Hace 11 años
lunes, 6 de diciembre de 2010
Muzica pentru suflet meu si al lui señor...
pentru ca señor m-a întrebat daca cunosc Dama cu camelii... ne-am delectat cu Traviata lui Verdi, în diferite interpretari. Nu stiu sa aleg dintre toate aceste încântatoare voci. Pot doar sa ma las purtata pe bratele muzicii. Doamne ce pace îti poate aduce în suflet, pe o zi ploioasa ca aceasta. Idilica atmosfera din casa noastra. Am sa cobor acum sa urca bradutul pentru Marta.
Hotarât... nu ma mai multumesc cu firimituri...
... Si pentru ca sa-mi demonstrez ca sunt mai puternica decât smiorcaicioasele sentimente care ma pot domina uneori, am acceptat invitatia lui V. de a cina împreuna. Mi-a vazut cearcanele si fata transparenta si nu m-a lasat pâna nu am acceptat sa iesim împreuna. Venea de la vânatoare cu iepuri în portbagajul jeepului. Nu-mi prea ardea de curatat dar cum stiu ca am prieteni care se pot bucura de ei, nu-i refuz niciodata. Eu....sincer sunt satula de ei. Asa ca am facut astazi cadou patru la Lizzie si prea scurta mi-a fost bucuria ca am reusit sa-mi golesc un sertar al congelatorului. Au aparut alti doi. Na... i-am curatat în câteva minute si am scapat de ei. Apoi m-am schimbat si am iesit la restaurant. Prea bun si prea sufletist prieten al meu, V.
... Încerca sa ma trezeasca din vis si sa ma aseze cu picioarele pe pamânt. Da... lacrimile unei femei ard si înmoaie si inima celui mai înversunat si nemilos afacerist.
- No llores, Giulia... Ti-am spus sa nu te implici emotional. Deja te-ai daruit cu trup si suflet si te va costa. Pe zi ce trece mai mult si mai mult.
- Ce? Nu acum îmi spuneai ca te-a stors una. Lasa tu... am sa fac si eu la fel.
Nu plângeam, doar mi se umezeau ochii, fara a-i putea ascunde privirilor lui. Mai mai ca nu-mi arunca pahare de apa rece în fata. Mi-a trecut. Dar numai dupa un Martini si o jumatate de sticla de vin rosu. Suntem patetici amândoi. Liberi si nemultumiti. Amândoi implicati în relatii paguboase cu persoane ¨ocupate¨ si cu responsabilitati. Orele au zburat. Am cinat la el acasa. Servita si rasfatata. Foc în semineu, pui la gratar... asta dupa ce ne-am înfruptat cu jamon si o strasnica supa madrileña. Gateste bine ce-i drept si nu te lasa sa-ti bagi nasul în bucataria si castroanele lui. Nu m-a lasat nici sa pun masa, nici sa strâng platouri. Am fost o doamna, eu...servitoarea tuturor. Fara sa vreau îi spuneam pe numele... celuilalt:
- Ma pomeneste. Sigur o fi trecut pe la mine.
- Ti-am spus sa trecem pe la tine ca sa-i spunem lui Adrian sa te anunte daca vine, sa-ti poti petrece seara cu el, daca vrei.
- Nu... nu vreau sa fie sigur de mine. Nu las sa ma domine nimeni. Nu-i datorez nimic. Are obligatiile lui în timp ce eu stau si-l astept. Nu e drept. Eu nu l-am cautat... nici el sa nu ma caute. Nu am sa-mi petrec viata asteptându-l. Tu macar esti liber sa faci ce vrei. Desi nici tu nu suporti singuratatea. Ne avem unul pe celalalt... uneori. Ne uitam la un film împreuna sau la o partida de fotbal. Tu vii la mine când vrei... la fel si eu la tine. Nu ne mintim si nu ne amagim. Stim ca nu ne placem ... dar suntem buni prieteni. Nu e nevoie sa ne menajam sentimentele ...pentru ca nu exista. Ma scuturi ca pe o sora ... iar eu fac la fel cu tine.
- Ce fain ar fi sa ne petrecem noaptea de Anul Nou împreuna...
- Ar fi... dar eu trebuie sa toastez cu señor si sa mâncam împreuna strugurii sortii... Nu am cum sa-i lipsesc de aceasta iluzie pe señor si pe Marta. Iar tu nu vrei cu siguranta sa-ti petreci seara în compania lor. Poate te împaci pâna atunci cu fosta ta....
... M-am întors acasa dupa aproape cinci ore. Între restaurant si cina în vila lui, au zburat orele. Am uitat de smiorcaiala din ultimele zile. Copiii mi-au supravegheat casa si pe cei din ea. C... trecuse pe la mine. Probabil a fost foarte neplacut surprins când a auzit ca am iesit la restaurant cu V. Dar eu i-am spus fiului meu sa-i spuna unde am plecat în caz ca trece... Nu am vrut sa menajez sentimentele lui... pentru ca nici eu nu sunt menajata deloc. Nu am ce pierde... As avea doar de câstigat daca si-ar trage nasul. Am promis ca nu am sa mai pun pe nimeni la suflet. Deci... chiar si pe el ... care este un vis... am sa reusesc sa-l scot de acolo. Poate ma va costa ceva efort. Poate am sa ma ranesc pe alte fronturi. Dar am sa ies doar mai puternica. Lipsita de suflet si de slabiciuni. Nu am timp si energie de pierdut. Trebuie sa ma concentrez doar la munca mea. La datoria pe care o am fata de fiul meu, fata de familia de care am grija, de cei multi de acasa. Nu-mi pot lasa gândurile în deriva pe marea verde a sufletului meu... De MINE cui îi pasa?! ... Nimanui. Deci... doar eu trebuie sa am grija de mine... Nimeni altcineva nu a facut-o si nu o va face... vreodata. Brabatii, din spirit de fronda se menajeaza între ei. La fel si noi femeile. M-a surprins mila fiului meu fata de mutrisoara pe care a facut-o C:
- L-ai ranit. Nu ar fi trebui sa o faci.
- Da? Zilele trecute ai spus ca e foarte simpatic si de treaba, dar ca ar trebui sa fie acasa cu familia lui. Si acum ti-e mila de el. Pai eu nu l-am sedus... El mi-a intrat pe usa din dos în viata, stiind prea bine ca are responsabilitati. Daca eu accept sa fiu vioara a doua... sa accepte si el ca nu este stapân în doua inimi. Si apoi... nu l-am înselat. Nu te-am pus sa minti. Puteam sa-i spun ca sunt la Lizzie. Dar nu am vrut sa o fac. Nimeni nu merita sa fie menajat. Pe mine nu m-ai întrebat de ce am ochii plânsi. Hai ca nu mi-e mila de barbatii raniti în orgoliul lor de masculi feroci... As rani o suta... pentru neîmplinita mea viata. Prefer sa plâng astazi, un pic, decât peste ani si ani. Si am sa ma îmbat cu prietenele... si voi fi din nou cum am fost pâna anul trecut. Rece, distanta... si împacata cu viata. M-a lovit sub centura cu stupida cea de melodie care ar fi vrut sa spuna ceea ce el nu poate. Pai daca nu poate... sa nu ma mai caute. Deja nu-mi ajunge putinul. Vreau mai mult. Vreau sentimente puternice si adevarate. Si acum... am sa merg la culcare. Si am sa dorm ca un copil rau care a facut o pozna. Sau... ca si Scarlet O`Hara... Si mâine este o noua zi. Vom vedea ce ne aduce... Cred ca mie mi-a adus o bota Mos Nicolae. Prea am fost rea în acest an. Nici nu merit mai mult.
... Încerca sa ma trezeasca din vis si sa ma aseze cu picioarele pe pamânt. Da... lacrimile unei femei ard si înmoaie si inima celui mai înversunat si nemilos afacerist.
- No llores, Giulia... Ti-am spus sa nu te implici emotional. Deja te-ai daruit cu trup si suflet si te va costa. Pe zi ce trece mai mult si mai mult.
- Ce? Nu acum îmi spuneai ca te-a stors una. Lasa tu... am sa fac si eu la fel.
Nu plângeam, doar mi se umezeau ochii, fara a-i putea ascunde privirilor lui. Mai mai ca nu-mi arunca pahare de apa rece în fata. Mi-a trecut. Dar numai dupa un Martini si o jumatate de sticla de vin rosu. Suntem patetici amândoi. Liberi si nemultumiti. Amândoi implicati în relatii paguboase cu persoane ¨ocupate¨ si cu responsabilitati. Orele au zburat. Am cinat la el acasa. Servita si rasfatata. Foc în semineu, pui la gratar... asta dupa ce ne-am înfruptat cu jamon si o strasnica supa madrileña. Gateste bine ce-i drept si nu te lasa sa-ti bagi nasul în bucataria si castroanele lui. Nu m-a lasat nici sa pun masa, nici sa strâng platouri. Am fost o doamna, eu...servitoarea tuturor. Fara sa vreau îi spuneam pe numele... celuilalt:
- Ma pomeneste. Sigur o fi trecut pe la mine.
- Ti-am spus sa trecem pe la tine ca sa-i spunem lui Adrian sa te anunte daca vine, sa-ti poti petrece seara cu el, daca vrei.
- Nu... nu vreau sa fie sigur de mine. Nu las sa ma domine nimeni. Nu-i datorez nimic. Are obligatiile lui în timp ce eu stau si-l astept. Nu e drept. Eu nu l-am cautat... nici el sa nu ma caute. Nu am sa-mi petrec viata asteptându-l. Tu macar esti liber sa faci ce vrei. Desi nici tu nu suporti singuratatea. Ne avem unul pe celalalt... uneori. Ne uitam la un film împreuna sau la o partida de fotbal. Tu vii la mine când vrei... la fel si eu la tine. Nu ne mintim si nu ne amagim. Stim ca nu ne placem ... dar suntem buni prieteni. Nu e nevoie sa ne menajam sentimentele ...pentru ca nu exista. Ma scuturi ca pe o sora ... iar eu fac la fel cu tine.
- Ce fain ar fi sa ne petrecem noaptea de Anul Nou împreuna...
- Ar fi... dar eu trebuie sa toastez cu señor si sa mâncam împreuna strugurii sortii... Nu am cum sa-i lipsesc de aceasta iluzie pe señor si pe Marta. Iar tu nu vrei cu siguranta sa-ti petreci seara în compania lor. Poate te împaci pâna atunci cu fosta ta....
... M-am întors acasa dupa aproape cinci ore. Între restaurant si cina în vila lui, au zburat orele. Am uitat de smiorcaiala din ultimele zile. Copiii mi-au supravegheat casa si pe cei din ea. C... trecuse pe la mine. Probabil a fost foarte neplacut surprins când a auzit ca am iesit la restaurant cu V. Dar eu i-am spus fiului meu sa-i spuna unde am plecat în caz ca trece... Nu am vrut sa menajez sentimentele lui... pentru ca nici eu nu sunt menajata deloc. Nu am ce pierde... As avea doar de câstigat daca si-ar trage nasul. Am promis ca nu am sa mai pun pe nimeni la suflet. Deci... chiar si pe el ... care este un vis... am sa reusesc sa-l scot de acolo. Poate ma va costa ceva efort. Poate am sa ma ranesc pe alte fronturi. Dar am sa ies doar mai puternica. Lipsita de suflet si de slabiciuni. Nu am timp si energie de pierdut. Trebuie sa ma concentrez doar la munca mea. La datoria pe care o am fata de fiul meu, fata de familia de care am grija, de cei multi de acasa. Nu-mi pot lasa gândurile în deriva pe marea verde a sufletului meu... De MINE cui îi pasa?! ... Nimanui. Deci... doar eu trebuie sa am grija de mine... Nimeni altcineva nu a facut-o si nu o va face... vreodata. Brabatii, din spirit de fronda se menajeaza între ei. La fel si noi femeile. M-a surprins mila fiului meu fata de mutrisoara pe care a facut-o C:
- L-ai ranit. Nu ar fi trebui sa o faci.
- Da? Zilele trecute ai spus ca e foarte simpatic si de treaba, dar ca ar trebui sa fie acasa cu familia lui. Si acum ti-e mila de el. Pai eu nu l-am sedus... El mi-a intrat pe usa din dos în viata, stiind prea bine ca are responsabilitati. Daca eu accept sa fiu vioara a doua... sa accepte si el ca nu este stapân în doua inimi. Si apoi... nu l-am înselat. Nu te-am pus sa minti. Puteam sa-i spun ca sunt la Lizzie. Dar nu am vrut sa o fac. Nimeni nu merita sa fie menajat. Pe mine nu m-ai întrebat de ce am ochii plânsi. Hai ca nu mi-e mila de barbatii raniti în orgoliul lor de masculi feroci... As rani o suta... pentru neîmplinita mea viata. Prefer sa plâng astazi, un pic, decât peste ani si ani. Si am sa ma îmbat cu prietenele... si voi fi din nou cum am fost pâna anul trecut. Rece, distanta... si împacata cu viata. M-a lovit sub centura cu stupida cea de melodie care ar fi vrut sa spuna ceea ce el nu poate. Pai daca nu poate... sa nu ma mai caute. Deja nu-mi ajunge putinul. Vreau mai mult. Vreau sentimente puternice si adevarate. Si acum... am sa merg la culcare. Si am sa dorm ca un copil rau care a facut o pozna. Sau... ca si Scarlet O`Hara... Si mâine este o noua zi. Vom vedea ce ne aduce... Cred ca mie mi-a adus o bota Mos Nicolae. Prea am fost rea în acest an. Nici nu merit mai mult.
domingo, 5 de diciembre de 2010
Deja que el sueño sia dueño de ti...
Poate pentru ca este duminica si ploua sunt melancolica si am aceasta stare lacrimogena. Ascult la nesfârsit aceasta stupida melodie. M-am trezit aproape la 12... Adica m-am mai trezit si pe la ora 6... ca sa vad daca PIXI nu a aparut. Nu... auzeam doar urletul sfâsietor al pisicilor de peste drum. Era dovada ca daduse iama printre femele . Deh... fusese pedepsit si încarcelat câteva zile în casa, asta de când nebuna de vecina de la no. 4 s-a plâns ca-i distruge gradina si ca-i pune în functiune alarma exterioara. Da... au alarma în curtea asta minuscula si nu-si pun în functiune alarma interioara... pentru ca acolo au catelul acela prost. Nu te pui la cearta cu vecinii. Încerci doar sa le respecti dreptul de proprietate. Asa ca PIXI... este pedepsit sa stea în casa, ceea ce presupune ca de fiecare data când deschid usa de la intrare sau usile terasei sa caut mai întâi pisica... Ieri a scapat cumva... si dus a fost 24 de ore. Acum astept reclamatiile. Probabil va trebui sa-l ducem la castrat... ceea ce ne-ar întrista si pe mine si pe Amalia. Sa lasi tu animalul fara placerea simturilor...
... Este o atmosfera idilica în casa. Señor... culcat în sofaua lui, cu un zâmbet larg afisat pe chip. Marta... în fotoliul de lânga mine, imobila ca o statuie. Pisoiul, obosit de atâta vânzoleala, culcat în patutul lui de lânga sofaua lui señor. Eu... în fotoliul meu... cu picioarele catarate pe laterala de lânga fotoliul Martei. Castile pe urechi, laptopul în fata si ... cuvinte care nu cred ca pot sa exprime ceea ce simt undeva în adâncul cenusiu al sufletului meu...
...As vrea sa iubesc ... dar nu pot. Nici nu am sa ma daruiesc acestei povesti idioate. Entregate... spune nois. Nu am sa o fac... pentru ca nu este corect fata de mine. Si am învatat ca trebuie sa fiu egoista. Eu...si numai eu contez. Cei care îmi provoaca dezechilibre trebuie îndepartati. Trebuie sa cresc ca persoana. Iubirea nu te ajuta în acest sens. Te distrage. Te subjuga...
...AS avea nevoie de sfaturile tale, drag prieten întelept. Sunt înconjurata doar de prietene mai nefericite decât mine. Sefa chiar îmi spune ca le atrag ca un magnet. Eu stiu doar ca cei care se aseamana se aduna. Eu vad tristetea de dincolo de aparente. Ma uit la fata nemtoaicei cu care fac gimnastica, care s-a dedicat timp de 15 ani sotului bolnav la pat. Am întrebat-o daca si-a trait viata? Mi-a zâmbit trist ca nu stie ce înseamna pasiunea. Si acum... la 55 de ani ar fi imposibil sa mai gaseasca asa ceva. Este singura de 3 ani si jumatate. Nu este lipsita de mijloace financiare dar numai spera nimic în viata ei. Asteapta doar sa treaca anii.
Ma uit la chipul frumos si la superbii ochi ai Amaliei. Atât de frumosi si de jucausi. Niste ochi tineri... pe un chip de fetita. Are 58 de ani si nu-i afiseaza. C... chiar a spus ca pare de vârsta mea... ceea ce bineînteles ca a flatat-o nespus. Povestim... bârfim si ne facem intime confidente. Traieste visul meu cu maxima intensitate. Mi-ar placea chiar sa o ajut sa viseze din nou... sa traiasca pasiunea pe care a trait-o acum 16 ani... cu prietenul ei, care acum nu-i mai spune nimic. Poate trezind în ea pasiunea... va simti din nou fiori si va trece peste linia de demarcatie între prietenie... Eu una nu cred ca as putea sa-mi petrec fiecare sfârsit de saptamâna în casa mea în compania unui barbat cu care cu ani în urma am trait o pasionala poveste de amor. Dar ea nu iarta...
... Ma uit uneori la fata dragalasa a lui Enma... la buzele ei frumoase. Ma întreb de ce nu are parte de ceea ce merita. Ma uit la efortul si abstinenta ei inutila.... O iau în brate si-i sarut umerii fragili. Îi sarut mâinile delicate... O iubesc eu în locul celui care ar trebui sa o faca. Ea nu întelege cum pot pe mine sa ma încânte dulcegariile lui C. Nu întelege ca ma poate încânta ca-mi saruta mâinile, ca-mi vorbeste cu dumneavoastra uneori. Nu întelege ca respectul si educatia latina îl face sa vorbeasca cu dumneavoatra chiar si cu surorile lui. Cred ca sefa nu a citit prea multe romane cavaleresti. Señora... nu este un cuvânt depasit... scos din uz. Este doar uitat aici... în aceasta societate a lui TU... Nu poate întelege cât de îmbatator este acest amestec de senzatii... Vos, usted.... adica dumneavoastra cu ... mi hembra, femeia mea..., folosite pe parcursul unei zile, doar ca în ipostaze diferite...
