fan Mircea Badea, pentru ca prea este acru si arogant. Dar uneori îi dau ¨voie¨ sa-mi umple minutele, în lipsa vreunei pelicule care sa ma mai amuze si pe mine.
Deci neavând Eu, nici o parere, nefiind ìn cunostiinta de cauza, mi-am permis sa copiez articolul de mai jos scris de Iulian Tanase, , cu atât mai mult cu cât am gasit foarte bune comentariile la acest articol. Mi-a placut îndeosebi comentariul lasat de Dana Petrisor.
Elena Udrea are 35 de ani. Pe 26 decembrie, va împlini 36. În urmă cu cîţiva ani, cînd a ieşit la rampă din postura de consilier de stat şi şef al Cancelariei Preşedintelui, i-aş fi dat puţin peste 40. Sigur, aritmetica percepţiei nu este întotdeauna politicoasă.
Nu îmi amintesc cu exactitate momentul cînd am aflat că Elena Udrea este cu cîteva luni mai mică decît mine, dar ştiu că acest lucru mi-a creat un disconfort considerabil. Am fost tentat atunci să spun că, da, domnule, uite un om de vîrsta mea care a reuşit în viaţă. Însă Elena Udrea nu mă făcea să mă simt neapărat prost, cît mai degrabă jenat.
Elena Udrea este, e-adevărat, un personaj foarte vizibil, dar vizibilitatea nu poate fi un criteriu solid pentru reuşita în viaţă. Absolventă mediocră a unui liceu din Buzău, Elena Udrea a urmat, apoi, cursurile Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir“ din Bucureşti. N-am să fiu deloc amabil cu colega mea de generaţie: la începutul anilor '90, ca şi acum, probabil, la universităţile particulare din România ajungeau cei care avuseseră o relaţie discretă şi fragilă cu şcoala. Elena Udrea a mai făcut, ulterior, ceva cursuri, inclusiv un masterat, la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I“, unde a aflat că preşedintele Norvegiei este unul dintre băieţii deştepţi ai Europei. Acum este doctorand în Ştiinţe militare la aceeaşi Universitate Naţională de Apărare „Carol I“, unde învaţă cum se coboară milităria din pod şi cum se plînge penal pe umerii unor membri de comisie parlamentară de anchetă.
Elena Udrea este un exemplu prost de reuşită în viaţă. Cariera ei s-a ridicat pe scandal şi tupeu. Neavînd prea multă carte, Elena Udrea a mizat pe bileţele şi pe tot felul de piruete verbale şi carnale. Şi a mizat bine, deoarece, în anumite cercuri, cartea are mai puţină trecere decît carnea. Carnea de căpătîi a Elenei Udrea a ajutat-o mult în viaţă. Şi a ajutat-o pentru simplul motiv că însăşi Elena Udrea este carnea de căpătîi a lui Traian Băsescu. Ministressa Turismului este, în fond, o ficţiune – ficţiunea vocală şi tupeistă a lui Traian Băsescu. Udrea este întocmită după chipul şi asemănarea mentorului ei. Faptul că Elena Udrea nu are chelie este doar aparenţă.
Prestaţia Elenei Udrea de săptămîna trecută, în faţa comisiei parlamentare de anchetă, a fost una groaznică. Mi l-am imaginat pe Traian Băsescu privind acele imagini şi exultînd: protejata lui a învăţat de la el tot ceea ce era de învăţat.
Cariera politică a Elenei Udrea este aceea a unei traseiste doctrinare.Ministrul Turismului se jenează, desigur, să îşi treacă în CV apartenenţa politică din perioada (2004-2005) în care era consilier în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, rezumîndu-se la un laconic „din partea Alianţei D.A.“. Elena Udrea nu era consilier D.A., ci consilier PNL! Au urmat PD şi PD-L, adică TB. >>¨
articolul scris de Iulian Tanase cred ca raspunde mai bine parerii mele în subiectul cu pricina.
Sursa : Elena Udrea, absolventa Şcolii Superioare de Tupeu "Traian Băsescu" - Catavencu , articol datat 26, august, 2009.
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
Deci neavând Eu, nici o parere, nefiind ìn cunostiinta de cauza, mi-am permis sa copiez articolul de mai jos scris de Iulian Tanase, , cu atât mai mult cu cât am gasit foarte bune comentariile la acest articol. Mi-a placut îndeosebi comentariul lasat de Dana Petrisor.
Nu îmi amintesc cu exactitate momentul cînd am aflat că Elena Udrea este cu cîteva luni mai mică decît mine, dar ştiu că acest lucru mi-a creat un disconfort considerabil. Am fost tentat atunci să spun că, da, domnule, uite un om de vîrsta mea care a reuşit în viaţă. Însă Elena Udrea nu mă făcea să mă simt neapărat prost, cît mai degrabă jenat.
