Am nevoie de tine...acum ( de TINE, cel adevarat si nu de imaginea pe care ti-ai fabricat-o)

Punct si de la capàt

Sunt orele 3 din noapte. Luatu-mi-am pastile, doza dubla, un 50 de crema de whisky si chiar am reusit sa dorm pret de vreo 3 ore. Cáscam pe rupte pe la opt seara. Terminasem muncile pe ziua de ieri si trebuia doar sa dorm încercând sa uit totul. Nu pot sa vars nici o lacrima. Cred ca a secat izvorul din mine. Sau poate a lasat loc doar durerii surde. Vorbesc mult, cu cine apuc. Sa-mi ocup mintea si timpul. Ma ratoiesc la bietul meu señor si nu fara motiv. Au trecut doua luni de când are obsesive halucinatii. Doua luni de când am început din nou cusutul de costume de Carnaval. Doua luni de când certurile dintre noi s-au întetit. Iubire nu poate sa-mi dea, apetit sexual nu are, bani deloc si eu am obosit sa-i dau si sa-i pun în traista mâncare pentru printesele de acasa. Sapatamâni de când am spatele rupt de efort si pe zi ce trece mai multe palpitatii. Puls 193 si astazi. Medicul m-a dus în graba la centrul sanitar dara geaba. Îmi trece pe când sa-mi faca un EKG. Sefa, ciufulita, ca cica nu trebuie sa bag de seama. Medicul, ca nu am de ce sa o bag în sama, ca doar el stie ce spune. Dobitocul de cardiolog care în vara a spus ca as putea sa iau pastile si sa nu ma preocup. Cine a spus ca ma îngrijoreaza?! Tahicardia este doar o simptoma a unui eventual preinfarct sau mai grav. Exista moarte mai usoara? Cine vrea sa ajunga baba urâta si ciufuta. Sa nu spun altfel.