... Trebuie sa ma trezesc din aceasta reverie. Se pare ca vor ajunge în câteva minute copiii. Numai vad conexiunea lor pe messenger. Merg sa ma târasc prin casa. Poate chiar am sa-mi pun tocuri, MP3 cu casti... si am sa urc la mansarda sa dansez salsa. Asta pentru ca sa fiu pe faza la urmatoarea lectie de dans. Nu stiam cu cine am de a face. Ritmul latin este ceva de neînteles pentru noi europenii. Îl privim, îl dorim... dar nu-l simtim asa ca si ei.
... Este o atmosfera idilica în casa. Señor... culcat în sofaua lui, cu un zâmbet larg afisat pe chip. Marta... în fotoliul de lânga mine, imobila ca o statuie. Pisoiul, obosit de atâta vânzoleala, culcat în patutul lui de lânga sofaua lui señor. Eu... în fotoliul meu... cu picioarele catarate pe laterala de lânga fotoliul Martei. Castile pe urechi, laptopul în fata si ... cuvinte care nu cred ca pot sa exprime ceea ce simt undeva în adâncul cenusiu al sufletului meu...
...As vrea sa iubesc ... dar nu pot. Nici nu am sa ma daruiesc acestei povesti idioate. Entregate... spune nois. Nu am sa o fac... pentru ca nu este corect fata de mine. Si am învatat ca trebuie sa fiu egoista. Eu...si numai eu contez. Cei care îmi provoaca dezechilibre trebuie îndepartati. Trebuie sa cresc ca persoana. Iubirea nu te ajuta în acest sens. Te distrage. Te subjuga...
...AS avea nevoie de sfaturile tale, drag prieten întelept. Sunt înconjurata doar de prietene mai nefericite decât mine. Sefa chiar îmi spune ca le atrag ca un magnet. Eu stiu doar ca cei care se aseamana se aduna. Eu vad tristetea de dincolo de aparente. Ma uit la fata nemtoaicei cu care fac gimnastica, care s-a dedicat timp de 15 ani sotului bolnav la pat. Am întrebat-o daca si-a trait viata? Mi-a zâmbit trist ca nu stie ce înseamna pasiunea. Si acum... la 55 de ani ar fi imposibil sa mai gaseasca asa ceva. Este singura de 3 ani si jumatate. Nu este lipsita de mijloace financiare dar numai spera nimic în viata ei. Asteapta doar sa treaca anii.
Ma uit la chipul frumos si la superbii ochi ai Amaliei. Atât de frumosi si de jucausi. Niste ochi tineri... pe un chip de fetita. Are 58 de ani si nu-i afiseaza. C... chiar a spus ca pare de vârsta mea... ceea ce bineînteles ca a flatat-o nespus. Povestim... bârfim si ne facem intime confidente. Traieste visul meu cu maxima intensitate. Mi-ar placea chiar sa o ajut sa viseze din nou... sa traiasca pasiunea pe care a trait-o acum 16 ani... cu prietenul ei, care acum nu-i mai spune nimic. Poate trezind în ea pasiunea... va simti din nou fiori si va trece peste linia de demarcatie între prietenie... Eu una nu cred ca as putea sa-mi petrec fiecare sfârsit de saptamâna în casa mea în compania unui barbat cu care cu ani în urma am trait o pasionala poveste de amor. Dar ea nu iarta...
... Ma uit uneori la fata dragalasa a lui Enma... la buzele ei frumoase. Ma întreb de ce nu are parte de ceea ce merita. Ma uit la efortul si abstinenta ei inutila.... O iau în brate si-i sarut umerii fragili. Îi sarut mâinile delicate... O iubesc eu în locul celui care ar trebui sa o faca. Ea nu întelege cum pot pe mine sa ma încânte dulcegariile lui C. Nu întelege ca ma poate încânta ca-mi saruta mâinile, ca-mi vorbeste cu dumneavoastra uneori. Nu întelege ca respectul si educatia latina îl face sa vorbeasca cu dumneavoatra chiar si cu surorile lui. Cred ca sefa nu a citit prea multe romane cavaleresti. Señora... nu este un cuvânt depasit... scos din uz. Este doar uitat aici... în aceasta societate a lui TU... Nu poate întelege cât de îmbatator este acest amestec de senzatii... Vos, usted.... adica dumneavoastra cu ... mi hembra, femeia mea..., folosite pe parcursul unei zile, doar ca în ipostaze diferite...
... Trebuie sa ma trezesc din aceasta reverie. Se pare ca vor ajunge în câteva minute copiii. Numai vad conexiunea lor pe messenger. Merg sa ma târasc prin casa. Poate chiar am sa-mi pun tocuri, MP3 cu casti... si am sa urc la mansarda sa dansez salsa. Asta pentru ca sa fiu pe faza la urmatoarea lectie de dans. Nu stiam cu cine am de a face. Ritmul latin este ceva de neînteles pentru noi europenii. Îl privim, îl dorim... dar nu-l simtim asa ca si ei.
sábado, 4 de diciembre de 2010
lo que nunca te pude decir...
Draga mea draga... tie ti-am scris postarea anterioara. E seara si este atât de placut la mine în casa. Ascult... Cancion para ti. De câteva minute a plecat nois... adica baiatul... în catalana... Mie îmi spune de câteva zile... noia, adica fata... chavala... Mi-a cântat, ne-am plimbat virtual prin Columbia si prin România. M-a facut sa plâng... desi am promis sa nu o fac. Dar am ascultat toata ziua aceasta stupida melodie. Si apoi... nu se oprea ... si-mi cânta din nou si din nou... Îmi susura la urechi si îmi saruta lacrimile.
- Doamne ce frumosi sunt ochii tai când plângi. Un verde asa de intens nu am mai vazut unguroaica dulce ce esti.
- Dispari columbiano. Nu vreau sa am ochi mai frumosi doar pentru ca sunt plânsi. Am spus clar ca nu ai sa ma faci sa lacrimez. Pleaca. Am sa am zece mai frumosi ca tine...
... A plecat. Cu gândul sa revina. Nu vreau sa-si faca probleme acasa. Nu vreau sa-l vad în seara aceasta, desi m-a amenintat cu alta lectie de dans ceva mai târziu, în noapte. Ma rog... acum am casa la dispozitia mea. Copiii au plecat acasa, la o zi de nastere. Nora mea s-a îmbracat cu cel putin zece inele. Nu... daca le punem la socoteala pe cele care sunt set de câte trei... cred ca avea chiar cincisprezece. Mai mai ca topaia de fericire. Mi-a cerut si din ale mele câteva... doar ca sa le faca cica în ciuda vecinelor. Se le arate ce soacra rea are. Ha ha... draga de ea. Mi-a frecat casa aproape în întregime. Oricum nu le-am ramas datoare nici înainte. Dar acum... zburda prin casa cu sase inele, cu cercei noi, bratara si lantisoara cu un minuscul briliant încrustat în litera C... asta pâna cànd sefa i-a recomandat sa nu expuna inelele la solutiile de curatat.
... Daca revine C... casa este doar a noastra... Întelept ar fi sa nu o faca. Avem timp sa ne vedem în timpul saptamânii. O sticla de Martini... si muzica. Eu... am sa mai ascult aceasta superba declaratie. Înca una... din atâtea ascultate pe parcursul tumultuoasei mele vieti. Minute înainte m-a cautat dragul meu prieten medic din Madrid. Mi s-a întrerupt conversatia asa ca nu ne-am putut spune mai nimic. Nici sarbatori fericite nu ne-am urat. Am început sa urmez sfaturile Amaliei. Distanta si nepasare aparenta . Adica... esti aici... doar pentru ca în momentul acesta sunt dispusa sa-ti fac aceasta concesie. Dar... nu esti indispensabil. Deci. I-am spus cu un zâmbet parsiv:
- Nu-mi cânta. Nu am sa ma gândesc la tine când ai sa ma parasesti. Poate am sa te parasesc eu întâi pe tine. Nu am sa ma gândesc la tine... când voi avea pe altul. Voi, barbatii, numai însemnati prea mult pentru mine. Ma folosesc doar de voi pentru placerea mea. Pot sa-mi permit chiar si luxul de a avea altul. Mai tânar, liber si fara compromisuri. Si apoi nu uita... am o invitatie pe seara aceasta... în caz ca sunt libera si nu vii tu. Poate chiar am sa-i dau curs.
- Da, da... Asta sa o crezi tu. Mai vorbim noi astazi.
- Daca am sa fiu acasa... Pot chiar sa deconectez soneriile si sa ma fac ca nu te aud.
...Da. Sincer mi-e totuna. Mi-am dat voie sa visez astazi. Eram prea obosita. De munca o fi fost, ca doar alte cele sunt doar sanatate curata. Este frig afara. Mi-am scos nasul de câteva ori, în cautarea lui PIXI... Fara rezultat. Apoi, vizita la sefa, dat mâncare la rottweiler. Fugit din nou la sefa. Se pusese alarma în functiune din cauza usii de la garaj, care de când a primit o masina în plin... e cam sifonata si se pare ca se opreste pe la jumatate si apoi se deschide din nou. Eu nu am observat si a ramas deschisa. Càinele a intrat si s-a pus alarma în functiune. Mai apoi, ca sa fie totul complet, s-a strecurat Drac afara pe strada si mi-am lovit dosul palmei de poarta. A trecut. Toate trec. Zilele, orele, minutele.
Deci, draga mea anonima preferata. Sunt bine. Nici mai bine, nici mai rau decât eram cu luni în urma. Zau daca simt ceva pentru copilul acesta. E o stare ca acalmie... Oare se apropie furtuna?! Nu cred. Sper sa nu mai apara furtuni în sufletul meu. Am sa merg sa ma cufund într-o vana de apa fierbinte. Cu un Martini lânga mine. A început meciul de fotbal. Valencia-Real Madrid. Barcelona... înca mai este în avantaj în meciul cu nu stiu cu ce echipa. Am sa arunc o privire pe la români, ca sa aflu. Am încercat astazi sa te citesc. Nu ma puteam concentra. Asta pentru ca ascultam aceiasi stupida romantica melodie. Mie sa faca bine sa nu-mi faca asemenea pocinoage. Sa fie imbecil si egoist. Asa totul va fi corect. Nici un sentiment... doar instincte. Asa cum a fost pâna acum doua luni. Nu place la mine de el. Nu mult. Si apoi faca bine si nu se tot aplece peste mine în fotoliul unde stau asa de bine tolanita, catarata cu picioarele peste laterala. Noapte buna, draga mea. Nu visa. Nu exista acest copil jucaus decât în imaginatia mea. Nu exista Columbia. Nu exista Cali, Palmira. Nu au existat aceste nopti, luni. Nu. Nu poate fi cineva atât de dulce. Nu-mi pupa mâinile si nu este curtenitor. Nu cânta bine, nu stie zeci de texte de melodii. Nu am dansat si nu ne-am iubit pe laptop si pe unde ne-a picat bine. Sunt doar fructul imaginatiei mele. Pup la tine si sa ai parte si tu de aceleasi senzatii. Ti-as trimite unul, în carne si oase... asa cum mi-a mai cerut o draga prietena. Dar nu am cunostiinta de altul, desi sigur este plin orasul de ei. Dar vezi tu... e nevoie de timp sa cunosti o persoana. Si este totul atât de diferit de cum era acum sapte luni. Si nici chiar asa nu e bine...
... Suferim de frica durerii pe care suferinta ne-o va provoca, desi suferinta în sine sigur nu ar durea asa de tare. Oare la tine am citit? Oare chiar am citit astazi si altceva sau am avut doar acele versuri superbe în minte. Nu conteaza. O bàicica buna ma va duce înspre tarâmurile lui mos Ene. Si... nu am sa visez ca va veni la mine în lumea viselor. Si nici nu am sa încerc sa aflu raspunsuri.
asa spune textul melodiei....
Y si en sueños pudiera volar
yo llegaría hasta ti
para entonces hacerte escuchar
lo que nunca te pude decir.
... Sunt egoista. Ma iubesc numai pe mine... si pe pisoiul asta nesimtit, care nici acum nu a aparut. Hai sa nu exageram. Mai iubesc ici pe colo, pe unii, pe altii. Uneori pe prea multi. Doar ca uneori trec pe unii pe primul plan si uit de multi altii care ar avea nevoie de un cuvânt sau un gest din partea mea.
... Uneori chiar ma gândesc ca as putea sa-l întreb daca nu are câte un prieten si pentru multele mele prietene... nemângâiate. Da... sunt câteva care ar pluti printre nori daca ar avea parte de numai a zecea parte de fericire ... din cât mi-a daruit mie acest vis latin. V. spune de multe ori ca sigur ma va costa mult acest tânar de neînteles. Eu sunt de acord cu el... pentru ca stiu ca pe el îl costa toate tinerele cu care se vede. Dar chiar ar merita efortul... Nu exista bani cu care as fi putut cumpara aceste luni... de neînteles chiar si pentru mine... pâna când nu am petrecut ultimele saptamâni împreuna. Acum stiu. Acest copil avea nevoie de cineva care sa-i faca fata, care sa-l domine uneori si care sa se lase dominata alteori. Avea nevoie de linistea unui câmin unde sa se odihneasca din când în când. E doar un copil. Sau oare nu?!
- Doamne ce frumosi sunt ochii tai când plângi. Un verde asa de intens nu am mai vazut unguroaica dulce ce esti.
- Dispari columbiano. Nu vreau sa am ochi mai frumosi doar pentru ca sunt plânsi. Am spus clar ca nu ai sa ma faci sa lacrimez. Pleaca. Am sa am zece mai frumosi ca tine...
... A plecat. Cu gândul sa revina. Nu vreau sa-si faca probleme acasa. Nu vreau sa-l vad în seara aceasta, desi m-a amenintat cu alta lectie de dans ceva mai târziu, în noapte. Ma rog... acum am casa la dispozitia mea. Copiii au plecat acasa, la o zi de nastere. Nora mea s-a îmbracat cu cel putin zece inele. Nu... daca le punem la socoteala pe cele care sunt set de câte trei... cred ca avea chiar cincisprezece. Mai mai ca topaia de fericire. Mi-a cerut si din ale mele câteva... doar ca sa le faca cica în ciuda vecinelor. Se le arate ce soacra rea are. Ha ha... draga de ea. Mi-a frecat casa aproape în întregime. Oricum nu le-am ramas datoare nici înainte. Dar acum... zburda prin casa cu sase inele, cu cercei noi, bratara si lantisoara cu un minuscul briliant încrustat în litera C... asta pâna cànd sefa i-a recomandat sa nu expuna inelele la solutiile de curatat.
... Daca revine C... casa este doar a noastra... Întelept ar fi sa nu o faca. Avem timp sa ne vedem în timpul saptamânii. O sticla de Martini... si muzica. Eu... am sa mai ascult aceasta superba declaratie. Înca una... din atâtea ascultate pe parcursul tumultuoasei mele vieti. Minute înainte m-a cautat dragul meu prieten medic din Madrid. Mi s-a întrerupt conversatia asa ca nu ne-am putut spune mai nimic. Nici sarbatori fericite nu ne-am urat. Am început sa urmez sfaturile Amaliei. Distanta si nepasare aparenta . Adica... esti aici... doar pentru ca în momentul acesta sunt dispusa sa-ti fac aceasta concesie. Dar... nu esti indispensabil. Deci. I-am spus cu un zâmbet parsiv:
- Nu-mi cânta. Nu am sa ma gândesc la tine când ai sa ma parasesti. Poate am sa te parasesc eu întâi pe tine. Nu am sa ma gândesc la tine... când voi avea pe altul. Voi, barbatii, numai însemnati prea mult pentru mine. Ma folosesc doar de voi pentru placerea mea. Pot sa-mi permit chiar si luxul de a avea altul. Mai tânar, liber si fara compromisuri. Si apoi nu uita... am o invitatie pe seara aceasta... în caz ca sunt libera si nu vii tu. Poate chiar am sa-i dau curs.
- Da, da... Asta sa o crezi tu. Mai vorbim noi astazi.
- Daca am sa fiu acasa... Pot chiar sa deconectez soneriile si sa ma fac ca nu te aud.
...Da. Sincer mi-e totuna. Mi-am dat voie sa visez astazi. Eram prea obosita. De munca o fi fost, ca doar alte cele sunt doar sanatate curata. Este frig afara. Mi-am scos nasul de câteva ori, în cautarea lui PIXI... Fara rezultat. Apoi, vizita la sefa, dat mâncare la rottweiler. Fugit din nou la sefa. Se pusese alarma în functiune din cauza usii de la garaj, care de când a primit o masina în plin... e cam sifonata si se pare ca se opreste pe la jumatate si apoi se deschide din nou. Eu nu am observat si a ramas deschisa. Càinele a intrat si s-a pus alarma în functiune. Mai apoi, ca sa fie totul complet, s-a strecurat Drac afara pe strada si mi-am lovit dosul palmei de poarta. A trecut. Toate trec. Zilele, orele, minutele.
Deci, draga mea anonima preferata. Sunt bine. Nici mai bine, nici mai rau decât eram cu luni în urma. Zau daca simt ceva pentru copilul acesta. E o stare ca acalmie... Oare se apropie furtuna?! Nu cred. Sper sa nu mai apara furtuni în sufletul meu. Am sa merg sa ma cufund într-o vana de apa fierbinte. Cu un Martini lânga mine. A început meciul de fotbal. Valencia-Real Madrid. Barcelona... înca mai este în avantaj în meciul cu nu stiu cu ce echipa. Am sa arunc o privire pe la români, ca sa aflu. Am încercat astazi sa te citesc. Nu ma puteam concentra. Asta pentru ca ascultam aceiasi stupida romantica melodie. Mie sa faca bine sa nu-mi faca asemenea pocinoage. Sa fie imbecil si egoist. Asa totul va fi corect. Nici un sentiment... doar instincte. Asa cum a fost pâna acum doua luni. Nu place la mine de el. Nu mult. Si apoi faca bine si nu se tot aplece peste mine în fotoliul unde stau asa de bine tolanita, catarata cu picioarele peste laterala. Noapte buna, draga mea. Nu visa. Nu exista acest copil jucaus decât în imaginatia mea. Nu exista Columbia. Nu exista Cali, Palmira. Nu au existat aceste nopti, luni. Nu. Nu poate fi cineva atât de dulce. Nu-mi pupa mâinile si nu este curtenitor. Nu cânta bine, nu stie zeci de texte de melodii. Nu am dansat si nu ne-am iubit pe laptop si pe unde ne-a picat bine. Sunt doar fructul imaginatiei mele. Pup la tine si sa ai parte si tu de aceleasi senzatii. Ti-as trimite unul, în carne si oase... asa cum mi-a mai cerut o draga prietena. Dar nu am cunostiinta de altul, desi sigur este plin orasul de ei. Dar vezi tu... e nevoie de timp sa cunosti o persoana. Si este totul atât de diferit de cum era acum sapte luni. Si nici chiar asa nu e bine...