Elena Udrea este, e-adevărat, un personaj foarte vizibil, dar vizibilitatea nu poate fi un criteriu solid pentru reuşita în viaţă. Absolventă mediocră a unui liceu din Buzău, Elena Udrea a urmat, apoi, cursurile Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir“ din Bucureşti. N-am să fiu deloc amabil cu colega mea de generaţie: la începutul anilor '90, ca şi acum, probabil, la universităţile particulare din România ajungeau cei care avuseseră o relaţie discretă şi fragilă cu şcoala. Elena Udrea a mai făcut, ulterior, ceva cursuri, inclusiv un masterat, la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I“, unde a aflat că preşedintele Norvegiei este unul dintre băieţii deştepţi ai Europei. Acum este doctorand în Ştiinţe militare la aceeaşi Universitate Naţională de Apărare „Carol I“, unde învaţă cum se coboară milităria din pod şi cum se plînge penal pe umerii unor membri de comisie parlamentară de anchetă.
Elena Udrea este un exemplu prost de reuşită în viaţă. Cariera ei s-a ridicat pe scandal şi tupeu. Neavînd prea multă carte, Elena Udrea a mizat pe bileţele şi pe tot felul de piruete verbale şi carnale. Şi a mizat bine, deoarece, în anumite cercuri, cartea are mai puţină trecere decît carnea. Carnea de căpătîi a Elenei Udrea a ajutat-o mult în viaţă. Şi a ajutat-o pentru simplul motiv că însăşi Elena Udrea este carnea de căpătîi a lui Traian Băsescu. Ministressa Turismului este, în fond, o ficţiune – ficţiunea vocală şi tupeistă a lui Traian Băsescu. Udrea este întocmită după chipul şi asemănarea mentorului ei. Faptul că Elena Udrea nu are chelie este doar aparenţă.
Prestaţia Elenei Udrea de săptămîna trecută, în faţa comisiei parlamentare de anchetă, a fost una groaznică. Mi l-am imaginat pe Traian Băsescu privind acele imagini şi exultînd: protejata lui a învăţat de la el tot ceea ce era de învăţat.
Cariera politică a Elenei Udrea este aceea a unei traseiste doctrinare.
articolul scris de Iulian Tanase cred ca raspunde mai bine parerii mele în subiectul cu pricina.
Sursa : Elena Udrea, absolventa Şcolii Superioare de Tupeu "Traian Băsescu" - Catavencu , articol datat 26, august, 2009.
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
Mult frig am mai rabdat
Tema de astazi a lui Geocer, nu mi-e tare familiara. Sa-mi închipui ca firma de termoficare din orasul meu va da faliment.
În 1997 am vândut apartamentul din Hatvan, unul din cartierele noi, mai sarace si mai raufamate din oras. Doar acolo am avut noroc sa ne dea si nou pe repartitie un apartament. Bunicel de altfel, dar problemele nu se mai terminau.
Apa calda, aproape niciodata, despre încâlzire, ce sa mai vorbim. Improvizam, radiatoare cu gaz, cu furtunuri trase prin toata casa. Fiecare îsi facea caldura cum putea. Si nici iernile noastre nu erau din cele mai blânde. Apartamentele, cavouri de beton, cu pereti umezi, vesnic cu igrasie, în ciuda tuturor eforturilor noastre.
Încalzirea, fiind pe baza de gaze arse, îti provoca o iritatie continua la caile respiratorii, pe lânga faptul ca era foarte riscanta. A fost unul din motivele pentru care am renuntat la apartament, si am început sa ne construim casa.
Pretul obtinut pe el a fost atât de mic, aprox 4500 de Euro , în banii de azi. Casa ne-a mâncat acesti bani, numai la partea de fundatie. Ne-am trezit si fara bani, si fara casa. Reusisem abia sa avem planseu peste prima încapere, jumatate în subsol. Un perete în pamânt, un altul pe jumatate, cu fereastra la nivelul solului.
Ne-am mutat în aceasta încapere prin 2000. Sotul facuse un fel de semiacoperis, din scândura acoperita cu carton asfaltat. Restul cladirii fiind niste pereti ridicati catre cer, nu ne proteja de nimic. Apa se prelingea în unica încapere care avea usi si geamuri.
Podeaua era ridicata pe niste boci de lemn, la cca. 10 cm de la sol. Apa trecea pe sub ea. Ne întorceam de la magazin într-o încapere pe drept cuvânt congelata. Treceau vreo 3 ore pâna când aerul era suportabil. Adica urca pe la 14 grade. Apoi încet , încet , soba veche de fonta de la bunica sotului, încalzea camera la 25 de grade.
Cum noaptea nu mai puneam pe foc, pe dimineata era iar frig. Cele doua paturi, al nostru si al copilului era lipite una de alta. Pe dimineata vedeam urmele lasate de melcii care ne vizitasera.
Astazi, casa mea are trei încaperi locuibile, cu finisaje de foarte buna calitate. Încalzirea, de la o centrala pe lemne, 17 calorifere, vreo 3 de peste un metru. Fosta încapere dormitor, este bucataria mea, si nu prea îmi mai vine sa-i redau destinatia initiala, de spalatorie- uscatorie. Lemnele pe care le consumam, în valoare de 25 milioane pe perioada iernii. Ma sperie gândul ca azi sunt în stare sa câstig acesti bani, dar mâine?