Deci. Inundatii, munca munca cât a încaput, dezamagiri peste dezamagiri cu cocoselul latin, amenintari din partea celeilalte fiice a lui señor, care s-a prezentat cu o falca în cer si una în pamânt la domiciliul lui taticul, speriata ca saracutul de el ar putea sa aiba anemie si doara asta s-ar datora faptului ca nu-l îndop cât trebuie. Ma scapasem eu, cu buna intentie, ca cica la analizele de sânge si urina, tot de mine cerute, dobitoaca de asistenta, vazând fluiditatea si transparenta sângelui a spus într-o doara ca poate fi anemic. Deci, facut ea la mine un scandal monstru, ca cica señor se pune bolnav în perioada mea de croitorie. M-a invitat chiar sa merg sa-mi caut de lucru în Germania, ca acolo treburile merg bine. Geaba i-a spus Enma, ca nu este nimic cum presupune mneaiei. Facut ea la mine scandal monstru pret de vreo doua ore, s-a razbunat chiar si pe fiul meu, venit în vizita chiar în ziua aceea, ca cica nu are dreptul sa ma viziteze. Eu plângeam ca proasta, pentru nefondatele acuzatii. Copilul, sarit în apararea mamicutei lui, ca un leu:
- Daca mama este prea moale sa va spuna în fata ce are de spus, apoi am sa va spun eu. ...
Spus el una si alta, plecat fara sa ramàna la prânz.
Apoi am spus si eu ca este nepotrivit sa vorbeasca asa cu mine, având în vedere ca vine sa-si viziteze taticutul drag de doua ori pe an si trece cel putin o luna între doua telefoane. Suparat ea, spus ca se va razbuna. S-a linistit pâna sa plece si chiar si-ar fi cerut scuze acum o saptamâna, când am informat-o ca toate analizele au iesit perfect. Ma rog, nu pot sa-l fac sa zboare la cei 90 de ani ce va împlini si nici nu-l pot vindeca de Parkinson. Dar, totusi, ramas eu foarte surprinsa de gestul ei. M-a întrebat de nunta fiului meu si s-a oferit sa vina sa stea cu señor în acel sfârsit de saptamâna. Deci, presupun ca nu ma va da afara pâna atunci. Enma, care sta peste drum nu s-a oferit. Ma întreaba doar cu cine va sta tatal ei, daca eu plec pentru 3 zile. Adica, vineri dupa amiaza am avion si ma întorc cu altul duminica seara. Ca doar ea lucreaza si nu poate sa-l îngrijeasca. Sincer nimeni nu vrea sa-l ridice si sa-l manevreze.
... Îmi suna în casti cunoscute melodii ce mi-a dedicat latin lover si nu ma mai emotioneaza nici un cuvânt. Fiecare cearta si fiecare jignire a lui m-au facut sa nu mai simt nimic. Poate doar mila la adresa jalnicei creaturi ce am avut sansa sa cunosc. Ca nu sunt cu nimic mai buna decât el. Poate doar ca nu ma mint pe mine însami si nu vreau sa par mai buna decât sunt. Ma defaimez eu însami, asa ca sa nu aiba altii nimic nou de spus despre mine. L-am epuizat fizic si psihic. Stiu. Dar nu eu m-am batut în piept ca sunt un taur. Poate am reusit doar sa-l aduc cu picioarele pe pamânt. Certurile din ultimele luni au fost oribile. De fiecare data eu am facut pasi catre el, pentru ca este foarte dulce amant si este mai putin patetic decât alti barbati din viata mea. Dar nu mi-a putut face fata. Eu sunt rau pofticioasa si el ar fi vrut o mamicuta, care sa-l hraneasca, sa-l giugiuleasca, sa-l întretina si sa-l ajute sa-si gaseasca autostima pierduta. Gatit eu, facut prajituri, cusut, platit facturi la el, dat de lucru si tot nu era în apele lui. Îsi pierduse apetitul sexual. Daca spuneam ceva cu o juma de gura începea sa ma faca bolnava si imposibil de satisfacut. Îmi ies eu greu din pepeni si tac, ca doar ardeleanca sunt. Pe moment nu ripostez. Las sa treaca noaptea si apoi trimit câteva mesaje în care spun lucrurilor pe nume. Se supara musiu, ma suparam eu. Nevoia îl aducea înapoi si tot el se simtea cica folosit.
Crezut eu ca si-a revenit dupa certurile lui decembre si s-a apucat serios de treaba. Nu încetam sa-i spun ca trebuie sa lase la o parte bravada de macho hombre în fata mea, pentru ca eu îl iubesc cu toate calitatile si defectele lui. Lasat el garda jos si chiar se schimbase. Dar eu, numai puteam sa tac. Asa, zi de zi, i-am calcat în picioare demnitatea, paranoicele lui conceptii despre viata si atacasem ceea ce are mai de pret un barbat. Virilitatea lui. Ma saturasem sa-i spun ca nu ma deranjeaza ca-si pierde erectia, dobândita cu ceva efort, dupa abia câteva minute. Ma saruta, ma privea, se atingea, în speranta ca-si va reveni. Taceam si doar asteptam, facând pe multumita. Asta pâna vineri când am simtit ca s-a umplut paharul si m-am scapat cu juma de gura ca sunt nesatisfacuta si ca am încercat sa accept totul. Ca barbatul are momente mai delicate, dar sunt aproape zilnice si asa nu are rost sa ne chinuim unul pe celàlalt. Are el acasa o nevastuica care nu-l doreste si stie ea de ce. Ca eu numai am de gând sa-i ascult ineptiile si nici sa ma multumesc cu firimituri obtinute cu greu.
Noa... atâta mi-a trebuit. facut el pe mine în toate felurile. Cuvinte pe care nu ar trebui sa le scriu. Dar nu am de ce sa ma rusinez de ele. Nu au iesit din gura mea. Deci când spus eu ca m-am saturat sa-l prind de fiecare data uitându-se la pipite pe ecran si nici asa sa nu poata sa-si faca treaba, sarit ca ars cocosel si iesitu-i-au pe gura de toate:
- În curva aia de mamà a ta, curva ce esti. Du-te pe centura, ca numai acolo te vor putea satura.
Si uite ca eu sunt un super amant si tot nu-ti sunt suficient. Imposibil de satisfacut Nu m-am pus sa pun paie pe foc. Jubilam pentru ca stiam ca ajuns acasa va suferi ca un câine.

