domingo, 13 de enero de 2013














Ultimul concediu petrecut de ai mei aici. Am încercat sa le întind o mâna  sa-si schimbe viata. Nu au ales viata lipsita de griji alaturi de mine. O viata întreaga a suferit de boli psihice. Nu stiu daca din cauza maltratarii sau daca tata numai putea suporta crizele ei de nervi. A încercat sa-si ia viata de nenumarate ori. Îmi mai aduc aminte scene în care eram catarati pe pat si eu stateam în fata, ca mie sa-mi dea tata pumnii destinati ei. Nu a vrut niciodata sa-l abandoneze nici sa-l lase singur acasa. probabil sindromul Stockholm. Îl iubea, asa cum era. Dar ultimii ani i-au trait doar în aburii alcoolului amestecati cu medicamente. La nunta fiului meu nu au vrut sa vina. Am apucat doar sa-i vizitez câteva minute. Nu am rezistat imaginii dezolante. Tata... întins pe sofa, parea în coma alcoolica. Mama, saraca, încerca sa-mi pregateasca o friptura. Am ramas cu ochii ei, imensi de albastri si stralucitori si cu fata rosie, tumefiata... Si am fugit din casa dupa abia 5 minute. Plângând... sa nu-i vad în starea asta. Nu ma mândresc cu asta. De asta nu sunt în stare sa merg nici la înmormântare.
Ieri m-a sunat o biata vecina la 13.52. Nu stia cum sa-mi dea vestea. Auzea urletele lui tata. Am întrebat care dintre ei a murit. M-a întrebat saraca fata pe cine sa sune? Pe sotul meu... Si asa am dat de toti.
Fratele meu fusese cu o seara înaite la ei si tot suparat plecase de la ei. Pe masa, sticle de alcool si o duzina de cutii de medicamente. Nu au acceptat ca au nevoie de îngrijire medicala. Marti dimineata ma rugasem si eu în zadar de ea sa se lase dusa la spital. Nu vroia pentru ca acolo o vor omorî.
A murit ea singura. Cazuta lânga pat, tata a crezut ca, cica doarme si a acoperit-o cu o plapumioara. Abia dupa multe ore si-a dat seama ca ceva nu este în ordine si a început sa sune pe la vecini.
Asteptam vestea. Numai era viata asta a lor.
Odihneasca-se în pace, MAMA mea!!!


A murit acum câteva ore mama mea dupa o viata nenorocita. Departe de fiica ei care nu are posibilitatea si puterea sa o conduca nici macar pe ultimul drum. Odihneste-te MAMA. Tot ce sunt astazi îtia datorez TIE. M-ai obligat sa învat si sa nu ma dau nicicând batuta de vicisitudinile vietii. Esti în ceruri MAMI si de acolo ma ochii tai ma vor urmâri.Alabado sias. Alabado...

4 comentarios:

  1. Sincere condoleante!
    Dumnezeu s-o ierte, iar tie sa-ti dea puterea sa treci peste toate!

    ResponderEliminar
  2. Multumesc Marada. Nu a meritat mama soarta pe care a avut-o. Si eu nu am fost o fiica destul de buna ca sa-i fiu alaturi. D-zeu sa o ierte.

    ResponderEliminar
  3. draga mea Giulia, condoleante sincere! Dumnezeu sa o ierte!
    sunt cu gândul la tine... tarie draga mea!

    ResponderEliminar
  4. Màine am sa vad în direct, prin skype, înmormântarea bietei mele mamici. Am crezut ca numai am lacrimi, dar uitew.... nu vad literele tastaturii. Odihneasca-se în pace!!!

    ResponderEliminar