La aberatii scrise pe aceasta tema mai participa si: Canguru, Cell61, Compadvice, Gamalia, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.
În 1997 am vândut apartamentul din Hatvan, unul din cartierele noi, mai sarace si mai raufamate din oras. Doar acolo am avut noroc sa ne dea si nou pe repartitie un apartament. Bunicel de altfel, dar problemele nu se mai terminau.
Apa calda, aproape niciodata, despre încâlzire, ce sa mai vorbim. Improvizam, radiatoare cu gaz, cu furtunuri trase prin toata casa. Fiecare îsi facea caldura cum putea. Si nici iernile noastre nu erau din cele mai blânde. Apartamentele, cavouri de beton, cu pereti umezi, vesnic cu igrasie, în ciuda tuturor eforturilor noastre.
Încalzirea, fiind pe baza de gaze arse, îti provoca o iritatie continua la caile respiratorii, pe lânga faptul ca era foarte riscanta. A fost unul din motivele pentru care am renuntat la apartament, si am început sa ne construim casa.
Pretul obtinut pe el a fost atât de mic, aprox 4500 de Euro , în banii de azi. Casa ne-a mâncat acesti bani, numai la partea de fundatie. Ne-am trezit si fara bani, si fara casa. Reusisem abia sa avem planseu peste prima încapere, jumatate în subsol. Un perete în pamânt, un altul pe jumatate, cu fereastra la nivelul solului.
Ne-am mutat în aceasta încapere prin 2000. Sotul facuse un fel de semiacoperis, din scândura acoperita cu carton asfaltat. Restul cladirii fiind niste pereti ridicati catre cer, nu ne proteja de nimic. Apa se prelingea în unica încapere care avea usi si geamuri.
Podeaua era ridicata pe niste boci de lemn, la cca. 10 cm de la sol. Apa trecea pe sub ea. Ne întorceam de la magazin într-o încapere pe drept cuvânt congelata. Treceau vreo 3 ore pâna când aerul era suportabil. Adica urca pe la 14 grade. Apoi încet , încet , soba veche de fonta de la bunica sotului, încalzea camera la 25 de grade.
Cum noaptea nu mai puneam pe foc, pe dimineata era iar frig. Cele doua paturi, al nostru si al copilului era lipite una de alta. Pe dimineata vedeam urmele lasate de melcii care ne vizitasera.
Astazi, casa mea are trei încaperi locuibile, cu finisaje de foarte buna calitate. Încalzirea, de la o centrala pe lemne, 17 calorifere, vreo 3 de peste un metru. Fosta încapere dormitor, este bucataria mea, si nu prea îmi mai vine sa-i redau destinatia initiala, de spalatorie- uscatorie. Lemnele pe care le consumam, în valoare de 25 milioane pe perioada iernii. Ma sperie gândul ca azi sunt în stare sa câstig acesti bani, dar mâine?
La aberatii scrise pe aceasta tema mai participa si: Canguru, Cell61, Compadvice, Gamalia, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.
lunes, 21 de septiembre de 2009
ma chinuie talentul, nu gluma
Bietul Obama, seamana a caricatura. Nu a fost în intentia mea sa-l ridiculizez.
Enma si señor Tomas.
Mi-au iesit strâmb ochelarii. Data viitoare....
domingo, 20 de septiembre de 2009
jueves, 17 de septiembre de 2009
¨Jueves¨, daca e joi e zi de târg
vedere de pe pod, o parte din târg,în departare soarele ilumineaza marea
aici, parasesc târgul, pentru ca sa evit sa ma mai tenteze ceva. si de altfel prefer sa ma plimb pe malul marii. am fost cuminte, am cheltuit numai 5 euro= 5 m de material
un latinoamerican, cânta asa de frumos pentru cei care treceau sau stateau la o cafea pe terasa de la Cafe Villet.
poze de pe pod, la întoarcerea catre casa.
Râul Cervol, care are apa numai când sunt ploi torentiale în muntii aflati în departare. Dar atunci poate creste apa pâna la nivelul podului. Marea se murdareste de la apele de culoarea argilei si trec câteva zile pâna când îsi recapata splendoarea.
pescari, asa cum mi-ar placea sa-l vad si pe Mircea câteodata, asta chiar daca Nu-mi place pestele deloc, pentru ca m-am scârbit de el dupa mai mult de douazeci de ani de magazin cu profil de peste.
îmi place sa lungesc drumul catre casa, asa ca o iau pe malul marii, pentru ca nu ma satur sa o privesc.
Azor Playa, urbanizatia rezidentiala ,care se afla lânga urbanizatia noastra.Zeci de apartamente goale, ale caror proprietari vin mai mult vara, sau închiriaza unele apartamente pe timpul sezonului. Foarte putina miscare a fost si în vara aceasta, ca de altfel si în celelalte. Cei putini permanenti, sunt mai în vârsta. Fiul meu a locuit doua luni într-unul din apartamente, dar sunt foarte umede si reci. Aici casele nu sunt construite pentru iarna si umezeala.
Suscribirse a:
Entradas (Atom)