Spus eu doar, ca uita cât s-a chinuit zilele trecute si ca nici astazi nu putuse sa se termine. Ca nu avea cu ce.

Apoi, tacut eu. Parca asteptam alte si alte cuvinte care sa ma elibereze de el. Cu abia o saptamàna în urma ma facuse la fel de bolnava de sex. Nici atunci nu i-am spus nimic. Când revenise, vazànd ca eu nu spun nimic, ìncercase doar sa îndulceasca tonul si sa-mi multumeasca pentru tot ce am facut pentru el în acest an si jumatate. Si ... ajunsesem din nou la amor pasional. Ceva mai bine... dar tot cu pierderea erectiei dupa câteva minute bune. Ca doar de fiecare data se lauda ca face amor cu mine o ora. Hmmmm... No comment.

Deci... facut pe mine de toate. Nu spus eu nimic. Stateam cu spatele la el, fumam la fereastra. L-am lasat sa plece. Nu i-am cerut cheile. Nu mi le-a lasat. Nu i-am scris si nici nu am de gând. Nu am sa stau pe acasa si nici nu am sa mai las sa ma înduioseze fetisoara lui. Daca cu o saptamàna în urma mi se înmuiase inima auzindu-l ca s-ar împusca dar nu poate face asta iubitei sale familii care nici bani sa-l înmormànteze nu ar avea, acum ... sincer nu simt compasiune. Poate am în mine putina teama ca ar putea veni sa-mi puna pistolul la tâmpla, dar si pentru asta trebuie sa ai cojones... adica boase. Si nu le are. Are gura mare si multa filozofie de doi bani . Si apoi mooooor. Nu-mi cânte în engleza. Si nu se laude ca nu stie engleza, dar cunoaste multe cuvinte si are o PERFECTA pronuntie.
IO, Giulita de su amor, nu vorbesc fluent engleza, dar... traduc, recunosc accentele dupa zone si fac alergie la gogomanie si la imbecilitate. Si apoi m-or umplu de engleza pe la scoli timp de 12 ani si urmaresc toate canalele în engleza, fara sa citesc. Am avantajul ca sunt unguroaica si românca în acelasi timp. Vocalele din aceste doua limbi sunt aceleasi din engleza, germana, italiana, franceza. Sa ma mai lase spaniolii cu aceasta pronuntie oribila în toate celelalte limbi.
Si apoi... am ajuns sa privesc din nou barbatii cu aceiasi mila. Sunt dotati cu pipitoare dar nu-si încap în piele daca reusesc sa faca o buna partida de amor. Punct si viata merge înainte. Terminam cele zece costume care mai zac prin casa întoarsa pe dos. Mi s-a vindecat spatele, medicul meu este preocupat de inimoara mea, dar spune ca asta nu are a face cu sexul. ca cica tahicardia nu o am de la stres, emotii, efort fizic, deci nici chiar de la sex ci ca niste impulsuri iau calea catre inima pe alt traseu decàt cel normal si asta ar trebui rezolvata, adica suprimata . Deci. No tears. Fara remuscari întoarcem o fila din viata. Trebuie sa ma ocup de nunta fiului meu. Adica nu ma ocup eu. Doar asigur finantele. Eu... ca cine altcineva?! Noroc ca mi-am facut economii. Cumnata mea va face minunatele torturi, sala este deja rezervata, vin invitati de soi. Fostul meu director si multi altii. Familia se va reuni. Eu nu cred ca am sa ma duc pe la casa de acasa. Am sa-mi iau o camera la hotel. Nu am de ce sa vad mutrele acre ale celor din casa pe care am construit-o în toti acesti ani. Poate am sa ajung pe acolo la batrânete. Asta daca am sa apuc zilele acelea. Sincer nu le doresc.