... Suferim de frica durerii pe care suferinta ne-o va provoca, desi suferinta în sine sigur nu ar durea asa de tare. Oare la tine am citit? Oare chiar am citit astazi si altceva sau am avut doar acele versuri superbe în minte. Nu conteaza. O bàicica buna ma va duce înspre tarâmurile lui mos Ene. Si... nu am sa visez ca va veni la mine în lumea viselor. Si nici nu am sa încerc sa aflu raspunsuri.
asa spune textul melodiei....
Y si en sueños pudiera volar
yo llegaría hasta ti
para entonces hacerte escuchar
lo que nunca te pude decir.
... Sunt egoista. Ma iubesc numai pe mine... si pe pisoiul asta nesimtit, care nici acum nu a aparut. Hai sa nu exageram. Mai iubesc ici pe colo, pe unii, pe altii. Uneori pe prea multi. Doar ca uneori trec pe unii pe primul plan si uit de multi altii care ar avea nevoie de un cuvânt sau un gest din partea mea.
... Uneori chiar ma gândesc ca as putea sa-l întreb daca nu are câte un prieten si pentru multele mele prietene... nemângâiate. Da... sunt câteva care ar pluti printre nori daca ar avea parte de numai a zecea parte de fericire ... din cât mi-a daruit mie acest vis latin. V. spune de multe ori ca sigur ma va costa mult acest tânar de neînteles. Eu sunt de acord cu el... pentru ca stiu ca pe el îl costa toate tinerele cu care se vede. Dar chiar ar merita efortul... Nu exista bani cu care as fi putut cumpara aceste luni... de neînteles chiar si pentru mine... pâna când nu am petrecut ultimele saptamâni împreuna. Acum stiu. Acest copil avea nevoie de cineva care sa-i faca fata, care sa-l domine uneori si care sa se lase dominata alteori. Avea nevoie de linistea unui câmin unde sa se odihneasca din când în când. E doar un copil. Sau oare nu?!
fara cuvinte
Cierra los ojos y con suavidad
deja descansar tu cabeza hacia atrás,
deja que el sueño
sea dueño de ti
Cuando la noche con lentitud
cuidadosamente apague la luz
deja que el viento
te traiga hasta mi
Y si en sueños pudiera volar
yo llegaría hasta ti
para entonces hacerte escuchar
lo que nunca te pude decir
Y siento la aurora a veces tocar
cuidadosamente mi puerta al pasar
y sin hablar me lleva hasta ti
No encuentro palabras que puedan decir
lo maravilloso que es poder sentir
el calor de un hogar
que refugias en ti
Y si en sueños pudiera volar
yo llegaría hasta ti
para entonces hacerte escuchar
lo que nunca te pude decir
Ríe sin la alegría que te robé
llora por la tristeza que te entregué
vive con la nostalgia que te dejé
guárdame tu promesa
que tal vez un día estarás allí
que de vez en cuando pensarás en mi
Si a tus sueños pudiera volar
yo llegaría hasta ti
para entonces hacerte escuchar
lo que nunca te pude decir
Ríe sin la alegría que te robé
vive con la nostalgia que te dejé
llora por la tristeza que te entregué
guárdame tu promesa
que tal vez un día estarás allí
que de vez en cuando pensarás en mi
que tal vez un día estarás allí
que de vez en cuando pensarás en mi
De zile asteptam sa pot coborî aceasta melodie. Am primit mesajul... copil dement.
...
obsesion... Nopti de vis. Amor, alcool si droguri. Ma rog... miros de silicon topit... care dupa 3 ore are acelasi efect. Dar cum a revenit la 11 noaptea cu cel putin 20 de CD uri... am asculta muzica. Si ... am început sa dansam, fara sa ne fi propus seara de dezmat. Lectie de dans în bucatarie... care se termina de fiecare data cum trebuie sa se termine. Ce sa fac daca nu prind miscarile senzuale?! Trebuie sa le mi le transmita si pe viu... si apoi ies miscarile perfecte. Adrenalina... Noapte... Melodia pusa... pe replay. De atâtea si atâtea ori.... Ochii jucausi, atingerile senzuale, soaptele si insinuarile nu pot duce decât la acelasi final. Dracul împielitat are dupa aceea mai mult chef de lipit materiale cu pistolul ...
...Azi noapte la 4 a terminat de construit o pereche de cizme pe un pantof de sport. Deci... suntem epuizati. De munca, de senzatii, de trairi, de povestiri... Nu înseamna ca daca ne spunem cele mai intime gânduri ... e bine. Începe sa fie dominator. Finut... dar tot barbat este. Prea... as putea sa spun. Sigur am avut noroc sa-l cunosc. Timid si rezervat, de fata cu ceilalti, totalmente transformat în intimitate. Doamne... cât am dansat în ultimele nopti!!! ... Si cât amor demential!!!...
Povestesc cu A... si ramâne perplexa de detaliile serilor noastre. Ea vine zilnic si nu-si poate crede urechilor ca mai pot exista asemenea povesti de iubire. E ca si cum ar citi un roman. Un vis neîmplinit, al fiecarei femei, niciodata scos la suprafata . Da... un vis, tainuit în sertasele prafuite ale monotoniei . Nu... nu am cum sa uit soaptele, unduirile pe ritmurile muzicii. Atâta doar ca e nevoie de dotarile si pasiunea unui amant tânar. Si ce amant!!! ...
... În atâtea ore petrecute împreuna povestim despre toti. Familie, fosti si actuali iubiti. Raspunsuri fara ocolisuri. Nu ne mintim. Nu are rost. Stim ca va dura ... doar cât avem noroc sa simtim acesti fiori de nestapânit. Stie ca nu însemna mai nimic pentru mine cu luni în urma. Doar un iubaret copil, dulce ce-i drept ... dar nimic mai mult. Acum... ne apropiem stiind ca ne putem desparti într-o buna zi... fara urme de regret. Nu ne leaga nimic. Doar amintirile. Si zilnic umplem cufarul amintirilor comune.
- Sa-ti aduci aminte Giulia ca am facut amor nebun pe ... obsesion . Ai învatat salsa... pe viu. Asa sa dansezi de fiecare data. Simtind ca sunt în tine, ca te mângâi, te acaricio... Stiu ca poti sa o faci. Stiam din prima zi, de aceea este atât de pasional amorul cu tine. Acum doar te-ai perfectionat...
- Copile... daca ai cu cine... dansezi si esti senzuala si voluptoasa. Dar nici chiar cu partenerul potrivit ... fara sentiment nu iese nimic. Poate am sa ma plictisesc si de tine. Deocamdata sunt într-un moment de pace launtrica. Mâine daca ne-am desparti... nu as suferi. Pentru ca am impresia de fiecare data ca mi-ai oferit tot ce am visat. Si apoi... apari cu ceva nou. Neasteptat si de neimaginat. Neregizat.... Adrenalina noptilor cu tine va fi întotdeauna în sângele meu. Acum nu te-as mai cauta daca m-ai mai abandona timp de o luna. Te-as lasa în plata domnului daca nu ai mai suna la poarta mea. Sincer as avea o viata mai linistita fara tine. M-as uita la aceleasi filme. M-as plimba pe aceleasi strazi, cu ochii pierduti în imensul albastru verzui al màrii... Soarele m-ar mângâia la fel... As alerga pe aceiasi muzica, doar ca as schimba pe corpul meu atingerile tale. Si... nu ar trebui sa distrug visul cu banalitatea traiului în comun. Da... ce folos daca ai acasa o frumusete de vreme ce tu esti aproape zilnic aici.
- Ne cunoastem de copii. Eram tata la 21... Am obosit amândoi. Ma refuza, plictisita si atunci... ca sa nu ma refuze nici eu nu-i mai cer nimic. Practic am trei copii de îngrijit. Ea, fragila si maniatica, certareata si nemultumita.
- Doar situatia economica de acum va face irascibili. Nu exista cearta decât când sunt doi implicati. Daca ai fi mai împaciuitor a-ti trece si peste aceste momente. Sigur ai si tu parte din vina.
- Recunosc ca si eu sunt badaran câteodata. Dar nu merg acasa niciodata pus pe cearta. Dar ies discutii din cel mai neasteptat nimic. Sunt obosit. Aici... ma reculeg, traiesc. Traiul în comun omoara pasiunea.
- Si cu mine ai sa fii badaran? Asa sa stii ca zbori cu prima ocazie. Îmi caut altul. Mai tânar, mai frumos si mai iubaret. Nu faci fata.
- De ce sa fiu badaran cu tine? Nu am nici un motiv. E asa de bine cu tine.
... Râdem si ne zburlim unul la celalalt. Ne uitam unul în ochii celuilalt. Ochii mei verzi se pierd în voluptatea catifelata ai ochilor sai caprui. Are pielea atât de alba... Nimic care sa dea o idee despre provenienta lui latina. Nici o trasatura comuna cu latinoamericanii... Un copil mare, cu parul destul de lung, ondulat. Zilele acestea va veni cu chitara... sa-mi cânte. Dar eu am toate înregistrarile cu el. Acum doua seri, pe când venea de la repetitii îmi spunea:
- Vor sa puna numele formatiei... C.. D... si trupa. Deja mi-e totuna. Nimic nu ma mai emotioneaza. Nu-mi mai fac iluzii. Am cântat prin toata Spania. Am cântat de toate. Am cântat în Columbia , cu trupa din care faceam parte chiar si în concert cu Juanes. Nu eram noi faimosi decât pe plan local... dar am cântat în concert... alaturi de el. Numai am vise. Ma relaxez doar cu muzica. Uit de cenusiul cotidian.
- De ce nu te întorci în tara ta?
- Ti-am spus. Nu pot sa ma dau batut ... asa cum fac ecuadorienii. Eu nu ma voi întoarce sub fusta lui mama, desi vrea sa-mi scrie o casa pe numele meu. Nu... eu nu ma întorc acolo cu coada între picioare. Sa se uite la mine toti prietenii si rudele ca la un ... fracasato... înfrânt. Eu nu ma las doborât de primul obstacol. Am sa-mi revin. Are sa vina apa si la moara mea. Eu trebuie sa ma realizez, aici. Apoi... poate am sa ma întorc sa pun de o afacere acolo.
... Mi-a povestit toate visele lui. Eu nu am sa-l trezesc la realitate. Îl las sa viseze pentru ca are nevoie de moralul ridicat pentru ca sa o ia de la capat în fiecare zi. Aceleasi porti închise. Aceiasi criza care frânge aripile si visele tuturor emigrantilor. Doamne mult am povestit în aceste ultime saptamâni. De aceea am aceasta senzatie ca nu as pierde nimic daca nu l-as mai avea în viata mea. Prea seamana vietile noastre. E ca si cum as fi cu mine însami când sunt cu el. Nimic nou... doar talentul si vocea lui. Lupta si tacerea lui îmi sunt cunoscute. Înversunarea din privirea lui este si a mea. Poate ne-am ¨simtit¨. Ne-am adulmecat. Doi pradatori ... doi supravietuitori. Îl iubesc?! Poate... asta daca pot sa ma iubesc pe mine. El... este copia sufletului meu într-o oglinda care distorsioneaza chipurile. Se vad doar forme, se percep doar asemanari. Nu se vede cu claritate nimic. Dar stii cine este celalalt din oglinda. Stii ca sunt doua suflete care se mângâie, înlatuite pe aceleasi ritmuri de salsa... si nu numai. Sa nu uitam ... acum doau seri... am dansat, ne-am soptit...si ne-am iubit pe replay... Chayanne... extasis. Si asa a si fost. Îmi mai lipseste ceva?
Am aceiasi senzatie cu A.... Îmi merge prea bine... trebuie sa mi se întâmple si ceva rau, care sa ma trezeasca din visare.
Amalia spunea ca este într-un moment financiar stabil, profesional, este la apogeul carierei... se simte bine în Vinaros si ma are pe mine. Eu sunt o influenta benefica în viata ei... La fel pot sa spun si eu despre ea. Ne petrecem multe momente din zi împreuna. Uneori la prânz si la cina. Vine cu toate cele necesare la mine în casa... si-si gateste. Palavragim. Bârfim. Încearca sa ma faca imuna la farmecele lui latin lover... dar vad si pe ea ca este fermecata de el. Acum ne-am propus sa mergem la un local în Morella... marti noaptea. Asta daca vor fi aici copiii... si daca nu-mi vor intra alte comenzi pâna atunci. Ea... sigur va fi obosita. Tura dubla. Dar e obisnuita. Asa face cel putin de 3 ori pe saptamâna. Hm... poate voi încerca sa-i scot un pic din suflet acest ghimpe pe care-l are împotriva emigrantilor. Nah... imposibil. Nici cu cei de aici nu am reusit. S-au mai moderat doar un pic în conversatii, asta daca-si aduc aminte ca sunt si eu cu ei la masa. Nu... nu poti sa le schimbi mentalitatea. Xenofobia si rasismul zac latent si germineaza în ungherele casei sufletului. Poate si eu as gândi la fel. Doar ca eu am fost întotdeauna o tolerata în orice loc în care am trait. Nu vad sau nu pot sa percep societatea din punctul lor de vedere. Toti au dreptate si nimeni... prea. Bla, bla, bla... Afara este un soare atât de placut. Eu... îmi pierd timpul în fata laptopului, debitând ineptii. Copiii, nu au revenit din oras... si nici eu nu am muncit nimic astazi. E nevoie si sa-ti refaci fortele. Sa te uiti din când în când la suflet. Sa-l periezi si sa-l tratezi. Da... am sa merg sa muncesc câte ceva. Prea sunt desconectata de la freneticul ritm al ultimelor zile. Ma asteapta ... blugi de scurtat, ceva la Amalia... de retusat, costumul Cristinei de croit... De gatit, de întins rufele... Misca-te Giu... sau Ju, sau Agnes... asa cum îmi spune uneori... si atunci eu îi spun ... Armando?!
UPDATE: 14:44... bestie sadica. Abia acum am avut timp sa ascult si sa citesc cu atentie textul de la prima melodie. De asta îmi spuneai de zile întregi sa caut aceasta melodie si textul ei. Lasa tu... Diseara am sa ti-o platesc eu. Fara sa stii... am sa ti-o pun si am sa am parte de vocea ta dulce.... si am sa încerc sa te înregistrez, fara sa stii. Seducator de inimi .
viernes, 3 de diciembre de 2010
La munca...Giulia, Agnes... bellisima...
Astazi...din întâmplare am semnal. Sa profitam deci...desi am atâta de lucru. Nu dorm de doua zile decât 4 ore pe noapte. Dar...ce nopti. De neuitat. Nu lipseste nimic. Ritmuri, salsa, munca epuizanta, vermouth, ochi si insinuari. Soapte...si miros de silicon topit. Cizme de Carnaval de îmbracat, zeci de cântece... susurate la ureche... incitante atingeri... Epuizare... poezie, arii de opera... câte un dans pe ritmuri de salsa între doua picaturi de silicon care ne arde degetele. Pupaturi de mâini... coapse... gât. Saptamâni de vis. Clipe de neuitat... conversatii memorabile, buzunare goale... istoria tarii mele...istoria poporului sau...printre declaratii de ... neamor. Nu te iubesc... Nici eu pe tine. ¨Dar atunci de ce-mi spui de fiecare data ca daca ma cunosteai cu ani în urma... te casatoreai cu mine?!¨ Zeci de càntece... cântate numai urechiuselor mele... în miez de noapte. Înger al decaderii.... Lume multa în casa... Zi si noapte. Copiii... vin si ma ajuta si ei. Cheltuit... salariul în doua zile. Leftera...dar cu o cutie de inele si alte maruntisuri. Copiii...înfruptat. Nora... lesinata... de fericire, iar acum de munca. Ea... freaca... la marea arta casa mea... eu aici...cu gândurile mele. Ieri... a început munca...cu câteva zeci de grame mai încarcate de inele. Da... Nu am urmat sfaturile prietenelor. Cadoul...nu se face de sarbatori...si nu cu masura. Eu... nu stiu sa fac lucrurile cu masura... Ma bucur ...de bucuria lor. DEci... sunt incorigibila. Si acum... de refacut pantalonii de matase... Màine trebuie sa predau primele doua costumuri... si trebuie sa recunosc... nu sunt perfect multumita de ele. Au un rever... de mierda. Sunt... extenuata, dar prea fericita. Amalia...lesinata si uimita de caracterul si limbajul lui. Eu... infinitamente... fericita. Ceea ce o femeie doar viseaza în materie de romantism... si delicatete... primit eu înzecit. Acum numai am ce experimenta. Numai am la ce visa. Am avut, ... am... si sincer ma intereseaza prea putin cât va dura. Deja este prea obositor... prea mult, prea bine.
Muzician mi-a trebuit mie?! Azi noapte, cu pistolul de lipit si cu cizmele de îmbracat în brate, ... batea ritmuri de tobe... pe picioarele, pe coapsele mele. Jazz... noaptea la 3... si apoi... soapte, soapte... Nu-i corect. Te aprovechas... Da... trebuia sa notez numele cântaretilor... dar nu am facut-o. Asa ca nu stiu ce melodii trebuie sa caut. Altadata...
