viernes, 12 de noviembre de 2010

De toti sa-ti pese...dar de nimeni prea...

M-a întrebat Amalia cu câteva zile în urma care au fost momentele cele mai frumoase din viata mea. I-am raspuns pe loc... Aceste ultime luni... în care mi-am permis luxul de a-mi împlini tainicele vise si dorinte. Prea târziu... si cu o urma de durere si de repros... Viata însa traita cu intensitate maxima este ca o avalansa pornita care nu se mai poate opri decât când întâlneste în cale un obstacol destul de puternic ... încât sa-i reziste...

... Ies pe strazile inundate de soare... pe tocuri, cu jeansi cu talia joasa, perfect mulati pe soldurile mele. Geci de blugi, bluzite mulate, ochelari de soare si par scurt, blond platinat, rebel... Nu m-am simtit niciodata mai bine în pielea mea. Nu visez... doar plutesc pe strazi. Nu privesc pe nimeni... doar ascult sunetul tocurilor pe caldarâm. Un sunet puternic... de pasi de femeie sigura pe ea... asa cum nu am fost niciodata în viata mea...

...îmi pasa de toti ...si de nimeni prea... Kipling... Nu sunt fericita, nici trista, nici nu doresc cu disperare pe nimeni, nici nu trec prin stari depresive. Sunt goala si în acelasi timp prea plina. Ma uit la fetele celor cu care conversez si uneori le-as spune ca ma plictisesc, dar tac... si singura ma plictisesc de mine. Si atunci îi ascult si le dau dreptate, ma adaptez si-mi spun ca nu costa nimic sa-i lasi sa creada ca sunt importanti. Nu costa nimic sa taci... e doar semn ca te maturizezi. Dar draga mea Teo...eu nu am cum sa ma maturizez nici cu toate poeziile lui Chaplin... Eu traiesc doar clipa. Cu vinovatie, cu reprosuri... dar cu imensa bucurie. Ca de copii mici. Atâta doar ca jucariile mele sunt oamenii, barbati si femei, pisoiul meu nebun...si uneori ...rar de tot în ultima vreme... pescarusii...

...Muzica nu ma plictiseste. Culorile ma umple de viata, soarele ma binedispune, ploaia ma racoreste, poezia ma duce în sublimele lumi ale simtirii. Atingerile ... de alea nu e bine sa vorbesc... Alea sunt... trecatoare. Privirile...la fel... Sentimentele... ipocrite... Minciunile...dulci... dureroase... binevenite si acceptate, ca parte a jocului si a vietii în sine...

...dar hai sa mai arunc o privire la cuptor... Conopida, cu ciuperci, carne tocata, oua si iaurt...deh...sa nu fie prea multe calorii. Sefa iar platit ea... mare parte din cumparaturi... Eu stiu ca este un înger...dar altii nu mai au ochi sa vada. Pacat...

2 comentarios:

  1. ... Ies pe strazile inundate de soare... pe tocuri, cu jeansi cu talia joasa, perfect mulati pe soldurile mele. Geci de blugi, bluzite mulate, ochelari de soare si par scurt, blond platinat, rebel... Nu m-am simtit niciodata mai bine în pielea mea. Nu visez... doar plutesc pe strazi. Nu privesc pe nimeni... doar ascult sunetul tocurilor pe caldarâm. Un sunet puternic... de pasi de femeie sigura pe ea... asa cum nu am fost niciodata în viata mea..."

    minunate stari traiesti. doar pentru tine.. asta inseamna: stima de sine, respect, iubire :).
    Imbratisari!
    Ioana

    ResponderEliminar
  2. @ Draguta mea anonima Ioana... trec printr-o perioada buna. Încerc sa fac pace cu lumea din care ma înconjoara. Nu astept nimic si daruiesc mult. Nu m-am schimbat...sunt cea care am fost, doar ca uneori ne pierdem directia. Ma iubesc pe mine... mai mult decât iubesc pe oricine. Acum nu consider aceasta senzatie egoista. Am si bune influente în casa... ma refer la prieteni si mai mult decât oricine...PISOIUL... Foarte diferit de orice animalut pe care l-am avut. Uita...a simtit ca ma gândesc la el si deja s-a suit în bratele mele... Te pup...si astept vesti despre tine...

    ResponderEliminar