Medico, încàntat ca am pus punct acestei relatii pe care de luni de zile ma sfatuieste sa o termin. Prescris el si pastilele de Viagra, pe care tot eu le plateam. Ca cica erau pentru performante extraordinare. Nu... erau doar pentru o erectie normala. Acum puiul va suferi ca le voi folosi cu altul. Asa-mi strigase cu numai zece zile în urma. Sincer ma apuca râsul când ma gândesc la scenele absurde pe care mi le-a facut în ultimele 10 luni. gelozie, urmariri si multe altele care m-au facut sa ma uit la el fara vál. Am fost pentru el mamicuta unde fugea pentru ca nu avea bani de lapte, de curent, de chirie, de benzina. Mi-am amanetat bijuterii si am cerut bani împrumut pentru el. Noroc ca le cerusem sefilor sa-mi tina banii în cont si sa nu-mi dea decât daca sunt cazuri exceptionale. Acum, fiul meu este un pic cam întepat pentru ca nu-l ajut sa-si cumpere o masina. I-am cumparat una în octombrie. Ca doar trebuia sa o duca pe cealalta în tara, ca avea numere românesti si ramasese taticutul lui fara masina. Cumparat proasta una, ieftina, de mers la munca. Acum vrea sa o vânda, daca nu a si vândut-o saptamâna asta si vrea deja alta. Sa astepte... pâna dupa nunta. Eu am banii pregatiti pentru cheltuieli. ei fac ce vor dupa aceea cu ai lor. Daca tot o fac din banii mei, fara ajutorul nimanui din cealalta parte. Copii ar trebuie sa-si vada de plapuma, macar din când când. Acum deja fac eforturi sa aiba un copil... dar nu stiu cu ce au sa-l creasca. Da, stiu... este aici proasta de mami. Voi fi bunica cu drag, ce-i drept, dar parca ar trebui sa-si faca întâi un rost în viata. Daca din doua salarii nu se ajung cu banii si nu pot pune nimic deoparte, cum vor trai dintr-un singur salariu?! Se pare ca asta nu conteaza.
Si atunci sa-mi fie frica ca vine columbianul sa-mi traga un glont în cap?! Poate ma scapa de griji. Dar uite... nu am rezolvat cu donarea corpului meu la universitatea de medicina. bat-o cucul de comoditate.



Noa... hai sa-l ascult pe Sorin, un prieten din tineretea noastra. Eu cred ca a fost si nunta noastra. Am dorit sa vina el nunta fiului meu. Este superb, are mult umor, cânta bine si creaza o atmosfera de milioane. Au fost singurele mele dorinte în legatura cu organizarea. Sa vina el, daca poate ( asta ca sa nu am surpriza unor manelisti) si sa-mi faca cumnata torturile. În rest nu am obiectii. Restaurantul este deja ales. Soacra a vorbit cu prietenii de acasa si uite, s-a gasit liber la un amic de-al ei, proprietarul localului, care vine si el la nunta din câte am înteles. Copiilor li se va da una suite acolo, pentru ca sa aiba unde se schimba. Deci... am prea multe pe cap pentru ca sa sufar din cauza cococelului pierdut.
Nu am de gând sa-mi iau altul. La ce?! Am avut parte de tot si tot nu este ceea ce am eu nevoie.



deci... aici îsi vor celebra nunta copiii mei. Sa aiba parte de mai mult noroc decât mine. Sa nu fie naravasi si sa se iubeasca, pâna la adânci batrâneti. Dar nu exista asa ceva, stiti bine!!! Exista doar o institutie numita casatorie, un compromis al multor taceri.

El amor despues del amor

Nu am scris de multe saptamâni. Poate era prea dureros sau poate prea era frumos. Lipsea doar iubirea. Adevarata iubire, cea care nu se poate confunda cu pasiunea. Atingerea sau îmbratisarea acea duioasa a iubitilor care abia asteapta sa se vada, sa se auda, sa se simta, sa se asculte. Lipseau multe în relatia noastra tumultuoasa. El amor despues del amor. Asa vrea EL sa se numeasca cartea iubirii noastre. A iubirii mele pentru ca EL nici macar beat nu ma poate minti. Venise la 5 dimineata. Îmi aruncase obisnuite pietricele în fereastra. În bucatarie îmi spusese ca este cam baut. Nu parea. Vorbea mult, ca de obicei. Zâmbeam în sinea mea: - ia sa vad eu craisor dulce ce-mi vei spune acum?! Ca doar omul beat, drept graieste.
Drept a grait.
- Te quiero mucho Giulita, simt atâta duiosie când îti cuibaresti capul la pieptul meu, asezata în genunchi în fata mea. Ma gândesc foarte mult la tine tot timpul. Dar nu pot sa spun acel Te amo. Daca as lasa sa simt asta pentru tine, mi-ar lua mintile si mi-as abandona familia pentru tine.