Muzician mi-a trebuit mie?! Azi noapte, cu pistolul de lipit si cu cizmele de îmbracat în brate, ... batea ritmuri de tobe... pe picioarele, pe coapsele mele. Jazz... noaptea la 3... si apoi... soapte, soapte... Nu-i corect. Te aprovechas... Da... trebuia sa notez numele cântaretilor... dar nu am facut-o. Asa ca nu stiu ce melodii trebuie sa caut. Altadata...
martes, 30 de noviembre de 2010
Alte bazaconii...între mic dejun... povesti cu nora mea...si señor de schimbat din nou si din nou...Dar ce conteaza...Barça... a câstigat El Clasico
Am dormit putin. Îmi luasem pastile de dormit si eram hotarâta sa ma odihnesc cele minim 8 ore. Nu a fost sa fie asa pentru ca am gasit meciul FCB - Real Madrid transmis de ai nostri. Doamne ce spectacol fotbalistic. Eu... la masina de cusut, în fata televizorului. Parca si degetele mele prinsesera aripi. Deh...adrenalina unei partide în care favoritii tai câstiga. La fiecare gol am zburat în jos pe scari pentru ca sa sarbatoresc împreuna cu señor. De doua ori am sunat-o pe Enma la restaurant. Seful si prietenii lui îsi rodeau unghille livizi. În galagia si haosul de acolo auzeam cum urla la Enma sa lase telefonul. Cred ca m-o fi facut vrajitoare si câte cele... dar eu jubilam în camaruta mea...cu un vermouth alaturi. Eu doar îl avertizasem ca nu au sanse de victorie favoritii lui. Sunt prea îngâmfati. Si iata...modestia si tenacitatea clubului meu preferat a fost cea care a învins. Deci...am dansat ca si negrii din Africa dupa fiecare gol. Am pupat mâinile si fruntea lui señor. Cred ca am sa-i provoc involuntar un infarct lui señor cu prea multa mea exaltare în timpul unei partide bune de fotbal...
... Ziua de ieri... Da... A trecut. Din leftera cum am fost... m-am trezit în bani...si am cheltuit în mod nesabuit. 350 de euro într-o zi. Adica într-un singur magazin. Acum îmi fac socoteala cum am sa ajung din nou la sfârsitul lunii. Le-am facut copiilor cumparaturi... si i-am cadorisit si cu un set de oale sub presiune... Si cam ce se pune în oale... Astazi nora mea face racituri...la distanta. Acum astept sa-mi spuna ca se descurca. Oala nu va face raciturile tulburi... La foc molcom se face orice supa la fel de transparenta ca si cea în oale normale...
... Sefa ca de obicei si-a facut cruce când m-a vazut cu doua caruri pline. Dar...si ea a cheltuit 100...si zau ca nu stiu pe ce... prostioare...nimic serios. Macar eu am umplut congelatorul si am cumparat si oalele. M-am simtit ca si acasa...când ma pregateam de sarbatori. Cam 20 de kg de carnuri... Da...aici se cumpara ...caserole de câteva sute de grame... Eu înca nu mi-am iesit din tabieturile de acasa. Mult si bun. Si apoi...cu congelatorul plin... trece cumva si luna...
Eu nu mi-am pastrat nici un tip de carne. Nu vreau sa manânc. Am 8 iepuri...si am sa ma fortez sa-i manânc... la un moment dat. Ieri nu am mâncat nimic. Aveam 64,4 kg aseara. Gimnastica numai fac. Nu am chef. Daca slabesc... mi se încreteste pielea pe burta si-mi pierd sânisorii. Fata mi se urâteste si nasul parca se mai ascuteste. Parca nu e destul de ascutit si asa?! Deci... sorry... acum am alte prioritati. Am început costumele de Carnaval. Primele doua. Pixi... ma ajuta. Adica...îmi motoleste tiparele, sta pe masa de croit si se agata de materiale. Si nu pot sa-l dau jos nici cu vorba buna nici cu dojeneala. Dar este asa de placuta compania lui... Pacat doar ca nu pot sa cos cât si când as vrea. Casa este deja dezordonata. Livingul...ocupat de materiale...tipare. Camera...de strâns în fiecare seara... Pantaloni de strâmtat la prietenii copiilor... Noroc ca mi-a promis nora mea ca vine câteva zile...ca sa ma ajute.
... Ziua de ieri... Da... A trecut. Din leftera cum am fost... m-am trezit în bani...si am cheltuit în mod nesabuit. 350 de euro într-o zi. Adica într-un singur magazin. Acum îmi fac socoteala cum am sa ajung din nou la sfârsitul lunii. Le-am facut copiilor cumparaturi... si i-am cadorisit si cu un set de oale sub presiune... Si cam ce se pune în oale... Astazi nora mea face racituri...la distanta. Acum astept sa-mi spuna ca se descurca. Oala nu va face raciturile tulburi... La foc molcom se face orice supa la fel de transparenta ca si cea în oale normale...
... Sefa ca de obicei si-a facut cruce când m-a vazut cu doua caruri pline. Dar...si ea a cheltuit 100...si zau ca nu stiu pe ce... prostioare...nimic serios. Macar eu am umplut congelatorul si am cumparat si oalele. M-am simtit ca si acasa...când ma pregateam de sarbatori. Cam 20 de kg de carnuri... Da...aici se cumpara ...caserole de câteva sute de grame... Eu înca nu mi-am iesit din tabieturile de acasa. Mult si bun. Si apoi...cu congelatorul plin... trece cumva si luna...
Eu nu mi-am pastrat nici un tip de carne. Nu vreau sa manânc. Am 8 iepuri...si am sa ma fortez sa-i manânc... la un moment dat. Ieri nu am mâncat nimic. Aveam 64,4 kg aseara. Gimnastica numai fac. Nu am chef. Daca slabesc... mi se încreteste pielea pe burta si-mi pierd sânisorii. Fata mi se urâteste si nasul parca se mai ascuteste. Parca nu e destul de ascutit si asa?! Deci... sorry... acum am alte prioritati. Am început costumele de Carnaval. Primele doua. Pixi... ma ajuta. Adica...îmi motoleste tiparele, sta pe masa de croit si se agata de materiale. Si nu pot sa-l dau jos nici cu vorba buna nici cu dojeneala. Dar este asa de placuta compania lui... Pacat doar ca nu pot sa cos cât si când as vrea. Casa este deja dezordonata. Livingul...ocupat de materiale...tipare. Camera...de strâns în fiecare seara... Pantaloni de strâmtat la prietenii copiilor... Noroc ca mi-a promis nora mea ca vine câteva zile...ca sa ma ajute.
domingo, 28 de noviembre de 2010
Bazaconii...
bandido...
- Esti doar un accesoriu de lux pe care în acest moment mi-l permit. Dar tot ce ai în pantalonasii tai nu valoreaza nimic fara sentiment. Daca nu as simti ceva pentru tine ... nu ai fi decât unul în plus sau în minus. Parerea mea nu s-a schimbat. Voi, Barbatii, valorati doar cât cele câteva minute de placere pe care ni le oferiti. Ma rog tu... ai darul de a face extrem de placute acele câteva zeci de minute... dar trec si acelea si fugi iarasi acasa... Eu ramân cu ale mele taceri.... si sincer pe zi ce trece ma întreb mai des ce pisici avem sa ne oferim? Semanâm atât de mult. Suntem senzuali, traim la maxim momentul... si apoi ce?! Si mai apoi ce ne mai asteapta?! Cred ca ma oboseste chiar si aceasta stare de fericire si multumire carnala. Adica nu ma multumeste doar atât iar mai mult nu se poate. Doamne ca nu am stiut ce nasoala este viata de vioara a doua...
... Deci... ascult radio... asta pentru ca nu am chef sa-mi selectez acum muzici si liste. Nu ma uit nici la TV... pentru ca as fi avut prea multe de scris si acum nu-mi gasesc cuvintele. Astazi, acum, în acest precis minut ... nu am nimic de facut. As vrea sa cos...dar este duminica. Nu am materiale de croit...adica nu...am ceva...dar nu am chef. Am început croitoria în forta. Primele comenzi de carnaval. Lipsesc accesorii...si nu este chiar asa de usor costumul cum credeam. Am uitat ce pacatoase sunt materialele astea supraelastice. Si apoi... pe când m-as pune mai bine sa cos... trebuie sa cobor în living, la señor... asta pentru ca am constiinta. Adica mai am glasul interior care ma mustruluieste destul de des... si ma scutura. Poate ca sunt nebuna... si nu vad semnele atât de vizibile ale nebuniei. Chiar am sa cred si eu ca sunt nebuna. Pâna acum m-am multumit doar sa râd în sinea mea de cei care ma privesc cu suspiciune. Fac pe proasta...desi poate chiar sunt. Fac pe desteapta... ceea ce cu siguranta nu sunt. Spunea o prietena ca este din cauza acestei luni neutre...ma refer la noiembrie. I... had the time of my life... Da... doamne ce amestec de muzica irascibila...remixuri...aiurite. I`m telling you... I had the time of my life...and I never felt this way before...
... merg la culcare înainte de a mai scrie si alte aberatii. Dragii mei... Abbilbal...Zamfir si anonima mea preferata...VA PUP... Scuzati ca v-am raspuns nici macar în seara aceasta. Sunt în cautare. Adica...printre picaturi încerc sa descifrez tainele ascunse în laptop.
Yo seré el viento que va
Navegaré por tú oscuridad
Tú, Rocío, beso frío
Que me quemará
Yo seré tormento y amor
Tú, la marea, que arrastra a los dos
Yo y tú, tú y yo
No dirás que no
No dirás que no
No dirás que no
CHORUS
Seré tu amante bandido, bandido
Corazón corazón malherido
Seré tu amante cautivo, cautivo
Seré auuuuhhh
Pasión privada, dorado enemigo
Huracán, huracán abatido
Me perderé en un momento contigo
Por siempre
Yo seré un hombre por ti
Renunciaré a ser lo que fui
Yo y tú, tú y yo
Sin misterios
Sin misterios
Sin misterios
Repeat - Chorus
Por siempre, seré tu heroe de amor
Uhh Seré tu heroe de amor
Seré tu heroe
CHORUS 2
Seré el amante que muere rendido
Por amor por amor malherido
Seré tu amante bandido bandido
Seré auuuuh
En un oasis prohibido prohibido
Por amor por amor concebido
Me perderé en un momento contigo
Por siempre seré tu heroe de amor
Por siempre seré tu heroe de amor.
Brrrr...ce frig este si la noi... dar nu... mie nu mi-e frig... Nu...eu sunt doar confuza. Am si nu am laptop. Adica am... un sistem nou de operare...cu care înca nu m-am obisnuit. Nu-mi mai merge nimic... asa cum stiam eu. Mi-am pierdut parte din mine... odata cu reinstalarea noului messenger, noului Skype, noului RealPlayer... Nu-mi gasesc fotografiile. Copiii acestia m-au lasat nuda si dezinformata. Mi-au turuit timp de jumatate de ora despre schimbarile facute... Adica ce credeau?! Ca vorbesc cu un specialist în informatica.?! ... Nu mai am listele mele de muzica...desi am videoclipurile. Nu-mi functioneaza castile...deci sunt disperata, îmi rod unghiile... de suparare pe mine. Nu am timp acum sa ma pun la curent cu noutatile cutiei mele... Semnalul de internet îmi este foarte slab... doar este furat...ce pretentii am?!... Draguta de Enma spunea astazi ca sunt într-o faza de deprimare avansata, asta pentru ca aveam disperata nevoie de o tigara... Ea nu întelege cum e cu dependentele si cu abstinenta. Nu am tigari pentru ca sunt leftera. Sunt leftera pentru ca sunt înainte de salariu si pentru ca sunt prea darnica. Dar de aici si pâna la depresie e cale lunga. De ce as fi deprimata?! ... El-ul latin aterizeaza cu frecventa în fotoliul livingului meu. Cica acum avem timp sa ne cunoastem... adica sa si vorbim ... Uneori ne trezim spunând aceleasi lucruri...în acelasi timp. Este doar un copil infantil. Atât de infantil...iara eu nu sunt cu nimic mai buna. Întineresc doar ce ma priveste. Eu râd de el --- el de mine... El ma provoaca pe mine...eu pe el. Ies scântei... si ne distram. Dansam... ne iubim... muncim... urmeaza sa ne îmbatam împreuna si atunci putem spune ca am trait toate senzatiile cu el. Îl amenint ca am sa renunt la el. Si atunci îmi cânta... yo soy tu amante bandido... iar eu ma uit peste ochelari la mutrisoara lui de dracusor...- Esti doar un accesoriu de lux pe care în acest moment mi-l permit. Dar tot ce ai în pantalonasii tai nu valoreaza nimic fara sentiment. Daca nu as simti ceva pentru tine ... nu ai fi decât unul în plus sau în minus. Parerea mea nu s-a schimbat. Voi, Barbatii, valorati doar cât cele câteva minute de placere pe care ni le oferiti. Ma rog tu... ai darul de a face extrem de placute acele câteva zeci de minute... dar trec si acelea si fugi iarasi acasa... Eu ramân cu ale mele taceri.... si sincer pe zi ce trece ma întreb mai des ce pisici avem sa ne oferim? Semanâm atât de mult. Suntem senzuali, traim la maxim momentul... si apoi ce?! Si mai apoi ce ne mai asteapta?! Cred ca ma oboseste chiar si aceasta stare de fericire si multumire carnala. Adica nu ma multumeste doar atât iar mai mult nu se poate. Doamne ca nu am stiut ce nasoala este viata de vioara a doua...
... Deci... ascult radio... asta pentru ca nu am chef sa-mi selectez acum muzici si liste. Nu ma uit nici la TV... pentru ca as fi avut prea multe de scris si acum nu-mi gasesc cuvintele. Astazi, acum, în acest precis minut ... nu am nimic de facut. As vrea sa cos...dar este duminica. Nu am materiale de croit...adica nu...am ceva...dar nu am chef. Am început croitoria în forta. Primele comenzi de carnaval. Lipsesc accesorii...si nu este chiar asa de usor costumul cum credeam. Am uitat ce pacatoase sunt materialele astea supraelastice. Si apoi... pe când m-as pune mai bine sa cos... trebuie sa cobor în living, la señor... asta pentru ca am constiinta. Adica mai am glasul interior care ma mustruluieste destul de des... si ma scutura. Poate ca sunt nebuna... si nu vad semnele atât de vizibile ale nebuniei. Chiar am sa cred si eu ca sunt nebuna. Pâna acum m-am multumit doar sa râd în sinea mea de cei care ma privesc cu suspiciune. Fac pe proasta...desi poate chiar sunt. Fac pe desteapta... ceea ce cu siguranta nu sunt. Spunea o prietena ca este din cauza acestei luni neutre...ma refer la noiembrie. I... had the time of my life... Da... doamne ce amestec de muzica irascibila...remixuri...aiurite. I`m telling you... I had the time of my life...and I never felt this way before...
... merg la culcare înainte de a mai scrie si alte aberatii. Dragii mei... Abbilbal...Zamfir si anonima mea preferata...VA PUP... Scuzati ca v-am raspuns nici macar în seara aceasta. Sunt în cautare. Adica...printre picaturi încerc sa descifrez tainele ascunse în laptop.
martes, 23 de noviembre de 2010
Vuelve...que el tiempo pasa y yo te he hecho de menos...
Aveam nevoie de raspunsuri. Toata ziua m-am înfrânat. Am început de câteva ori sa scriu un mesaj...pe care mai apoi ratiunea ma facea sa-l sterg. Da... trebuia sa-mi repet în nestire acelasi si acelasi vers...¨s-astepti dar nu cu sufletul la gura... de toti sa-ti pese...si de nimeni prea¨...
...Deci... eram hotarâta pentru a nu stiu câte-a oara sa mi-l scot din suflet si implicit din viata. Nu vroiam decât sa stiu ce s-a întâmplat joi seara.... Ziua a trecut nasol. Mi-era frig, nu aveam putere de nimic... si nu din cauza ca era luni... ci doar pentru ca nu eram eu cea care fusese în toate facultatile mintale... Apoi... am avut nevoie sa-mi confirm eu mie ca feminitatea mea este intacta. Ca sunt puternica si de neclintit...
Nu a durat mult... a venit seara... si am primit raspunsurile. Peste asteptari... Confirmau senzatiile traite. Deci era adevarat... Flashurile nu au fost vis. Nici spasmurile corpului meu. Nici privirea acea de fiara care ma devora. Am fost si a fost o fiara dezlantuita... Si iar ne-am daruit nebanuite placeri... de asta data... doar cu vermouth...la bord. Nu a fost cu nimic mai prejos... dar nu a fost la fel. Mi-e sete de tine... asa cum tie ti-e sete de mine. Da... voi încerca sa scot din vocabular patetica. Cum ziceai:
- Esti toata o femeie. Frumoasa, atragatoare, puternica... Emani forta si dorinta. Schimba-ti felul în care te privesti. Trebuie sa te vezi prin ochii mei. Asa cum ma uit la tine când îti spun ca esti femeia mea asa trebuie sa te vezi. Si... lasa-ti pulpele asa cum sunt. Ma baga în boli sa le vad si sa le simt... Lasa-ma sa ma bucur de ele...
... Am urcat din nou în nori... Doar ca mi-au fost confirmate mai puternice sentimente. Nu vreau sa te mai vad înger al decaderii. Nu vreau sa te doresc si... nu vreau nici tu sa alergi imediat ce poti la mine... Dauneaza... celor dragi tie... iar mie si mai mult. Cu cât te vad mai mult...cu atât te doresc mai mult. Deci nu ma privi, nu ma domina, nu mai fi atât de sincer cu mine. Minte-ma...si poate asa ma voi debarasa de tine. Fii egoist si meschin... Dispari...si nu ma mai cauta. Nu ma mângâia... nu ma saruta... nu ma incita. Si nu-mi mai spune ca o femeie are nevoie de barbatul potrivit care sa o faca sa simta puterea feminitatii sale. Nu-mi adora porii si nu ma saruta cu nesat... Poarta-te rece... ca majoritatea celor pe care i-am cunoscut. Numai fi asa de latin... Da...stiam eu ca te-am dominat... stiam ca sunt în stare... Dar te-ai lasat si chiar ti-a placut... Si acum vrei din nou. Unde, pâna unde?! ... Departe... Traieste momentul fara a-ti face planuri... Traieste doar aceasta clipa... sublima. O meriti!!!