Stie ca ma doare tot ce spune chiar daca o face inconstient. Sporovaieli în noapte. Un pahar de ceva si apoi altele urmate de una si alta tigara care sa te ajute sa uiti. EL vorbea. Lucrase si iesisera la un bar. Nu-mi placea ce auzeam. Nu-mi placea nici atitudinea lui artagoasa. Ma înspaimânta ce auzeam, cântaream si analizam toate, fara sa-i spun parerea mea. Las sa se destainuiasca EL. Ne certasem prea mult luna trecuta, desi suntem persoane carora nu le place cearta. Eu eram frustrata, marcata de un nou decembrie printre straini. Nu ca as fi vrut sa fiu altundeva. Nu. Demult am lasat nostalgia plaiurilor mioritice în urma. Nu privesc cu regret spre casa. Nu-mi lipsesc decât muntii, aerul de acasa si nimic mai mult. Traiesc acum si aici pasiunea vietii mele, desi ma bucur doar de firimiturile unei adevarate relatii. Dar stiu ca nu exista asa ceva, asa ca ma multumesc doar cu ce am. Frânturi de noapte în bratele pasiunii. Nu as schimba nici un minut petrecut cu el cu zile sau saptamâni petrecute în compania altui bàrbat. Sarutarile noastre care se pierd în tacerea apasatoare a noptii. Abia perceptibilele mângâieri amestecate cu voluptatea ritmicelor miscari ale corpurilor noastre pierdute în profunzimile instinctelor. Nu credeam ca se poate face amor peivindu-ne de undeva de sus, afara din corpurile noastre. Sarutari pierdute si respiratii sacadate. Betia simturilor. Pleoape care nu se pot ridica. priviri pierdute în transa. Printre genele îngreunate de privirea lui patimasa abia daca pot arunca o privire chipului sàu, atât de drag si atât de frumos. Ne adulmecam si închidem ochii prea plini de frumusetea amorului pasional. Între picioarele mele, fragilul lui corp, unduindu-se si miscându-se ritmic, în un du-te vino fara oprire, culcati pe o parte, înlantuindu-ne în nemurirea clipei. Ora magica în care lumea di universul nu exista pentru noi. Toata durerea si frustrarea clipelor dispare. Mai apoi, spasmodicul sfârsit si apoi, uitarea de sine. Culcata pe umarul lui, înca îmi mângâie umerii, obrajii scaldati în lacrimile orgasmelor traite:
- Giulita mea, as vrea sa se opreasca timpul în loc. Sa nu se termine niciodata magia acestei nopti. Zboara cu mine în neant. Nu vom retrai niciodata acest sublim moment, al iubirii de dupa iubire. Îmi daruiesti atâta pasiune cum niciodata nu am simtit. Te simt atât de fragila în bratele mele încât mi-e frica sa nu te strivesc când intru în transa. Giulita de mi amor.

Soaptele s-au pierdut în toate noptile iubirii noastre. Se trezea din visare si fugea la dus. Îl chema datoria acasa. Înciudata si frustrata, uitam imediat clipele de extaz. Parca trecuse o eternitate. Parca alta femeie le traise. Furia lua locul pasiunii. Iar trebuia sa plece acasa. Ramâneam din nou singura în patul meu, chinuita de gelozie. Cealalta se va bucura de dulcea lui prezenta în casa în timp ce eu voi privi aceleasi seriale politiste, aceleasi posturi de stiri, alte si alte documentare. Nu era drept si totusi nu ar fi fost just sa fie altfel. Printre alte multe calitati îl iubeam tocmai pentru bunatatea lui. Nu putea sa fie altfel. Traia pentru familia lui si mi-a spus-o din prima clipa. Obosisem poate în aceasta relatie care nu evolua. Nu putea sa evolueze tocmai pentru ca iesea pe poarta si acasa-l apasa remuscarea. Simteam înca din vara ca ceva se schimbase. Poate relatia dintre doi amanti, fiind asa de intensa, oboseste. Oboseste pe amândoi.

Deci nici macar beat fiind, nu ma putea minti ca ma iubeste. Vorbea ca pentru sine:
- Am încercat sa ma rup de tine si sa te uit. Nu pot. Numai cu tine ma simt viril. Cea de acasa niciodata nu are chef. Vesnic este bolnava si cu toane. Pe când ar vrea, nu pot eu. Tu mi-ai facut vraji, Giulita?! Biata, crede ca am probleme erectile.
- Vraji nu ti-am facut, nu cred în ele. Dar poate m-a ascultat Dzeu când l-am rugat sa nu-ti dea pofta de alta.
- De ce m-ai ranit asa de tare, Giulita?! Eu nu sunt asa cum m-ai facut tu sa ma vad. Eu sunt o persoana buna. Nu vin la tine din interes. Stiu ca ma ajuti si jur ca nu am sa mai primesc nimic de la tine. Am sa ma descurc cum pot.

Taceam si-l ascultam. Da. I-am spus la furie tot ce am tinut închis în mine. Nu regret nici un cuvânt. Trebuia sa spun ce ma deranja. Am încercat si eu sa-l uit si sa-l scot de la inima. Stiam ca nu ar mai avea rost sa ma complic cu nici un barbat. Eventual nu mai mult decât una amistad con derecho a roce. Interesanta formulare. Prietenie cu drept la satisfactii erotice. Dar stiam ca nimeni, dar nimeni nu m-ar putea face sa simt nimic comparabil cu ceea ce simt cu EL. Nu am cum sa descriu acea pasiune sublima care ne macina în ultimele luni. Parca simt feromonii pe care-i emana latin lover-ul meu pe când abia a apasat pe soneria portii. As smulge hainele de pe el de cum intra si l-as devora din priviri. EL.... asteapta Giulita. Lasa-ma sa te privesc, abia ce am intrat. Bine... ma înfrânez câteva minute, dar tot acolo ajungem. Patimase mângaieri, dureri, nebunie, ore care trec ca secundele, buze care se cauta, degete care aluneca pe corpul adorat, saliva dulce ca mierea amestecata cu gustul bomboanelor mele mentolate. Îmi urca o unda de caldura prin vene. Mi-e deja dor de EL si abia ce a plecat pe la 7 seara, dupa ce am râs si ne-am prostit toata dupa amiaza. Nu am lucrat astazi nimic. Adica eu, nu am cusut. L-am privit doar pe EL, cum îmi facea un manechin, asemanator corpului meu. Ne prosteam si ne adulmecam. Aveam pofta de sarutarile LUI, iar el, zgârcit, nu mi le dadea. Ma provoca cu tot felul de insinuari si apoi se ferea de mine. Ca cica m-a maltratat destul noaptea trecuta si era si EL cam iritat.
Nu aveam eu cum sa-l las cu ale lui. Carne vie eram si eu, dar putea sa ma aduca în transa doar sarutându-ma. Chiar nu aveam gânduri ascunse. Ma saruta. La început stângaci, tocmai pentru ca nu vroia sa ajungem din nou sa facem amor. Dar îl cunosteam deja. Pornit nu era cine sa-l opreasca. Se bucura ca în sfârsit ma iubise suficient pentru ca sa spun ca numai vreau. Se însela. Niciodata nu aveam sa-l refuz. Deci nici astazi nu am facut-o. Stiu... fusese multa saptamâna aceasta. Zilnic si de doua ori, sau trei chiar. Vina nu era a mea. Eu m-as fi multumit cu câteva minute de zbenguiala, EL nu se putea opri. Se pornea si apoi nu era cine sa-l opreasca. Nici gemetele mele, nici epuizantele mele orgasme. Ma pândea si cu cât mai tare ma zbateam în bratele lui cu atât mai tare se înversuna sa ma posede dupa multiple orgasme. Nu credeam ca poti avea în acelasi timp orgasm interior si clitoridian. Pai... uite ca se poate si este epuizant. Si nu se multumeste cu unul, doua trei sau câte or fi... multe în orice caz. Nu, leul meu scoate tot din mine:
- Lasa sa iasa din tine tot, draga mea. Nu te opri. Traieste si daruieste-te. Rezista, cariño.