... Da dragul meu... a fost cea mai nebuna si sublima noapte de când ne cunoastem... Eu... nu o voi uita... sigur... sau poate da... pentru ca vor urma altele si altele... Un timp...si apoi ?!
Da... mai apoi nici macar noutatea unor senzatii intense nu va umple golul singuratatii noastre. Pentru ca suntem nascuti sa fim singuri. Sa ne bucuram de clipele de liniste... visând la clipele intense. Nu se poate trai multa vreme la maxima intensitate...
...Deci... eram hotarâta pentru a nu stiu câte-a oara sa mi-l scot din suflet si implicit din viata. Nu vroiam decât sa stiu ce s-a întâmplat joi seara.... Ziua a trecut nasol. Mi-era frig, nu aveam putere de nimic... si nu din cauza ca era luni... ci doar pentru ca nu eram eu cea care fusese în toate facultatile mintale... Apoi... am avut nevoie sa-mi confirm eu mie ca feminitatea mea este intacta. Ca sunt puternica si de neclintit...
Nu a durat mult... a venit seara... si am primit raspunsurile. Peste asteptari... Confirmau senzatiile traite. Deci era adevarat... Flashurile nu au fost vis. Nici spasmurile corpului meu. Nici privirea acea de fiara care ma devora. Am fost si a fost o fiara dezlantuita... Si iar ne-am daruit nebanuite placeri... de asta data... doar cu vermouth...la bord. Nu a fost cu nimic mai prejos... dar nu a fost la fel. Mi-e sete de tine... asa cum tie ti-e sete de mine. Da... voi încerca sa scot din vocabular patetica. Cum ziceai:
- Esti toata o femeie. Frumoasa, atragatoare, puternica... Emani forta si dorinta. Schimba-ti felul în care te privesti. Trebuie sa te vezi prin ochii mei. Asa cum ma uit la tine când îti spun ca esti femeia mea asa trebuie sa te vezi. Si... lasa-ti pulpele asa cum sunt. Ma baga în boli sa le vad si sa le simt... Lasa-ma sa ma bucur de ele...
... Am urcat din nou în nori... Doar ca mi-au fost confirmate mai puternice sentimente. Nu vreau sa te mai vad înger al decaderii. Nu vreau sa te doresc si... nu vreau nici tu sa alergi imediat ce poti la mine... Dauneaza... celor dragi tie... iar mie si mai mult. Cu cât te vad mai mult...cu atât te doresc mai mult. Deci nu ma privi, nu ma domina, nu mai fi atât de sincer cu mine. Minte-ma...si poate asa ma voi debarasa de tine. Fii egoist si meschin... Dispari...si nu ma mai cauta. Nu ma mângâia... nu ma saruta... nu ma incita. Si nu-mi mai spune ca o femeie are nevoie de barbatul potrivit care sa o faca sa simta puterea feminitatii sale. Nu-mi adora porii si nu ma saruta cu nesat... Poarta-te rece... ca majoritatea celor pe care i-am cunoscut. Numai fi asa de latin... Da...stiam eu ca te-am dominat... stiam ca sunt în stare... Dar te-ai lasat si chiar ti-a placut... Si acum vrei din nou. Unde, pâna unde?! ... Departe... Traieste momentul fara a-ti face planuri... Traieste doar aceasta clipa... sublima. O meriti!!!
... Da dragul meu... a fost cea mai nebuna si sublima noapte de când ne cunoastem... Eu... nu o voi uita... sigur... sau poate da... pentru ca vor urma altele si altele... Un timp...si apoi ?!
Da... mai apoi nici macar noutatea unor senzatii intense nu va umple golul singuratatii noastre. Pentru ca suntem nascuti sa fim singuri. Sa ne bucuram de clipele de liniste... visând la clipele intense. Nu se poate trai multa vreme la maxima intensitate...
domingo, 21 de noviembre de 2010
Ochii vad... si am pofte ciudate...
Mi-a fost frica de vizita Karinei. Încerc sa fie totul perfect si sa fie multumita. Ea este foarte serioasa si exigenta. Se pare ca totul a iesit bine. Am si primit cadouri din partea ei. Motanul pe care-l avertizasem sa se poarte decent... a fost la înaltime... adica mai bine zis...a dormit si a tors mai tot timpul desi eu jur ca nu l-am drogat. Ma rog a îndragostit si inima Karinei si a lui Ramon... micutul, cel mai tânar nepot al lui señor... care cu placere l-ar fi dus acasa alaturi de ceilalti 6 din casa.
... Eu... dormit prost... trezit prost... si simtit prost...mai bine zis rau. Manânc prea mult. Gatesc prea mult în ultimele luni. Formele mi se rotunjesc spre satisfactia unora si spre nemultumirea mea. Karina mi-a spus ca arat mult mai bine decât în vara când m-a vazut. Da... e mai rotunjoara fata mea, pielea neteda, luminoasa. Ma are în grija Amalia, pritena mea doctorita, doar eu nu ma tin de recomandarile ei...
... Terminat vizita, fugit eu la Enma... aveam nevoie sa-mi încarc bateriile cu un gin tonic. Baut si seful cu mine... Parca astazi îmi iese greata de la cei 7 iepuri ce am curatat ieri. Am... 15 în congelator... 10 ai mei si 5 ai lui medico ( a trebuit sa-i mut la mine în casa pentru ca Amalia care locuieste în casa lui metge nu putea sa deschida usa congelatorului la gândul ca acolo sunt nevinovati iepurasi sacrificati. A trebuit sa-i si dezinfectez congelatorul... pentru ca ea are obsesiile si maniile ei, duse la extrem, ce-i drept. Dar eu... m-am învatat sa vad doar latura buna a persoanelor... celelalte fiind trecute cu vederea) ... Deci... mi-e greata de cuaratat iepurasi. Lui fratele lui seful îi este greata si lui... dar tot merge la vânatoare... deh, nevoia de adrenalina. Ieri au pierdut din nou desi eu si sefa nu am fost la partida. Deci nu sunt eu cea care le aduce ghinion....ci ei sunt nesincronizati, ca sa nu spun altceva...
... Ar trebui sa urc sa fac ceva gimnastica. Mi-am pierdut forma fizica. Ieri nu am fost în stare sa alerg, astazi am mâncat nu mult... dar am o foame în mine care prevestestete o seara cu prea multe tentatii. Ce ar trebui sa fac sa ma motivez?! Cum sa pot eu slabi daca C... vrea kilograme si rotunjimi?! ... Hm... cum sa-mi trasez eu viitoarea mea viata?!...
Ce vreau eu?... Sa alerg si sa fiu în forma. Sa zburd... pâna mai pot. Singura sau cu Enma. Da... parca o vad pe draga de ea cum îmi lipea ochelarii acum o ora. Ma uitam la pielea cazuta si ridata de sub barba si de sub gât. Ce frumoasa a fost si ce se vede trecerea anilor... Ce dulce este fetisoara ei... si nu este cine sa o priveasca cu ochii mei. O pupasem pe burta... în living... si atunci mi-au cazut ochelarii. Nu s-au spart cristalele...s-a rupt doar plasticul în acelasi loc unde s-a rupt când m-am asezat pe ei... Seful râdea de mine... ca sunt nebuna...si imprevizibila. Deh... asta a fost reactia mea... la cadoul primit din partea celor doua surori... Enma si Karina... Nu este cadou de Craciun... este doar un cadou la care s-a gândit Enma... când si-au împartit bijuteriile ramase de la defuncta señora Sofia. Deci... si eu am mostenit...cercei si un inel ...perle albe si câte 5 zirconite... superb dispuse în evantai. Atâta doar ca m-a avertizat sa nu ma prinda ca le voi face cadou. Hm... ce bine ma cunosc...
... Si uite asa... tentatia m-a facut sa aleg din cele multe pe care Enma vroia sa le duca la topit... atâtea piese ca am impresia ca-mi voi da tot salariul. Nici ca-mi pasa... pentru ca este pentru prima data când fac o achizitie masiva si la jumatate de pret. Vine ziua copilului, a lui mama si a lui tata... toate în decembrie... Deci... copilul care împlineste 25 de ani... va avea o surpriza pe masura. Si mama la fel. Tata...hm... vom vedea cum vom combina lucrusoarele. Acum am sa merg sa-mi pun perlele si am sa-mi spun ca sunt tânara, frumoasa si iubita... Nu... a venit Enma...si merg sa fac abdominale. Lasam perlele pe alta data...
... Eu... dormit prost... trezit prost... si simtit prost...mai bine zis rau. Manânc prea mult. Gatesc prea mult în ultimele luni. Formele mi se rotunjesc spre satisfactia unora si spre nemultumirea mea. Karina mi-a spus ca arat mult mai bine decât în vara când m-a vazut. Da... e mai rotunjoara fata mea, pielea neteda, luminoasa. Ma are în grija Amalia, pritena mea doctorita, doar eu nu ma tin de recomandarile ei...
... Terminat vizita, fugit eu la Enma... aveam nevoie sa-mi încarc bateriile cu un gin tonic. Baut si seful cu mine... Parca astazi îmi iese greata de la cei 7 iepuri ce am curatat ieri. Am... 15 în congelator... 10 ai mei si 5 ai lui medico ( a trebuit sa-i mut la mine în casa pentru ca Amalia care locuieste în casa lui metge nu putea sa deschida usa congelatorului la gândul ca acolo sunt nevinovati iepurasi sacrificati. A trebuit sa-i si dezinfectez congelatorul... pentru ca ea are obsesiile si maniile ei, duse la extrem, ce-i drept. Dar eu... m-am învatat sa vad doar latura buna a persoanelor... celelalte fiind trecute cu vederea) ... Deci... mi-e greata de cuaratat iepurasi. Lui fratele lui seful îi este greata si lui... dar tot merge la vânatoare... deh, nevoia de adrenalina. Ieri au pierdut din nou desi eu si sefa nu am fost la partida. Deci nu sunt eu cea care le aduce ghinion....ci ei sunt nesincronizati, ca sa nu spun altceva...
... Ar trebui sa urc sa fac ceva gimnastica. Mi-am pierdut forma fizica. Ieri nu am fost în stare sa alerg, astazi am mâncat nu mult... dar am o foame în mine care prevestestete o seara cu prea multe tentatii. Ce ar trebui sa fac sa ma motivez?! Cum sa pot eu slabi daca C... vrea kilograme si rotunjimi?! ... Hm... cum sa-mi trasez eu viitoarea mea viata?!...
Ce vreau eu?... Sa alerg si sa fiu în forma. Sa zburd... pâna mai pot. Singura sau cu Enma. Da... parca o vad pe draga de ea cum îmi lipea ochelarii acum o ora. Ma uitam la pielea cazuta si ridata de sub barba si de sub gât. Ce frumoasa a fost si ce se vede trecerea anilor... Ce dulce este fetisoara ei... si nu este cine sa o priveasca cu ochii mei. O pupasem pe burta... în living... si atunci mi-au cazut ochelarii. Nu s-au spart cristalele...s-a rupt doar plasticul în acelasi loc unde s-a rupt când m-am asezat pe ei... Seful râdea de mine... ca sunt nebuna...si imprevizibila. Deh... asta a fost reactia mea... la cadoul primit din partea celor doua surori... Enma si Karina... Nu este cadou de Craciun... este doar un cadou la care s-a gândit Enma... când si-au împartit bijuteriile ramase de la defuncta señora Sofia. Deci... si eu am mostenit...cercei si un inel ...perle albe si câte 5 zirconite... superb dispuse în evantai. Atâta doar ca m-a avertizat sa nu ma prinda ca le voi face cadou. Hm... ce bine ma cunosc...
... Si uite asa... tentatia m-a facut sa aleg din cele multe pe care Enma vroia sa le duca la topit... atâtea piese ca am impresia ca-mi voi da tot salariul. Nici ca-mi pasa... pentru ca este pentru prima data când fac o achizitie masiva si la jumatate de pret. Vine ziua copilului, a lui mama si a lui tata... toate în decembrie... Deci... copilul care împlineste 25 de ani... va avea o surpriza pe masura. Si mama la fel. Tata...hm... vom vedea cum vom combina lucrusoarele. Acum am sa merg sa-mi pun perlele si am sa-mi spun ca sunt tânara, frumoasa si iubita... Nu... a venit Enma...si merg sa fac abdominale. Lasam perlele pe alta data...
viernes, 19 de noviembre de 2010
unde am fost?! ... voi mai ajunge vreodata?!
As vrea sa stiu ce s-a întâmplat aseara.
Ieri seara... Flashuri îmi reveneau în memorie...dupa care aceea senzatie de malestar... rau... senzatie de voma, când nu-ti poti ridica capul, nu-ti poti coordona miscarile... dominare, posesie carnala, cuvinte pe care abia le distingeam, cuvinte pe care le îngaimam. Si apoi trupuri dezlantuite, de fiecare data în alt colt al patului, pe alte frenetice ritmuri. Minute care pareau ore. Atingeri insuportabile...
El abia ce îsi aruncase jerseul. Ma urmarea stând în picioare lânga pat. Astepta reactia mea. Eu culcata. Eram cu spatele la el...cu ochii închisi. Tricoul alb cu gaurele, chilotei de dantela roz, sutien roz... Simteam doar ca se apropia...îngenunchea ca la o ofranda, extaziat în fata rotunjimilor unei Venere care i se oferea. Ma devora cu privirea. O simteam, asa cum îi simteam si respiratia sacadata, de taur în calduri. Înca se stapânea. Nu vroia sa grabeasca nimic. Ma provoca nemiscarea lui. Eu stiu ca pluteam. Îmi alunecau picioarele pe cerceaful moale. Mi se frecau unul de celalalt involuntar. Incontrolabile serpuiri. El urmarea gesturile si comportamentul meu. Eu... ma pierdeam undeva în necunoscut, în abisul simturilor...Sarutari si usoare atingeri cu limba. Pe gât... pe spate... pe coapse... pe vârful degetelor de la picioare. În sus si în jos...Minute în sir... Nu... timpul numai curgea... se oprise în loc. Si apoi numai stiu de mine. Încercam sa deschid ochii... sa pot domina situatia. Încercam sa-i recunosc chipul drag. Ma întrebam daca este el sau altcineva?! Tricoul lung disparuse dintr-o miscare. Si celelalte alunecau în jos... lin. Stiam ca nu as vrea sa pierd nici o secunda. Vroiam sa mi se întipareasca în memoria carnii si a sângelui care clocotea în arterele mele. Da... carnea are urmele furiei ce ne stapânea dar eu am pierdut succesiunea clipelor de extaz. Stiu...simt... aud cuvintele lui... îl mai vad, îl mai simt... Orgasme peste orgasme din neputinta de a ma reculege dupa unul, si altul, si altul... Si iar atingeri, sarutari pe tot corpul. Vàrfurile degetelor trecute ritmic peste tot corpul , ca o tortura a maximei placeri. Torceam ca o pisica... Îmi mângâia si saruta gâtul încordat... Îl posedam eu... Îl dominam... Asa cum ma învatase tot el... Îmi multumea... Îi multumeam la rândul meu cu alte sarutari... Mi-a fost greu sa ma ridic de doua ori sa ajung sa ma reîmprospatez, sa ma spal cu apa rece care sa-mi racoreasca trupul încins... Râdea de mine si-mi spunea ca este inutila orice tentativa de scapare...Primele dati nici nu am putut...asa ca bogatia lui a inundat o data, si înca o data, si înca o data interiorul meu. Nu a fost real... sau poate el a fost doar o fantasma. Sau poate chiar l-am amenintat ca ajunsa din nou la luciditate am sa-l omor pentru ceea ce mi-a facut si-mi facea în continuare. Râdea la mine cu fetisoara aceea de înger în decadere si ma poseda, ca un demonio. Îmi înfigeam unghiile în carnea lui si cautam cu disperare sa ma dezmeticesc. încercam sa-l îndepartez si în acelasi timp sa-l simt mai adânc în mine. Aveam degetele crispate în cârliontii lui. Si muzica aceea care ma înebunea. Ma întreba din când în când daca sunt lucida sau nu. Cine stie câte m-o fi întrebat si eu i-oi fi spus. Deja se stia stapân peste femeia lui:
- Eres mi hembra LOCA... Ti-am spus sa ai rabdare si am sa-mi petrec o noapte întreaga cu tine. Îmi place carnea de pe tine. Vreau chiar sa mai pui câteva kilograme. Îmi place ca o femeie sa aiba rotunjimi... Picioarele tale ma înebunesc... Pulpele tale fine ma excita. Adândicimile tale îmi apartin... Tot corpul îmi apartine numai mie. Que rico... ce bogat si ce suculent e totul.
- Ma iubesti?... am îngaimat cu ochii întredeschisi?
- Mi-esti foarte draga...
- No es lo mismo... nu e acelasi lucru, am raspuns abia perceptibil. De ce m-ai acostat pe strada?! De ce nu am plecat mai departe?! Ochii tai jucausi m-au fascinat... Daca stiam ce o sa ma astepte... o luam pe alt traseu.
- Stiai ca adâncimile primitoare ale unei femei se adapteaza dupa barbatul care o stapâneste? Zi de zi esti mai mulata si mai pregatita sa ma primesti. Te-am domesticit. Acum numai poti fi a altuia. Nu ai mai simti nimic. Esti doar a mea.
- Macho latino... vrei sa ma stapânesti cu totul. Mâine, da... mâine am sa fiu lucida si nu am sa-ti mai deschid poarta raiului! Dar astazi, astazi îti apartin cu trup si suflet.
...Parca mai conta ce spunea ?! Mai aveam pe retina minutele când am dansat dupa ce au plecat sefii. Seful îl întâlnea pentru a treia oara si se lansasera în interminabile conversatii. Privirea aceea devoratoare, miscarile iuti, precise. Unduiri de corp... pasi de salsa, tango, pasodoble. Atunci m-a aprins... si nu am mai putut fi opriti.
- Nu stiu daca am sa pot prinde ritmul firesc ale miscarilor tale...
- Nu ai cum... m-am nascut în capitala salsei... e în sângele meu.
... Si acum încotro?! La ce nivel poate ajunge placerea si extazul?!
... Era ca o stare de hipnoza... din care parca m-am trezit la un pocnet de degete. Îmi spusese ca asa va fi. Dar mi-a spus dupa ce... Era prea târziu atunci deja. Jur ca am sa-l omor. Asta peste ceva timp... acum mai am de descoperit înca alte si alte taine. Acum doar ce am sa-l chestionez despre ce fu, cum fu si de ce eu nu-mi amintesc decât flashuri. De ce mi-a rapit vroit ...amintirile?! Sau poate fac parte din experienta?! :
- Unde ai învatat nebunule sa oferi atâta placere?! Si de ce doresti sa oferi si nu sa si primesti?! Supune-ma! Sunt a ta!
- Poate ar fi trebuit sa ma fac prostituat de lux. Îmi câstigam mai usor existenta decât în constructii. Ti-am spus doar sa ai rabdare... si am sa fiu ca înainte. Esti a mea... Si mi-ai oferit placere... doar ca nu-ti mai amintesti. Las ca-ti vor reveni în memorie...poate mâine.
... Stiu doar ca ma dorea. Îmi cânta, desi eu nu desluseam cuvintele. Îmi cânta si pe engleza... si abia daca-l întelegeam. Trebuie sa-i dau lectii. Macar în ceva e si el nestiutor. Se suprapuneau melodiile lui cu muzica de pe KissTv. Parca spusese Miquel Bose... Sevilla.
Acum stiu... mi-a cântat aceasta melodie si ce mult seamana vocea lui calda cu a lui Bose. Pacat ca nu a putut sa se realizeze ca si muzician. Ce diferita ar fi fost viata lui. Iar eu... nu l-as fi cunoscut. Oare trebuia sa se întâmple asa?! Oare nu putea sa fie soarta marinimoasa cu el si sa ma lipseasca pe mine de aceste clipe minunate?
Parca-mi cânta Mi Gitana de Shakira. Da... câte ceva îmi revine în memorie. Se pare ca nu eram destul de dusa dac-mi mai aduc aminte ca-i traduceam din engleza. Sau totul venea din ungherele subconstientului meu. Îmi vorbea, turuia, râdea, ma înebunea... si iar ne apropiam. Parca îi adusesem patru croisanti cu ciocolata!? Îi era foame... si totusi le-am gasit trei intacte si unul pe jumatate, pierdut printre cearceafuri. Se pare ca nu am avut rabdare sa-l termine nici pe acel unul. Eu sau el?! Cred ca eu... pentru ca revad felina care se apropia iar si iar de gâtul, umerii si buzele lui...si apoi iar se rupea filmul... si ma trezem doar dupa ce ma inunda... Se revarsa în mine. Si iar aveam un moment de luciditate si iar îl amenintam... si iar ma pierdeam si iar ma poseda si iar îl posedam.... Îmi aminteam cuvinte, el îmi repeta altele pe care le spusesem eu. Oare am vorbit în spaniola sau în alte cele limbi¿ Oare el mai tine minte ceva?!
Mai apoi... a plecat. De la fereastra îi vedeam masina. Muzica data la maximum... el dansând pe scaunul masinii... masina demarând în viteza si eu cu o urma de îngrijorare... Oare va putea ajunge acasa întreg si sanatos?... Oare a fost vis sau aievea?...
Stiu doar ca am nevoie de ceva sa ma reîmprospatez. O baie fierbinte. Gimnastica la sala... desi nu sunt în stare deocamdata nici sa ma gândesc. Sau mai bine curatenie... vine mâine Karina. Trebuie sa fie totul perfect. A fost vis sau a fost aievea? Oare e întreg? Nebun e EL.... LOCO... nu eu. Si doamne ce nebun tânar si frumos mi-a scos în cale soarta pe 7 iunie 2010.
Rochita roz, ochelari de vedere, blonda cu picioare bronzate. De ce tocmai eu?!
... Mai rasuna în auzul meu vorbele lui...spuse în clipe pierdute în ceata simturilor:
- Ti-am spus ca ai sa ai parte de nebanuite placeri. Lasa-te doar purtata de val... abandoneaza-te si nu încerca sa te abtii de la nimic. Nu mi te opune... nu ai cum sa-mi rezisti... Esti femeia mea...
... Ma întreb daca asta mi-am dorit. Ca sa-ti doresti... trebuie sa fii ìn cunostinta de cauza. Sa poti decide. Eu...nu am cunoscut aceasta stare...deci nu as fi putut sa mi-o doresc. Din necunoastere si nepricepere. Si uite... am mai apucat sa am parte de alte si alte nebanuite senzatii. Acum poate sa nu mai vina ... luni de zile. Nimic nu mai este cum a fost. Eu m-am transformat si m-am gasit. Abia acum l-am cunoscut. Era mai bine sa nu-l fi cunoscut?! Mai aveam parte de furia sexului dezlantuit?! Mai pot da înapoi?! Vreau mai mult?! Regret ceva? Cred ca l-am cautat si asteptat. Nu am sperat. Era imposibil de imaginat. Visez. Nu vreau sa ma trezesc din vis. Nu acum. Nu în aceasta zi cetoasa. Da... am stat pentru câteva minute în bratele lui... cu spatele la el. Ma simteam fragila, protejata, dorita, apoi din nou posedata. Mi-am dat jos scuturile si numai sunt femeia puternica. Sunt dependenta de farmecele lui. Pe pisici... îmi vreau autocontrolul înapoi. Nu am sa ma las eu sedusa, dominata. Hai, trebuie sa-mi vin în fire. Promit sa-l cert când va veni astazi. Promit sa fiu rea cu el. promit sa nu ma uit pofticios la mâinile si ochii lui. Promit sa ma îmbrac gros, urât, sa ma ratoiesc la el. Promit sa fiu o bestie. LOCA...auzi la el. Eu?! Para nada... sunt un îngeras...
La plecare mi-a cerut sa-i cobor toate melodiile de la Def Leppard... texte, acorduri...
... deja auzeam melodia aceasta din masina lui...era pe discul facut duminica... Mi LOCO... Ai grija de tine, mi amor !!! Oare cine are mai mare nevoie de compania celuilalt?! Eu sau el?! Mai am nevoie de el? Ar fi fost mai bine sa nu cunosc aceasta senzatie?! Nah.... trebuia sa se întâmple. A fost scris sa fie.
Ieri seara... Flashuri îmi reveneau în memorie...dupa care aceea senzatie de malestar... rau... senzatie de voma, când nu-ti poti ridica capul, nu-ti poti coordona miscarile... dominare, posesie carnala, cuvinte pe care abia le distingeam, cuvinte pe care le îngaimam. Si apoi trupuri dezlantuite, de fiecare data în alt colt al patului, pe alte frenetice ritmuri. Minute care pareau ore. Atingeri insuportabile...
El abia ce îsi aruncase jerseul. Ma urmarea stând în picioare lânga pat. Astepta reactia mea. Eu culcata. Eram cu spatele la el...cu ochii închisi. Tricoul alb cu gaurele, chilotei de dantela roz, sutien roz... Simteam doar ca se apropia...îngenunchea ca la o ofranda, extaziat în fata rotunjimilor unei Venere care i se oferea. Ma devora cu privirea. O simteam, asa cum îi simteam si respiratia sacadata, de taur în calduri. Înca se stapânea. Nu vroia sa grabeasca nimic. Ma provoca nemiscarea lui. Eu stiu ca pluteam. Îmi alunecau picioarele pe cerceaful moale. Mi se frecau unul de celalalt involuntar. Incontrolabile serpuiri. El urmarea gesturile si comportamentul meu. Eu... ma pierdeam undeva în necunoscut, în abisul simturilor...Sarutari si usoare atingeri cu limba. Pe gât... pe spate... pe coapse... pe vârful degetelor de la picioare. În sus si în jos...Minute în sir... Nu... timpul numai curgea... se oprise în loc. Si apoi numai stiu de mine. Încercam sa deschid ochii... sa pot domina situatia. Încercam sa-i recunosc chipul drag. Ma întrebam daca este el sau altcineva?! Tricoul lung disparuse dintr-o miscare. Si celelalte alunecau în jos... lin. Stiam ca nu as vrea sa pierd nici o secunda. Vroiam sa mi se întipareasca în memoria carnii si a sângelui care clocotea în arterele mele. Da... carnea are urmele furiei ce ne stapânea dar eu am pierdut succesiunea clipelor de extaz. Stiu...simt... aud cuvintele lui... îl mai vad, îl mai simt... Orgasme peste orgasme din neputinta de a ma reculege dupa unul, si altul, si altul... Si iar atingeri, sarutari pe tot corpul. Vàrfurile degetelor trecute ritmic peste tot corpul , ca o tortura a maximei placeri. Torceam ca o pisica... Îmi mângâia si saruta gâtul încordat... Îl posedam eu... Îl dominam... Asa cum ma învatase tot el... Îmi multumea... Îi multumeam la rândul meu cu alte sarutari... Mi-a fost greu sa ma ridic de doua ori sa ajung sa ma reîmprospatez, sa ma spal cu apa rece care sa-mi racoreasca trupul încins... Râdea de mine si-mi spunea ca este inutila orice tentativa de scapare...Primele dati nici nu am putut...asa ca bogatia lui a inundat o data, si înca o data, si înca o data interiorul meu. Nu a fost real... sau poate el a fost doar o fantasma. Sau poate chiar l-am amenintat ca ajunsa din nou la luciditate am sa-l omor pentru ceea ce mi-a facut si-mi facea în continuare. Râdea la mine cu fetisoara aceea de înger în decadere si ma poseda, ca un demonio. Îmi înfigeam unghiile în carnea lui si cautam cu disperare sa ma dezmeticesc. încercam sa-l îndepartez si în acelasi timp sa-l simt mai adânc în mine. Aveam degetele crispate în cârliontii lui. Si muzica aceea care ma înebunea. Ma întreba din când în când daca sunt lucida sau nu. Cine stie câte m-o fi întrebat si eu i-oi fi spus. Deja se stia stapân peste femeia lui:
- Eres mi hembra LOCA... Ti-am spus sa ai rabdare si am sa-mi petrec o noapte întreaga cu tine. Îmi place carnea de pe tine. Vreau chiar sa mai pui câteva kilograme. Îmi place ca o femeie sa aiba rotunjimi... Picioarele tale ma înebunesc... Pulpele tale fine ma excita. Adândicimile tale îmi apartin... Tot corpul îmi apartine numai mie. Que rico... ce bogat si ce suculent e totul.
- Ma iubesti?... am îngaimat cu ochii întredeschisi?
- Mi-esti foarte draga...
- No es lo mismo... nu e acelasi lucru, am raspuns abia perceptibil. De ce m-ai acostat pe strada?! De ce nu am plecat mai departe?! Ochii tai jucausi m-au fascinat... Daca stiam ce o sa ma astepte... o luam pe alt traseu.
- Stiai ca adâncimile primitoare ale unei femei se adapteaza dupa barbatul care o stapâneste? Zi de zi esti mai mulata si mai pregatita sa ma primesti. Te-am domesticit. Acum numai poti fi a altuia. Nu ai mai simti nimic. Esti doar a mea.
- Macho latino... vrei sa ma stapânesti cu totul. Mâine, da... mâine am sa fiu lucida si nu am sa-ti mai deschid poarta raiului! Dar astazi, astazi îti apartin cu trup si suflet.
...Parca mai conta ce spunea ?! Mai aveam pe retina minutele când am dansat dupa ce au plecat sefii. Seful îl întâlnea pentru a treia oara si se lansasera în interminabile conversatii. Privirea aceea devoratoare, miscarile iuti, precise. Unduiri de corp... pasi de salsa, tango, pasodoble. Atunci m-a aprins... si nu am mai putut fi opriti.
- Nu stiu daca am sa pot prinde ritmul firesc ale miscarilor tale...
- Nu ai cum... m-am nascut în capitala salsei... e în sângele meu.
... Si acum încotro?! La ce nivel poate ajunge placerea si extazul?!
... Era ca o stare de hipnoza... din care parca m-am trezit la un pocnet de degete. Îmi spusese ca asa va fi. Dar mi-a spus dupa ce... Era prea târziu atunci deja. Jur ca am sa-l omor. Asta peste ceva timp... acum mai am de descoperit înca alte si alte taine. Acum doar ce am sa-l chestionez despre ce fu, cum fu si de ce eu nu-mi amintesc decât flashuri. De ce mi-a rapit vroit ...amintirile?! Sau poate fac parte din experienta?! :
- Unde ai învatat nebunule sa oferi atâta placere?! Si de ce doresti sa oferi si nu sa si primesti?! Supune-ma! Sunt a ta!
- Poate ar fi trebuit sa ma fac prostituat de lux. Îmi câstigam mai usor existenta decât în constructii. Ti-am spus doar sa ai rabdare... si am sa fiu ca înainte. Esti a mea... Si mi-ai oferit placere... doar ca nu-ti mai amintesti. Las ca-ti vor reveni în memorie...poate mâine.
... Stiu doar ca ma dorea. Îmi cânta, desi eu nu desluseam cuvintele. Îmi cânta si pe engleza... si abia daca-l întelegeam. Trebuie sa-i dau lectii. Macar în ceva e si el nestiutor. Se suprapuneau melodiile lui cu muzica de pe KissTv. Parca spusese Miquel Bose... Sevilla.
Acum stiu... mi-a cântat aceasta melodie si ce mult seamana vocea lui calda cu a lui Bose. Pacat ca nu a putut sa se realizeze ca si muzician. Ce diferita ar fi fost viata lui. Iar eu... nu l-as fi cunoscut. Oare trebuia sa se întâmple asa?! Oare nu putea sa fie soarta marinimoasa cu el si sa ma lipseasca pe mine de aceste clipe minunate?
Parca-mi cânta Mi Gitana de Shakira. Da... câte ceva îmi revine în memorie. Se pare ca nu eram destul de dusa dac-mi mai aduc aminte ca-i traduceam din engleza. Sau totul venea din ungherele subconstientului meu. Îmi vorbea, turuia, râdea, ma înebunea... si iar ne apropiam. Parca îi adusesem patru croisanti cu ciocolata!? Îi era foame... si totusi le-am gasit trei intacte si unul pe jumatate, pierdut printre cearceafuri. Se pare ca nu am avut rabdare sa-l termine nici pe acel unul. Eu sau el?! Cred ca eu... pentru ca revad felina care se apropia iar si iar de gâtul, umerii si buzele lui...si apoi iar se rupea filmul... si ma trezem doar dupa ce ma inunda... Se revarsa în mine. Si iar aveam un moment de luciditate si iar îl amenintam... si iar ma pierdeam si iar ma poseda si iar îl posedam.... Îmi aminteam cuvinte, el îmi repeta altele pe care le spusesem eu. Oare am vorbit în spaniola sau în alte cele limbi¿ Oare el mai tine minte ceva?!
Mai apoi... a plecat. De la fereastra îi vedeam masina. Muzica data la maximum... el dansând pe scaunul masinii... masina demarând în viteza si eu cu o urma de îngrijorare... Oare va putea ajunge acasa întreg si sanatos?... Oare a fost vis sau aievea?...
Stiu doar ca am nevoie de ceva sa ma reîmprospatez. O baie fierbinte. Gimnastica la sala... desi nu sunt în stare deocamdata nici sa ma gândesc. Sau mai bine curatenie... vine mâine Karina. Trebuie sa fie totul perfect. A fost vis sau a fost aievea? Oare e întreg? Nebun e EL.... LOCO... nu eu. Si doamne ce nebun tânar si frumos mi-a scos în cale soarta pe 7 iunie 2010.
Rochita roz, ochelari de vedere, blonda cu picioare bronzate. De ce tocmai eu?!
... Mai rasuna în auzul meu vorbele lui...spuse în clipe pierdute în ceata simturilor:
- Ti-am spus ca ai sa ai parte de nebanuite placeri. Lasa-te doar purtata de val... abandoneaza-te si nu încerca sa te abtii de la nimic. Nu mi te opune... nu ai cum sa-mi rezisti... Esti femeia mea...
... Ma întreb daca asta mi-am dorit. Ca sa-ti doresti... trebuie sa fii ìn cunostinta de cauza. Sa poti decide. Eu...nu am cunoscut aceasta stare...deci nu as fi putut sa mi-o doresc. Din necunoastere si nepricepere. Si uite... am mai apucat sa am parte de alte si alte nebanuite senzatii. Acum poate sa nu mai vina ... luni de zile. Nimic nu mai este cum a fost. Eu m-am transformat si m-am gasit. Abia acum l-am cunoscut. Era mai bine sa nu-l fi cunoscut?! Mai aveam parte de furia sexului dezlantuit?! Mai pot da înapoi?! Vreau mai mult?! Regret ceva? Cred ca l-am cautat si asteptat. Nu am sperat. Era imposibil de imaginat. Visez. Nu vreau sa ma trezesc din vis. Nu acum. Nu în aceasta zi cetoasa. Da... am stat pentru câteva minute în bratele lui... cu spatele la el. Ma simteam fragila, protejata, dorita, apoi din nou posedata. Mi-am dat jos scuturile si numai sunt femeia puternica. Sunt dependenta de farmecele lui. Pe pisici... îmi vreau autocontrolul înapoi. Nu am sa ma las eu sedusa, dominata. Hai, trebuie sa-mi vin în fire. Promit sa-l cert când va veni astazi. Promit sa fiu rea cu el. promit sa nu ma uit pofticios la mâinile si ochii lui. Promit sa ma îmbrac gros, urât, sa ma ratoiesc la el. Promit sa fiu o bestie. LOCA...auzi la el. Eu?! Para nada... sunt un îngeras...
La plecare mi-a cerut sa-i cobor toate melodiile de la Def Leppard... texte, acorduri...
... deja auzeam melodia aceasta din masina lui...era pe discul facut duminica... Mi LOCO... Ai grija de tine, mi amor !!! Oare cine are mai mare nevoie de compania celuilalt?! Eu sau el?! Mai am nevoie de el? Ar fi fost mai bine sa nu cunosc aceasta senzatie?! Nah.... trebuia sa se întâmple. A fost scris sa fie.
jueves, 18 de noviembre de 2010
Decebal catre popor
Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.
Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!
Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!
De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.
Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!
Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!