Oare câti barbati sunt atât de atenti cu femeia lor? Este în al noulea cer iubi al meu când vede ca sunt satisfacuta si frânta de epuizarea amorului. Pentru ca nu este doar sex ci exista atâta încarcatura emotionala între noi. El este în transa si atât de departe în lumea maximei placeri. Ne privim pe furis câteodata si ceea ce ne este dat sa vedem este de nedescris în cuvinte. Departe de tot ce am trait cu un an în urma. Tremuram si traim la maxima intensitate clipa. Cadem epuizati. EL ca un veritabil leu ce rage în jungla, eu tremurând ca varga minute în sir. Acea senzatie de voma datorata epuizarii fizice si emotionale. Nu-mi cereti sa nu-l iubesc pe acest om tandru si jucaus. Nu vreau sa-mi amintesc ca am sa împlinesc 50 anul acesta, nici ca EL va împlini doar 40. Nu exista diferenta de vârsta între noi. Si eu sunt chiar mai jucausa decàt decât EL. Nu simt povara anilor. Ma uit în oglinda si vad o femeie frumoasa. Vad un barbat cu parul tuns scurt acum , cret, cu pielea chiar mai alba decât a mea, cu parul castaniu ravasit, cu mâinile delicate care mângâie capsorul meu blond, platinat. Degetele LUI plimbându-se printre suvitele mele blonde alunecându-mi pe ceafa si mai apoi pe gât:
- Cine te-a pus, cariño, sa te legi la cap cu mine?! Quien te manda?
- Iubirea, cariño. El amor me ha atrapado. Nu ai putea sa fi mai putin dulce?!

... Si uite asa, încercam sa uitam certurile din anul ce a trecut. Ne dor cuvintele ce ne-am spus. Ne dor nespus de mult cele pe care nu le spunem. Vrem doar sa ne bucuram unul de celalalt. Sa Râdem împreuna sau unul de altul. Da... da, noaptea trecuta ne-am cam prostit. Ne-am iubit ca nebunii si am vrut eu sa-l las sa se distreze. Asa ca i-am pus un canal cu pipite si pipitoi. Nu ca am fi avut nevoie de încalzire. Sunt patetici si ma fac sa râd chiar. Asa ca eu nu ma uitam. Aveam pe mine chilotei smecherosi, doar dantelute. Negru si roz. Eram culcata pe spate, cu capul catre piciorul patului. EL-ul, sprijinit de perini , îmi mângâia cele parti, dând deoparte jumatate din chilotei. Ma inundau râuri de lichide vaginale. Se încalzise si EL, din nou... si cum eu eram deja iritata, dar nu vroia sa ma lase în pace, pai... se atingea EL. Mai arunca câte o privire la cele nuditati de pe ecran si-mi spunea:
- Toate corpurile sunt la fel. Doar emotia este ceea ce ne face sa fim unici. Fara emotie nu poate exista placere. Astia toti se prefac si nu simt nimic.

Minutele treceau. Ma umezea, ma atingea, ma patrundea, se dadea jos de pe mine, iar ma mângâia...si uite asa... nu se mai oprea. EU, doar nu eram proasta sa ma plâng de arsuri. Adica, da... ma ustura rau de tot:
- Cariño, parca ai avea ardei iuti pe degete. Ma usturaaaaaa....

El nu ma baga în seama. Asa ca mi-am zis:
- Las sa-si faca mendrele.