...da...frumoasa aceasta poezie pe care i-am tradus-o dintr-o suflare lui señor...explicând de ce suntem neam de caposi, care nu se tem de moarte... ( care este neamul meu, de fapt?!... deh... m-am scolit la români...asa ca nu stiu cine si ce au facut ungurii. Acum este prea târziu sa ma informez, pentru ca mi-e totuna... ) Din zei daca am fi scoborâtori...c-o moarte toti suntem datori... Eu scot acest vers din context... E parte din crezul meu... Moartea face parte din viata asta de rahat. Dar hai ca nu am sa ma lansez în inutile filozofari. Aseara spuneau într-un serial ca nu e bine sa gândesti. Voi încerca sa urmeaz astazi acest sfat. Da...era în sotii de militari...pe Diva. Deci...azi nu gândim... Facem orice... coasem, frecam ici pe colo, prin partile esentiale aceasta casa si ascultam fara sa ascultam de fapt muzica...
... ma gasesc între tabere si convingeri opuse. Toti au amintirile lor despre Querra Civil. Au apartinut din pura întâmplare taberelor adverse. Señor...rosii, ceilalti... de dreapta. Eu îi ascult pe toti...si pot doar sa spun ca toti au fost niste animale dezlantuite. Nu armatele au facut atrocitati...ci oamenii, canalii apartinând rasei umane. În numele a ce?! Nu cred ca frica m-ar fi putut sa fac sa fiu inumana. Cu atât mai putin credinta sau alte prejudecati. Poate au acumulat atâta ura în anii tineretii încât astazi în ciuda deschiderii catre democratie... nu pot sa o asume. Nu are a face cultura mea de doi bani. Te nasti bun sau egoist. Este în tine...din clipa în care te nasti. Si nu gasesc bunatatea în cei din jurul meu... în ciuda pregatirii lor mult superioare. Au mila pentru toate fiintele...mai putin pentru oameni. Conteaza culoarea, originea, interesele care-i leaga de cei cu care vin în contact. Unele meserii ar trebui sa fie nobile... dar sunt doar o fatada, o meserie... Mai face cineva ceva din vocatie?!
... Ieri ne-am contrazis pe tema calugaritelor de clausura. Parerea mea este ca nu sunt în stare sa asume lupta cu viata si cu vulgaritatea. Cica spunea ca trebuie sa ai nevoie sa te realizezi la nivel superior... Nu pot accepta ca o tânara de 24 de ani, care studia dreptul, era de conditie buna, avea logodnic... a ales manastirea din vocatie dobândita. Pot accepta sa o faca o femeie matura... pentru care viata sa numai aiba taine sau provocari, ca o oaza de reculegere. Dar nu o tânara. Ceva nu era în ordine în sufletul acelei tinere.... Dar uite...iar ma trezesc gândind... si asta nu e bine. Cine sunt eu sa judec si sa enunt opinii. Fiecare are dreptul sa-si traiasca viata cum doreste. Si apoi sa nu o uitam pe Isabel Guerra... calugarita de clausura...pictorita!!!Parca as accepta o viata în care sa vad numai sevaletul si culorile în fata mea si sa nu am nici o alta grija... decât sa uit...
miércoles, 17 de noviembre de 2010
Brate deschise
Mergeam pe ploaie câtre oras. Pasul apasat, geaca de blugi, umbrela. Eram binedispusa. Ma machiasem si chiar fusesem flatata de cuvintele româncei care vine sa faca curatenie la una din vecine.Îmi spusese ca arat superb... Da...ar trebui sa ne spunem mai des una la alta aceste cuvinte magice. Eu i le spun aproape zilnic Enmei, Amaliei... ma rog femeilor pe care le cunosc. Face bine la moral...
... deci...ma simteam puternica. Aveam de facut cam o jumatate de ora pe jos...si-mi placea sunetul botinelor cu toc. Soldurile mi se unduiau firesc, pasii...nefortati, aveau acel ceva pe care-l au fotomodelele când fac parada modei. Vârful piciorului un pic spre interior... cu pasi pusi aproape unul în fata celuilalt... Mi-a ramas acest tic din multele ore pe care le-.am petrecut în fata Tv-ului...la concursurile de modeling...fashion. Deci nu caut sa umblu asa...ci-mi vine pur si simplu....
Mi se perindau imagini pe retina. Calatoria cu masina fiului meu...peste Ebru, privind întinsele orezarii... plantatiile de portocali si maslini, masini care treceau în viteza în ambele directii. Alte imagini...acum...din oras. Alte masini... trecând în sus si jos...si numai eu pe jos. Si poate numai eu... fericita. Ziua numai era cenusie. Odata iesita din casa, totul prinsese mai multa lumina. Poate culorile de pe chipul meu...aduceau un zâmbet din partea soarelui aflat dincolo de pânza de nori...
... Acum mi-e rau. Poate din cauza ca am baut si am mâncat pe saturate. Prea multe specialitati marine. Prea mult vin. Am ajuns acasa acum câteva minute. Doua ore în restaurant, aproape una asteptând ca Amalia sa termine cu pacientii. Señor, cica nu are pofta. Nu conteaza... chiar mai bine. Daca as mai simti acum miros de mâncare cred ca as vomita. Am hotarât... nu ma mai satur cu mariscos...adica fructe de mare. Calamari, caracatite, creveti...va las la cei de pe aici. V-am mâncat cu placere... dar nu sunteti preferatii mei. Ramân la ale mele meniuri...salate, fructe, înghetata. Acum poate nici stomacul meu nu mai este obisnuit cu asa mare varietate de gusturi. Sau poate vinul a fost prea mult.
Meniul:
- Foie caramelizado a la manzana...adica pate de rata...caramelizat cu mere... exquisito...
- Escabeche de pescado azul a la naranja... escabeche de peste albastru (macrou) a la portocala...ala bala portocala...adica... legume confitate cu sos de portocale...pestele..fara nici un gust...( nici aici nu am scapat de macrou)...
- Calamarcitos rellenos a medio pil-pil con langostinos de Vinaros... Calamari umpluti si creveti de Vinaros... gusturi prea puternice...
- Cazuelita con judiones con pulpo al Romesco... mâncarica de fasole boabe mari...cu caracatita al Romesco... adica cu aroma de Romero... am sa ma gândesc cum se numeste în româneste mirodenia asta...
--- si la alegere dintre patru tipuri de orez... pai :
- olleta de la ermita con arroz... adica fiertura de la manastire cu orez--- ceva cu carne si cu legume.
- Apoi prajitura, apa, vin, cafea, lamâie... totul ìnclus în 30 de euro de persoana... minimum doua persoane si obligatoriu acelasi meniu... adica nu poti alege celalalt platou de orez...
hm...astea-s regulile restaurantului. Servirea ireprosabila,... restaurantul ... select... cu aceea impresie de vechi- foarte îngrijit si dichisit.
... Acum am sa motaiesc pe muzica lui iubi... Sa vedem daca va mai veni... poate l-am ranit marti si se va fi ofensat. Da igual... deja nu ma mai atinge nimic. Cred ca ma imunizez.
... L-am privit. Parea îmbatrânit cu 10 ani... Apoi, încetul cu încetul fruntea i s-a descretit... muzica l-a facut sa uite...si sa se bucure de linistea ce-l înconjura. Mai apoi... conversatia cu seful si cu Enma... Apoi... iar muzica. Texte, acorduri, imprimanta... Mi-a cântat toate melodiile acestea... desi nu întelege mare lucru din engleza. Eram culcata neglijent pe o parte în sofaua lui señor din living... Stiam prin ce trece ... dar eu ma gândeam doar la ale mele nedumeriri si nevoi fizice. I-am spus cu o jumatate de glas:
- Tu nu ma mai doresti. Te-ai plictisit de mine...
Si atunci a rabufnit:
- Tu nu vezi ca esti oaza mea de liniste?! Tu nu vezi ca singurele mele momente de fericire sunt alaturi de tine si atunci când merg la repetii cu grupul?! Trec printr-o perioada proasta. Spui la fel ca nevasta mea când o neglijam.... ai pe altcineva!!! Esti la fel de frumoasa ca-n vara când te-am cunoscut. Uite...sunt pregatit sa facem amor...
... Am mai schimbat câteva fraze si ne-am mai ratoit unul la celalalt. Nu l-am lasat sa ma atinga... desi deja ma dorea. Aveam mândria mea... cica... trebuia sa vina de la el, asa cum ma obisnuise dealungul atâtor luni. L-am alungat. L-am trimis acasa... Iar eu am ramas sa-mi înec tristetile într-un pahar de vermouth. Mi-e mila de el dar mi-e mila si de mine. Eu sunt doar amanta, sortita sa fie pe planul doi. Dar eu dorm linistita, fara grija zilei de mâine... în timp ce el... doarme ... sau mai bine zis nu doarme din cauza grijilor zilei de mâine. Mi-e mila de tine si mi-e mila de mine. Hai sa mai ascult o melodie care-ti place tie. Si sa ma îmbat cu cuvintele tale:
- Esti cel mai frumos si bun lucru care mi s-a întâmplat anul acesta...
... As putea sa spun la fel... dar tu esti doar unul din lucrurile bune care mi s-au întâmplat anul acesta. Nu ma mai las afectata de oameni si sentimente. Elimin tot ce-mi poate dauna psihic. Fizic... hmm... face bine... dar nu este totul. Se poate trai si fara... si înca foarte bine. Stiu prin ce treci... Ma uit la tine si vad dincolo de cuvinte si privirea ta pierduta. Vad si mândria din ochii tai...si ma întreb?! : - Si acum, încotro?!
UPDATE 18:27... ître timp l-am pregatit pe señor de culcare. La cererea lui. În camera lui, dupa ce l-am culcat în pat s-a pus sa-mi spuna un banc:
- Es un dicho en Aragon: Pero que tiene que ver los cojones con comer el trigo ...
En dos fincas colindantes, en una habia un burro y en otra habia burras, las dos fincas tenian trigo, pues bien, el burro se salto a las finca de las burras y se puso a comer trigo, entonces el dueño de la finca de las burrras le dijo al dueño del burro, Oye tu, agarra bien a ese animal, que se ha saltado la vaya y está en mi finca, el otro le contestó, pero si está capado, entonces el otro le dijo la famosa frase:
- Pero que tienen que ver los cojones con comer trigo!
... Ma distreaza señor cu glumele lui. Pe vremuri era un grup de prieteni care nu terminau pâna în miez de noapte cu poantele. îmi aduc aminte de vremurile vechi de la noi...când din lipsa de alte distractii televizate... ne petreceam serile glumind. Acum... a cam pierit zâmbetul si voia buna... Deci ...poanta ar suna cam asa:
- Doua proprietati vecine... pe una aveau un magar, pe cealalta aveau magarite. Ambele aveau grâu, asa ca magarul sari peste zid pe proprietatea cu magarite si se puse sa manânce grâu. Atunci proprietarul terenului cu magarite îi spuse celuilalt:
- Asculta mai, leaga bine animalul acesta, pentru ca a trecut peste zid si acum se afla pe terenul meu.
Celalalt raspunse:
- E castrat!!!
Primul spuse atunci cunoscuta fraza:
- Dar ce legatura au testiculele cu a mânca grâul?!
...deci nu poate spune señor ca sta malamente...adica foarte rau...de vreme ce în fiecare zi îmi scoate pe gura perle de acest fel...Dragutul de el!!!
gioia e dolore hanno il soriso incerto...
Poate pentru ca s-a racit afara am aceasta stare de melancolie. Îmi permit luxul de a fi un pic trista în timp ce multi în jurul meu nu pot respira din cauza stresului cotidian. As vrea sa ma închid în paradisul meu articial. Sa nu raspund apelurilor, sa nu deschid poarta la nimeni, sa nu las loc în inima mea pentru nimeni. Mi-e greata. Poate din cauza medicamentelor. Poate din cauza vinovatiei de a trai mai bine decât multi altii dintre cunoscutii mei. Ma doare durerea celorlati. Nimeni, dar nimeni nu ma cauta sa-mi dea vesti bune. Nimeni numai este fericit si relaxat. Sunt înconjurata de prejudecati si ipocrizie. Si nu stiu sa raspund pe fata, deschis. Încerc doar sa explic celor bogati... mentalitatea saracului. Încerc sa le argumentez ca mare parte din vina o poarta ei. Ei ne angajeaza fara sa ne asigure un viitor decent. Tot ei se plâng ca suntem o povara pe umerii societatii spaniole. Ca legile sunt prea bune pentru emigranti, în timp ce guvernul se poarta discriminatoriu cu propiul popor. Ca sunt atâtia bieti pensionari cu 400 de euro pe luna... care nu se descurca, bietii de ei... Saracii de ei... mai si platesc chirii si nu sunt operati daca sunt prea batrâni. Statul nu are bani pentru o proteza la genunchi sau la sold...daca respectivul are deja o vârsta avansata. Si atunci le exemplific cu nenorocitii de la mine... de acasa... care în puterea vârstei... cu studii sau fara... nu câstiga 400 de euro si nu pot visa sa aiba o casa proprie. De nenorocitii de pensionari care nu au bani sa-si plateasca analizele sau medicamentele. Da... statul aici face chiar prea multe. Ies unii altii în strada...imediat se da o lege... sa-i mai ajute. Stiu...e foarte greu. Cunosc destui în situatii disperate. Cu ipoteci ajungând pâna la 1000 de euro pe luna... cu familie de întretinut, cu locuri de munca provizorii. Din cauza crizei nu pot nici vinde locuintele, nici nu-si pot recupera banii multi dati ca avans... Altii care nu au bani de chirie, de mâncare, de haine nici numai vorbesc. Eu sunt deocamdata exceptia. Dar nu-mi cereti sa-mi fie mila de bietii pensionari de aici, împodobiti cu bijuterii de aur. Nu-mi cereti sa le plâng de mila... când au dus o viata de huzur. Îi vad când merg la cumparaturi. Eu cumpar produsele cele mai ieftine... ei produse de patiserie, pestii proaspeti din piata... carnita de capra, fructele de sezon. Nu mi se plânga nimeni... pentru ca nu stiu sa-si împarta banii. De cei de clasa medie numai vorbesc. Nu pot sa nu mearga saracutele pensionare, macar o data pe saptamâna la coafor, sau dragutii de domni...la barul de pe colt...sa bea ceva în timp ce joaca o carte. Nu-mi cereti sa-mi fie mila de ei... traiesc printre ei. Stiu doar ca din toata saracia... ai mei ar da si la altul... în timp ce ei?! ... hm... nu am vazut aici niciodata pe cineva facând pentru aproapele un gest de omenie. Da... Caritas... ca sa-si umple timpul unele cucoane. Cunosc mentalitatea lor. Poate exact cum spunea Ricardo Arjona... sa-si spele unele pacate. Doamne... câte pacate m-ai lasat sa fac în viata. Si de ce mi-ai dat si inima asta care sa plânga uneori de neputinta ca nu poate face decât prea putin?!... Ma doare pentru mama, pe care am vazut-o astazi mai batrâna, dar macar zâmbitoare. Ma doare pentru toti prietenii mei care se gasesc în situatii dificile... la fel de disperate ca si mine... acum 5 ani. Ma doare tristetea si durerea sotului meu, chiar daca nu ne vorbim. Ma doare durerea lui în vinovata mea fericire. Ma doare tristetea si neputinta prietenului meu. Ma doare ...
... Ma doare muzica din casti... urletele lui Vasco Rossi sunt si ale mele. Astazi ma doare sa traiesc eu mai bine decât ceilalti. Astazi ma doare ca voi mânca la un restaurant de lux...invitata de Amalia... Un meniu în luna orezurilor acompaniate de specialitati de fructe de mare. Ma doare ca va plati 31 de euro pentru un prânz... dar nu am cum sa-i schimb fixul.... Ma doare ca mama freaca si calca o zi întreaga pentru 15 euro. Îmi va sta în gât acest prânz... dar nu pot sa o refuz. Spune ca-mi este datoare, si apoi îsi doreste sa încerce aceste specialitati locale....
... Stau cu picioarele catarate pe marginea fotoliului. Seful... la masa. Cum nu are internet în casa, vine uneori aici. Ne vedem fiecare de ale noastre gânduri. Señor...doarme. În sfârsit s-a încalzit ceva livingul. Am lasat prea mult timp geamurile larg deschise si cum temperaturile au coborât pâna în jur de 10 grade dimineata...pai chiar s-a simtit...
...Doamne, ce se potriveste muzica lui Rossi cu aceasta dimineata cenusie. Nu credeti ca a fost asa la 7:30 când m-am trezit. Am deschis geamul, privind un soare rosiatic iesind din mare. Da... atâr de rece acel soare, prevestind aceasta zi rece. Am degetele înghetate, desi abia la un metru de mine, radiatorul este în functiune. Nu reuseste sa-mi încalzeasca astazi sufletul îndurerat. Am sa caut ceva de lucru. Sa nu am timp sa gândesc. Dar ce?! Ar fi rost de trebaluit prin casa. Dar parca nu as abandona aceasta situatie de pace si armonie din casa. Lipseste motanul. Merg sa-l caut... Revin... jurnalule...
... L-am gasit. Ascuns în lada-banca din curte. Mi-a lipsit mocuta lui dulce. Îl iubesc si ma relaxeaza prezenta lui în casa. Toate posturile în care doarme pe parcursul unei zile, atitudinea lui de stapân al casei... apârându-si ieri teritoriul de intruziunea catelei lui Lizzie. Da... Pixi...ca un adevarat razboinic a intrat în camera mea... s-a asezat la mai putin de o jumatate de metru de catea, s-a culcat pe o parte, cu o labuta amenintatoare în aer. Cateau latra ca o bezmetica...si când s-a apropiat prea tare si-a încasat palmele. Pixi este ca si mine. Cu... cojones. Ne batem si ne giugiulim. Cucereste pe toti care vin la mine în casa. Ati mai vazut pisica care sa stea linistita si sa se lase mângaiata si luata în brate. Chiar sa vina la cine-l cheama?! Ma însoteste peste tot prin casa si prin curte. Chiar si în casa lui medico... ceea ce are si inconvenientele sale...noaptea la 12... când se duce curentul din casa Amaliei... Deci... nu ma plictisesc... Alerg dupa pisoi... fac gimnastica, cos la toti care ma cauta...pe bani sau nu... deschid poarta la toti care-si uita cheile... Încerc sa gasesc o raza de soare în aceasta zi gri...
Poate recitind articolul tau... prieten drag. Poate ascultând aceasta superba melodie. Doamne iarta-ma pentru ca astazi, mi-e mai bine decât celor dragi mie iar eu ma pierd în banale si inutile tristeti.
E te ne vai, Maria, fra l'altra gente
che si raccoglie intorno al tuo passare,
siepe di sguardi che non fanno male
nella stagione di essere madre.
Sai che fra un'ora forse piangerai
poi la tua mano nasconderà un sorriso:
gioia e dolore hanno il soriso incerto
nella stagione che illumina il viso.
Ave Maria, adesso che sei donna,
ave alle donne come te, Maria,
femmine un giorno per un nuovo amore
povero o ricco, umile o Messia.
Femmine un giorno e poi madri per sempre
nella stagione che stagioni non sente.
... Ma doare muzica din casti... urletele lui Vasco Rossi sunt si ale mele. Astazi ma doare sa traiesc eu mai bine decât ceilalti. Astazi ma doare ca voi mânca la un restaurant de lux...invitata de Amalia... Un meniu în luna orezurilor acompaniate de specialitati de fructe de mare. Ma doare ca va plati 31 de euro pentru un prânz... dar nu am cum sa-i schimb fixul.... Ma doare ca mama freaca si calca o zi întreaga pentru 15 euro. Îmi va sta în gât acest prânz... dar nu pot sa o refuz. Spune ca-mi este datoare, si apoi îsi doreste sa încerce aceste specialitati locale....
... Stau cu picioarele catarate pe marginea fotoliului. Seful... la masa. Cum nu are internet în casa, vine uneori aici. Ne vedem fiecare de ale noastre gânduri. Señor...doarme. În sfârsit s-a încalzit ceva livingul. Am lasat prea mult timp geamurile larg deschise si cum temperaturile au coborât pâna în jur de 10 grade dimineata...pai chiar s-a simtit...
...Doamne, ce se potriveste muzica lui Rossi cu aceasta dimineata cenusie. Nu credeti ca a fost asa la 7:30 când m-am trezit. Am deschis geamul, privind un soare rosiatic iesind din mare. Da... atâr de rece acel soare, prevestind aceasta zi rece. Am degetele înghetate, desi abia la un metru de mine, radiatorul este în functiune. Nu reuseste sa-mi încalzeasca astazi sufletul îndurerat. Am sa caut ceva de lucru. Sa nu am timp sa gândesc. Dar ce?! Ar fi rost de trebaluit prin casa. Dar parca nu as abandona aceasta situatie de pace si armonie din casa. Lipseste motanul. Merg sa-l caut... Revin... jurnalule...
... L-am gasit. Ascuns în lada-banca din curte. Mi-a lipsit mocuta lui dulce. Îl iubesc si ma relaxeaza prezenta lui în casa. Toate posturile în care doarme pe parcursul unei zile, atitudinea lui de stapân al casei... apârându-si ieri teritoriul de intruziunea catelei lui Lizzie. Da... Pixi...ca un adevarat razboinic a intrat în camera mea... s-a asezat la mai putin de o jumatate de metru de catea, s-a culcat pe o parte, cu o labuta amenintatoare în aer. Cateau latra ca o bezmetica...si când s-a apropiat prea tare si-a încasat palmele. Pixi este ca si mine. Cu... cojones. Ne batem si ne giugiulim. Cucereste pe toti care vin la mine în casa. Ati mai vazut pisica care sa stea linistita si sa se lase mângaiata si luata în brate. Chiar sa vina la cine-l cheama?! Ma însoteste peste tot prin casa si prin curte. Chiar si în casa lui medico... ceea ce are si inconvenientele sale...noaptea la 12... când se duce curentul din casa Amaliei... Deci... nu ma plictisesc... Alerg dupa pisoi... fac gimnastica, cos la toti care ma cauta...pe bani sau nu... deschid poarta la toti care-si uita cheile... Încerc sa gasesc o raza de soare în aceasta zi gri...
Poate recitind articolul tau... prieten drag. Poate ascultând aceasta superba melodie. Doamne iarta-ma pentru ca astazi, mi-e mai bine decât celor dragi mie iar eu ma pierd în banale si inutile tristeti.
E te ne vai, Maria, fra l'altra gente
che si raccoglie intorno al tuo passare,
siepe di sguardi che non fanno male
nella stagione di essere madre.
Sai che fra un'ora forse piangerai
poi la tua mano nasconderà un sorriso:
gioia e dolore hanno il soriso incerto
nella stagione che illumina il viso.
Ave Maria, adesso che sei donna,
ave alle donne come te, Maria,
femmine un giorno per un nuovo amore
povero o ricco, umile o Messia.
Femmine un giorno e poi madri per sempre
nella stagione che stagioni non sente.
lunes, 15 de noviembre de 2010
Nu trebuie sa abandonezi gimnastica zilnica....
Si acum...dupa o ora de gimnastica în forta si dans pe ritmuri latine...daaaa...am destula forta sa merg sa frec casa sefei. Nu pot sa spun ca am o viata searbada. Depinde doar de mine sa-mi colorez zilele si obligatiile cotidiene. Señor sforaie, motanul care m-a însotit prin casa, acum, obosit s-a întins pe covorasul de lânga patul lui señor. Hai Giulia...trebuie doar sa te mobilizezi...si atunci cu muzica în casti nu e cine sa te opreasca...
un dans... amestecat cu ritmuri grecesti. Si rochita asta ma fascineaza...cochetez cu ideea de a-mi face una... vedem când ne întoarcem de la frecat toalete si podele din casa sefei. Astazi nu avem pe rol decât câteva lucrusoare de remodelat...O geaca de blanita de a Cristinei... de eliminat gluga si pus doar un guleras... si montat gluga doar cu fermoar. Ar mai fi destule de refacut, scurtat în garderoba Martei...las ca vedem ce ne aduce dupa amiaza. Si da...toate tiparele copiate sâmbata...de facut pe cartoane... pentru ca deja se pot scoate materialele si vor începe sa vina clientele...
un dans... amestecat cu ritmuri grecesti. Si rochita asta ma fascineaza...cochetez cu ideea de a-mi face una... vedem când ne întoarcem de la frecat toalete si podele din casa sefei. Astazi nu avem pe rol decât câteva lucrusoare de remodelat...O geaca de blanita de a Cristinei... de eliminat gluga si pus doar un guleras... si montat gluga doar cu fermoar. Ar mai fi destule de refacut, scurtat în garderoba Martei...las ca vedem ce ne aduce dupa amiaza. Si da...toate tiparele copiate sâmbata...de facut pe cartoane... pentru ca deja se pot scoate materialele si vor începe sa vina clientele...
Vizita la copilasi... 50 km de la mine pâna la ei...
Am avut o duminica superba. Soare... mult soare, de la prima ora a diminetii. Am aruncat o privire chiar si marii din care rasarea un soare imens, o uriasa sfera de foc. Rasaritul nu este la fel de frumos pe cer senin. Doar ce iese si se si înalta vertiginos spre înaltul cerului un soare imens incendiar. Daca ai noroc de niste norisori la orizont...atunci da... este o simfonie a culorilor. Deci... nimic spectacular ieri. Si atunci... dupa câteva minute de conversatie cu prietene si copii... printre picaturi... (señor de spalat, barbierit si Marta de spalat pe cap si pe corp... deoarece ea ar sta doar sub jetul de apa fara sa faca nimic)... deci... pregatit eu sa merg cu sefa la plimbarea de duminica...
Schimbat traseul. Trecut prin cimitir si trecut si pe la noul stadion municipal... doar jucau veteranii, adica echipa lui seful. Iar încasat seful doua goluri...deci nu ma va mai chema sa-l vad... Probabil considera ca sunt o vrajitoare si-i aduc ghinion. Ghinion a avut si Fernando Alonso... dar acolo señor a fost de vina... tocmai în timpul cursei îi dadeam de mâncare si nu am putut sa-mi canalizez energia pozitiva si la Formula 1...
Mai apoi, copilasii m-au convins sa merg pâna la ei ...si cum nu existau trenuri care sa-mi fie pe plac... adica pe placul buzunarului meu... a venit Adrian dupa mine...si uite asa am ajuns sa vad unde locuiesc. Sa manânc o ciorba de burta si sarmale gatite de nora mea. Scurta vizita de abia o ora si jumatate. Si asta furata din timpul pe care trebuia sa i-l dedic lui señor. Pe Marta o luasem cu mine... iar señor... dezamagit pentru ca noi doua plecam... deja s-ar fi cerut în pat. Poate chiar ar fi trebuit sa-l culc, fara urma de remuscari... dar mai am o urma de constiinta. Asa ca am rugat-o pe Enma sa treaca pe la el, la doua ore dupa plecarea mea, pentru ca sa nu se simta chiar asa de abandonat. Cert este ca daca eu sunt în casa... doarme toata ziua, dar cum simte ca am plecat, sta treaz si urmareste atent fiecare miscare din casa. Vreau sa spun ca-i este frica. Unde este barbatul de odinioara?! Poate nici nu a existat...
... Deci... furat clipe în compania copiilor. Nora mea... mi-a facut complimente. Ce-i drept nu ma vazuse în blugi si pe tocuri... doar în haine de casa. Da... deci sunt placuta la privire îmbracata de oras. Mai mult decât complimentele celorlalti... e placerea cu care ma privesc eu pe mine. Când îmi aplic un machiaj sau când îmi închei cureaua în blugii care sincer îmi cam vin mari. Ma simt bine în pielea mea. Desi am 65 de kg. Am ceva burtica...din cauza portiilor zilnice de înghetata si a platourilor prea îndestulatoare. Dar sa vedem...poate reusesc sa ma mobilizez si fac din nou abdominale....
... Ieri ar fi trebuit sa ne facem tura de bicicleta...dar nu aveau chef sefii... asa ca am ramas doar cu vizita la copilasi. A fost mai bine asa...
Schimbat traseul. Trecut prin cimitir si trecut si pe la noul stadion municipal... doar jucau veteranii, adica echipa lui seful. Iar încasat seful doua goluri...deci nu ma va mai chema sa-l vad... Probabil considera ca sunt o vrajitoare si-i aduc ghinion. Ghinion a avut si Fernando Alonso... dar acolo señor a fost de vina... tocmai în timpul cursei îi dadeam de mâncare si nu am putut sa-mi canalizez energia pozitiva si la Formula 1...
Mai apoi, copilasii m-au convins sa merg pâna la ei ...si cum nu existau trenuri care sa-mi fie pe plac... adica pe placul buzunarului meu... a venit Adrian dupa mine...si uite asa am ajuns sa vad unde locuiesc. Sa manânc o ciorba de burta si sarmale gatite de nora mea. Scurta vizita de abia o ora si jumatate. Si asta furata din timpul pe care trebuia sa i-l dedic lui señor. Pe Marta o luasem cu mine... iar señor... dezamagit pentru ca noi doua plecam... deja s-ar fi cerut în pat. Poate chiar ar fi trebuit sa-l culc, fara urma de remuscari... dar mai am o urma de constiinta. Asa ca am rugat-o pe Enma sa treaca pe la el, la doua ore dupa plecarea mea, pentru ca sa nu se simta chiar asa de abandonat. Cert este ca daca eu sunt în casa... doarme toata ziua, dar cum simte ca am plecat, sta treaz si urmareste atent fiecare miscare din casa. Vreau sa spun ca-i este frica. Unde este barbatul de odinioara?! Poate nici nu a existat...
... Deci... furat clipe în compania copiilor. Nora mea... mi-a facut complimente. Ce-i drept nu ma vazuse în blugi si pe tocuri... doar în haine de casa. Da... deci sunt placuta la privire îmbracata de oras. Mai mult decât complimentele celorlalti... e placerea cu care ma privesc eu pe mine. Când îmi aplic un machiaj sau când îmi închei cureaua în blugii care sincer îmi cam vin mari. Ma simt bine în pielea mea. Desi am 65 de kg. Am ceva burtica...din cauza portiilor zilnice de înghetata si a platourilor prea îndestulatoare. Dar sa vedem...poate reusesc sa ma mobilizez si fac din nou abdominale....
... Ieri ar fi trebuit sa ne facem tura de bicicleta...dar nu aveau chef sefii... asa ca am ramas doar cu vizita la copilasi. A fost mai bine asa...
domingo, 14 de noviembre de 2010
Un grec frumos si sexi...
doamne ce frumos este....
Placuta surpriza...Angela...
Si fiul meu este la fel de frumos...doar ochii albastri nu-i are... Las ca am sa-i fac eu fotografii... în stilul meu... sa vezi tu ce frumusete de fecior am!!!
Never ever
am auzit melodia aseara pe KissTv asa ca imediat am notat numele grupului si titlul melodiei...
Mai am câteva minute doar ale mele. Desi señor e treaz de câteva minute bune. E duminica si ar trebuie sa leneveasca ca toata lumea normala. Dar eu traiesc în alt ritm...al lor...fara weekend-uri. Deci îmi acord doar aceasta jumatate de ora si la datorie, Giulia...
Sunt mahmura. Nu de la prea multa bautura ci de la lipsa de somn. Desi am si baut aseara. Vermouth la mine si apoi...pe la 23:30 la sefi un gin tonic. Nu am cinat cu ei...dar m-au asteptat la înghetata la 21:30... hmmmm ...patru arome cu topping de caramel si ciocolata. Apoi... seminte...fotbal. Barça care juca cu Villareal... care niciodata nu a fost înfrânta pe Camp Nou. Nu stiam... asa ca i-am spus lui seful ca uite... vor câstiga ai mei numai pentru ca ma au si pe mine în fata ecranului, ca sa-i sustin. Deci...am sters zâmbetul de satisfactie de chipul lui seful...când la sfârsitul meciului Barça a câstigat cu 3-1. I-am spus sa nu se puna cu mine când îmi doresc ceva...
... Spunea ieri copilasul...ca se plictisesc singuri în casa. Au nevoie de companie... un câine sau un copil. haha... ar trebui sa încerce compania celor din casa mea si sigur ar prefera sa stea numai în doi. Ma uitam la el... si priveam perfectiunea chipului sau. Barba nerasa, ochii superbi, negri, migdalati, chipul supt, parul negru, pana corbului. Da... e frumos ca un fotomodel. Seamana cu tatal lui...
... Doar o fetita nu am avut norocul sa am. Acum stiu ca rau am facut sa nu risc o noua sarcina cu RH meu negativ si un avort înainte de al avea pe Adrian. Poate aveam noroc... Dar daca totusi nu?! Este suficient sa ma uit la Marta si sa-mi dispara urmele de regret. Mai bine fara decât cu unul asa. Doamne, ti-am multumit suficient pentru darul tau?! Copilul meu scump si drag?!...
sábado, 13 de noviembre de 2010
Vaffanculo...
Vaffanculo...estoy harta...
De atâtea ori îmi vine sa spun asta si chiar o spun... Ma eliberez asa de energiile negative si cu un zâmbet suav o spun si o gândesc. Vaffanculo...Sunt destui carora le adresez în gândul meu aceasta vorbusoara...si plec mai departe. Am învatat de la o prietena din Italia sa ma eliberez înjurând cu zâmbetul pe buze. Nu te vor întelege si vor crede ca le-ai spus ceva frumos. Perfidie... ipocrizie... astazi no me importa... de nimeni si de nimic. Nu sunt suparata dar ascult aceasta melodie...si atunci spun urlând în gândul meu...vaffanculo!!!...
... As fi putut sa trag aer în piept si sa suflu peste tot ce ma supara. Dar eu sunt exploziva si atunci prefer sa înjur... sa torc ca o pisica perfida si sa adresez lumii un...VAFFANCULO!!!...
... acum pot sa ma relaxez. Pe cei din casa i-am rezolvat, îndopat si culcat. Eu?!... am sa-mi pun un pahar de vermouth si am sa fac o baita calda. Ma rasfat ziua în amiaza mare... Pe astazi am muncit deja destul. M-am umplut si mirosul a doi iepuri de curatat si am o ora la dispozitie pâna când voi pleca cu Enma la comparsa sa copiez tiparele costumului din acest an. Deci... vaffanculo...lume mai nebuna decât mine...
viernes, 12 de noviembre de 2010
The end of the world
am auzit chiar acum câteva versuri...în Open Case... si uita cum am dat de melodia asta...des auzita în Ally McBeal
As I Began to Love Myself
Charlie Chaplin in love
As I Began to Love Myself
As I began to love myself I found that anguish and emotional suffering
are only warning signs that I was living against my own truth.
Today, I know, this is "AUTHENTICITY".
As I began to love myself I understood how much it can offend somebody
As I try to force my desires on this person,
even though I knew the time was not right and the person was not ready for it,
and even though this person was me.
Today I call it "RESPECT".
As I began to love myself I stopped craving for a different life,
and I could see that everything that surrounded me was inviting me to grow.
Today I call it "Maturity".
As I began to love myself I understood that at any circumstance,
I am in the right place at the right time,
and everything happens at the exactly right moment.
So I could be calm.
Today I call it "SELF-CONFIDENCE".
As I began to love myself I quit steeling my own time,
and I stopped designing huge projects for the future.
Today, I only do what brings me joy and happiness, things I love to do
and that make my heart cheer, and I do them in my own way and in my own rhythm.
Today I call it "SIMPLICITY".
As I began to love myself I freed myself of anything that is no good for my health -
food, people, things, situations, and everything the drew me down and away from myself.
At first I called this attitude a healthy egoism.
Today I know it is "LOVE OF ONESELF".
As I began to love myself I quit trying to always be right,
and ever since I was wrong less of the time.
Today I discovered that is "MODESTY".
As I began to love myself I refused to go on living in the past and worry about the future.
Now, I only live for the moment, where EVERYTHING is happening.
Today I live each day, day by day, and I call it "FULFILLMENT".
As I began to love myself I recognized that my mind can disturb me
and it can make me sick.
But As I connected it to my heart, my mind became a valuable ally.
Today I call this connection "WISDOM OF THE HEART".
We no longer need to fear arguments, confrontations or any kind of problems
with ourselves or others.
Even stars collide, and out of their crashing new worlds are born.
Today I know THAT IS "LIFE"!
http://baktoo.blogspot.com/2009/04/charlie-chaplin-in-love.html
http://comoutrosolhos.multiply.com/journal/item/139... deci sau nu...
poem de Charlie Chaplin...primit de la Teo...
http://relatiifericite.blogspot.com/search/label/vindecarea%20emotionala
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism. Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
Si toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.”
”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism. Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
Si toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.”
Suscribirse a:
Entradas (Atom)