Se juca cu mine ca si cu o jucarie. Râdea de mine, ba cu mine. Apoi iar se aseza. Mai privea la acele corpuri care se zbateau mimând placerea. EU... ma lasasem dusa de placere. Ma înebunea. Ma feream de EL... încercam sa ma îndepartez, sa nu ajunga cu mâinile la mine. Asa ca EL-ul ... inventiv... si-a împins picioarele catre mine si simt eu ca ceva tot ma mângaie cu frenezie pe la partile expuse. Pai EL... daca tot obosise sa ma giugiuleasca cu degetele îsi folosea degetele de la picioare. Stau EU si stau si la un moment dat îi stric copilaroasa si nevinovata placere. Izbucnesc într-un râs atât de sanatos si cu pofta:
- Cariño. Eu înteleg ca-ti apartin. Ma atingi cum vrei si când vrei. Folosesti tot ce ai. El papito rico, degetele, limba... dar acum ai ajuns sa-mi dai târcoale ci du degetelul mare de la picior?! Ce credeai ca sunt asa de ametita de tigari ca nu am sa-mi dau seama?!

Si dai pe râs amândoi ca niste isterici. Erau cam doua jumate în noapte si noi râdeam ca niste nebuni. Si-mi explica ca obosisera degetele lui si nu vroia sa-mi lase nicicum chochito sa se relaxeze. Cica sa nu se simta draguta de ea neglijata. Si uite asa râdem unul de altul si râdem cu lacrimi ca a mai descoperit o extremitate cu care poate sa-mi scoata un orgasm. Copilas scump si nebunnnnn! Uite ca râd si acum. Si am sa-i spun când va veni obosit si fara putere... ca am nevoie de buzele si picioarele lui!!! haha... nebunie, nebunie. Si jur ca nu bausem. Doar ce fumasem o tigara terapeutica, fara nici o putere, ca doar aveam de cel putin 7-8 luni câteva frunzulite pierdute prin sertar de la planta pe care mi-o furasera turistii în august. Era pe vremea când o parte din ea se uscase si EL avuse intuitia sa le culeaga. Ca doar numai cu atât ne-am ales din toata planta. O fi fumat-o bine careva.

I-as fi spus astazi sefei patania, dar nu ar fi înteles cu ce se mânca sexul bun. Ca este crescuta la calugarite. Ma rog, cu seful ar fi altceva, dar nici el nu cred ca stie ceva de amorul amor. Ca doar pe întâi ale noului an, de fata cu sefa, îmi spunea ca ar trebui sa mergem noi doi, adica eu si el... în pereche, la un club de schimb de perechi. Sefa, saraca, înghitea în sec. Eu... l-am linistit.
- Sefu. Amorul de buna calitate, fara restrictii, fara senzatii de stânjeneala, a tope, se face în pereche si numai daca perechea este deschisa la minte. Degeaba cauti senzatii daca nu te poti bucura de ce ai. Eu am crescut în aceasta relatie cu iubi al meu si nu am de ce sa schimb cel mai bun amant pe un ticki ticki cu un pervers. Între noi totul merge perfect si se schimba zi de zi. Nu seamana amorul de azi cu cel de ieri si nici cu cel de acum o luna. Perfectionam o stare si o emotie si nu ne plictisim.

Mi-e drag de nebunaticul meu iubit. Mi-e drag când ne certam. Si le are cu cearta si cu ratoiala. Si mai drag îmi este si ma domina cum numai un barbat adevarat stie sa o faca. Cum spune el:
- Tu eres mi hembra y de nadie mas. Me perteneces.
- Asa este iubi. Sunt femeia ta si de nimeni altul. Îti apartin.

Ieri, pe înserate mesaj de la EL:
- Apropie-te de fereastra. Priveste magnificul apus de soare. Ti-l dedic, cariño.

Mi-am luat telefonul si am facut doua fotografii. Era superb. Dar fusesera culori chiar mai frumoase, câteva minute înainte. Ne place frumosul, ne place intensul, ne placem unul pe altul. Eu îl iubesc. El doar me quiere. Nu este de ajuns dar nu poti sa le ai pe toate în viata.

Sunt 1:00 din noapte. Multe greseli de exprimare si repetitii. Mâine am sa-l revizuiesc.
Tutto insomato as spune ca am început bine anul 2012. Am destul de putine comenzi pâna acum. Vreo 6 costume am terminat. 8 sunt în lucru si doua asteapta sa le arunc o privire. Stiu ca vor mai veni cam 10. Vom vedea mai pe urma. Sincer nu am chef de lucru. Si apoi sunt multe si diferite modelele. Am sa le pun pe aici când am sa am timp.